Tot analizand pe cei din jur, am ajuns la o concluzie. Exista doua tipuri de oameni. Cei care sunt buni  si cei care sunt rai cu toata lumea. Cred ca n-am descoperit America. Ceea ce vroiam sa va spun este ca, fiecare dintre noi ne dorim un om bun care sa ne fie aproape. Corect, nu? De cele mai multe ori insa, omitem faptul cert ca acel om bun, datorita felului de a fi, va considera obisnuit sa faca gesturi si pentru alte persoane si nu doar pentru noi. Un bun prieten va fi prieten potrivit si pentru altcineva. Un om plin de  rautati va gresi nu doar fata de noi. Un om care tradeaza, va trada si pe altcineva.  Nu doar noi suntem afectati de  ingerii sau demonii din jur. Doar ca ne lasam pacaliti de mastile pe care le purtam in anumite momente ale vietii. Intram in pielea personajului propus sau acordam sanse si lupului. Si atunci suntem pe care sa facem cele mai mari greseli. Greseli care, uneori, sunt de neiertat de noi insine sau de cunoscuti. Felul acesta de a fi, al fiecaruia dintre noi, cel mai adesea, este putin analizat cand vine vorba de sentimente. Pe mine una, m-a interesat destul de mult subiectul omenire si am ajuns, inevitabil sa ma critic si sa critic mare parte a personajelor. Asta suntem, personaje care jucam niste roluri si cand suntem depistati ne suparam. Ne este greu sa ne acceptam defectele deci de la sine inteles ca nu le vom putea accepta pe ale altora.

Aceasta idee de a clasifica oamenii in doua categorii s-ar putea sa fie contrazisa de multi. Evident, exista si argumente. Dar v-as ruga sa va mai ganditi o data, de mai multe ori. Nu cumva suntem “asa”, indiferent de situatie? E drept ca in timp ne schimbam. Luati si analizati un caz, o persoana. Viata acelei persoane nu urmeaza un curs anume? Nu cumva sunt anumite segmente pe care le puteti anticipa? Nu vreau sa evidentiez decat ca, avem un caracter. In timp, calitatile sunt eclipsate de intamplarile care ne-au facut mai reci, mai precauti, mai tacuti, mai critici, mai rai.

Ce cred eu? M-am luat pe mine drept caz de studiu. Sunt ipostaze in care ma pun adeseori, numai pentru a ma cunoaste mai bine. Am si reusit. Am facut comparatie cu cei din jur. Am gasit ceva ce avem in comun. Credinta ca ne vom schimba. Eu cred si vreau sa fie altfel. La fel si cei care ma cunosc. Diferenta intre mine si ei este ca eu spun ca nu ma voi schimba si tot vor a ma contrazice. Ce gasesc interesant este ca ei spun ca se vor schimba si nici nu au de gand, ori daca da, nu au nici cea mai vaga ideea ca acest lucru nu se va intampla niciodata. Insa cu totii cautam un suflet bun. Pe care sa nu-l impartim cu prea multi. Si aici este gresit sa visam. Se spune sa iei omul asa cum este. Daca poti. Omul insa este dupa cum vrea sa para. Numai cu o buna analiza, un simt al cunoasterii si fara a ma lasa influentata de gesturi am descoperit ca oamenii sunt simplu de cunoscut. Mai greu de acceptat. Imposibil de schimbat. Greu de evitat. Cred ca in cautarea aceasta a fericirii, vrem pe cineva bun cu noi si mai putin bun cu ceilalti. Atunci suntem multumiti de noi insine, atunci putem afirma ca suntem iubiti, respectati, apreciati, mai bine spus: suntem lumea intreaga pentru o singura persoana.  Este atat de importanta si atat de rar de gasit aceasta situatie dar consider ca este necesar a incerca sa o avem, fiecare dintre noi. Prea putini acesti oameni dar daca ai dat de vreunul, pretuieste-l! E poate unicul exemplar. Nu suntem capabili de accepta realitatea faptelor si a firii si acesta este drumul catre necunoscutul primejdios.

