Două săptămâni nu am putut posta că calculatorului i s-a stricat hardul . Singur s-a stricat ! (stricat că nu mergea , dar nu era stricat stricat  – astea-s ălea stricatele , fetele) Şi eu, ca prostul, am aşteptat să îmi aducă unu sp2 cand un vecin avea sp3 . Ieri mi l-a dat . Dar asta era doar asa sa stie si vizitatorul meu unic ce dracu am mai facut de nu am mai postat sa rada şi el de prostia mea , ca umorist nu-s . Poate chiar putin obsedat de sex , dar zambim şi trecem peste .

Zilele astea e mare agitaţa . Sunt alegerile , Annei Lesko ii plac băieţii , Moş Crăciun cumpără de la Carrefour că e mai ieftin decât la el în atelier . Şi toate bune .
Dar aici vine întrebarea mea : bă , totuşi e criză şi o să fie şi mai criză . Ce ziceţi , până în 2012 când o să intrăm în sfera de influenţă a Planetei X , o să murim oricum ? Da sau nu ? De fapt , nu răspundeţi doar la asta , că mai am .

Şi mai e Băsescu care a plesnit un puradel . Era el mai maroniu . Şi asta nu în sensul bun , de bere maro (neagră , cum îi zice unii) , ci de negru de pe plantaţie . Cred că dacă erau plantaţii ca în America şi în România , ălea blonde munceau în poziţia capră pentru negricioşi şi blonzii munceau pe plantaţie  , ca capre : mâncau buruienile .
A mai observat cineva cum rânjea a satisfacţie ăla micu după ce a luat palma ? E mâna mogulilor , cred că i-au dat un set de două caucioace cu gust de căpşuni să ronţăie toată ziua la ele .  Astfel , în 2009 , ei aveau să îl înlăture pe Băse cu ajutorul filmării şi îi mai dădeau un alt set de 2 caucioace , acum cu gust de ciocolată.

Şi ca ultimă idee , citiţi Adevărul ! Nu scrie despre politică , ci despre nişte jegoşi care fac , au făcut sau vor face politică şi despre viaţa lor de zi cu zi : ce se cacă , ce mănâncă , ce  pişă , ce beau , ce cântă ca nişte melomani afoni ce sunt etc .

Incep prin a-mi cere scuze pentru calitatea limbajului folosit in cadrul acestui articol. Si, dat fiind ca o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte, iata:

Aceasta poza a fost facuta in dimineata zilei de 26 noiembrie 2009, la etajul 1 al caminului 2, UTCB. Dat fiind ca sunt student in anul II la Facultatea de Instalatii, voi incerca sa descriu, in functie de cunostintele mele acumulate la cursuri, continutul imaginii.

In prim-plan se afla un vas de WC racordat la reteaua de apa curenta si canalizare a caminului. In spate se poate observa o conducta despre care, sincer, nu va pot spune absolut nimic. Inca. Dar nu asta conteaza. Important e ca (si scuzati-mi limbajul non-academic) un bou s-a cacat in WC-ul ala pana l-a infundat. A tras apa, WC-ul s-a umplut, si a inceput sa dea pe-afara. Dar sa revenim la subiect.

In plan secundar putem observa doua bucati de hartie igienica imbibate cu apa, semn al unei societati avansate din punct de vedere al normelor sanitare.

Podeaua si peretii incaperii sunt placati cu gresie, respectiv faianta, fapt ce indica, la randul lui, ca in caminele UTCB confortul se apropie de nivelul maxim, indicat de normele UE.

Cat despre vasul de WC in sine, se pot trasa anumite paralele intre vasul fizic si anumite concepte privind viata omului: cacatii si cei ce se umplu de cacat raman la fund, in timp ce aceia care nu intra in cacat se ridica deasupra celorlalti.

Ca o paranteza: toaletele din caminul 2 se afla pe capatul fiecarui palier, fiind “la comun”. Ca unii au iesit din fundul padurii si se caca de-i ia dracul, e cu totul alta poveste. Macar ala de a infundat WC-ul din imagine a avut bunul simt sa se cace IN INTERIORUL WC-ului. Anul trecut, de nenumarate ori se intampla ca dimineata sa intri la baie si sa te izbeasca un miros puternic de cacat situat PE REZERVOR. Culmea nesimtirii a fost atunci cand un alt idiot a gasit un WC fara capac la rezervor si a reusit performanta, demna de cartea recordurilor, de a lansa excremente fix in interiorul tevii centrale a rezervorului.

Sfat pentru prieteni: cand (daca) veniti vreodata in vizita la mine (in C2), cacati-va dinainte.

Rugaminte pentru cititorii mai sensibili: incercati sa nu vomati pe monitoare.

Eu stau la camin. E frumos la camin, e ok. Caminul in care stau e majoritar feminin (nu, nu e grozav precum suna). Avem bai la mijlocul holului, una pentru noi si una pentru ele. Ele fac un jeg de nemasurat, apoi invadeaza baia noastra si o distrug si pe-aia. Dar ce am vazut azi m-a socat.

