La sfatul lui Lore, vă scriu un post despre utilizarea aromelor în mâncărurile copiilor mici, nu doar a ierburilor aromate pentru că aromele pot fi date şi de alte ingrediente. Nu sunt expertă în aşa ceva, doar că am testat mai multe atât în alimentaţia noastră, cât şi a Soniei (acum 7 luni şi un pic).

Am început pe la 5 luni sau chiar mai devreme să îi pun pătrunjel în fierturile de legume. Odată cu pătrunjelul am strecurat şi o bucăţică mică de ceapă, ca să fie piureul mai gustos. Am observat, de asemenea, că amestecând ţelina cu păstârnacul iese o chestie care nu e prea gustoasă şi atunci am optat să le pun separat. Soniei îi place păstârnacul mai mult şi ţelina mai puţin, probabil pentru că aroma e mai puternică.

Ceapa verde, tocată şi adăugată mai spre finalul fiertului, ca să nu o distrugem total, îi dă mâncării o savoare deosebită.

Am utilizat mai rar mărar (în tocăniţele de cartofi, dar Soniei nu îi plac amestecurile din prea multe legume aşa că astfel de tocăniţe îi fac mai rar) sau leuştean (mai mult în ciorbele noastre din care i-am pasat şi ei).

Dar paste îi fac destul de des şi atunci pun busuioc. Ca o fană a bucătăriei italiene, am în permanenţă busuioc şi oregano în casă. Plus rozmarin şi cimbru, just in case.

Dacă se poate, la paste pun busuioc proaspăt dar acum e mai greu de găsit iar în ghiveci am încercat să cresc dar nu-mi iese. Busuiocul proaspăt se pune la final, ca toate ierburile proaspete, şi ca să lase o aromă mai puternică poate fi frecat cu foarte puţină sare şi ulei de măsline într-un mojar. Dacă nu ai mojar, pur şi simplu îl tai mărunt.

Rozmarinul merge cu pui. Nu am testat cu carne de vită iar carne de porc nu gătesc oricum nici pentru noi. De asemenea, mai bine proaspăt decât uscat pentru că în stare uscată arată ca nişte ace de brad care nici nu fierb cine ştie ce şi sunt şi mai greu de pescuit. Nu recomand pasarea lor în mâncare pentru că nu se mărunţesc cum trebuie şi bucăţelele rămase sunt şi un pic amare.

Cimbrul merge destul de bine cu somon, spre exemplu, dar şi la cărnurile roşii, precum şi la ciorba de fasole, dar de asta nu e voie să dăm la bebeluşi .

Evident că ardei iute nu am folosit în mâncarea copilului deşi noi mâncăm destul de picant. În schimb, i-am introdus în alimentaţie usturoi, înainte de 6 luni, dar foarte aproape de această vârstă. Îl folosesc într-o reţetă de paste cu legume şi de cartof copt, ambele urmând să apară pe aici.

Ardeiul roşu (capia sau gogoşar, ambele fiind soiuri mai dulci) sunt aproape o necesitate pentru Sonia. De când i-a dat de gust papă la greu tot ce e cu ardei. Poate fi pus în tocăniţele de cartofi, în amestec cu pui sau vită şi morcovi, în paste etc.

Nu folosesc tarhon pentru că nu-mi place mie (deşi s-ar putea să-mi schimb părerea, dacă ţinem cont că nici de spanac nu mă atingeam înainte de Sonia), dar Lore l-a menţionat ca fiind un ingredient ce mai poate aroma unele mâncăruri.

În rest, pentru potrivirea ierburile cu legumele şi carnea, recomand cu căldură studierea unor cărţi de bucate, Internetul sau experimentarea . Eu o aleg pe ultima, de cele mai multe ori. E incredibil ce chestii mănâncă bebeluşii. Câteodată Sonia mănâncă piureuri de care eu nici nu m-aş apropia.

Pentru fructe, am folosit vanilia (un strop de zahăr vanilat, dar şi mai bine, un “strop” de păstaie), siropul de arţar, scorţişoara. În loc de scorţişoară puteţi folosi şi nucşoara, dar eu o utilizez mai mult în amestecul de carne tocană de vită din lasagna noastră sau în chilli con carne:)

Dintre brânzeturi, prefer să folosesc brânză Cheddar rasă (pentru paste sau pentru piureul de conopidă cu brânză) sau ricotta în loc de brânzică de vaci, pentru că e mai moale şi mai fină. În loc de ricotta se poate folosi urdă. Eu am avut oarece probleme cu brânza de la ţărani şi deocamdată o evit. Cea de vaci e prea grasă şi a provocat copilului diaree în două rânduri, aşa că am renunţat.