Ce zici tu prietene?Ce zici ca nu prea se intelege bine la televizor…Ai discursuri siropoase?!Continui sa ne minti cu nerusinare?!De nu te bate pe tine Dumnezeu,o sa vezi tu…Nimic nu trece de Ochii Vesnici Deschisi Ai LUI…Dar pana acolo,cum spune si o vorba scumpa din popor,ne mananca sfintii…“Sfintii Boc si compania,impreuna cu murdarii aia care iti fac campanie electorala“…Ai inceput tu sa organizezi prin Partidul Democrat Liberal Al Tineretului,excursii la munte,sa amagesti si tinerii,nu doar pe aia batrani…Caine comunitar,ce o sa mai radem noi de tine cand o sa dispari din peisaj…Iar pe langa asta vom face cu totii si o Cruce Mare si Larga…Nu ti-e rusine sa il ataci pe Oprescu,sa spui tu despre unul dintre cei mai mari medici ai tarii care ti-a salvat si o buna parte din “staff-ul“ tau magic,de la moarte,ca este nascut cu spaga si va muri spagar?nu ti-e rusine ca te vede Dumnezeu hotule!!!Omul care a reusit sa faca din Spitalul Universitar unde a fost manager,unul dintre cele mai sigure spitale din tara,daca nu cumva cel mai sigur?!Sa vorbesti tu asa despre un om care s-a trezit ani la rand dimineata si s-a dus la munca , ca sa salveze niste vieti?!Mitocanule si Excrocule,ti-au ajuns 5 ani in care ne-ai luat tot ce am avut,ne-ai lasat sa murim de foame si sa traim ca in Zambia…Ti-au ajuns 5 ani de boierie si de furat…Tu insa nu stii ceva,ai gresit cand ai crezut ca ne-ai luat TOT!!!Nu ne-ai luat speranta…Speranta ca maine vom avea ce pune pe masa,ca vom avea un acoperis deasupra capului…Si asta se va intampla numai in cazul in care tu vei disparea din peisajul politic odata pentru totdeauna…Esti josnic,esti atat de josnic incat nu meriti nica macar atentie…dar lumea trebuie sa stie cu adevarat ce ai facut tu in Romania,cum ai distrus in fiecare secunda a “domniei“ tale tarisoara asta si asa vai de ea…Oameni buni,nu va distrugeti viitorul…La alegeri,haideti sa scapam de el!!!Votati pe cine vreti voi,mai putin Traian Basescu!!!

“Gossip Girl”,”The Duchess” si o serie lunga de povesti de fete spuse pe sub plapuma. Un weekend chill si o vreme tipica: umezeala, frig si-un vant dement.

O, da. Ma mai loveste din cand. Dar nu tine decat pret de-un pachet de servetele. Inchid ochii si incerc sa localizez locul in care am lasat fiecare lucrusor. Creionez patul, diplomele de pe rafturi, sticlutele de parfum din dulapiorul din colt, cutiile si papucii de dupa usa. O vad pe buni la bucatarie si simt mirosul tocanitei de soia din care inca ies aburi. Tati e la televizor, cu o racheta de tenis in brate, iar mami la birou, cu ochelarii pe nas, facand rapoarte, liste si socoteli.

Inca nu m-am mutat cu totul. O parte din mine e acolo, langa ei. De fapt, acolo va si ramane. Forever and ever.

“Pride And Prejudice” si “Batranul si marea. O zi linistita petrecuta inauntru.

Mi-e dor. De patul meu din coltul camerei, de patura portocalie si moale, de aerul cu miros de scortisoara, de zgomotul vaselor si mirosul de cafea ce ma intampinau dimineata la prima ora. Mi-e dor sa ma intrebe buni din cinci in cinci minute daca mi-e foame, mi-e dor s-o rasfat pe mami cu o turta dulce calda la sfarsitul unei zile de munca, mi-e dor sa ma intampine tati cu salutul nostru personal, mi-e dor sa o iau de dupa gat pe Anca si sa-i spun cat de mult o iubesc.

