Se iau 12 luni si se curata foarte bine de amaraciune, mandrie, ura,invidie,
frica, irascibilitate si stres.
Se imparte fiecare luna in 28-31 zile, dupa caz, astfel ca
proviziile sa ajunga exact 1 an!
Fiecare zi se prepara separat: 1 parte munca, 1 parte liniste,
1 parte umor.
Se mai adauga 3 linguri optimism, 1 lingurita toleranta,
un praf de bun simt si…
o picatura de speranta!
Peste aluatul astfel obtinut se toarna apoi dragoste din belsug…
Preparatul gata facut se aseaza pe farfurie si se impodobeste
cu frunzulite de curaj si incredere in sine.
Se serveste zilnic, cu bucurie, alaturi de ceasca de cafea
din fiecare dimineata!

Prezenta reteta nu se compenseaza, ea este gratuita si se transmite liber de la om la om, insotita de urarea: Un An Nou darnic si mai bun!

Am aflat despre el de pe blogul Isabellei, ca și despre alți oameni despre care merită scris. Daniel Colcer este un tânăr artist român, născut în 1976, și din 2006 stabilit în Statele Unite, în Dallas (Texas).

Probabil vă veți întreba care este povestea lucrării alăturate, intitulate sugestiv „Adio, Stalin”. Pentru că nu-mi place să mă erijez în meșteșugar de vorbe goale, cred că aceasta cel mai bine poate fi spusă cu propriile cuvinte ale autorului:

„În semn de mulţumire şi pentru norocul meu de a fi reuşit să ajung undeva anume doar pentru că altcineva mi-a câştigat libertatea, în numele libertăţii românilor, de dragul celor 20 de ani trecuţi de la căderea comunismului în România, vreau să scot la licitaţie lucrarea asta iar banii să fie donaţi unui român care şi-a pierdut copilul în Revoluţia din 1989. Nu pot să uit, nu am cum să uit. Cei care au murit atunci mi-au câştigat şi mie libertatea. În semn de respect pentru ei am pictat, cu gândul la ei. Vreau să fac acest gest, poate că nu este suficient – dar vreau să vând lucrarea asta şi banii să îi donez unei familii care a pierdut un copil la Revoluţie – chiar mă gândeam, poate reuşim să aflăm cine este considerată prima victimă din Bucureşti, de exemplu… Sau poate mă ajuţi cu altă idee… Suma: 1.000 – 1.500 USD. Nu cred că este o sumă foarte mare pentru cineva care să aibă aceşti bani şi să dorească cu adevărat să ofere un sprijin acelei familii.”

Cât despre România și ce înseamnă a fi român:

„Peste tot pe unde am fost, am spus că sunt român. Nu mi-e ruşine de unde am plecat. Vreau să ştie toată lumea că în România există şi oameni deschişi la minte, nu doar copii handicapaţi şi etnii care nu vor să se adapteze social.”

Dacă v-am făcut curioși, mai multe despre Daniel Colcer și arta sa puteți găsi pe pagina personală, cât și aici.

Dispozitia inimii da valoarea darului. Ea singura da pretul celor oferite. (Sfântul Ambrozie)
A da cu placere valoreaza mai mult decât ceea ce dai. (Fericitul Augustin)
Prin multimea bunatatilor Sale, Dumnezeu a binevoit sa faca ceva care sa-I primeasca binefacerile si sa se împartaseasca din bunatatea Lui : aduce de la nefiinta la fiinta, creeaza Universul, atât pe cele vazute, cât si pe cele nevazute si pe om. (Sfântul Ioan Damaschin)
Când un strain bate, caritatea îi deschide usa ospitalitatii; odata intrat, îl întâmpina bucuria; odata primit, îl gazduieste omenia; pe cel flamând, îl hraneste bunatatea; pe cel deznadajduit, îl calauzeste credinta, iar pe cel tulburat, dragostea. (Sfântul Ambrozie)
Sa-I dam lui Dumnezeu de bunavoie, ceea ce oricum trebuie sa-I dam. (Sfântul Ioan Gura de Aur)

Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.

[Proverbe 19.22]

Un zîmbet este distanța cea mai scurtă între doi oameni.

Victor Borge

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Un paragraf dintr-o carte mi-a adus aminte de un act moral al nostru, al tuturor.

Mi-a adus aminte de toti oamenii ce mi-au trecut sufletul, dar si de cei ce mi-au trecut calea.

Mi-a adus aminte de bucuriile ce le-am adus lor, dar si de dezamagirile ce le-am provocat.

Mi-a adus aminte de lucrurile pe care n-am apucat sa le fac, de omagiile pe care n-am apucat sa le aduc, de cadourile spirituale pe care n-am apucat sa le daruiesc.