- Anul ăsta faci sarmale?
- Da.
- Cum?
- Simplu. Toc carne, amestec cu orez, oarece mirodenii, împachetez sarmalele, le pun la fiert şi gata.
- ?!?
- Ce nu e clar?
- Nimic. Ce carne, ce mirodenii, ce împachetezi, cum împachetezi, cu ce împachetezi etc.
- Carne. Păi în principal porc, dar după gust se poate amesteca. Ideea e să fie foarte fin tocată. O dai prin maşina de tocat de două ori. După aia o pui într-un castron si adaugi: orez, nu prea mult ca se înfoaie şi nu-i pilaf…
- Cît?
- Păi o cană la vreo trei kile de umplutură. Piper, sare, boia, verdeţuri…
- Ce verdeţuri?
- Ce ai în casă…
- Ce am în casă?
- Elena! Mărar, pătrunjel, cimbru, corinadru, busuioc…
- Toate?
- Nu. Evident. Ce-ţi place şi cît îţi place. Unora le plac verdeţurile, altora ba şi nu pun de fel. Nu e bine să exagerezi, dar un pic nu strică la aromă. Idea sarmalelor e simplă. Te întrebi ce gusturi ar merge-mpreună ca să dea unul ca să-ţi placă. De aia există şi sarmale de peşte. De aia unii pun oaie, alţii doar porc, unii le fac grase, alţii slabe, cu afumătură sau nu, cu  zeamă lungă sau scăzute, mici sau foarte mari. Cîte case atîtea feluri de sarmale. Reţetele precise nu sunt folositoare aici, de fel. O reţetă îţi spune doar ce sa faci, nu ce să pui. Depinde de tine şi de istoria ta. Mie îmi plac sarmalele în foi de varza murată cu afumătură şi cele în viţă fără afumătură. Aveam în facultate un amic din Calafat ce primea de acasă sarmale cu “peştişori”, adică în zeamă multă şi cu ardei capia printre ele. Corect e să spui nu “cele mai bune sarmale”, ci doar “cele care-mi plac mie”. Sunt cîteva principii.
- Care?
- Ai răbdare…
- Am.
- Ăsta e primul principiu. Ai răbdare şi gîndeşte bine ce faci. Alege clar combinaţia şi nu pune toată cămara în sarmale. Toacă foarte fin carnea şi alege foile de împachetat cît mai subţiri fără “vine” groase sau chiar fără. Nu strînge sarmaua că iese cam tare. N-o lăsa prea liberă că se împrăştie. După împachetare lasă-le la rece o zi. Fierbele mult, ar fi bine să ai un ţast, dar e cam greu la bloc. Foc mic şi fierte mult. Pune la fiert şi un strop de vin cu vreo oră înainte de a le scoate de pe foc. Asortează vinul. Cam asta e. Sarmalele sunt o mîncare internaţională şi liberă.
- Am înţeles. Eu vreau şi cu varză şi cu viţă.
- Da da…

Dragă Ioana,

mă întrebi, cum e cu piureul acela minunat de cartofi, din care ai gustat, cînd ai trecut pe la mine. Nimic mai simplu. Fierbi nişte cartofi în coajă sau nu. Depinde de ce preferi pentru că, după cum bine ştii, gustul nu e acelaşi. La mine fuseseră în coajă din cauză că am schimbat macazul. Îi pui într-un castron sau în robotul de bucătărie. Adaugă nişte ouă, cam un ou întreg la doi cartofi măricei. la fiecare ou pui şi o lingură zdravănă de smîntînă. Sare, piper după gust şi mai pui oarece ierburi aromate. Ce fel de ierburi? Te gîndeşti şi tu la ce-l serveşti ca garnitură şi ai grijă să se pupe una cu alta. Amesteci pînă iese o pastă fină. De aia zic eu că e mai bine să foloseşti robotul, iar nu să te stresezi cu furculiţa. Iei o formă, o tapetezi cu unt şi făină, torni compoziţia în ea şi dai la cuptor pînă de face o crustă frumoasă deasupra. Dacă ţii la aspect bate un ou şi înainte de cuptor unge suprafaţa compoziţiei. Poftă bună!

p.s. Uitasem. Dacă îl mănînci gol, poţi adăuga nişte brinză rasă după chef.