M-am hotărât sa fac o lista, o lista care va fi editata zilnic .
O lista a lucrurilor pe care le fac de obicei bărbaţii, man job’s si lucruri evitate de femei. Voi scrie câte 1/zi.

1. In timp ce mergi cu maşina la un moment dat ceva nu e ok, volanul trage dreapta, se aude un zgomot,  un alt participant în trafic iți face semn disperat sa opreşti. Nelămurită opreşti maşina, si vezi ca ai o roata dezumflata. Ai o pana !

2. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa se aude strigatul ei in tot cartierul. El vine grăbit : ce s-a întâmplat ?! Ea: e acolo, acolo uite-l pe perete, omoară-l repede pana nu se urca pe mine ! El ia papucul si omoară monstrul de gândac !

3. El doarme ( probabil visează ) când din nou strigatul ei ii întrerupe brusc visul. Ce s-a întâmplat ? întreabă el somnoros. Repede, vin-o, du-te, fugi, curge, apaaaaaa. S-a spart ţeava! Cine repara ţeava ? Bărbatul.

4. Ea este acasă. Se aude soneria, cine sa fie ? Nu aşteaptă pe nimeni. Ea deschide, apare El ii zâmbeşte larg si ii ofera un buchet de trandafiri roşii, o cutie de bomboane şi o săruta. Pentru ca noi va facem sa zâmbiţi.

5. Cererea in căsătorie, inelul, rochia de mireasa, nunta, luna de miere…etc toate acestea alaturi de El.

6. Ea pleacă in concediu.Cine ii cară ei valizele de 99.9 Kg. ? El.

7. Cine se înrolează în armata ? Cine pleacă la război ca sa moara ca un prost se sacrifice? El.

8. Cine deschide uşa ca ea sa intre prima ? Cine ii aşează scaunul înainte ca ea sa se aşeze ?, s.a.m.d ? El, pentru ca EL este un gentleman.

9. Pe asta o stiu de la mama si de la sormea, când se strica fleacurile la pantofi/cizme la cine va duceti ? La El, la meşterul cizmar.

10. Pentru ca bărbaţii pilotează avioane. Pentru ca El este pilotul.

11. All in one. Da ! Barbatul este multifunctional, precum electrocasnicele din reclame de la teleshopping. Suntem buni la carat, si caram tot ceea ce nu puteti voi si chiar daca  puteti oricum nu vreţi asa ca tot noi caram. Suntem buni la orice, fie in bucatarie ( cei mai buni şefi bucatari sunt barbati) fie suntem buni sa conducem masini de formula 1 asa cum putem sa fim liderii companiilor multifuncţionale sau statelor intregii lumi ( peste 90%  sunt conduse de catre barbati), suntem buni cam la toate sporturile fizice sau psihice , s.a.m.d. nu as avea timp sa enumerez tot si nici nu are rost. O stiti si voi. De asemenea suntem alături de ea, de prietena, iubita, confidenta, amanta noastra, de mama copiilor nostrii ! şi avem grija sa zâmbiţi si incercam sa va facem fericite asa cum ne pricepem fiecare dintre noi. Poate ar trebuii sa apreciati barbatul asa cum este nu sa incercati sa il faceti femeie !. Un barbat adevarat este cel care respecta femeia, pentru ca un barbat nu uita ca si el s-a nascut dintr-o femeie. Dar nu toti baietii sunt barbati, asa ca nu generalizaţi !