Impartasind acest paragraf, voi compensa. Sper. Si luati aminte ca…

„In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. A stii totul inseamna a ierta totul. Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare. De ce am cere mai mult decat Dumnezeu ?”

Stateam de vorba la un pahar de vin cu kant si cartarescu, îi gasesc plictisitori. Mă luau cu pupincurism ieftin, maestre în sus maestre în jos. Le-am dat finalul și am rămas cu vinul.

Mă gândeam că sunt destul de patetic. Am ceva spice dar nu știu să îmi fac o țigară. Asta e stau fără.

Mă plictisesc crunt, ascult muzică și beau. Când ai 17 ani asta e amuzant când ai 60 e scarbos la 28 cum e. Am nevoie de un interlocutor efervescent. Să îmi solicite neuronul, să mă stimuleze, nu prea se gasesc genul ăsta.

M-am pus să fac o pâine, cu mașină d-aia. Dureaza cca 4 ore, aștia nu știu că eu beau repede? Mâine trebuie să merg la muncă, nu îmi permit mahmureală, am de predat chestii.În ziua de azi omul trebuie să se sacrifice ca să pună o pâine pe masă.

Cânta unu’ într-o manea nu mai pot să sufar banii. Cred că e din ciclul nu mai pot sa sufar pula tare. Vorba pe care ar  zice-o de o femeie către prietenele ei. Adică așa o aroganță maximă.

Nu nu ascult manele, am citit undeva. Sunt așa de cult că și actele de incultură le fac de o manieră cultă. Am o stare de super nervozitate. Nu prea știu cum aș putea să fac să mă liniștesc.

Observ că omul e mișto construit. adica atunci când e enervat tare de tot și nu are ce face trece într-o stare de lehamite. Cum ar veni își bagă în tot și în toate, și o arde în sictir.

Ce vrajeală ieftină e treaba asta. Adicatelea tu ești frustrat până în străfunduri. Dacă ai avea o putere ți-ai arăta adevărata față și micime chinuind și schingiuind. Dar cum ești un grăunte de nisip pe rinichiul unui locuitor al unei zone cu apă dură o lași așa în resemnare. Bagi un “dai în pl mea” și faci gestul ala cu mâna.Cum ar veni lasă mă. Te spargi în superioritate, cel mai deștept cedează.

O muie, revin dacă ai avea o putere… să îi faci să se târască precum viermii în fața ta. Să îi privești de sus sa le spui tu vorba aia grasă

“Mă de ce ai facut mă așa?”

“Măăăăă îți rup căpățâna!!” și te faci așa cu fulgerul spre ei. Cât să scape micul dejun în nădragi și printre muci amestecați cu lacrimi să se târască în fața ta fără speranță de iertare.

Acum vine finalul grandios, când tu acorzi iertarea “Stai bă liniștit că nu îți fac nimic, vierme” și te mai faci o dată spre ei să leșine ca de final.

Dar cum nu se pune problema de așa ceva ne resemnăm.

Dacă cineva e curios, nu m-a suparat nimeni. De altfel eu sunt resemnat din naștere, eu mă prind după că ar fi trebuit să mă enervez.

Doar că ma jucam cu o stare proastă venita de niciunde să vedem cum face. O să citesc maine ce am scris că în general mă surprind momentele mele de creație la băutură.

Cred că natura noastră e prea puternic înfluențată de chimie ca să poți să pui mare bază pe 90% din acțiunile noastre. Iubire/ îndragosteală nervozitate/deficit de magneziu, sensibilitate și romantism / erecție. Peste astea cât din ce spunem sau mimăm e real?

Stiți pe cineva căruia i-ați încredința o putere? Așa una mare să dispună de viața și de moartea celor din jur fără consecințe.

Eu în afara de mine nu cunosc pe nimeni =)).

Titlul de mai sus poate părea criptic și va stârni cu siguranță nedumeriri, care însă se vor spulbera repede în lumina unor cifre seci. De ce șaptesprezece? Nu, nu am veleități mistico-numerologice, nici nostalgii după ultimul an dinainte de majorat, reprezintă doar o aritmetică tristă.

Întrebare: ce legătură există între Cerasela Mihovici și Ionuț Costea? După cum cred că știe de pe acum o țară întreagă, ultimul este directorul Eximbank, recompensat lunar pentru activitatea sa cu un rezonabil salariu de 20 760 euro. Nimic deosebit, având în vedere că totul se desfășoară în România.