Spalam vasele, ca un student harnic. La un moment dat arunc o privire spre zona cu budele. Ce descopar eu acolo? Un tocilar (probabil), deranjat fiind (probabil) de colegii de camera se mutase pe caloriferul de langa bude. Avea nasu’-nfipt in cursuri printate si tocea de zor. Acum, cat de mult sa-ti placa fecalele sa faci asa ceva? Sau poate ii place sa auda cum se caca altii, sau cum se basesc, sau ii place sa le priveasca cucii cand se usureaza. Nu e scuzabil, oricat de tocilar ar fi, oricat de rau ar avea examen maine. Era mai normal sa isi ia un scaun din camera si sa il aseze pe hol, ca restul lumii.

Salut,sunt Traian Basescu si iti vorbesc din viitor.Vrei sa stii care e povestea mea?Intreaba-te pe tine…Cu fiecare vot pentru mine,cu fiecare  “tiganca imputita”,cu fiecare  “gaozar” in plus,cu cat mai multe ‘’succesuri” pentru fata mea in parlamentul european,scrii povestea mea si a tarii mele.Povestea mea si a copiilor tai e in mainile tale.Esti responsabil pentru ea….

Ce-ar fi ca oamenii sa-si vada in pula mea de viata lor si sa ii lase pe ceilalti sa si-o futa cum vor? Ce-ar fi sa nu se mai creada toti “smecherii pulii” si sa mai verifice din cand in cand daca nu cumva cacatul lor pute mai rau decat al altora? Ce-ar fi daca nu si-ar mai da cu parerea toti pulifricii atunci cand nu e cazu’/nu inteleg despre ce e vorba/nu au cunostintele necesare pentru a critica un lucru din punct de vedere al compozitiei si modului de exprimare?

Eu stiu un lucru: cand nu iti place un cacat, nu il mananci. Cand nu iti place o masina, nu o conduci. Cand iti vine sa te pisi, nu te caci ca dobitocu’ pt ca asa crezi tu ca e bine, cul, ne-penal,etc! Si cand nu iti place o persoana, sau ce face persoana respectiva, o ignori.  Chiar daca tu ai enspe mii de argumente contra ei, chiar daca esti tu mie-n suta sigur/a ca ai dreptate, chiar daca te crezi pula universului, O LASI IN MORTII EI IN PACE. Nu incerci sa o futi la cap cu ideile tale, nu incerci sa o convingi ca e rau cum este, sau ca e penibil ce face.

De ce?

Pentru ca fiecare om are dreptul sa fie cum doreste, sa faca ce doreste. Atat timp cat tie nu ti-a facut nimic rau, nu trebuie sa te zgandare pe tine in cur. Ai o viata, ocupa-te de ea. Dar retine: DOAR DE A TA!

Ar fi de dorit ca pe unii sa nu ii mai futa la cerebel cum si ce scriu eu. Ca scriu vugar,ca nu asa vorbeste o femeie,  ca scriu despre subiecte tabu, ca nu e funny, ca e penal, ca pizda-n cur.

E trebusoara mea, mea, mea si numai a mea. Nu va place, marsh de pe pagina asta. Cautati bloguri de pizde care scriu despre dulcegarii, despre cum viseaza ele ca-s futute in timp ce luna le lumineaza gaura curului, sau despre cum li s-a rupt lor unghiuta falsa cu cristale Swarovski. Is fara numar d-astea pe internet.

Daca totusi sunteti masochisti, si n-aveti toate sinapsele intre neuroni, vedeti ca joi e zi de schimbat capete la abator. Sunt de porc ele, da’ decat nimic, mai bine asa.

E prima si singura data cand atac subiectul asta. Nu am nevoie de nervi in plus, am deja destui in viata de zi cu zi ca sa mai adaug si unii virtuali.  Sper ca m-am facut inteleasa. Daca nu, pierderea domniilor voastre. Un mic sfat: Stiti ca nu aveti 9 vieti ca pisicile, nu o irositi p-aia de o aveti barfind si criticand precum babele, seara, la portita. Mai bine faceti ceva productiv. Gen duceti-va cu viteza maxima admisa spre pula mea.

Si acum, ma duc sa trag niste Dunhill, pentru relaxare.

Sanatate si frigidere caaaaat mai pline de…carne!

        Evident…sunt constient ca fiecare banca are politica proprie si regulamentul de ordine interioara stabilit in functie de principiile lor DAR…

Exista lucruri in care gasesc mai multa logica si lucruri cu care nu pot fi de accord. Inteleg cand te intreaba de venitul tau, cat este de mare pentru a socoti “cosul”. Stiu, din experienta, faptul ca fiecare banca are formula proprie de calcul a acelui “cos zilnic” si stabilirea nivelului imprumutului. In schimb exista lucruri cu care nu pot sa fiu de accord. Unul din lucrurile cu care nu pot sa fiu de accord este pragul de varsta. Spre exemplu, nu pot sa inteleg de ce banca X nu accepta sa acorde un credit individului Piscopescu de 19 – 20 de ani care este director de firma si castiga cam 5000 lei pe luna. De ce nu inteleg? Simplu: persoana respectiva (Piscopescu) este angajat pe termen nedeterminat, castiga bine (5000 pe luna reprezinta o suma frumusica), este tanar, este sanatos… De ce nu poate primi imprumutul? Din punctul de vedere al bancii X, foarte simplu: nu are varsta de 21 de ani. Pai care este logica fratilor??? Eu unul nu am reusit sa o descopar. Evident mai inteleg faptul ca nu imprumuta bani persoanelor casnice care nu au o hartie cu dovada ca castiga regulat, in  fiecare luna un salar. Dar nu pot sa inteleg de ce nu imprumuta bani unei persoane care este pensionara (are cupon cu dovada venitului constant , lunar), are firma ( de unde incaseaza in fiecare luna o suma …in plus fata de venitul regulat obtinut din pensie) si este o persoana foarte activa. AAA! Pentru ca are o anumita varsta??? Pai unde este logica?  Riscul de deces??? Foarte interesant. Exemple pot sa mai dau mai multe dar nu cred ca are sens.