Atunci cand ne gandim la oamenii batrani ne aducem aminte de bunicii nostrii. Unii au amintiri mai multe altii mai putine dar in general placute, pentru ca bunicii sunt cei care ii rasfata pe nepoti, sunt cei care spun povesti multe (mai ales din tineretea lor) si ne fac cadouri cu orice ocazie oricat de neinsemnata ar fi. Atunci cand vedem oameni batrani suntem cuprinsi uneori de mila mai ales cand ii vedem cat de greu se misca si ne gandim ca s-ar putea sa ajungem si noi odata ca ei. Si atunci, din bunavointa, cu gandul la bunicii nostrii, ii ajutam sa urce in autobus, sa urce treptele cu plasele lor pline si chiar sa traverseze strada cand sunt nesiguri pe ei. Insa cu toata bunavointa s-ar putea sa te trezesti mustrat in gura mare ca stai jos in autobus, cand de fapt vroiai sa te ridici sa-ti oferi locul, dar n-ai mai apucat, caci batrana si-a revendicat locul. Greseala e ca n-ai anticipat ca ea va urca,  si acela era locul ei, castigat odata cu ridurile. Imi aduc aminte de stirea cu batranii care au pradat postasul care ducea pensia altor batrani. M-am mirat cat de surprinsi au ramas toti de isprava oamenilor. De ce ? Ca pana la urma cine a furat in tinerete nu cred ca e scutit sa fure si la batranete. Nu cred ca odata cu batranetea vine si intelepciunea, insa unii au reusit sa-si transforme varsta intr-un instrument de pacalit lumea, profitand de naivitatea celor din jur.  Gandeste-te ca batranetea nu iarta pe nimeni, bun sau rau. A fi batran nu e un merit…e pur si simplu o consecinta biologica!

♣ Încep un nou ciclu (de vacanţă) prezentând mici obsesii care ne tulbură sau nu.

Ei spun ca nimeni nu e perfect. Apoi spun că practica te duce la perfecţiune. Aş vrea să se hotărască. ( Winston Churchill)

Vă cunosc de mult timp. Sunteţi nişte critici cu privire ageră şi simţuri fine. Sunteţi selectivi, simpatici, interesanţi şi extrem de buni. Oricine v-ar prelua modelul şi s-ar lupta să fie ca voi.

Dar între ceea ce ai vrea să fii şi ceea ce reuşeşti să devii sunt câteva trepte definitorii. Trepte pe care nu le poţi urca sau sări pentru că ele de fapt nu există. E ca şi cum pe scara ta (de valori sau nu) se formează un gol. Un gol ce ţine doar de circumstanţe (un punct sensibil de necontrolat). Şi e adevarat că nu vă place să fiţi controlaţi, pentru că astfel, ar fi controlată şi perfecţiunea voastră. Dar poate că tot ce e perfect e controlat mereu. Fiecare indiciu analizat şi reanalizat.

Dar de ce vă interesează pe voi să fiţi perfecţi?

Vreţi neapărat să fiţi mai bun decât vecinul de la 2 care bate covoarele cu mai multă pasiune şi fler? Sau vreţi să scăpaţi de critci şi de mici aversiuni între “partenerii de joacă”. Vă place să fiţi lideri şi să conduceţi mereu jocul. Să vă asculte toţi cu gurile căscate şi să vă creadă micile povestioare despre experienţa uluitoare pe care o aveţi. Sigur aţi avut grijă să treceţi la CV mici escapade absolut perfecte, dar şi mari lupte cu duşmanii invidioşi pe care i-aţi răpus din prima. Ştiu, ştiu sunteţi perfecţionişti cu acte în regulă.

Vă admir şi  vă iubesc pentru asta de mult timp.

Totuşi ceva vă dă de gol. Sunteţi aproape ca nişte pahare sparte şi mereu lipite, atât de perfect încât nimeni nu şi-ar da seama. Nu e nevoie decât de un mic impuls care să vă dezechilibreze ca să cădeţi în neant. De asta nu staţi decât pe mijlocul mesei, acolo, în centrul atenţiei, unde vă simţiţi de altfel , cel mai bine.

Dar, de-o să cădeţi o să fiu acolo să vă strâng cioburile, aproape perfecte.