Să ne întoarcem la lucrurile cu adevărat importante – cum ar fi aerul. Cerasela Mihovici are 19 ani și suferă de fibroză idiopatică. O afecțiune pulmonară gravă, ce o face să aibă o capacitate respiratorie redusă la 15% din cea normală, adică mult prea puțin pentru oxigenare suficientă. Respiră cu ajutorul unui aparat închiriat, Millenium MS, 5 ore ziua și 10 ore noaptea. Aerul ei costă – închirierea aparatului + factura de curent – 438 RON pe lună. Adică aproximativ 100 de euro. Sau 1200 de euro pentru un an de respirat. Sursa de venit a familie: 250 RON/lună. Simplu spus, o boală pe care nu și-o poate permite. Cred că acum ați intuit la ce se referă titlul postării. Împărțiți pe 20 760 la 1200 și veți obține 17.3. Ei bine, cu salariul pe o singură lună al domnului Costea, Cerasela – un caz printre nenumărate altele – poate respira 17 (șaptesprezece ani). Șaptesprezece ani de aer…

Alte cuvinte sunt de prisos.

P.S  De cazul Ceraselei am aflat, ca și despre multe alte suferințe, de pe blogul Isabellei. Cine poate și dorește să ajute o poate face la datele indicate în postarea originală, pe care le reproduc aici:

BCR – Agenţia Truşeşti (comuna Truşeşti, judeţul Botoşani)

RON: RO 84 RNCB 0047 1090 8551 0001

Titular: Mihovici Alexandrina (mama Ceraselei)

Telefon: 0754 528 036

Aflul din numărul de azi al Monitorului de Botoșani că există speranțe pentru Cerasela: ea va fi consultată de către specialiști în domeniu – Lilla Hatos-Agyi și prof. dr. Walter Klepetko – la Spitalul Universitar din Viena, pe 17 noiembrie, îm vederea unui transplant de plămâni. Orice ajutor bănesc pentru drum este binevenit.

Nu, nu este vorba despre un îndoielnic demers antropologic sau sociologic, nici de un gratuit exercițiu eseistic, astăzi vreau doar să scriu despre un Om.

Suntem atât de obșnuiți cu, de imunizați de răul cotidian sub toate manifestările sale, încât atunci când întâlnim binele, nici nu-l mai recunoaștem sau îl privim cu suspiciune și cinism. Noi mereu știm mai bine, noi suntem vaccinați contra speranțelor deșarte, noi nu mai sperăm și nu mai credem. Încercăm atât de mult să raționalizăm încât uităm să mai simțim sau să apreciem sincer lucrurile bune. Răul este injectat în doze mici, dar constante, în fiecare fibră a ființei noastre, încât uneori nevoia de frumos, de bine, de bunătate devine acută, căpătând o consistență aproape fizică. Și atunci începi să cauți – doar că, bineînțeles, când îți propui să găsești rareori vei reuși să vezi. Alteori lucrurile bune te izbesc pur și simplu, rămâi pentru un timp perplex, mirat, dar mai ales neîncrezător, apoi începi să zâmbești tot mai larg și să speri iar. În oameni.

Atfel am dat peste figura luminoasă a unui doctor român, Sergiu Stoica. Am aflat despre dânsul prin intermediul Isabelei, căreia îi mulțumesc pe această cale. Știu că medicii sunt, în România zilelor noastre, o categorie socio-profesională destul de hulită, opinie pe care nu o împărtașesc de alfel, din simplul motiv că nu mi-au plăcut niciodată generalizările și simplificările. Niciun domeniu nu este scutit de valori îndoielnice, la fel cum se pot întâlni oameni excepționali în orice profesie, începând cu salubritatea și terminând cu învățământul sau justiția. A generaliza este o meteahnă periculoasă, simplistă și reducționistă, preferată de cei prea comozi sau prea orbi pentru a se uita cu proprii ochi mai îndeaproape, preferând în schimb să dea verdicte. Încerc, pe cât posibil, să nu o fac, deși uneori tentația este mare.

Dar să mergem mai departe. Sergiu Stoica are 35 de ani și este neurochirurg, unul dintre cei mai buni din România – argumentele în acest sens nu lipsesc. După ce și-a făcut studiile medicale în Franța și Canada, a decis să se întoarcă în România – din rațiuni personale – era mai bine așa, mai aproape de sufletul lui. În propriile cuvinte, din interviul acordat Formulei AS:

Dar, sigur ca mi-era dor de-acasa. Mi-era dor de parinti, de prieteni, de plimbarile de seara de pe stradutele de la Sosea, de copacii din Herastrau…Nu mi-a parut rau ca am plecat. Ceea ce am invatat acolo a meritat pe deplin. Insa nici o secunda nu m-am gandit ca plecarea este definitiva. De la inceput am spus ca o sa ma intorc in Romania. Cand am plecat, am incuiat casa, dar am lasat totul asa cum era. A fost ca si cand as fi plecat intr-o vacanta. De la bun inceput am privit aceasta "aventura" pe meleaguri straine ca pe o chestiune temporara. Motocicleta pe care o folosesc si acum am lasat-o in garaj, in ideea ca plec "putin", dupa care o sa ma intorc si-o sa-mi reiau viata, numai ca, intre timp, voi fi invatat sa fac neurochirurgie. Si chiar am invatat!