        Ok! Toate acestea poate nu ar fi avut un efect urat asupra mea daca nu ajungeaam sa vad o chestie care NU MI-A PLACUT DELOC. Aici ar trebui sa dau numele bancii si sa o fac de toata cacaua dar… o sa incerc sa ma abtin si sa va dau doar datele problemei. Ce anume m-a suparat urat??? Pai simplu POLITICA ASCUNSA si cand spun politica ascunsa nu ma refer la faptul ca la inceput nu iti sunt prezentate toate taxele si ca te trezesti dupa ce ai facut birocratia ca iti spune (inainte de ati da banii in mana) ca se mai adauga o suma Q taxa de … Ma refer la TAMPENIA URIASA de a furniza pliante care nu au acoperire in realitate. Apai eu ca o institutie care se respecta NU AR FI LOGIC  sa furnizez pliante care nu au acoperire mai mare de o luna. Pai fratele meu, ce sens are sa furnizez pliante cu  criteriile de imprumut daca acele criterii sunt valabile mai putin de o luna. Omul pana se decide si isi strange documentele… expira oferta din pliant.

        CONCRET: limita de varsta. Revin la limita de varsta. Faci pliant cu mentionarea criteriului de varsta ca fiind 74 de ani, atragi lumea si cand vine omul cu actele tu ii spui ca de fapt pliantul este expirat si nu mai este vorba de 74 ci de 70. 70 din care mai scadem si perioada de rambursare a creditului (sa zicem 2 ani) asta insemnand ca trebuie sa ai maxim 68. Atunci PENTRU CE AI MAI TIPARIT PLIANTELE. Inteleg sa schimbi politica o data pe an DAR nu sa o schimbi lunar si asta in mai rau.

        Aaa! Partea interesanta este ca TOTUSI doresc clienti. Adica te duci tu cu actele si…cand iti spune ca s-a schimbat politica si vrei sa pleci insista sa ramai. SITUATIE DE CACAUA ROMANEASCA. Insista sa gaseasca alta solutie, un membru din familie cu salar si varsta corspunzatoare (desi tu aveai si pensie si firma…) sau… povesti de Mia Braia. Pai unde este logica fratilor. OFFFF ca am reusit sa ma supar rau de tot pe politicile de CACAT.

Anonim: nu pun stampila

Anonim: pun cacatu

Anonim: iau un kakat de la caine in folie

Anonim: intru in cabina

Anonim: scot cacatu

Anonim: si manjesc buletinu

Anonim: si dupaia il bag in urna

Lolissima: bai, ce pot sa spun… minunata idee

ÎN FĂGĂRAŞ PUTE! Pute tot şi peste tot.

Pute a găinaţ de cioară!  Ca o paranteză,  n-am înţeles de unde diferenţa asta dintre fecale. De ce au trebuit biologii să găsească denumiri diferite, când în fond e cam acelaşi căcat. Adică de ce vaca se balegă, păsările se găinăţează iar omul pur şi simplu se cacă? Şi dacă tot aveam noi frâiele puterii în mână când a venit vorba să denumim ce iese pe curul vietăţilor,mă gândesc că puteam să ne alegem ceva mai exclusivist. Mi se pare jignitor la adresa mea de biped raţional cu deget opozabil ca ceea ce las  în urmă după ce mânânc iaurt cu pepene şi beau o bere să se numească la fel cu ce lasă un porc care haleşte tărâţe şi dovleci. Bun, mânânci ca porcul, da măcar să te caci ca omul.

În fine, după cum spuneam în Făgăraş pute a balegă de cioară. Pentru că aici sunt cele mai multe ciori pe care le-am văzut vreodată la un loc. Şi sunt rapidist, am avut ocazia să văd de vreo câteva ori Giuleştiul plin, dar nu erau atâtea. Mii, zeci de mii de ciori! Din biologia mea rudimentară ştiu că ciorile nu migrează iarna în ţările calde! Acum mi-e clar de ce: pentru că vin în Făgăraş, băgale-aş petarde-n cioc la toate! După un calcul simplu, dacă să zicem sunt 30.000 de ciori în Făgăraş, care se cacă fiecare cam 50 de grame pe zi, asta înseamnă cam o tonă jumate de căcat de cioară care pică zilnic în capul făgărăşenilor sau pe străzi. Acum imaginaţi-vă cât poate să pută o asemenea cantitate de excremente, dacă doar câteva sute de grame din ce defecăm noi e de ajuns să-ţi bage vrajbă-n maţe.