Ora 4:50 suna alarma telefonului spunandu-mi sa ma duc la munca. Il opresc frumos si adorm la loc. Ma foiesc si visez o gramada de tampenii. Mai intai eram un agent secret. Eram in Intercontinental si trebuia sa o salvez pe o gagica. Omor vreo 2 tipi in subsol… si cand sa ies q tipa aia din subsol (nush ce naiba cauta ea in subsol)… se strica liftul! Mama lui de lift! Eu reusesc sa ies cica si ma trezesc afara… fara tipa. (da-o naiba, si asa nu era marpha!)
Al doilea vis scurt a fost mult prea scurt… dar vi-l povestesc. Se face ca eram un tip care punea bombe ca sa omoare oameni, iar la un restaurant… pe o terasa, avea loc o intrunire a marilor bombardatori. Sar eu gardul… (nu stiu de ce nu am intrat pe poarta, dar asa a fost visul) si toti din gradina (terasa) respectiva purtau masti. Realizez si eu ca purtam o masca si vreau s-o dau jos. Cand am intrat eu pe terasa toti cei prezenti ma aplaudau… si ma simteam oarecum nesimtit sa nu-mi arat fata. Organizatorul (un tip cu un microfon) imi spune ca nu e nevoie sa-mi dau masca jos, pentru ca oricum toata lumea stie cine sunt! In zgomotul de aplauze aud un sunet foarte cunoscut care ma trezeste…
Primesc telefonul de trezire pe la ora 11:10. Dupa ce intreb cat este ceasul neg! Nu puteam accepta ca este atat de tarziu si eu sunt inca in pat. Stiu ca e duminica si ca este ziua in care de obicei lenevesc, dar tot nu-mi venea sa cred ca se facuse 11:10 si eu ma simteam ca si cum as fi dormit 4 ore, nu 10… Mai stau la telefon inca 10 minute si dupa ce inchid ma ridic din pat. Vremea posomorata parca avea sa vesteasca ceea ce se va intampla cateva ore mai tarziu.
Ah… durerea asta infernala de cap nu-mi da pace nici astazi. As manca ceva, dar parca nu mi-e foame. Deschid frigiderul si nu ma atrage nimic. Il inchid si ma apropii de computer. Cafeaua cu lapte… iau cateva bloguri la rand… as usual! Nothing new…
S-a facut deja 12:30 si ar trebui sa ma imbrac sa ma duc la munca… Imi fac un dush… am aceeasi problema ca in fiecare zi: cu ce sa ma imbrac? Nu prea mai merge sistemul: ia primele 2 zdrentze (haine) din dulap si du-te asa la munca… Boon! Am gasit si q ce sa ma imbrac… Ies din casa fara sa mananc nimic. Imi simteam stomacul cum cerea ceva… dar nu aveam timp sa mai si mananc. Remediul pentru durerea de cap era deja testat: o cutie de bautura energizanta. Dau o raita la magazinul din spate si-mi iau o cutie de Adrenalin. Nu mai beau Rienergy pt ca are un gust nasol, si RedBull-ul era mult prea scump pentru buzunarasul meu. Pana la metrou (5-10 minute de mers pe jos) dau gata 125 ml de bautura energizanta. Prind si metroul!
Cobor sa schimb magistrala si primesc inca un telefon.
“Stai jos?”
“Nu, nu inca!” si ma asez pe cimentul / gresia / ce ma’sa era aia… rece si stau in fund.
“Acum stau jos… ce s-a intamplat?”
“Pai nu stiu cum sa-ti zic. E vorba de tanti X! A incercat sa se arunce de la balcon!”
“A incercat sau e PA?”
“E caput, nu PA!”…
Raman oarecum mut si singurul lucru la care ma gandeam atunci era unchiul meu. Imi rasuna intruna in minte “e PA!” si nimic altceva si nu realizam absolut nimic. Ma sui in celalalt metrou aproape teleghidat si tac. Nu vroiam sa ma duc la inmormantare pentru ca ultima oara cand am fost la o inmormantare aveam cam 15-16 ani si n-am plans niciodata cat am plans atunci. Nici pana acum nu am realizat conceptul de moarte…
Ma gandeam daca cumva unchiul meu care are un picior amputat si se sprijina in carje… daca a incercat s-o opreasca. Ma intrebam daca oare stia ce are matusa mea de gand sa faca… samd. O gramada de intrebari! O gramada de scenarii, dar cu toate astea am incercat sa par bine pentru o persoana draga mie cu care m-am vazut astazi dupa-amiaza… imediat dupa aflarea vestii nasoale.
Mama inca nu stie, pentru ca si ea este in spital cu problemele ei. Maine sper s-o externeze! Nu-i voi spune nimic pentru ca asa am primit “ordine” de la bunica mea (adica de la cei mai intelepti din familie de fapt…).
Daca trec si peste noaptea asta fara sa ma gandesc la “Divina Comedie” a lui Dante Aligeri… sau fara sa ma gandesc la moarte… fara sa visez tampenii… sau mai stiu eu ce… e mare lucru.
Am aflat cand am ajuns acasa ca la astfel de cazuri nu se fac slujbe. Va fi tinuta in capela si atata tot…
Inca ma gandesc la unchiul meu! Erau casatoriti de peste 50 de ani… si in mod sigur aceasta pierdere l-a marcat foarte mult… :-s Nu vreau sa se duca si el… chiar nu vreau asta!