- Ce-i acolo?
- Păi oarece ficăţei de pui proaspeţi…
- De puici merge?
- Nu, că ele ne mîn’că ficăţelu’, iar nu noi de pe la domniile lor, mangositele!
- Aferim, jupîn Iancule.
- Deci aseară, cînd venii de la piaţă cu o juma de kil de ficăţei, îî slobozii pre dînşii în oarece vin roş dulce altoit cu un păhărel de jamaică, asta numa în caz că nu ai maderă prin casă cum sună la reţiptul franţuzesc de la mama lui.
- De unde, bre, maderă, că nici busuioaca nu mai e ce-o fost mai veac.
- Mde, jupîne Ioaniţascule, dacă nu ai matale gălbiori destui… Mai bine ia aici o bărdacă de gălbior cu sifon proaspăt de la conu’ Borsec, cît am eu treabă, că bătu de amiaz’ şi vreau să gat masa pîn’ diseară.
- Da’ să zici ce faci, ca să scriu reţiptul pentru madama mea, să nu ma duc cu mîna goală acasă.
- Iaca zic. Iei nişte costiţă afumată crudă, merge şi oarece kaiser, da’ nu-i tot aia. Cît ficat atîta costiţă. Le treci pe toate prin tocător de cîte ori ai poftă. Dacă vrei si iasă fin musai e măcar de două ori. Toci şi o ceapă roşie. Bună ar fi o eşalotă, dar nu se găsesc p-acilea. Amesteci totul într-n castron, pui sare, piper, razi nucşoară şi adaugi oarece alte arome dacă ai chef. Eu nu. Cel mult puţin busuioc bine mărunţit. Lăsăm preţ de o badacă de şpriţ după care pregătim baia marină cum îi zic franţujii cei jmecheri. Iaca după cum vezi. Pun în vasul ăsta de sticlă, vasul îl atîrn pe toarte în cratiţa asta să stea numai în apă şi dăm totul al cuptor cu foc potrivit preţ de trei ceasuri.
- Păi eu nu aştept atîta.
- Nici nu te-am invitat să aştepţi. Ia mai bine nişte icre proaspăt bătute, cam sărate e drept.
- De unde-s?
- Şi ele şi măslinele de la Tanti Cora, că de aia-s potroace. Mde.
- Şi după ce scoţi din cuptor?
- A, mai nimic. Răstorni, laşi la rece şi serveşti apoi cu un vin roş aprig şi felioare subţiri de castraveţi muraţi cronţănitori. Asta-i.
- Fug acasă.

- Alo, Dan?
- Eu mi-s.
- Ia spune cum faci plăcinta de praz.
- Tai partea albă cam de doi centimetri bucata. Le pui la fiert cu apă şi ulei în părţi egale. După ce s-a înmuiat pui la scurs. Razi caşcaval, parmezan, brînză.
- Cît să fie?
- Cam tot atît cît praz ai. Grijă mare la combinaţia de brînză să nu fie excesiv de sărată. Amesteci totul cu atenţie să nu sfarmi bucăţile de praz. Iei o tavă şi întinzi foi de plăcinta. Nu uita că fiece foaie trebuie unsă cu ulei. Cam trei foi ajung.  Întinzi compoziţia. Mai pui trei foi, le tai în porţii şi dai cu ou bătut. La cuptor să se rumenească frumos…
- Ce înseamnă frumos?
- Cînd devin negre e semn că nu e chiar bine şi poţi să arunci plăcinta…
- Ce-al dracului eşti!
- Te pup pe portofel Ruxandra, hai că am treabă. Nu uita că poţi pune mirodenii, piper, boia şi mai ales verdeţuri aromate. Recomand oregano sau busuioc.
- Ce treabă?
- Pa.