Apoi s-a întors în țară, în august 2007. și de atunci operează la Spitalul „Marie Curie”:

Povestea a fost asa: in decembrie 2006, am primit un telefon de la un medic de la spitalul "Marie Curie" din Bucuresti care, impreuna cu directorul spitalului, mi-au propus un post de sef de sectie la ei. Stiam ca "Marie Curie" este cel mai mare spital de pediatrie din Bucuresti si ca nu avea inca o sectie de neurochirurgie. Am primit oferta lor si in august 2007 m-am intors in tara si m-am apucat de treaba. Am facut asta din mai multe motive. Primul a fost de ordin sentimental: am trait o copilarie fericita datorita parintilor mei, carora le sunt foarte recunoscator, si o adolescenta exuberanta, ani in care am fost anturat de prieteni buni, cu pofta de viata si preocupari interesante, or, toate lucrurile astea m-au legat de Romania si de familia mea, care se afla aici. Un alt motiv ar fi dorinta de a pune in valoare experienta acumulata in strainatate, construind si la noi ceva de calitate in acest domeniu. Apoi, nu in ultimul rand, imi doresc sa formez niste medici care sa ajunga sa fie mai buni decat mine. De fapt, imi doresc sa pun bazele unei scoli de neurochirurgie. Am ramas fidel acelei dorinte initiale de a ajuta oamenii si, din fericire, linia pe care merg lucrurile, de cand profesez in Romania, e ascendenta.

Simplu, uman, firesc, acel normal ce tinde adesea, pentru mulți dintre noi, să devină anormal, excepțional, chiar o ciudățenie în România.

Interviul din care am citat, din Formula AS,  poate fi citit în întregime aici. Este instructiv pentru orice tânăr. Mai multe informații despre cazurile operate de domnul doctor și mărturii ale pacienților săi se pot găsi aici, aici și aici. Toate transmit doar semnale pozitive.

Iar pentru cei raționali, sceptici și de un cinism statistic, următoarea povestioară ține loc de alte contraargumente:

Un om de afaceri aflat în vacanţă se plimba într-o zi pe o plajă.

Pe plajă erau multe steluţe de mare, aduse de val.

Observă un băieţel care aduna fiecare steluţă şi o arunca înapoi în apă.

Vrând să-i dea o lecţie de viaţă, omul de afaceri se apropie de băieţel şi îi spuse:

- M-am uitat la tine văzând ce faci şi mi-am dat seama că ai o inimă bună şi că le vrei binele. Însă îţi dai seama câte plaje sunt pe aici? Şi câte steluţe de mare mor în fiecare zi pe ele? Nu crezi că ar fi mai bine să faci altceva în timpul pe care îl pierzi salvându-le? Crezi că, salvând câteva steluţe de mare, contează?

Băiatul se uită la el, se aplecă şi luă o steluţă de mare pe care o aruncă în ocean, şi-i spuse:

- Pentru asta contează.

P.S  Pe cei ce au de gând să înceapă a comenta că nu se face primăvară cu o floare și alte prostii (pe lângă subiect) de genul acesta, îi rog să se abțină.

Oana Pellea spunea : ” Mi-e foarte dor de frumos si de bun, de oameni delicati si buni, de oameni destepti si generosi de educatie si traditie, mie dor de bun-simt si bunavointa”  Unde sunt toate astea? De ce in ziua de azi, educatia copiilor consta in manele, desene cu batai, crime etc.? De ce copii nu mai sunt invatati ce inseamna respect si bun-simt?De ce societatea in loc sa evolueze si noi sa devenim tot mai inteligenti, devenim niste inculti? De ce adolescentii nu mai citesc, nu au un program? Unde o sa ajungem? Am inceput sa uitam cine suntem, si ce vrem, am inceput sa uitam sa gandim, pentru ca ne-am obisnuit ca altii gandesc pentru noi. Pentru unii este poate prea tarziu sa se trezeasca la realitate, dar cei tineri, ar trebui sa se trezeasca, pentru ca au dormit prea mult.

