Majoritatea celor care vietuim la bloc sintem niste putori lenese.

M-a frapat azi descoperirea asta, cind ne-au batut la usa niste baieti foarte draguti care nu locuiesc pe aici si care ne-au anuntat ca au curatat zapada din fata blocului, astfel ca nu mai riscam picioare rupte si aratam si noi a oameni civilizati. Le-am dat bani, bineinteles, pentru ca mi-a placut ca NU au cerut, au vrut doar sa ne anunte, lasind la latitudinea noastra daca le dam ceva sau nu. Cum sa nu le dai unor oameni cu initiativa si bun simt, care pe vreme de criza nu cer, ci muncesc? Ma tem ca am fost doar doua familii pe toata scara care au dat drumul la usa…

Ce mult mai avem pina sa ajungem departe si ce putin ne-ar trebui totusi, ca s-o facem…

Acelaşi traseu, acelaşi autobuz, acelaşi controlor. Numai personajele diferă.

Controlorii urcă în autobuz şi controlează toţi călătorii. Toată lumea are bilet, toată lumea e corectă. Când se pregătesc să coboare, urcă un băiat grăbit care nu compostează biletul. Controlorii, atenţi, se îndreaptă spre el şi îi cer legitimaţia de călătorie.

Băiatul mărturiseşte că nu are bilet iar controlorul, profitând de faptul că nu erau decât 5 persoane în autobuz (2 fete, 2 controlori şi cel care a sfidat legea) spune:

“Auzi, nu vrei să ne înţelegem şi noi cumva? Dai şi tu 20 de lei şi gata”.
Băiatul îşi caută portofelul iar fetele privesc pe geam, nu cumva să vadă tranzacţia.
“Auzi, te faci că dăm noroc da? Şi pui banii în mână.”
Îndeplinită misiunea, băiatul coboară la următoarea staţie.

Controlorii, profitând de faptul că rămăseseră cu numai două călătoare (care aveau legitimaţie de transport) se apucă de dansat şi cântat manele. Pentru bun simţ, nu mai dau noroc cu nimeni.

Stil, fashion, bun simt si maniere … lucruri care foarte rar le mai poti gasi la o singura persoana in ziua de azi, eu personal nu cunosc pe nimeni care sa intruneasca toata aceste criterii,nici chiar pe mine. Spun asta cu tristete pentru ca as fi asa, as putea avea mult bun simt, dar de multe ori aleg sa nu, poate doar cu anumite persoane care merita, altfel societatea te calca-n picioare. Vrei sa ajungi undeva? Sa fi cineva? De mic esti invatat sa te zbati, sa lupti pentru ceea ce-ti doresti si este ok, doar ca odata cu trecerea timpului am luat asta mult prea in serios.

Nu-mi pot imagina cum a existat o perioada in care se vorbea frumos si respectuos si se deschidea usa masinii pentru domnisoara imbracata stilat si cu parul vesnic aranjat. Ce s-a intamplat? De ce s-a ajuns sa vad asta doar in filmele de colectie pe care le vizionez cu o imensa placere?

Cartea lui Andrei Cornea cu acest titlu, apărută la Humanitas în 1997 şi reeditată în 2003, are ca subtitlu împotriva relativismului contemporan. Subiectul fusese pe larg expus şi în altă carte aprig controversată, anume Omul Recent de H.R. Patapievici. Subiectul acesta al relativismului este înfiorător de actual, toată lumea – sau aproape – negînd adevăruri elementare şi evidente, prin întortocheri şi siluiri ale vorbei şi ale firului logic de bun simţ. Nu numai că eşti întrebat cu iritare : şi pînă la urmă, ce este domne’ bunul simţ ? Ce poţi să răspunzi ? Că un truism nu are nevoie de a fi explicat ? Că cine înţelege spontan ce este bunul simţ îl are şi că cel care te întreabă agresiv ce este bunul simţ este un nesimţit sadea ? Taci, pentru că aşa te îndeamnă bunul simţ. Dar o parte dintre cei care începuseră să întrebe ironic ce este bunul simţ, au sfîrşit prin a şi-l clama ca lozincă, pentru a-l denatura definitiv. Şi se pare că au cam reuşit. Dar nu despre asta voiam eu să vorbesc aici.