În Făgăraş pute a canalizare! Ca şi în cazul ciorilor,cred că toate canalizările au migrat aici. Altfel nu-mi explic izul atât de puternic pe cae îl emană absolut toate gurile de canal din oraş. Din faţa primăriei şi până în ultimul cartier de ţigani  canalizările te fac să ţi se pară parfum mirosul de căcat de cioară.  Probabil din cauza halucinaţiilor când treci pe lângă un canal descoperit ai pur şi simplu impresia că vezi mirosul, că poţi să-l atingi, simţi cum îţi intră în ochi, între degetele de la picioare, pe sub unghii până la os.

În Făgăraş pute a proşti! Bine, ăsta e aşa mai mult un miros metafizic, dar se simte parcă mai puternic decât căcatul de cioară.

O discuție asupra provenienței lui „R” este menită în mod natural unei abordări obscene și poate chiar unui dispreț superficial din partea celor care sunt credincioși într-o formulă teologică de creare a lumii și în același timp unui scepticism profund din partea celor care sunt atei sau nehotărâți în ceea ce privește astfel de credințe profund personale.

Voi folosi în continuare ideea de „Dumnezeu” cu sensul de entitate creatoare a tot ceea ce există. Orice adăugare gnostică la acest simbolism facil ar îngreuna demonstrația fără a determina o eficiență crescută a argumentării. În consecință pentru ceea ce încerc să fondez mă voi folosi doar de această definiție simplistă a conceptului divin – „ceva ce a creat tot ceea ce este și/sau există în jurul nostru”.

„R” poate fi apropiat de divin prin relația intrinsecă pe care încă de la început divinul a stabilit-o cu omul – acesta fiind clădit după trupul și asemănarea Lui. Astfel aceeași întrebare pe care și-o pune Millan Kundera în cartea sa de referință – „Insuportabila ușurătate a ființei” o ridic și eu aici și anume cum putem împăca ideea de divinitate cu ideea de murdărie.

În ce măsură suntem satisfăcuți de o idee creaționistă cu privire la Univers și tot ceea ce există atunci când constatăm că nu trebuie să avem un demers argumenativ foarte profund pentru a sesiza printre lucrurile create antiteza lor și deci în antiteză cu materia – antimateria, și opozându-se curățeniei și ordinii, mizeria și haosul.

„R” instanțiază în ființa divină posibilitatea de ratare a creației sau de necesitate a murdăriei. Dacă considerăm valid raționamentul conform căruia Dumnezeu a greșit nu ne vom putea opri în a considera că suntem rateuri ale creației ci prin extindere că indiferent ce scop ne-am propune spre a ne coordona viețile, acest scop este unul eșuat încă din proiect (fiindcă din start nu am fost creați cu un scop sau cu posibilitatea de a avea un scop). Pe de altă parte raționamentul acceptabil din punct de vedere al scopului și al unei ordini universale este acela în care divinitatea a considerat necesară murdăria și deci „R”.

Acesta este momentul în care pentru a putea gândi murdăria trebuie să  considerăm ca fiind demonstrată ideea conform căreia Dumnezeu are o parte „R”.

În termeni de necesitate odată stabilită această relație „R” – Dumnezeu ceea ce ar trebui instaurat este raportul de putere ontologică a lui „R” față de Dumnezeu și deci despre ce tip de necesitate vorbim. O necesitate interioară sau una exterioară?

Mai departe o să utilizez semnul „D” pentru Dumnezeu și „O” pentru ontologic. Astfel problema lui „R” este aceea de incluziune în sfera lui „D” sau de necesitate în afara lui „D” și mai mult în sfera lui „O”.

Considerând că „O” include „D” și determină „R” ajungem la ideea controversată că increatul coordonează creatorul și creația. Bunul simț ne interzice să vedem astfel lucrurile. În consecință raportul este de „D” include „O” și  acesta din urmă determină „R”. De aici deducem că ontologicul contaminează divinul prin „R” aducând în „D” necesarul „R”. În aceste condiții supralicitarea divinului este convertită în creația lui „R” ca exprimare a urâtului din „O”.

În concluzie sub raport de „D” – „R” termenul liant de legătură este „O”. Astfel „D” este generatorul lui „R” folosind intermediarul „O” – „O” este considerat un spațiu de desfășurare în această analogie coexistând cu „D” în corelație pentru „R”.

Din acest punct deducem fie că „R” este o creație a lui „D” proprietate a lui „O”, fie că „R” este o proprietate intrinsecă a lui „D”, proprietate derivată a lui „O” – astfel această incertitudine incomodă de raționament nu o pot descifra în lipsa unei cunoașteri concrete a lui „D”. În fond lipsa de autenticitate și comunul lui „R” ne face să nu-i acordăm importanță, însă în raport de întemeiere a lui „O” este deosebit de important să cunoaștem proveniența și natura lui „R” – deși am stabilit că „R” este producția lui „D”, orice altă afirmație relațională cu privire la „R” pare să fie un demers eșuat din lipsa de concretețe în justificarea lui „D” cât și a calităților lui „D”.

Maine vorbim despre legatura dintre “R” si prietena / prietenul nostru

Evrika ! Mi-a revenit inspiraţia . Doar că nu mi-a căzut un măr în cap şi nu mă căcam . Pur şi simplu mi-a venit , după ce m-am masturbat şi am dat peste nişte always.