Am tradus de pe www.spiritconnections.com

Iti face bine sa faci bine! Sa faci bine, adica orice faci pentru altii fara a astepta sa primesti ceva in schimb.  Ai putea sa faci ceva pentru o persoana, o cauza, pentru familie, prieteni, pentru comunitate, sau pentru animale, pentru planeta, si asa mai departe.

Cheia este sa ajuti, macar intr-o mica masura, fara a astepta ceva in schimb. Ai putea sa tii usa deschisa pentru cineva care are bratele ocupate cu pachete, ai putea sa aduni si sa arunci la cos gunoiul pe care-l observi, ai putea sa le zambesti celorlalti, ai putea fi voluntar pentru o cauza apropiata inimii tale, te-ai putea oferi sa ajuti un prieten sau un membru al familiei fara sa astepti sa fii rugat. Unii numesc aceste gesturi “acte aleatorii de bunatate”.  Altii le numesc “a da(rui) mai departe”.

Dintr-o perspectiva energetica, indeplinirea acestor mici (sau mari) acte de bunatate ne face sa ne simtim mai bine cu noi insine. Poate ca ne simtim bine pentru ca persoana pe care o ajutam ne multumeste si ne rasplateste cu un zambet. Poate auzim cum toarce pisica atunci cand o alintam. Poate ca ne simtim bine pentru ca am facut treaba buna pentru o cauza, pentru comunitate sau pentru planeta.

Atunci cand ne simtim mai bine cu noi insine, ne ridicam vibratia. Vibram la o frecventa mai inalta. Totodata, gestul nostru personal face o diferenta pe planeta. Cand ridicam vibratia noastra, in acelasi timp ridicam si vibratia planetei. Acesta este un lucru foarte bun. 

Fa bine, simte-te bine, creste-ti vibratia!

Sf. Teofan Zăvorâtul

( Efes. 1, 7-17; Mc. 8, 1-10). Săturând patru mii de oameni cu șapte pâini, Domnul ,, intrând îndată în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părțile Dalmanutei”, ca și cum nu ar fi făcut vreun lucru deosebit. Aceasta este adevărata facere de bine: să făptuiești și iar să făptuiești, fără să iei aminte la faptele tale și să tinzi înainte, uitând mereu cele lăsate în urmă. La oamenii plini de bunătate, acest lucru vine firesc. Așa cum voinicul ridică greutăți mari fără să bage de seamă, iar cel plăpând nu poate să uite nici când a ridicat o greutate mică, cel puternic în bunătate săvârșește tot binele fără să se sforțeze, ca din întâmplare, iar cel sărac în bunătate fără sforțare nu poate să se descurce; își amintește de ea mereu o are în fața ochilor. Inima bună însetează să facă bine și nu este mulțumită până nu face bine pe săturate, așa cum omul nu se satură până ce nu mănâncî îndestul. Când simte omul foamea, își amintește de prânz, iar după ce foamea este astâmpărată, uită de mâncare: cel cu adevărat bun își amintește de fapta bună până ce n-a făcut-o, iar după ce a făcut-o, uită de ea îndată.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul. (editura Sophia, Buc. 1999, colecția Părinți Ruși)

O legendă veche spune că mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atât de mult de puterea divină din ei încât Brahma, stăpânul tuturor zeilor, a decis să le ia această putere şi să o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se găsi soluţia. Zeii au sugerat: “De ce să nu îngropăm puterile omului în pământ?” Brahma a răspuns: “Nu, nu vom face asta pentru că omul va sapa adânc şi le va găsi.” Atunci zeii au spus: “În acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.” Dar Brahma a răspuns din nou: “Mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului şi cu siguranţă că o vor găsi şi o vor aduce la suprafaţă.” Astfel zeii au concluzionat: “Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divină să fie în siguranţă, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem.” Brahma a exclamat dintr-o dată: “Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lui pentru că este singurul loc unde nu va cauta.” De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toată lumea, a explorat, a urcat şi a săpat căutând ceva ce a fost în tot acest timp înăuntrul lui.

(Eric Butterworth)

Dacă îţi doreşti să întâlneşti pe ineva care să repare situaţiile neplăcute din viaţa ta, care să îţi aducă bucurie în ciuda a tot ceea ce spune sau crede restul lumii, uită-te în oglindă şi rosteşte acest cuvânt magic:

“Bună!”

in aceasta zi din viata ta, Dumnezeu vrea ca tu sa stii …

…Ca bunatatea ta a fost observata – si, mai mult decat observata, adanc pretuita – de catre altcineva.
Uneori, poate  simti ca treci prin viata si nimeni nu observa vreunul din lucrurile « bune » pe care le faci,  doar pe cele « rele ». Poate parea asa, dar nu este adevarat.
De aceea, exact in acest moment cineva s-a gandit la tine si la faptele bune pe care le-ai facut.
 