Sedentari si activi, traitori si superficiali, credinciosi si atei, buni si rai, materialisti si afectivi, frumosi si urati, fericiti si nefericiti, iata doar cateva tipuri umane ce se intalnesc in proportii diferite pe scoarta acestei lumi pe care o putem numi “casa” pentru umanitate. Suntem amestecati la gramada, e mai bine asa, chiar daca din aceasta cauza suntem niste straini unii pentru altii pentru ca ne despart valori si credinte, ratiuni de a trai si cateodata un stil de viata mai altfel. Sunt oameni care isi doresc sa traisca viata altora si nu pe a lor, sunt oameni ce nu se regasesc si care simt altfel chiar daca sunt inconjurati de ceva diferit. Da! Sunt lumi paralele care se intersecteaza doar prin existenta pur somatica a noastra ce ne indreapta usor, usor inapoi catre piramida lui Abraham Maslow, piramida trebuintelor. In ea se regasesc, pe trepte diferite, e adevarat, trebuinte/necesitati ce se afla in ambele lumi, cea spirituala si cea materiala – exterioara, dar niciodata in ambele. Asadar, intr-o anumita masura suntem fiinte ce traiesc dual dar ceea ce implicam in aceasta existenta duala este unic si diferit. Trebuie facuta o diferentiere intre existenta duala si dualismul indivizilor. Existenta duala presupune o traire interioara (spirituala, emotional-afectiva, intelectuala, etc) precum si un anumit grad de ancorare in realitatea exterioara pur materiala, pe cata vreme dualismul indivizilor trebuie vazut ca pe un caracter deviant, nesigur, incert si total nedefinit.

Aceste doua lumi paralele nu coexista bine impreuna, nu se determina una pe cealalta si nici nu sunt prezente in raport egal. Lumea exterioara tinde sa preia si spatiul acordat vietii interioare si acest aspect este trist pentru ca inlatura umanitatea din oameni.

Ce este de facut? Sa incercam sa ne regasim prin lucruri mici si frumoase, simple, care dau bucurie si frumusete vietii. Sa credem in valorile ce construiesc spritualitatea noastra!

Stiu ca probabil nu toti aveti starea de spirit pe care o am eu acum.

1.Am terminat cu sesiunea o data cu venirea soarelui asta care ma unge pe suflet.Suna a primavara;ce poate fy mai frumos de atat?

2.M-am uitat aseara la “the curious case of benjamin button”.Mi se pare senzational filmul.Merita vazut.