M-am abătut de la subiect . De fapt , am văzut la tv reclama aia cretină la always . Căcă 94% din fomei se simt mai sexi cu chestia aia la fofo . Adică eu dacă îmi pun un burete la cucu-mare , o să am sex-appeal ? Băă.. chiar o să văd şi eu o pizdă ? Moamăă.. ce calumea ! Îmi iau şi o pompă deaia de mărit penisul şi să vedeţi ce dau în ele !
Căutam material de labă pe zootube şi ia uitaţi ce am găsit . O să dau în ele ca ăla la care se uită lăbarul. Sunt salvat !

Acum chiar că trebuie să revin la always . “94% din femei se simt sexi” – Am şi eu o fată mare de care îmi place . E mare în ambele sensuri . Şi grasă şi virgină . Dacă îi recomand always se va simţi sexi ? Vom face prostii ? Abia aştept ! Dar dacă va fi prea sexi pt. mn. k nu s shukr adevrt ? Mai bine o las baltă.. Să fie din cele 6% fomei proaste.. tot o fut eu..

Pentru blog post-ul de azi am așteptat ceva juicy. Și ce poate fi mai juicy decât sucul proaspăt stors de pe Google? Da, ăsta va fi episodul 2 din “The Internet is for porn”. Ia să aruncăm un ochi la ce caută lumea pe net și cum de au avut ghinionul să dea de mine…

Ok, ce dracului e un zipper eye? Mă abțin să dau search pe google că bănuiesc că o să fiu redirecționată tot la blogul meu. Lady Gaga ar trebui să mă plătească pentru câtă reclamă îi fac. Se pare că lumea care are nevoie de informații cruciale despre ea, tot la mine vin. Cred că am să-mi numesc blogul gagapedia.org. E bine că sunteți preocupați de soarta idolului vostru. Asta explică optimismul din “lady gaga did not die”. Bă, vă zic eu, Gaga arată nașpa rău fără machiaj.

Uite, am pus și poza asta să fiți fericiți că o vedeți fără machiaj. Pentru cei care se întreabă dacă Lady Gaga e femeie sau bărbat, răspunsul la doleanța voastră este: e mai mult femeie decât bărbat. That’s what she said! E hermafrodită. Happy now? Și nu cred că se îmbracă prost. Se îmbracă interesant…iar asta poate fi uneori prost, alteori genial. Femeia asta e extremisto-genială! Acum înțeleg de ce o gugăliți atât.

Văd că tot nu vă lăsați de căutat casete porno cu fete de 17 ani. Sucks to be you… Și nici Lady Gaga nu cred că are vreun sex tape. Dar dacă va exista vreodată așa ceva, tot la mine veți veni, sunt sigură! Melodia cu drum drum rămâne un mister pentru mine. E deja a doua oară când văd că cineva a căutat-o. Poate ar trebui să mă interesez? Nu știu, nu vreau, nu-mi pasă! Bine ați venit pe My Own Moon!

Hmm…caricaturi cu Băsescu…bună idee! Chiar mă tenta să fac așa ceva. E bine de știut că lumea vrea asta. Vor veni și caricaturile cu Băsescu. Nițică răbdare, mon șer! Se face, se face! Din nou “texte inteligente”…asta nu poate decât să îmi gâdile orgoliul. Mulțumesc celor care au căutat, mulțumesc familei și prietenilor mei…Ah, ăsta nu era discursul pentru Pulitzer? Scuze, m-am lăsat dusă de val!

Lady Gaga nu va fi niciodată normală! Punct. Cocalari în Vâlcea? Ohooo! Sunt cu duiumu’! Nu prea știu ce să comentez la treaba aia cu “lady gaga not being a whore” … mda, poate când doarme? N-am idee! Încă o căutare de caricaturi cu Băse. Trebuie să mă pun serios pe treabă că lumea vrea marfă nouă. Da, da, blogul meu e plin de texte inteligente, iar căutările voastre au dovedit acest lucru. Mulțumesc, mulțumesc! Aona Zavoranu vaca? Aaaa, vroiați să ziceți “Oana Zăvoranu vacă”. Da, este! Și avem vedete proaste. Multe. Nu am să le enumăr. Sunt alea care apar la otv și alte p(r)osturi de gen.

Da, da, da! Am texte inteligente, e clar! Vreți porn, e clar! Vreți căcat și violuri, e clar! Sunteți obsedați! Asta e cel mai clar. Cum adică “căcat porn”? Cel care a căutat așa ceva este rugat de urgență să-mi explice. Dau o eugenie!

Referitor la ce am zis mai sus că pagina mea ar trebui să se cheme gagapedia.org… îmi retrag cuvintele. Ar trebui să se cheme pornopedia.org. Sau gagapornopedia.org pentru tot tacâmul. Îmi sunteți simpatici și mi-e milă de voi în același timp. Pornografia nu ar trebui să fie căutată pe google din motive evidente: ajungeți pe My Own Moon și eu râd de voi. Deh, you live with it! Întrebare: “Târfa diavolului” e film porno? M-am dat și eu cu părerea… E criză de “About me” pe hi5? Am trăit să o văd și p-asta! Nu știu, băgați și voi “…”. E foarte șmecher și lumea va crede că voi gândiți, nu scrieți sau sunteți prea profunzi pentru a fi descriși pentru hi5. Nu cred că Miley e curvă. Părerea mea.