Sufletul tau poate sa fi simtit o licarire chiar acum un moment (face asta cand primeste energie pozitiva).
Asa  ca  tu  continua sa impartasesti bunatatea, prietene.
Devii cunoscut pentru ei.

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

http://www.humanitysteam.ro.

Cele doua vasle!

Demult, trăia un batrân, om cu frica lui Dumnezeu, ce-şi câştiga traiul trecând călătorii, cu barca sa, de pe un mal pe celălalt al unui râu. Într-o zi, în timp ce moşul îl trecea cu barca pe un tânăr, acesta observă că pe fiecare vâslă este ceva scris şi întrebă:
- De ce ai scris pe o vâslă “credinţă” şi pe cealaltă “fapte bune” ?
- Fiindcă acestea două mă conduc în viaţă, răspunse bătrânul.
- Nu cred că omul are nevoie de amândouă, spuse cu îndrăzneală tânărul. Este de ajuns doar una după care să îţi călăuzeşti viaţa: dacă faci “fapte bune”, eşti de folos celorlalţi, dacă ai “credinţă”, îţi eşti ţie însuţi de folos.
Bătrânul nu a spus nimic, dar a început să vâslească cu o singură vâslă. Barca nu a mai avansat nici un pic, învârtindu-se în loc. În felul acesta a înţeles tânărul ce-a vrut să spună omul: că acela cu suflet curat, adică luminat de credinţă, va avea şi o viaţă curată, adică încărcată de roadele bunătăţii şi milei creştineşti. Cum este sufletul omului, tot aşa îi este şi viaţa.
Credinţa fără bunătate nu este decât ipocrizie. Cel cu adevărat credincios Îl iubeşte pe Dumnezeu, iubindu-i pe oameni. Faptele bune şi credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă spre Dumnezeu. Cu o singură aripă nu poţi zbura!

“În fapte se arată credinţa. Credinţa fără fapte nu există.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Audrey Hepburn

Totuşi dacă primele surse reuşesc să fie combătute sau ignorate, ce faci cu ultima, adică cu tine însuţi? Cum reuşeşti să faci o schimbare? Ca urmare, cred că ai toate şansele să rămîi sau să devii mereu frumoasă şi îngrijită, dacă urmezi cîteva sugestii simple, dar necesare!

1. Evită expunerea prelungită la soare
2. Odihneşte-te în mediu 8 ore pe zi
3. Nu fă exces de fonduri de ten, pudre, farduri
4. Nu te culca niciodată seara fără să te demachiezi
5. Nu utiliza săpun de casă pentru spălarea feţei
6. Nu utiliza loţiuni alcoolizate sau alcool pentru curăţarea feţei
7. Du-te la dermatolog cînd ai probleme cu pielea
8. Nu te lăsa amăgită de reclamele de la TV, din reviste şi din ziare! Nu toate produsele cosmetice sunt bune pentru pielea ta!

Şi totuşi încă cîteva sugestii (de altfel, cele mai importante):

Frumuseţe

Crema pentru faţă - o rezervă bogată de BUCURIE. Ea va aduce frumuseţe şi sănătate!

Vopsea pentru ochi - care vă va face drăguţe şi atrăgătoare – MILA şi COMPĂTIMIREA. Primiţi-le cu mărinimie zilnic!

Ruj de buze - ADEVĂRUL. Fie ca el să se vadă întotdeauna pe buzele voastre!

Broşa care nu se stinge niciodată din piept este DRAGOSTEA. Fie ca ea întotdeauna să vă împodobească viaţa!

Cei mai frumoşi cercei - ASCULTAREA. Purtaţi-i cu plăcere!

Cel mai bun medicament pentru încreţire - MULŢUMIREA. Fiţi întotdeauna mulţumite şi bucuroase de viaţă!

Cine ar îndrăzni să spună că nu tu eşti cea mai frumoasă? Probabil rivala sau o „prietenă” care te invidiază sau chiar starurile de pe ecran (care cu siguranţă că te înşeală) sau poate chiar propriul aspect…

”Numai inteligența și bunul simț sunt limitate. Prostia și nesimțirea nu au limite,deci cu greu te poți apăra de ele.”

,,Cea mai înaltă bunătate pentru cine caută Împărăția lui Dumnezeu va fi simțământul statornic al apropierii de Dumnezeu, puterea neâncetată a lui Iisus Hristos în inimă.”

,,Dumnezeu iubește milostivirea cu privire la cei ce se pocăiesc, dar iubește totodată și judecata cu privire la cei ce nu vor să-și plece cerbicia.”