În cartea domnului Cornea, am găsit o poveste tulburătoare şi plină de învăţăminte De fapt, o comparaţie intre două convertiri. În prima, cneazul Kievului, Vladimir, încă păgîn, convoacă la curtea sa prin anul 922 un musulman, un catolic, un evreu şi un bizantin ortodox, pentru a-i chestiona amănunţit şi a-şi alege o religie dintre acestea. Dupa ce-i ascultă pe toţi, cneazul cumpăneşte bine şi alege ortodoxia. Motivaţia sa, este interesantă : nu acceptă islamismul pentru că interzice alcoolul, se fereşte de catolicism pentru că recomandă postul, respinge iudaismul pentru că evreii nu mai stăpînesc Ierusalimul. De ce a ales ortodoxia ? Foarte simplu : pentru că solii săi veniţi de la Constantinopole, i-au povestit despre amploarea şi splendoarea ceremoniilor de la Sfinta Sofia. A ales de fapt fără să compare credinţele între ele, ci a ales în funcţie de propria sa grilă de preferinţe şi prejudecăţi. A ales în mod cu totul arbitrar. Altfel s-au petrecut lucrurile în alt caz. Prin 750, kaganul (rege) Bulan al khazarilor de pe Volga (de origine turcică), convocase la curtea sa un musulman, un creştin şi un evreu, pentru a vedea după confruntarea dogmatică dintre aceştia, ce religie i se va părea mai bună pentru neamul său. Cum cei trei îşi prezentau fiecare religia în mod strălucit, kaganul era în mare încurcătură. Fiecare dintre cei trei îşi lăuda religia şi tradiţia cu multă putere de convingere, fiecare dintre ei părînd a deţine adevărul. Mult mai înţelept decît cneazul Vladimir, kaganul Bulan a gîndit astfel : dacă fiecare dintre cei trei, este convins de adevărul religiei sale, ce ar alege dacă ar fi pus să aleagă între religia celorlalţi doi ? Bineînţeles că atît creştinul cît şi musulmanul au recunoscut că acordă veneraţie lui Moise şi profeţilor biblici, pe cînd iudeul îi considera şi pe Isus şi pe Mahomed drept impostori, adevăratul Mesia fiind încă aşteptat. Cu alte cuvinte, atît creştinul cît şi musulmanul aveau o optiune secundă, pe cînd iudeul avea în ambele cazuri aceeaşi opţiune, a sa. De aceea, kaganul Bulan a ales iudaismul ca religie pentru neamul său. Cneazul Vladimir a mimat alegerea dintre cele patru opţiuni, de fapt el avea hotărîrea adînc săpată în propriile sale convingeri, convingeri bazate pe propriul său adevar : ştiu eu ce e mai bine şi cu asta basta.

Cam aşa se comportă factorii decizionali, din conducerea partidelor din România : ştiu ei ce este mai bine pentru neamul acesta şi anume, propriile lor nevoi, promovarea netoţilor ca răsplată pentru servicii aduse partidului, etcetera. Kaganul Bulan, a ales cu înţelepciune, comparînd, cumpănind, fără să ţină seama de preferinţele sale. El a ales lăsîndu-i pe competitori să  stabilească cine are dreptate. Era conştient că nu alege numai pentru el ci, alege pentru un neam întreg. Cam asta încearcă o parte dintre intelectualii nou-atraşi în politică să facă : să provoace discuţii serioase despre opţiunile pe care le avem. Că sunt etichetaţi în fel şi chip, pe mine nu mă miră.

Hai cu mine undeva unde e liniste.

Hai cu mine undeva unde presedintele unui partid parlamentar de opozitie nu este intrebat de ce nu se duce la investirea unui presedinte votat de persoane decedate.

Hai cu mine undeva unde presedintele isi saluta predecesorii.

Hai cu mine undeva unde e o mandrie sa te indrepti spre Armata, nu sa ne intrebam cum de a ajuns ograda sefului mafiei personale al unui om luat la pietre de presedinte.

Hai cu mine undeva unde presedintele este promotorul democratiei si nu vrea sa darame Parlamentul.

Hai cu mine undeva unde de dragul regelui Ungariei, Sfantul Stefan, pe care il sarbatorim cu totii, catolici sau ortodocsi, Ministrul Culturii nu este hulit pe motiv de afectiune religioasa sau teritoriala.

Hai cu mine sa ii punem intrebari legate de capacitatile manageriale si de fariseism politic.

Hai cu mine undeva unde presedintele nu instiga lumea la ura impotriva bogatilor.

Hai cu mine undeva unde presedintele se comporta ca un simbol.

Hai cu mine in Romania noastra sa punem o noua ordine in vremurile ce vin.

Hai cu mine sa intampinam somajul, foamea, derivatele crizei politice, sociale si economice prin credinta, prin speranta, prin cuvant si sa evitam criza spirituala.