3.M-am plimbat ieri cu prietenu meu mic,cu cap de ou,cu motorul.Am luat o curba cu 90 la ora.Yuhuuu.

4.Am fost in Mall Baneasa special sa-i vad pe aia de la Trio Balamuc.Ii stiti?Sunt pocnitii aia 3 alesi de radio 21.Un baiat cu ex-a si cu prezenta gagica stau intr-un pat in mall baneasa timp de o saptamana.Premiul e de 15.000 de euro si in cazul in care respecta regulile date de radio 21 pleaca cu banii acasa.Ce handicapati.Ideea e ca n-au voie sa se dea jos din pat,au un anumit interval de timp rezervat pt dusuri spalat pe dinti etc.Daca vor sa se duca sa faca pipi tre sa ceara voie.C tare:))

Am urmarit radio 21 cu prietena mea mica si creatza.Acu 2 zile  astia de la trio balamuc au incalcat nush ce regula si in mod normal trebuia sa-i trimita acasa.Dar in schimb…le-a dat o pedeapsa.Bascalie de concurs.Dar nah…rating domne.

Si cum spuneam….m-am dus ieri sa-i vad.M-am asezat frumos pe o bancutza in fatza patului lor si i-am urmarit pretz de 3 minute.Un baiat plictisit de viata,barbos si cu o fatza ametita.La mijloc…fosta lui gagica..o grasa blonda si buboasa.Si in cealalta margine…actuala iubita…o  bruneta,care isi ascundea figura oripilanta cu plapuma.So nice…am ramas impresionata.Adanc…Oamenii astia tre sa-si castige “dreptul” de a se spala pe dinti…sau sa se spele unii pe altii pe dinti.Astea sunt unele din provocari.Trio we love youuuuuuuuuuuuuuuuuuu…NOT!

Cum sa nu-i adori?haha.

5.Vroiam sa pun un filmuletz cu 2 prieteni de-ai mei care au incercat azi noapte sa-mi sara gardu dar e prea intunecat:(

6.Despre ziua de ieri n-am nimic de zis.Decat ca a fost foarte tare.La 12:30 ne gandeam s-o sunam pe bunik’mea sa facem misto d ea.Not funny stiu.

7.Ma duc sa ma plimb.Prea mult soare.Vreau sa iau la pachet.

de ce fac oamenii rau?
uite o intrebare la care ma chinui cred de cand eram mica sa raspund.
niciodata nu am reusit.

nu, nu cred ca unii oameni sunt nascuti rai, si altii buni.
toti ne nastem egali, iar de acolo exista o serie de influente care trebuie luate in seama. decizii, alegeri.
si nu, nu toti oamenii pot fi salvati, readusi pe drumul cel bun pentru ca in cea mai mare parte, NU vor.

we’re not here to save others.
we’re here to save ourselves.

acum cateva zile am gasit un raspuns… multumitor sa spunem in lipsa altor alternative.
oamenii fac rau pentru ca POT.

oamenii fac rau pentru ca pot, da, pentru ca nu exista nimic care sa ii opreasca decat constiinta.
si hai sa fim seriosi, cati dintre noi o avem?
mereu cand spun ca gandesc prea mult, la constiinta ma refer, as trai mult mai relaxata fara ea, dar asta e alta poveste… din nou.

pentru furt exista o lege, pentru omor exista o lege, pentru orice exista o lege care sa te pedeapseasca.
oare… cat iei pentru ucis suflete?
pentru furt de sentimente si injunghiat de iubiri?