,,Cunoaște pe adevăratul Dumnezeu și crede în El cu adevărată credință- acela care are inima iubitoare, miloasă, blajină, curată, închinată voii lui Dumnezeu….”

,,Judecățile lui Dumneze sunt un adânc și ceea ce e închis în comorile dumnezeiești nu este ușor de priceput de oricine la întâmplare.”

,,Oricât de frumos a fost începutul cuiva, oricât de greu a fost drumul mântuirii urcat după Iisus până la o vreme și un loc,oricât de multe jertfe să fi dat cineva pentru credincioșia și ascultarea lui față de Hristos, chiar până la bătrânețea lui, și oricât de curată să-și fi dus sfințirea vieții sale, dacă aceasta nu este dusă până la sfârșit în frica de Dumnezeu, ferirea de păcat și de rătăcire, în dragostea și părtășia cu frații, toatea acestea pot fi în zadar. După cum este și scris: ,,Numai cine va răbda până la sfârșit și va fi credincios până la moarte va fi mântuit… ”  (Puterea Apostoliei)

Fericitul Augustin spune: “Dragostea îl face pe cel ce iubește în chipul celui iubit: dacă-L iubești pe Dumnezeu, dumnezeu vei fi; dacă-l iubești pe diavol, diavol vei fi; dacă-ți iubești trupul, trup vei fi. Aceasta este cea dintâi lucrare a iubirii: de a uni pe acel ce iubește cu cel iubit”.

Scara ce duce în împărăție este ascunsă în sufletul tău. (Sf. Isaac Siriul)

Dumnezeu este moștenirea sufletului, iar sufletul este moștenirea lui Dumnezeu.  (Sf. Macarie)

Dacă ajungem lângă Dumnezeu, suntem în cer. Să ne facem sufletul cer! (Sf. Ioan Gura de Aur)

Ce este sufletul? E o parte importanta din om.Pot sa spun ca e cea mai importanta parte. Nu banii, nu lucrurile materiale sunt importante ci sufletul. Cu sufletul razi, cu sufletul plangi, suferi cand faci un lucru rau sau te bucuri cand faci un lucru bun. Si atunci de ce toata lumea alearga dupa ceva trecator? De ce alergam dupa bani? Cand stim ca e ceva ce lasam pe pamant. In schimb, sufletul niciodata nu moare! Niciodata! El e vesnic viu. Iar cand noi gresim el sufera.

Cand noi vrem sa imbracam trupul cu haine luxoase el sufera. De ce nu putem imbraca si sufletul? Dar, in fapte bune. Haideti sa il imbracam in fapte bune. Haideti sa nu mai gresim. Caci el plange si va spune mereu:

“Omule, de ce nu iti pasa de mine? De ce faci crime? De ce jignesti? De ce sunt mai importanti banii decat mine? De ce te face fericit o casa luxoasa cu 10 camere? De ce nu te face fericit o iubire sincera si pura? De ce nu te face fericit sa ajuti pe altii care au nevoie? De ce nu vreti sa ajutati?”

Daca fiecare om in lumea asta ar ajuta pe altul, ar da din banii lui la altii, sufletele ar fi fericite. Si v-ar multumi.

Stiti ce e de facut? Haideti sa meditam prima data la ceva. Haideti sa ne gandim la un lucru, cel mai minunat lucru pe care il vrem in viata. Poate fi dragostea, poate fi bunatatea, poate fi puritatea. Dar exclus banii si luxul. Stiu ca toti va ganditi la asta, dar nu va doare cand sufletul voastru plange in tacere?

Haideti sa imbogatim sufletul, sa il facem mai curat, mai pur. Faceti in fiecare zi, cate o fapta buna. Ajutati parintii sau faceti mancare, sau ajutati pe cineva care are nevoie sau dati o bucatica de paine din mancarea voastra. Faceti un lucru bun. Va veti simti enorm de fericiti si veti vrea sa faceti mereu un lucru bun.

Spuneti-va in subconstient zilnic, cand va treziti si cand va puneti la somn: sunt o persoana buna! Vreau sa fac bine! Vreau ca sufletul meu sa rada si sa fie fericit! Vreau sa fiu fericit si sunt! Fac o fapta buna pentru sufletul meu! Spuneti asta zilnic, alimentati-va subconstientul cu asta si veti vedea rezultate uimitoare. Dar fiti sinceri si credeti cu toata puterea in ce spun eu. Nu vorbesc prostii. Si eu am citit carti despre asta si pot sa spun ca, aceste carti au fost cei mai buni profesori pe care ii puteam avea.