Hai cu mine intr-o Romanie curata. Asta e cadoul pe care-l vreau de la tine, dragul meu prieten, draga mea prietena, dragii mei oameni apropiati prin gand, fie ca ne cunoastem sau nu …

Deci, dragilor. Aseară… bine… azi noapte, avut ocazia să merg acasă cu taxiul. Ceea ce nu-i lucru foarte des la mine, dar nici extrem de rar. Mi-a fost dat să circul destul cu maşini dinastea gălbioare, cu cutia aia de margarina deasupra pe care scrie “TAXI”. Şi de fiecare dată când am mers cu ai am ajuns până aproape de punctul în care să încep să mă gândesc serios să scot telefonul şi să-mi dictez testamentul. Mai ales dupa accident. (Am fost într-un taxi implicat într-un accident minor, soldat cu fuga de la locul faptei a celui care ne-o troznit. Şi-n urma căruia am şchiopătat vreo zi. Nu. N-am postat despre asta. Şi nici n-am de gând.)

DAR.

Azi noapte am fost plăcut surprins.

• Domnul de la volan a vorbit politicos.
• M-a întrebat dacă am chef de vorbă sau dacă prefer să am linişte.
• M-a întrebat dacă mă deranjează muzica şi să o schimbe, sau dacă să lase aşa (la un moment dat asculta Pink Floyd, aşa că nici gând să schimbe).
• M-a întrebat dacă prefer ruta mai scurtă, sau cea mai confortabilă.

Dar cel mai impresionant, pentru mine, a fost alt aspect. Deci, dragilor, domnul ăsta o semnalizat peste tot pe unde trebuia, exact aşa cum trebuia.

Nu mi-a plăcut Crin Antonescu, dar l-am votat.

Nu m-am lăsat păcălită de cuvintele lui aşezate frumos în fraze bine construite. Nu mi-a plăcut nici când l-a desemnat pe Chirilă reperul său moral căci mi-am dat seama că la mijloc a fost doar marketing politic – încă o încercare de poziţionare faţă de electoratul tânăr, dezinteresat de politică, de vot. (Deşi, ca amendament, Chirilă e mult mai popular în rândul adolescenţilor, al liceenilor – tineri fără drept de vot).

Nu m-au cucerit nici ochii lui albaştri, nici prospeţimea pe care pretinde că o are şi nici stilul său caustic sau temperamentul revoluţionar.

Sursa foto: www.agenda.ro

Dar l-am votat.  Pentru că mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea Românie imaginată de el,  oricât de utopică şi îndepărtată părea.  Am vrut să cred că s-ar fi putut şi altfel.  Deşi, era ilogic ca “România bunul simţ” să aibă şanse reale într-o ţară  plină pe jumătate de oameni lipsiţi de bună creștere, de cuviință, de delicatețe (ca să fiu diplomată şi să nu zic de-a dreptul “nesimţiţi”) – în ţara în care vecinii mei fac grătar în spatele blocului,  şoferii parchează pe trecerea de pietoni, un trecător care tocmai terminase de mâncat o banană îmi aruncă coaja pe cizmă; o ţară ale cărei străzi sunt adevărate ghene de gunoi, o ţară în care oamenii abandonează electrocasnicele vechi în staţii de autobuz, în care posesorii de SUV-uri circulă pe contrasens pentru a scăpa de aglomeraţia de la semafor. Într-o asemenea ţară în care nesimţirea se bucură de o susţinere confortabilă,  era aproape clar că un proiect ca al lui Antonescu nu avea cum să reuşească. Încă.

Ceea ce s-a şi întâmplat. Cifrele sunt suficient de clare. Doar 20,02% dintre români l-au votat pe Antonescu, cu peste 11 puncte procentuale mai puţin decât pe cel de-al doilea clasat, Mircea Geoană.

Mai avem de crescut. Mai avem de cizelat caractere.  Obiceiuri.

Mai avem de decis. Până una, alta, ostilităţile nu s-au terminat. Se pare că abia au început.

Dacă în turul întâi votezi cu cine vrei, în turul doi votezi cu cine se impune. Oricum, eu am pierdut deja alegerile.

România e plină de bun simţ, de revoluţii de bun simţ, de grupuri de bun simţ pe facebook şi, în general, de grămezi de bun simţ, de toate tipurile. Căror tipuri de  bun simţ le răspunde Geoană şi căror tipuri nu le răspunde Băsescu rămîne să stabiliţi voi.