-  …Nişte cîrnaţi…
- Mie nu mi-e foame, aşa că gîndeşte-te la tine.
- …nişte cabanoşi…
- Mugur, ai auzit ce spun eu? Ia ce vrei şi gata.
- Domnişoară, puneţi patru de ăia, spune Mugur arătînd spre o tavă plină cu piept de pui dezosat.
- Numai doi, domnişoară, că el nu ştie ce spune. Ia arătai-i unul.
La vederea monstrului Mugur beleşte ochii.
- Altceva?
- Pai nişte humus şi… nişte cîrnaţi.
Mugur cotizează şi mergem spre casă certîndu-ne ca de obicei. Mai precis e vorba că tonul se ridică din lipsă de rînd la vorbă.
- Cînd ne apucăm?
- Stai să ne tragem sufletul, să bem un pahar de bere…
Iar taclale. Oricum la asta ne pricepem, dar Mugur e insistent.
- Cînd…
- Hai, mă hotărăsc eu, Am nevoie de un castron mare cu un capac, cuţit, fund de lemn şi mirodenii.
Mă apuc şi tai piepţii de pui în fîşii cam de juma de centimetru. Încep să caut mirodeniile.
- Muguuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuur! Unde e piperul?
Apare omul de sus unde era cu Manu pe internet.
- Pe aici pe undeva. Uite mirodeniile.
Văd un coş mare cu o grămadă de pliculeţe. Perfect. Piper negru, usturoi pisat, boia dulce, busuioc, ardei iute pisat și…
- Adu paharul meu de bere.
Mugur îl aduce și-l vars peste feliile de pui frămintate cu mirodeniile.
- În loc de vin că bem bere.
- N-am mai văzut așa ceva.
- Asta e.
Pun castronul în frigider și mă așez iar la masa din bucătărie să continuăm taifasul. Apare și Manu. De una de alta ca-tre prieteni.
- Cînd pui ăla la cuptor?
- Nu acum, după ce vine Gilda.
Continuăm. Mugur e încăpățînat.
- Cînd pui…
- Dă-i telefon Gildei și-ntreab-o cînd vine.
Zis și făcut. Iar taifas. Apare Gilda după o oră.
- La muncă, zic, Mugur tu faci salata. Roşii, ardei, ceapă.
La de astea Mugur e ascultător.
- Tai întîi ardeii, apoi ceapa şi la urmă roşiile, le dai cu sare şi la frigider cu ele să-şi ia aromele. Acu dă ceva să fac puiul.
Capăt o tigaie, nu-mi place. Mî hotărăsc la a treia cu striuri ca pentru grătar. Pun puţin ulei şi las la încins.
- Acum, cînd tigaia e bine încinsă, punem fîşiile de piept de pui “îmbălsămate”. Le întoarcem pe o parte şi pe alta pînă carnea nu mai e elastică şi le scoatem înainte să fie talpă. Uite-aşa. Te rog dă un alt castron cu capac. Le punem aici să rămînă calde şi să se odihnească.
- Cum adică să se odihnească?
- Simplu. După ce faci grătar carnea sau ce ai scos de pe grătar le pui în ceva acoperibil ca aburul să le înmoaie un pic. Acum le dai cu sare, nu multă. Uite, uşor uşor le-am terminat de făcut. Acu scoate salate şi pune ulei. Fetelor, la masăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!

Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace.

 La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta – aceea vindecatoare.

Planta conţine peste 80 de substanţe nutritive şi medicinale, însă studii recente au arătat că efectul protector pentru sănătate îl au îndeosebi două componente: flavoinoidele şi uleiurile volatile, acestea din urmă fiind cele mai importante. Ele îi conferă busuiocului proprietăţi antibacteriene, protecţia fiind asigurată la nivel celular. Împiedică, totodată, înmulţirea şi dezvoltarea mai multor tipuri de bacterii, printre care Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica şi Pseudomonas aeruginosa.

Uleiul esenţial obţinut din frunze şi-a dovedit, de asemenea, eficacitatea în inhibarea acţiunii unor bacterii rezistente la tratamentul cu antibiotice. Într-un studiu publicat în 2003 în Journal of Microbiology Methods din SUA, se arată că uleiul esenţial din busuioc este capabil să inhibe tulpini de bacterii din genurile Staphylococcus, Enterococcus şi Pseudomonas, Shigella, care nu numai că sunt larg răspândite, dar acum pun grave dificultăţi în tratament, deoarece şi-au dezvoltat un nivel ridicat de rezistenţă la antibiotice de droguri.