EXERCITIU:

In fiecare dimineata si seara spuneti cuvintele de mai sus. Relaxati-va si ganditi ca cineva va aude si va ajuta sa fiti asa cum vreti.Ganditi-va la un loc minunat unde ati vrea sa fiti, langa o persoana pe care sa o ajutati. Imaginati-va ca faceti o fapta buna si cand aveti ocazia transformati gandul in realitate. Evitati sa va mai ganditi la rau, sa mai aveti ganduri negative. Cand apar in minte, alungati-le, si aduceti-va aminte aceste locuri minunate pe care le-ati imaginat. Mereu sa va ganditi la ce vreti sa vi se intample nu la ce nu vreti sa se intample. Vreti sa fiti mai buni, ganditi-va la asta, fiti inventivi. Creati! Nu uitati ca, creatiile devin realitate mai devreme sau mai tarziu.Asta depinde de cat de mult vreti sa devina.

POVESTE

Intr-o zi calduroasa de vara, un barbat pe nume Alexandru, iesi la o plimbare prin parc. Era satul de viata saraca pe care o avuse intreaga viata. Se gandi cum s-ar putea imbogati mai repede. Sa mearga sa fure? Hmm… lucrul asta il fac doar oamenii neseriosi, iar el era un om cu principii puternice. Sa mearga sa ceara ajutor de la cineva? In fond, nu avea nevoie decat de putin curaj si multa rabdare. Dar cui sa ii ceara? In ziua de azi majoritatea oamenilor alearga doar pentru ei nu au timp sa mai ajute si pe altii.

Tot mergand prin parc vazu o batrana pe nume „suflet” si un tanar pe nume „bogatie”. Merse pe rand, cand la una cand la alta, ca sa vada ce ii poate oferi fiecare. Prima data se gandi sa mearga la tanarul numit „bogatie”.

-Buna ziua, om bun, bine ai venit la mine. Eu iti pot oferi ce altii abia daca viseaza! Eu iti pot da, banii, casa de lux, prieteni cu bani, faima, stralucire, succes, o viata lipsita de griji. Daca ma alegi pe mine, vei fi cel mai fericit om din lume!

- Sigur ca da, doar asta mi-am dorit toata viata. Am sa alerg la tine intr-o secunda….

-Stai asa, ii zise doamna „suflet”. Nu esti curios ce as putea eu sa iti ofer?

-Sincer, cine mai are timp pentru asa ceva, cand stie ca poate avea toti banii si fericirea din lume?

-Da, intradevar, tanarul „bogatie” iti poate oferii tot ce vrei pe plan material, dar nu vei avea nimic pe plan sufletesc. Nu vei avea parte de dragoste, de bunatate, de prieteni buni, de sanatate, nu vei avea o bogatie sufleteasca. Vei fi ca un robot care va ramane la un moment dat singur si bolnav, pe care il vor parasi prietenii si il vor trada, te vei inconjura doar de femei pe interes. Si atunci vei fi fericit? La ce bun sa ai toate aceste bogatii daca nu ai dragoste, bunatate, sprijin, sanatate? Eu iti pot oferi toate acestea daca ma alegi pe mine.

Barbatul, nu stia ce sa faca. Inevitabil, va fi asa cum spune batrana doamna „suflet”, dar el fiind sarac toata viata s-a saturat. Avea la dispozitie un minut sa aleaga ce e mai bine pentru el.

Dupa un timp, a ales, a mers cu doamna „suflet” si intr-o clipa o multime de oameni care de care mai tineri si curajosi au venit langa el.

-Esti un om minunat! De azi inainte, vei avea parte de toate bogatiile sufletesti! Vei fi fericit cu adevarat! Alaturi de prieteni, de iubita, si vei avea si succes in cariera ta! Felicitari ai ales ce trebuia sa alegi! Meriti aplauzele noastre!

Omul devenise fara sa isi dea seama cel mai norocos din lume. Oare noi daca ar fi sa alegem, intre suflet si bogatii, am alege la fel? Cine stie!

O poveste scrisa de mine, Ioana Dumitrachescu!

Cam aceasta a fost prima lectie a mea, despre suflet. Sper ca v-a placut si introducerea si exercitiul dar si povestea finala. Sper ca de acum inainte sa va ganditi mai mult si la sufletul vostru si sa faceti alegerea corecta. Eu sunt aici, ca sa va ajut, ca sa deschideti ochii si sa pretuiti ce aveti mai sfant! Sufletul. Vreti o schimbare? Schimbarea e in voi! Doar voi puteti sa va schimbati, schimband in primul rand felul de a gandi. Dar despre asta in alta lectie. V-am lasat, si sper ca v-a placut aceasta lectie iar daca da, dati mai departe, sa citeasca toata lumea! Va pup si va doresc sa rasara soarele fericirii mereu in sufletul vostru!