Bunul simţ de sta capră în faţa şefului, mai mult sau mai puţin metaforic, pentru o mărire de salariu de 10% sau o promovare de la prezentator de flipcharturi la anexă de powerpointuri (ştiu cum se fac căcaturile astea – trei platitudini cretine scrise pe o hîrtie devin strategie în powerpoint, strategie absolut genială, dacă e şi-un proiector prin preajmă).

Bunul simţ de a bea o lămîie stoarsă într-un pahar cu albastru de metil, cu o umbreluţă roşie, la numai 200 000 de lei.

Bunul simţ de a-ţi fute viitorul făcînd credite în tembelism, pentru apartamente cu 2 camere  în Rahova, la numai 150 000 de euro (nu-i prost ăla care cere, e un retardat patetic şi complexat social ăla care dă) sau pentru maşini de fiţe (un alt complex social, freudian sau cum vreţi să-i ziceţi).

Continuarea pe blogul lui Bleen

Stiti reclama asta nu?

Noua nu ni s-a parut adevarata. Ok am inteles ideea cu ecologia nu arunca pachetu de tigari in tomberonul verde arunca-l in ala bej… Stim stim. Si totusi am vrut sa aratam cum ar arata reclama asta daca ar fi adevarata si conform zilelor noastre.

Remake realizat de mine si Romania the land of Manelism. Precizez din nou suntem low-budget, adica nu e vorba ca nu avem bani este treaba ca avem si alte chestii mai bune pe care sa-i folosim.

Acestea fiind spuse va prezint reclama de mai sus, versiunea parodiata de T&M TEAM:

O emisiune saptaminala de divertisment care-mi stirneste suficient respect si admiratie incit sa o plasez pe un loc doi in topul preferintelor personale de gen.

Andi Moisescu este un tip in fata caruia ma-nclin, cu voia lui, dupa o prealabila si indelunga observatie. Face parte din generatia de aur a radioului, alaturi de nume care si-au cistigat sonoritatea punind pe tapet toate atuurile unui om de radio desavirsit.

De la Exarhu mi se trag crizele de ris a caror intensitate friza nebunia, mai ales ca era miez de noapte si se presupunea ca am de invatat a doua zi dimineata. Am invatat multe atunci, in noapte, doar eu si emisiunea din care-mi notam diverse, inclusiv “nna, nna, ca n-am gasit alta rima…”, in caz ca mi-as permite sa le uit, sa ma pot bucura de ele mai tirziu. In zadar am incercat sa-mi impartasesc bucuria cu prietenii de atunci, se pare ca n-am reusit decit sa-mi gasesc o eticheta de ciudata…Ramin mindra ca eram fan.

In perioada de virf a PRO FM, in cercul meu de lume Gheorghe era “tatal lor”, toti se uitau la el ca la un semizeu. Admit ca agresivitatea lui imi placea, dar nu era suficient de “idiot” ca sa ma fascineze. Intimplator l-am cunoscut la Buzau in acea vreme. Am avut o discutie care m-a surprins prin durata (ma asteptam sa ma expedieze rapid) si am turuit despre multe…de la frivolitati pina la idei filosofice (ceea ce, discutate fiind la un pahar se transforma in frivolitati la rindul lor). A doua zi Gheorghe a facut o emisiune despre uluire. Uluirea de a intilni o femeie tinara frumoasa si desteapta. Cit de periculos e cocktailul asta? Ce facem cu femeile astea? Trebuie sa-i multumesc pentru ca n-am mai avut ocazia sa-l intilnesc, insa in urma acelui gest interiorul meu a devenit altul, m-a inzestrat cu o doza sanatoasa de incredere in mine. Deci, multumesc Andrei Gheorghe.

Revin la Andi Moisescu. Il vad ca pe o intruchipare a bunului simt si a inteligentei. Concluzia este desprinsa in absenta cunoasterii directe, este o pura observatie culeasa din experienta de ascultator si telespectator. Emisiunea pe care o realizeaza de ceva vreme mi se pare una dintre cele mai reusite pentru ca ma incuie: cum reuseste el sa aduca invitati inclusiv din categoriile “muci in nas” si “pipitze” si acestia sa nu para total timpi, ba dimpotriva, devin spirituali…Cum face asta? Imi place ca are curaj si demonstreaza forta aducind trupe necunoscute, dar care au ceva de spus/cintat. Admir ideile mesajelor de pe tricou, mereu altele, mereu de bun simt.

Oamenii pe care i-am mentionat, alaturi de altii la care cu siguranta voi face referire pe viitor mi-au marcat ici si colo existenta spiritual, m-au ajutat sa ma descopar si sa ma autoeduc. Ramin repere pentru mine si chiar daca ei nu stiu, le multumesc.