Oamenii de ştiinţă au studiat îndeosebi un anumit compus al uleiului volatil, eugenolul, care s-a dovedit că ar bloca activitatea unei enzime din organism numită ciclooxigenază. Multe medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi aspirina sau ibuprofenul, acţionează asemănător, prin inhibarea enzimei respective. Acest efect de inhibare enzimatică al eugenolului recomandă busuiocul ca pe o plantă medicinală cu excelente calităţi antiinflamatoare, care poate oferi beneficii importante în tratamentul simptomatic al unor probleme inflamatorii din artrita reumatoidă sau sindromul de intestin iritabil.

Busuiocul este şi sursa unor substanţe nutritive importante pentru organism, cum ar fi vitaminele A şi C, magneziu, fier, calciu şi potasiu.

Medicina traditionala utilizeaza busuiocul ca un remediu pentru gastrita cronica si durerile de stomac. Farmacologic acesta este un bun sedativ, diuretic si antiseptic.

Uleiul esential de busuioc este recomandat in tratamentul afectiunilor gastro-intestinale si renale, bronsitelor si febrei.

Ceaiul din frunze de busuioc este recomandat pentru cei care sufera de insomnie si pentru dureri de burta.

De asemenea, si intepaturile insectelor pot fi tratate cu frunze de busuioc.

Principii active: camfor; Cineol; Eugenol; Estrargol; Linalol; Sitosterol; Anetol; saponozide triterpenice; tanoizi; saruri minerale.

Preparate din busuioc

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza – 3 cani pe zi.

 Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Vin tonifiant

Vinul tonifiant cu busuioc – se prepara din 2 pumni de frunze de busuioc, bine spalate si tocate marunt. Depozitate intr-un flacon, peste acestea se toarna 1 litru de vin rosu si o lingura de miere apoi se lasa la macerat timp de pana la sapte zile. 

Filtrati vinul pentru a scapa de frunzele tocate marunt si depozitati-l intr-un recipient bine izolat. Substanta obtinuta este un medicament natural pentru cei fara pofta de mancare. Adultii pot folosi pana la 100 de mililitri de vin cu busuioc, cu 30 de minute inainte de masa. Copiilor nu este indicat sa li se administrezemai mult de o lingura inainte de masa.

Baile terapeutice

Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Mai multe despre tratamentul intern si extern cu busuioc pe: http://www.formula-as.ro/2009/879/medicina-naturii-44/busuiocul-11406

Amândoi au avut sau au legătură cu ProTV. Busu a rămas la Meteo să debiteze prostii, celălalt a plecat în Panama, în pana mea cu turcii.

am ridicat
doar cu două degete frânte de la picior,
cu o mână prinsă-ntre atele de la încheietură până la cot

un castel la subsol urban din chibrituri arse

de ce la subsol urban,
în blocul în care mor în fiecare vineri la etajul treisprezece
câte şapte pisici negre,
sălbatice,
care mă hulesc?

pentru că va fi templul meu de rugăciune,
futurist
între beton şi ciment finisat

acolo
unde nu miroase a tutun ieftin din piaţă
sau
a ţigări de contrabandă

un castel la subsol urban din chibrituri arse

acolo
unde rănile au vindecare de la un aer cald,
tăios,
înecăcios
cu iz de busuioc sfinţit.

Foto

Sunt cateva plante care te ajuta sa scapi de sforait. Acestea sunt: mugurii de pin, cimbrisorul, musetelul si busuiocul.

Mugurii de pin au proprietati antiseptice, antiinflamatorii si expectorante. In combaterea sforaitului se foloseste siropul de muguri de pin, dar si ceaiul.
Siropul se  prepara din 100 g de muguri maruntiti peste care se toarna 100 ml alcool. Acest amestec se lasa la macerat de seara pana  dimineata, cand se opareste maceratul cu 1 litru de apa clocotita. Se mai lasa apoi la macerat inca 6 ore dupa care se strecoara. Se adauga zaharul, astfel incat sa fie cate 200 g zahar pentru fiecare 100 ml de solutie. Se fierbe la foc mic pentru a se dizolva zaharul. Se iau in fiecare zi cate 3 lingurite de sirop si pentru ca rezultatul sa fie cel scontat, seara, inainte de culcare fa o inhalatie cu ceaiul de muguri de pin.