Nu știu cine a mai murit. Dacă era important, apărea în ziar următoarea dimineață. Dacă nu, înseamnă că ori e la rubrica de decese sau nu a contat existența lui pe lumea asta. Ah, nu mai am ce să mai zic de Elena Băsescu. Nu mai suntem prietene.

Kanye West cântă pop? Interesant. Probabil că nu. El zice că muzica lui e rap. Dar cine sunt eu să judec? Nu cred că va fi regele muzicii pop vreodată. Eventual regele întreruperilor discursurilor tinerelor artiste la VMA. Știu că the internet is for porn, dar nu mă așteptam ca lumea să vrea filme porno cu cai. Ăsta a fost epic! Cum?! De ce? Zoofilii îmi citesc blogul? Wow…am un public larg…prea larg…Bă, moon porn nu există! Punct! Nici nu vreau să vorbesc despre asta. E deja prea mult! Textele inteligente rule! Națiunea are nevoie de blogul meu, din câte se vede.

Oana, te caută lumea pe blogul meu!:D

Mai am și alte minuni gugălești, dar le pun la borcan pentru un nou post. Vine și ăla în curând, fiți fără griji!

Cei care au căutat “texte inteligente” și au insistat cu asta primesc o prăjitură invizibilă! Să aveți poftă și vă mai așteptăm pe la noi!:)

Pentru o mai mare ușurătate în exprimare voi înlocui cuvântul rahat cu „R” și de asemenea pentru a nu leza cititorul și mai mult pentru a-l preveni voi anunța de acum un limbaj clar și explict în ceea ce privește provenineța murdăriei și a lui R.

Spre o bună înțelegere a textului voi structura tema în trei secțiuni:

1. Dumnezeul „R”
2. Iubita „R”
3. Eul „R”

Primul punct este dedicat legăturii dintre divinitate și „R”, corelând imaginea creatorului cu imaginea sau constructul murdăriei. Aici voi încerca să demistific divinul și în același timp să divinizez murdăria ca element constituent al vieții.

Partea a doua tratează legătura între eros / iubire și „R” punând accent pe imposibilitatea apropierii totale a iubitului sau a iubitei în contextul unei murdării a acestora.

Ultima secțiune reprezintă încercarea mea de formulare a unui punct de vedere personal cu privire la temă, aducând tema într-un joc de conjunctură față în față cu propriul eu cugetător. Astfel momentul de tensiune ontologică este pus între paranteze pentru a permite rațiunii să curețe ideile de această îngreunare conceptuală.

Aspectul etic al acestor analogii nu este discutabil având în vedere că acestea servesc ca experiment tocmai pentru sondarea unei etici a autenticității și mai mult a limitelor de acceptabilitate umane în corelație cu „R”.

In continuare voi vorbi despre Dumnezeul “R”… asteptati ziua de maine

Am scris aceasta lucrare in anul II si o s-o prezint aici rupta flagrant pe mai multe post-uri. Astfel o sa se stie clar impresia mea despre rahat… in cazul in care aceasta prezinta un interes si in acelasi timp va putea fi clara si relatia pe care o vad intre rahat si alte structuri ale vietii noastre. In consecinta in urmatoarele 3/4 zile o sa cititi lucrarea, tratand diverse aspecte ale rahatului. Bineinteles e liber la comentarii, completari si sugestii… Asa ca introducere:

În lucrarea de față am să ridic problema inautenticității mizeriei. Scopul acestui demers este acela de a face conștientă una dintre cele mai imprecise și în același timp neplăcute situații ontologice caracteristice tuturor: mersul la toaletă.

În consecință „rahatul” este ceva ce în mod direct ne vizează pe toți fie că vorbim de noi înșine, fie că vorbim de prietenii sau prietenele noastre, familia noastră și chiar Dumnezeul nostru. Mai departe încercarea mea va conduce această „murdară demonstrație” spre momentul apoteotic în care apropierea de mizerie va fi atât de insuportabilă încât voi ajunge să mă îndoiesc în finalul acestui eseu de chiar umanitatea mea.

Este ciudat că filosofia ca demers cognitiv a avut și are în permanență un mod de căutare doar ascendent astfel proiectând întrebări și în fond sondând răspunsuri la un nivel ”meta-„. Încercarea mea va presupune sondarea „înăuntru” și în jos spre „fundul” și „pro-fundul” unei adânci mizerii. Deși poziționat într-o flagrantă antiteză cu filosofia consider cercetarea mea ca fiind de tip argumentativ și în același timp filosofică fiindcă în percepția mea cunoașterea mizeriei și a atributelor ei este la fel de importantă ca de exemplu cunoașterea frumosului sau a esteticii.

Mai departe (adica maine veti avea structura pe care o voi urmari in analiza pe care o intreprind)! Sfatul meu este… nu pierdeti Piatra Sociala din ochi!