Exista un proveb romanesc ca oameni trebuie judecati dupa fapte si nu dupa vorbe. As adauga si dupa rezultate in cazul politicienilor…

Ce contributie si ce rezultate are Crin Antonescu dupa 20 de ani de politica la virf? Intra in manualele de istorie? Ce schimbari a facut (inafara de propria frizura)?

Cum a administrat PNL-ul 4 dintre cei 7 ani “grasi” ai Romaniei?

Cind a trecut PNL de la “prin noi insine” la “pentru noi insine”?

Cit de responsabil s-a comportat PNL-ul in opozitie? Ce alternative la criza a prezentat PNL-ul? C.P.Tariceanu are citeva propuneri rezonabile pe blogul lui dar cine e C.P.Tariceanu in PNL acum? Stie cineva?

Am vota liberal la europarlamentare si ma consider, ca tot romanul care se respecta, liberal (poate nu chiar neo-liberal) dar incerc sa fiu rational si realist.

Nu exista o dezamagire mai mare in istoria recenta a Romaniei decit guvernarea liberala 2004-2008. Uite pe cine vrea PNL-ul sa votam acum:

P.S.
De PSD nici nu merita sa comentez. Dar am experienta unei social-democratii respectabile si nu as ezita sa votez PSD daca ar avea un om respectabil, cu organizatie pe masura in spate, daca ar aparea cineva cu care Romania are o sansa.

Multe articole si multa mindrie dupa propunera lui Dacian Ciolos ca si comisar european pt Agricultura. De ce? Prea multe complexe? Romania oricum ar fi primit unul dintre cele 27 de portofolii.

Romania are max 10 politicieni adevarati, adica politicieni care are avea o sansa sa fie alesi intr-o tara democratica. Aproape toti au fost exilati la curtea europeana.  Ma refer la Leonard Orban, Daniel Daianu, Cristian Preda…. Dacian Ciolos este si el unul dintre ei. De fapt, daca un guvern de technocrati ar fi fost actual atunci el ar fi fost cel mai potrivit ca prim-ministru, un prim-ministru serios, modest, competent, respectabil (respectabil daca presa romana descopera pina la urma ce e respect si ce e respectabil).
Explicatia e simpla:nu poti trimite papagali, ca cei care domina politica interna, la UE, mai ales daca vorbim de o functie executiva.

Sper ca D. Ciolos sa faca fata si ii doresc succes. Agricultura e un portofoliu f oarte “artificial” si delicat. Cel mai bun lucru ar fi sa foloseasca experienta lui Leonard Orban (care odata reintors in Romnaia va fi cel mai probabil ingnorat ca un “lepros” competent).

Nu ştiu dacă v-am spus până acum, dar eu am o relaţie foarte specială cu meşterii lu’ peşte prăjit; ăştia de zugrăvesc, repară, instalează centrale şi alte trebi din astea laborioase. Relaţia noastră e cam aşa: ei mi-s dragi mie ca sarea-n ochi, dar nici eu lor nu li-s mai prejos. Dar fiindcă nu vreau să-mi stric buna dispoziţie n-o să dau acum prea multe detalii. Altceva vreau să vă spui.

Astăzi mi s-a întâmplat ceva interesant, ceva care m-a făcut să zâmbesc şi să mă gândesc că totuşi există oameni. La mine la servici e o problemă cu căldura. Suntem mai multe firme racordate la o centrală electrică şi fiindcă noi suntem capăt de coloană la noi se încălzesc caloriferele prea puţin sau deloc. Prin urmare, în ultimele două săptămâni am cam îngheţat de frig. Ne-am ţinut de nenii cărora le plătim chirie să vină să rezolve problema. Într-un final au apelat la serviciile unor instalatori şi astăzi s-au înfiinţat la noi ca să remedieze problema. Au venit doi bărbaţi, unul până în treizeci de ani, unul trecut de cincizeci, foarte respectuoşi şi foarte muncitori. Ne-au explicat că trebuie să schimbe un calorifer, că trebuie schimbate toate ţevile şi că trebuie refăcută toată reţeaua. Şi-au cerut până şi scuze că ne deranjează şi că o să cam facă mizerie.