Musetelul are proprietati calmante si este recomandat in problemele de sforait. Se foloseste sub forma de infuzie. Aceasta se prepara astfel: se pun intr-un vas 2 linguri de flori peste care torni o cana de apa clocotita. Lasa-le 15 minute la infuzat, dupa care inhaleaza aburii ceaiului. E recomandat sa faci inhalatii 10 minute in fiecare seara.

Busuiocul are efecte benefice in tratarea insomniilor, a racelilor, gripelor si a problemelor respiratorii. Pentru problema sforaitului se foloseste ceaiul concentrat de busuioc. Acesta se prepara dintr-un pumn de planta uscata si maruntita in 250 ml apa rece, care se fierbe 10 minute, se infuzeaza inca 5 minute, dupa care se strecoara si se bea. Sunt recomandate 2 cani de ceai pe zi dintre care una seara inainte de culcare.

Ingrediente

*vinete-rondele

*ardei gras(gogosar)-fasii

*rosii-rondele

*usturoi-tocat

*marar verde

*busuioc verde

*niscai ulei

Preparare

Dupa care se pun deoparte.

Dupa care se cladesc vinetele prajite deasupra lor

Se adauga usturoi si marar dupa fiecare strat,iar la sfarsit, cand este gata,busuiocul.

Ardeiul se caleste  in uleiul ramas de la vinete,cu capacul pus,se intoarce o data.

Deasupra vinetelor se cladesc rosiile taiate rondele si se lasa inca 10 minute  cu capacul.

Nu se amesteca. Focul mic,iar pe la  jumatate din timp se introduce paleta dedesubt si daca nu este inca zeama se introduc niste rosii  pe fundul tigaii,astfel nu se prinde nimic.Eu de la inceput asez rosii si pe marginea tigaii introducand cateva sub restul compozitiei din tigaie pentru a se forma un sos si sa nu se prinda ardeiul.

Sare si piper doar facultativ,sau delikat,dupa fiecare strat cate putin.

]]> http://elisagradinameadevis.wordpress.com/2009/09/06/rosii-uscate-si-conservate-in-ulei/ Sun, 06 Sep 2009 13:43:14 +0000 Elisa http://elisagradinameadevis.wordpress.com/2009/09/06/rosii-uscate-si-conservate-in-ulei/

Rosiile potrivite sunt cele mai putin zemoase,cu putine seminte deci cele mici americane,la mine

Sunt culese demult,incepeau sa se stafideasca deja si sunt rosii bune care nu s-ar strica nici dupa o luna de la cules,ca nu au fisuri,ca cele mari.

Am umplut 2 tavi sa le pun deodata la cuptorul pe minim si le-am sarat si piperat.Am condimente pentru asezat in borcane(sper sa-mi iasa 2).

si dupa o ora de stat in cuptor

am schimbat pozitiile tavilor,ca cea de jos,de la foc se facea mai repede.

Deoarece vreau sa le trec si prin otet de mere fierbinte inainte de a le aseza in borcan nu am pus condimentele,busuiocul si restul,ca s-ar spala in baia de otet,asa ca o sa pregatesc busuioc uscat,oregano si rozmarin,toate uscate si fireste ulei de masline.

Fac astazi fiindca maine si poimaine trebuie sa continuam curatenia ca miercuri raman singura la treaba si asta-i..sa profit si eu cat mai mult,ori rosiile astea nu mai vroiam sa le aman,unele s-au inmuiat prea tare.Revin cu update cand e gata toata treaba,inainte de a le bierbe in baie de apa,ca sa nu le folosim imediat,sa fie pentru la iarna.

LATER … Dupa 3 ore cele mici si 3 ore si jumatate cele mari procesul de uscare in cuptor este terminat.Acum raman asa pe aragaz sa se mai svinte inca o ora.Apoi le oparesc cu otet de mere si le scurg imediat,le aranjez in borcanul sterilizat un rand de rosii si apoi un rand de condimente

busuioc,oregano si rozmarin uscate si niste catei de usturoi

Intre timp torn si ulei,apas cu lingurita si tot asa straturi straturi pana intra toate intr-un singur borcan.

Ultimul este uleiul,verific sa nu fi ramas goluri si-l  capsez,il dau la bain marie pentru 15 minute de cand incepe sa fiarba apa.