Găsesc că Băse e de căcat când se încăpăţânează să nu-l desemneze pe Johannis pe motiv că în spatele lui s-ar afla Felix, Patriciu, Hrebe şi compania. Găsesc că PSD, PNL şi UDMR sunt de căcat când refuză să ia în calcul nişte discuţii cu premierii desemnaţi de Băse pe motiv că în spatele respectivilor se află Băse, în condiţiile în care din discuţiile alea ar putea ieşi un guvern. Nu că aş muri de dorul unui guvern – dimpotrivă, m-aş simţi extrem de bine fără guvern. Dar problema nu e că n-avem guvern, ci că avem guvern, şi nu orice guvern, ci chiar guvernul Boc care, colac peste pupăză, nici măcar nu mai poate împrumuta bani ieftini de la FMI, ci e forţat să împrumute bani scumpi de la bănci. Pe care îi plătesc eu, cu bonusul că băncile nu mai dau bani la populaţia amatoare de garsoniere care să-mi poată astfel cumpăra mie garsoniera din Sălăjan – a propos, vând garsonieră în Sălăjan. Cineva interesat? Dar să nu divaghez.  PSD e de căcat că îl acuză pe Băse de generarea crizei când putea bine-mersi să desemneze alt ministru de Interne şi să-şi vadă de treabă. Băse & PDL sunt de căcat când acuză PSD de generarea crizei, când puteau să-l lase dracu’ pe Nica la Interne (nu era şi n-avea cum să fie mai rău decât Pogea la Finanţe). PNL e de căcat când acuză PSD şi PDL de halul în care se află economia, de parcă n-ar fi aruncat bani cu lopata în toate părţile atunci când i-au avut. PSD şi PDL sunt de căcat când dau vina pe PNL, în condiţiile în care guvernarea pe care şi-au asumat-o a atins nişte culmi de incompetenţă pe care nu le credeam posibile. Băse e de căcat când agită săbii şi buzdugane (mai era unu’ care se credea voievod) şi când ba se luptă cu criza, ba declară că nu-i treaba lui să se lupte cu criza. Şi când merge în campanie la braţ cu Neţoiu. Şi când se pupă cu Bercea Mondialu’. Şi când se cacă pe ea de Constituţie, iar după aia zice că a fo’ greşeală de exprimare. Şi când se înconjoară de slugi penibile. Şi când spune de două ori aceeaşi poveste cu tricolorul şi catargul, cu exact aceleaşi inflexiuni şi aceeaşi concentraţie de lacrimi în voce. Boc e de căcat din atât de multe motive încât mi-e lene şi silă să le înşir, dar am să menţionez totuşi că, aşa cum unii se cred voievozi, Boc se crede vechil – vezi faza cu biciul – şi poate chiar asta e. Jalnic. Geoană e de căcat când e îngrijorat de soarta bugetarilor care ar putea fi daţi afară în condiţiile în care un salariat care produce plusvaloare ţine în spate j’de pensionari şi bugetari, iar aparatul funcţionăresc e supradimensionat, greoi, ineficient şi nu în ultimul rând extrem, da’ extrem de nesimţit. Şi când se face că n-a fost la guvernare, nici gura nu-i miroase. Şi când preia ştafete de la Iliescu, şi când se bate cu pumnii în piept pe motiv că-i campionul concilierii şi dialogului, ceea ce nu-l împiedică să fie câine când pleacă de la teveu şi discută cu adversarii politici. Şi când e garantat de Vanghelie. Ah, şi de Hrebe. Crin e de căcat când plănuieşte să dea fuga la Patriarh imediat ce pupă funcţia de preşedinte cu vederi liberale al unui stat laic, dac’o pupă. Şi când ar vota cu Vadim şi Jiji mai degrabă decât cu Băse (e ca şi cum ai cere azil în Coreea de Nord pe motiv că acasă la Vaslui mori de foame). Şi când o dă după aia la întors, că de fapt n-ar vota, da’ dacă ar fi să fie, ceea ce n-o să fie, da’ dacă ar fi, ar vota. Şi când îl acuză pe Băse de mârlănie şi agresivitate în condiţiile în care de-a dreapta lui şade Sică Orban, cu nimic mai puţin mârlan şi agresiv decât primul mârlan agresiv al ţării. SRS şi Chireac sunt de căcat că sunt nişte şantajişti ordinari. Cătălin Macovei e de căcat că nu dă fuga la procuratură şi se lasă şantajat, ergo e şantajabil. Realitatea TV e de căcat că nu dă ştirea cu SRS şi Chireac. Traian Ungureanu e de căcat că merge la Realitatea, la o dezbatere cu subiect anunţat, şi în loc să ceară două minute să vorbească off-topic, să remarce faptul că SRS şi Chireac sunt nişte şantajişti ordinari şi Realitatea nu dă ştirea şi apoi să continue civilizat dezbaterea, se apucă să se certe ca la uşa cortului cu moderatorii, să deturneze, practic, juma’ de emisiune, după care se cară că de, şi-a făcut numărul. Vreau să văd şi eu o situaţie în care A şi B sau A, B şi C se ceartă şi se acuză reciproc, dar măcar unul din ei să nu fie de căcat. Se poate? Nu? De ce-i toată lumea de căcat? Wtf??!!! Eu nu sunt de căcat, şi deci merit să nu fiu reprezentat, guvernat şi informat de oameni de căcat. Dar uite că sunt. Oare oi fi şi eu de căcat? Garsoniera nu-i de căcat, e spaţioasă, 39 de metri pătraţi, cu balcon, două debarale, baie în care poţi să faci baie, nu doar duş, e aproape de metrou, piaţă, Billa şi de pizzeria New York pe care n-o recomand că e de căcat, şi până nu de mult a avut un şotron desenat pe tavan. Îl mai are şi acum, dar e acoperit de un strat proaspăt de lavabilă. Dacă îmi place de tine, îi pun şi termopane.