Au început să lucreze şi încercau să facă în aşa fel încât să nu facă zgomot sau să ne încurce în activitatea noastră. Lucrau foarte curat, nu înşirau materiale peste tot sau lăsau scule aiurea, dar lucrau şi foarte repede. N-aveai timp să-i vezi ce repede se mişcau, nici nu mi-am dat seama când au pus ţevile. Pe la prânz i-am întrebat dacă nu vor o cafea şi mi-au spus că ar vrea, dar nu vor să deranjeze. Se simţeau jenaţi, de parcă aş fi depus un efort prea mare. Mi-a făcut plăcere să fac şi eu ceva pentru ei. N-am mai văzut de mult atât bun simţ şi atâta simplitate ca la ei. Plus că atunci când au terminat au strâns tot gunoiul, ba chiar au şi măturat tot moluzul care s-a adunat (acum o să mă combateţi şi o să spuneţi că în mod normal aşa ar trebui să facă toţi meseriaşii, dar lor li se fâlfăie, lasă o mizerie de nedescris).

Şi uite aşa au reuşit oamenii ăştia să-mi lase o impresie foarte bună. E incredibil cum un lucru mărunt poate să-ţi însenineze ziua. Şi mă gândesc: dacă toată lumea s-ar ţine de treabă nu ne-ar fi viaţa mai uşoară? Nu ar fi lucrurile mai simple, nu am trăi fără stres şi fără să ne enervăm degeaba?

Da, da, e o întrebare retorică, ştiu.

Week-end plăcut să aveţi!

Da, daca e adevarat, incidentul e fara indoila extrem de reprosabil. Asa cum reprosabila e si indignarea ipocrita a jurnalistilor fata de violenta. Alaltaieri, pe 25 noiembrie a fost “25 noiembrie – Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei asupra Femeii” (si nu sint doar femeile). Au pomenit jurnalistii ceva la Realitatea sau Antene despre asta? Eu nu am vazut.
Ori  violenta e ceva firesc pt ei…ca doar traim intr-o tara in care violenta, sexismul si badarania sint norme, sint forme acceptate de comunicare…ori  erau prea ocupati pregatind o ambuscada lui T.Basescu.

Da, daca e adevarat, intr-o tara normala, incidentul ar fi insemnat sfirsitul politic, sau cel putin o pauza, pt politicianul respectiv.

Iar intr-o tara normala asa-zisii jurnalisti nu ar fi lucrat o singura zi ca jurnalisti. Razvan Dumitrescu stia ca i se intinde o capcana lui T.Basescu.  Si stia ca un jurnalist adevarat si profesionist i-ar fi data intii prilejul sa vada filmul intr-o pauza de publicitate sau asemanator si sa-l lase apoi sa comenteze. E totusi campanie.

Dar ce se intimpla oare daca e o inscenare? Va “plati” cineva?
A “platit” cineva pina acum pt ce se intimpla cu Romania?

Mircea Cartatescu are un articol f bun azi in EVZ care rezuma exact situatia. Ce ma mira pe mine e de ce sint atit de putini oameni in Romania care vad lucrurile asa cum sint…????
Trebuie sa fii material de Premiul Nobel ca sa vezi ce se intimpla sub nasul tau?

P.S.  Deja felul in care lucreaza baietii apartine de o logica previzibila, de asta am anticipat o lovitura finala. Pt mine e o dovada ca acelesi mecanisme functioneza si la noi, pacat doar ca sint folosite negativ, si de catre cei care tin tara asta in genunchi.

In seara asta am draci. Mari si grosi. Am draci pe mine, sub mine, langa mine, dupa mine si in fata mea. Am niste draci atat de mari, incat n-au loc in tot apartamentu’. Se chinuie, se-ntind, doar-doar de s-or putea intinde cat is de lungi. Dracii astia ai mei au si motiv sa nu ma lase in linistea mea de joi seara.

Motivul e ala ca oricat de mult bine le-ai face unora, si oricat de amabil ai incerca sa fii, si oricat de bine ti-ai vedea de treaba ta, ei tot nu-s multumiti si, ca bonus, mai si comenteaza pe la spatele tau si te iau de “bun, deci prost”. Tu incerci sa fii dragut cu ei, si ei te mananca de cur. Buuun. Mirific chiar.

Intamplarea face ca peretii apartamentului meu sa fie subtiri. Si sa am auz bun. Asa am auzit eu ce mult imi apreciaza unii efortul de a fi draguta cu ei. Moment in care am simtit ca fac implozie. Am avut o tendinta sa ma duc si sa zic decat “Te-am auzit.” Dar nu. Lasa.

La 2 minute dupa, iese persoana respectiva din camera, se duce la baie si vede ca sunt cam ciufuta. Ma intreaba ce am,eu cu un zambet indiferent, zic ca nimic.