Este…sunt gustoase numai dupa ce le-am trecut prin otetul de mere(ca mi-au ramas 2 si le-am papat…grozav de  bune,n-am stiut ca rosiile coapte sunt asa de bune.

si detaliu

O sa mai fac,insa cu rosiile mele cele lungi fiindca acelea nu-s zemoase,au mai mult pulpa si o sa le tai asa felii,iar pe fundul tavii o sa pun hartie de copt(stiam ca trebuie dar am neglijat,desi am hartie).Mai am rosii si o sa mai fac,dar cand    nu-i acasa al meu:

- O zi intreaga te-ai invartit pe aici(prin bucatarie unde e zona lui de dormit in fotoliu si de uitat la televizor) si ai scos numai un borcan…da’ce…ii aur?! )

- Si o sa mai fac   :D

in gradina,primele doua poze

din acesta rup pentru mancare.este plantat in gradina langa celalalt,de mai sus

florile celui mov sunt superbe.

de la aceste tufe astept seminte.

si de aici rup pentru salate,ca-s aproape de mine,in trepte si sunt de 3 feluri

acesta este  in  acelasi  ghiveci  cu muscata,suspendat in gardul curtii cainilor

cand erau mici si trebuia sa-i plantez din cutia de rasad nu mai stiam pe unde sa-i plantez,ca trebuia la soare,asa ca i-am  pus prin ghivecele in care se mai aflau alte flori.Acum sunt mari toate si daca nu le dau o zi apa li se apleaca varfurile.

plantat in gradinuta cu trandafiri

Tot ce -a  fost pana aici sunt prin curte,gradinuta,suspendati sau asezati in ghivece.Iata si gradinuta,seara

Acum ,ce urmeaza sunt busuiocii din gradina,de prin ardei

Cand ma aplec sa culeg ardeii ma invaluie placut mirosul de busuioc.Ei sunt si sprijin pentru ramurile inalte de ardei care au rod si altfel s-ar rupe.Desi am cules mai demult,va mai amintiti cand am cules busuioc??totusi este mult si inca infloreste.

Ma bucur ca am cinci soiuri,de fapt sase cu al meu,pe care-l aveam inainte.Sper sa vedeti diferenta dintre cele5 soiuri,ca din  al saselea soi  nu am decat 2 fire pe care le-am plantat undeva,langa cei din prima poza si sunt mici,scunzi adica  si am uitat sa   ii caut.

]]> http://elisagradinameadevis.wordpress.com/2009/08/29/culori-in-sarbatori/ Sat, 29 Aug 2009 08:56:14 +0000 Elisa http://elisagradinameadevis.wordpress.com/2009/08/29/culori-in-sarbatori/

SĂRBĂTORI  CU BINE!

Aceasta salata pe care am mai prezentat-o ca fiind invatata de mine de la Jamie Oliver este din cruditati,foarte buna si o mancam inainte de masa de pranz,cam cu jumatate de ora,eu.Ca sotul meu le basculeaza unul dupa altul felurile de mancare,el venind flamand de la lucru, la  pranz.

Altadata am pus in ea si branza,insa asa este reteta originala,doar ca eu nu mai  pun menta ci doar busuioc,ca-mi place asa.

1. dovlecel crud de orice culoare(aici am pus unul mic si galbem si jumatatea de la coada a unuia mai mare dar alb,cu tot cu semintele mici),alba,galbena sau verde,na… chiar si culoarea oului de rata am.Se taie in fasii cu cutitul de curatat cartofi sau zarzavaturi,neaparat ca sa fie transparente fasiile.Unele fasii ies lungi,altele scurte,depinde de directie si de indemanare.

2. cativa catei de usturoi tocati

3.cateva frunze de busuioc maruntite

4.2 ardei iuti,rosii,tocati marunt

5.jumatate de lamaie se stoarce imediat dupa ce am terminat de taiat dovleceii

6. ulei de masline,cat vrem.

7. doua   lingurite de miere de albine,sau una este suficient

Se amestaca cu 2 furculite.

Este atat de buna ca tot ce pot sa spun este ca-mi pare tare rau ca toata viata mea am prajit pane-ul de dovlecel in ulei mult(cum altfel? ) incat numai pentru asta eu as da timpul inapoi si n-as mai praji dovlecelul.(ardeiul acela rosi nu este inauntru ci afara )