Tema 1

O primă temă constă in realizarea unui releveu a unei clădiri de la Muzeul Satului. Un releveu se referă la proiectul propriu zis al clădirii care, din diverse motive, s-a pierdut. În echipe de 2-4 studenţi, trebuie să măsuraţi clădirea şi să refaceţi faţadele, planurile, secţiunile, planul de situaţie şi orice altceva ce se mai cere in temă.

În cazul meu, am avut doi coechipieri pe care ii cunoşteam de la pregătire (ăsta a fost şi criteriul de alegere – pt că ştiam de ce sunt capabili). A fost ceva mai greu să ne decidem ce clădire vrem să relevăm. Eu voiam iniţial o casă mai specială, cum e cea de la Chiojdu Mic sau casa Audia. Unul dintre colegi voia o moară, celălalt coleg voia biserica Timişeni. În final ne-am decis: Biserica Dragomireşti, judeţul Maramureş. Ceva mai complex în materie de structură nu ne puteam alege. Am avut baftă că tăntica de la biserică ne-a lăsat să urcăm in turn (a avut reţineri pt că nu a mai urcat nimeni acolo de 70 de ani – sau cel puţin asta ne-a zis). Măsurătorile cu totul ne-au luat cam 4-5 ore, dar a trebuit să repetăm o parte din ele pt că ne-am dat seama că anumite distanţe nu se potrivesc.

Turnul nu e perfect drept, e un pic inclinat spre stânga când priveşti spre faţada principală. În pod am dat peste praf, pânze, un mop, o greblă, o găleată şi muuuuult căcat de porumbel… mirific. Cât stăteam noi în foişor şi măsuram de mama focului, a bătut vântul un pic mai tare şi s-a mişcat turnul (puţin, dar s-a simţit). Anumite grinzi din foişor nici nu mai sunt prinse de toţi stâlpii de susţinere. Un lucru e sigur: eu cel puţin m-am distrat. Am coborât de acolo prăfuit, jegos (vedeam negreala de pe mâini pe intuneric) şi mirosind a căcat de porumbel, dar a fost amuzant.

Interesant, ca intotdeauna, este faptul că atunci când am coborât, am dat peste altă echipă care își alesese aceeeași biserică. Nu făceau măsurători. Ei se uitau pe folile A4 pe care era tipărit intregul proiect. Ei nu veniseră decât să vadă ce și cum, să vadă că ”aia e acolo” şi ”aia e dincolo”.

Am convenit ca cel ce ia faţadele să facă şi structura pt că intr-un fel era acelaşi lucru şi dacă se intâmpla să nu se potrivească ceva, putea să modifice uşor pe ambele foi. Sarcina asta mi-a revenit mie iar colegii au impărţit restul. (am desenat la şiţă…. acum pot să-mi dau doctoratul ). Între timp ni s-a spus că mai trebuie desenată şi faţada din spate. Eu deja aveam destul de lucru, aşa că acea faţadă a fost luată de un coechipier.

Iată ce am învăţat:
-nu trebuie să alegi oameni care desenează bine neapărat, ci mai degrabă oameni care muncesc şi care îşi vor face treaba in final, chiar dacă asta inseamnă să nu doarmă 2-3 nopţi înainte de predare
-nu te grăbi(cum am făcut eu). vorbeşte cu coechipierii despre paginare şi fă ce ai de făcut intâi pe foiţă (foaie de calc).
-asigură-te că toată echipa are acelşi tip de coală (textură, nuanţă). eventual, cel mai bine ar fi să mergeţi in aceeaşi zi să cumpăraţi coli pe care veţi desena. dacă ai coli rămase de la pregătire, poţi să le foloseşti la proiectele individuale.
-după prima corectură, trece totul pe curat în creion 0,35. după a doua corectură, dacă totul e bine, tragi in tuş (Rotring – nu altceva).
-am folosit 0,7 pt liniile ce se vedeau in secţiune, 0,25 pt liniile ce se vedeau normal şi 0,05 pt fladărul lemnului.
-vorbeşte cu coechipierii despre modul in care o să randaţi. proiectul trebuie să fie unitar (eu am randat in grafit, colegii au mai băgat şi markere)
- trebuie să apară acelaşi tip scris in toate planşele, deci o persoană va scrie tot ce e de scris (cote, nume, cartuş, etc) – preferabil scris frumos
-la prezentare, fiecare membru al echipei trebuie să spună câte ceva. de preferat este să nu citiţi de pe foaie ci să prezentaţi uitându-vă la planşe doar.

Știu că am spus că nu voi posta poze, dar profa a zis că proiectul va ajunge pe site’ul facultăţii, aşa că nu am nici un motiv să il ascund. Planşele 2,4,5,6 sunt ale mele. Nota: 10.

înapoi la ”anul I”
Jack. toate drepturile rezervate