Uite cum realizez eu ca nu e bine sa fii bun cu toti si sa ii lasi sa isi permita chestii cu tine. Mi-am mai luat-o eu asa, dar nu m-am invatat minte.

Chestia asta insa m-a enervat la maxim. Deci, stiu ce am de facut de acum incolo. Credeti ca ma fac rea? Aaaa, nuuuu. Cel putin nu cat sa observe altii. Am eu alte strategii, prin care chiar o sa reusesc sa ii invat pe unii ce e ala bun simt. De abia astept!

Vad o groaza de lume revoltata de “transparenta” aranjamentelor politice si de afaceri intre alegeri, de faptul ca aceste personaje nefaste nu se mai ascund, nu mai salveaza aparentele.
De ce si de cine sa se fereasca? De alegatori? De institutii? De rusine?
Indrazneala si “transparenta” sugereaza cit de siguri sint  ca vor avea un nou Presedinte , un nou ministru la Justitie si un nou Procuror General, intr-o saptamina.

Pt cei care se pregatesc sa voteze intruchiparea demagogiei si impotentei politice romaneste le spun sa se gindeasca inca odata.
Ptr cei care vor la modul serios sa inteleaga cit de departe e Romania de ce ar fi trebui sa fie recomand 2 carti:

Reinventing Poland: Economic and Political Transformation and Evolving National Identity

Democratic Consolidation in Eastern Europe: Volume 1: Institutional Engineering

Noi nu am facut nici 10% din ce au facut polonezii, sau ar fi necesar, iar cind am facut am facut ca nu avem incotro, am facut ca asa voiau europenii.

De asta diaspora nu voteza cu M.Geoana. Diaspora poate face comparatia asta.  Diaspora traieste intr-o democratie reala si nu in una de forma. Diaspora stie cine este vinovatul.  Diaspora stie cum arata o solutie.
Da, exista alegatori care sint mai calificati decit altii.

Incep prin a-mi cere scuze celor care vor fi revoltati de paralela Ion Antonescu  si Crin Antonescu dar ea exista:amindoi tin ( aparent)  la cuvintul lor oricare ar fi pretul platit de alti.

Explicatia rationala, si acceptata de puterile vremii, pt ocuparea si colonizarea Romaniei de catre Uniunea Sovietica a fost dorinta de a creea o centura de securitate in jurul granitelor URSS.  Romania isi imprumutase armata lui Hitler, atacase URSS si trebuia facut sigur ca nu se mai intimpla din nou. Stim cu totii ce a urmat.
I.Antonescu a provocat acea situatie si a sacrificat tara, armata si vietile multora pr ca “si-a dat cuvintul lui Hitler” si a refuzat orice “compromis”.

Avem acum o situatie in care un alt Antonecu  refuza o alianta fireasca, risca o victorie a unui partid (a carui conducere ne duce cu gindul la anii ‘70), risca consecinte serioase pt toti romanii…  doar pt  ca a refuzat o colaborare cu T.Basescu.
Sau o face pt a razbuna clasa politica? De fapt comportamentul intregii clase politice in preajma alegerilor arata cit de departe este ea de intresele reale ale romanilor. 

Ii reamintesc sefului liberal  mare doritor de reforme urmatoarele:
-Romania e inca in tranzitie (desi are citeva dintre caracteristicile unei democratii consolidate)
-Romania are un handicap de recuperat
-Romania are obligatii
-Romania e intr-o criza economica dubla
-Romania e intr-o criza sociala si e incapabila sa asigure un ingrijire, educatie si un trai decent majoritatii romanilor
-nu doar statul dar intreaga societate trebuie reformata
-si lista poare fi f oarte lunga

Nu e vorba aici de ce vrea T.Basescu ci de ce trebuie facut.

Sintem din nou in situatia in care incapatinarea unuia sau altuia decide pt noi toti? Antonescu? Ceausescu? Iliescu? Patriciu? SRS?

Update1

Apropo de SRS vreau sa aduc un elogiu lui Catalin Macovei  care a scos din joc (si studiouri), in preajma alegerilor,  doi dinre cei mai periculosi mercenari ai “sistemului ticalosit”: S.R. Stanescu si Bogdan Chireac.