NIMIC.

hai sa o luam invers.
ce castigi?
exista undeva un premiu pentru cel mai mare numar de inimi ranite?
sau… doar asa, pentru orgoliul personal de a vedea ca inca poti sa faci pe cineva sa planga, inca poti sa vezi cum ofteaza pentru tine, incat poti… sa ucizi, sa distrugi sperante, vise cladite pentru tine in 3 secunde, vise care ii dadeau forta unui om.
o forta inimaginabila.
forta cu care ea… muta muntii.

oare… nu simti ura celor pe care ii ranesti?
oare energiile negative ale lor, transmise de multe ori involuntar nu ajung si la tine?

in univers, totul se invarte in cercuri.
inclusiv viata.
inclusiv sentimentele.
si atunci, in momentul in care pornesti ceva, trebuie sa se intoarca la tine, nu?
si de multe ori nu in aceeasi forma.

e ca telefonul fara fir, totul este distrosionat pe parcurs.
ranesti, esti ranit.
nu in acelasi fel, de multe ori, pentru ca asta ar nu ar avea nici un impact asupra ta… dar… toti avem slabiciuni.

deci, exista o lege si pentru asta. legea universului.

si totusi… suntem prea frustrati de tot raul din jurul nostru ca ne gandim: “lasa, ca o sa i se intoarca candva”, suntem prea rationali ca sa mai credem ca “il pedepseste dumnezeu” si prea oameni sa spunem “il iert”.

“nu e prea rau sa nu fi om
sa fi prea om e crima
si uite-asa a picurat un pic de negru in esenta mea
pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea”

ranile nu ne fac mai buni, inceteaza sa te mai minti.
nu invatam din greseli, ne facem un scut, invatam sa uram si devenim… oameni.

[link catre poza: click!]

[versuri: veritasaga - ce-a mai ramas.]

“Daca nu putem fi mai buni, sa incercam macar sa fim politicosi”

Hmmm…oare de ce trebuie sa ne suportam prietenii si apropiatii cand spun lucruri tampite sau glume proaste sau se comporta ca niste urangutani pe cioco proaspat scapati de prin vreo padure tropicala ?? Raspunsul e TREBUIE!!! Dar de ce?? Pai findca se numeste societate civilizata si noi trebuie sa traim in grupuri bine structurate si sa stim sa comunicam deschis ,sa ne putem exprima gandurile si sentimentele ca niste oameni educati(fiinte superioare …desi e indoielnic uneori) .De ce nu putem pur si simplu sa luam pusca si sa-i impuscam?? pai findca: 1.am ramane fara munitie la un moment dat…2.am ramane fara prieteni…3.s-ar putea sa fi impuscat chiar tu…4.ar fi prea frumos. Asa ca ne suportam , ne mai barfim, ne mai injunghiem pe la spate dar totul e trecator, “totul e desertaciune si goana dupa vant”(Eclesiast 1,14). Nu sunt o persoana credincioasa…dar Eclesiast e preferatul meu…din cauza unei persoane dragi mie. Asa cum spuneam trebuie sa ignoram toate “aerele” toate fitele, si toate prostiile prietenilor nostrii pentru ca pana la urma suntem PRIETENI !!! Si impartim aceeasi tigara, acelasi suc, acelasi sandwich ,si multe altele…asa ca de ce nu am trece cu vederea un amanunt atat de mic . Putem si se poate, totul e sa vrei .

Si totusi ,de ce nu incercam sa fim mai buni?? Sau macar sa pretindem ca sutnem mai buni…cu vanzatorul din coltul strazii, cu colegii de munca/de scoala, cu cei din jurul nostru, cu natura, cu animalele. Ar trebui sa stea cineva in spatele nostru si cand gresesti sati dea una zdravana dupa ceafa….ar fi …wow!!! plin de oameni cu dureri de cap…plin de perfectiune…dar nu e nimeni…e doar vocea aceea din capul fiecaruia, care altii o aud altii nu, altii sunt indemnati de ea sa isi ceara scuze, altii sunt indemnati de ea sa ucida. Si uite asa se duce de rapa societatea noastra , si se umple de jeg-uri si mizerii.
Un site care mi-a atras atentia este Jeg.Mie imi place stilul tipului care scrie , si va recomand sa cititi ce scrie omul despre iubita lui si despre ce se intampla in ziua de azi : www.jeg.ro ) .

]]>