Update 2

Am vazut acum ca decizia PNL nu apartine de un singur om si a fost aprobata “unanim” de cele 29 persoane din Biroului Politic Central al PNL. Problema ramine:daca exista un sistem ticalosit atunci cine il reformeaza?

dragilor, nu stiu cum sunteti voi la ora aceasta dar eu nu am somn…mi l-au luat altii … si asta pentru ca le dau voie, din pacate. ma intreb cata nedreptate si prostie mai suporta lumea asta? cata nedreptate si prostie mai suportati voi in jurul vostru???? ca eu nuu mai supoort!!! pe bune, nu pot sa cred cat de usor poate fi influentat un om, un pot sa cred cat de usor poate fi manipulat cineva de catre altcineva, nu pot sa cred cat de usor arunca unii cu noroi in altii… dupa care se intorc si isi vad de viata de zi cu zi de parca nimic nu s-a intamplat. pe bune…e naspaaaaa. de ce intotdeauna oamenii corecti, cu bun simt si cei care intorc celalalt obraz au de suferit? poate imi raspundeti voi ca eu cred ca nu mai exista dreptate pe lumea asta. cred ca dreptatea trebuie sa ti-o faci singur. tu ce parere ai?

in plus, in ziua de azi ori tu ori ei! nu ai timp sa zambesti, sa glumesti, sa mai schimbi o vorba…repede…gandeste, gandeste…replica…acum sau niciodata…na, ai pierdut . ti-a trecut randul. ce? vroiai sa spui ceva? nu mai are relevanta. eheheiii, a fost ideea..cui? a lui? pai parca am deschis gura..sa…spun..si ..io..nu m-ati auzit??? na, lasa data viitoare? care data?? esti omul momentului si gata… asa ca nu te mai lasa calcat in picioare . data viitoare ridica-te si ia atitudine!!! dragilor, am si eu ceva de spus si consider ca am dreptul la o replica!!! vreti sa o auziti? da, daca ai si argumente

Am votat Crin Antonescu

Am votat Crin Antonescu și am fost tare dezamăgit când s-au anunțat rezultatele exit-poll. Știam bineînțeles că nu are mari șanse dar speram. Păcat! Mare păcat. Eu cred ca dacă intra în turul doi câștiga.

Am fost dezamăgit de anunțul său cu privire la moguli și televiziuni și la sondaje de opinie. Ce ciudățenie! Ca și reperul moral al solistului de la Vama Veche cred că a fost o mare și stupida greșeală. Păcat!

A venit însa ziua de azi și l-am urmărit pe Crin Antonescu. Un alt om! M-a uns pe inima! Super! In fine bun simt!

L-am votat pentru că am crezut în el și pentru a scăpa de Băsescu și a avut bunul simt să știe asta și să nu se lase atras de beneficii imediate în favoarea sa preferând să spună nu dictatorului. Si ce NU hotărât a fost. Consecvent și de bun simt. Bravo Crin Antonescu! Am fost dezamăgit ieri de alegeri și de tine dar azi sunt mândru de alegerea mea și de tine și de partidul tău. Bravo!

In ceea ce privește votul meu viitor…e mult mai complicat. Sunt bun la ceea ce știu să fac și ca urmare am un venit decent. Impozitul unic mi-a adus mulți bani și mi-a permis să mă umplu de datorii construindu-mi casă și făcând economia să meargă. Mulțumesc și bravo liberalilor.

Dacă îl votez pe Geoană este posibil ca guvernul propus de el să elimine impozitul unic și să am mari probleme în a îmi plăti creditele la bancă. Nu e de joaca!

Știu zeci de oameni care au votat Băsescu pentru că urmau să beneficieze la nivel personal. La fel de mulți îi știu că au votat Geoană din aceleași motive. Eu nu am o problema cu acești oameni. E normal să votezi în așa fel încât să îți fie bine. Din acest motiv votezi. Gândind așa l-aș vota pe Băsescu. Dar cum să o fac dacă știu sigur că un astfel de vot ne va duce către dictatură? Nu va fi dictatură mâine. Azi elimină jumătate din parlament, mâine modifică constituția ca să poată mai mult de 2 mandate ras-poimâine cântam “traiască Băsescu” când defilăm de ziua sa “națională”.

Cum să votez? Să risc să îmi pierd casa sau să risc să îmi pierd țara? Sfâșietor!

Cred că mă va salva Crin Antonescu. Excluzând orice colaborare cu Băsescu are putere să negocieze cu PSD păstrarea cotei unice. Dacă cele doua partide declară că nu vor schimba aceasta cota unica voi fi fericit. Voi vota și cu mintea și cu inima deodată. Dumnezeu să ne ajute și sa ne scape de dictator!

Ca să nu avem discuții am votat NU la referendumul lui pește. Este un atac direct la democrație și nu am cum să îl susțin.

Aștept comentariile sfaturile și poveștile voastre.