This will be the first of many reviews of Melbourne’s best apartment complexes to purchase a first home or investment in. If you have a block you really love, feel free to email me and I will research further and post for all your Ruby Slipper Lovers.

For years I worked as the main sales agent at Tribeca, in East Melbourne. I regularly sold and auctioned more apartments than any other agent in the area, including the developer’s agent. It holds a special place in my heart! But more than that, I felt that for you newbie buys it might be useful to get a strong snapshot of a well-performing development in Melbourne. I call this the End of Year Financial Review – it will detail all the sales for the year, as well as some information about East Melbourne’s changing demographic. I would strongly recommend investigating into buying a property in this block if you need a first home, or a great investment with crackin’ returns.

Apartments East Melbourne

185 Sales in 2009

76 Auctions

Average Apartment Price 2009 $565,082

Tribeca East Melbourne – 2009

Highest Sale: 402A/158 Albert Street $833,000

Lowest Sale: 12P/191 Powlett Street $327,000

There are a number of different ‘buildings’ within the Tribeca complex, namely:

The Victoria, The Albert, The Milne, The Cohen, The Wharton, The Powlett, The Aitken. They are all of a similar build quality, but the architectural style and finishes in the blocks can differ.

Victoria

1109V/162 Albert Street $456,100 – Two bedrooms

812V/162 Albert Street $440,000 – Two bedrooms

513V/162 Albert Street $420,000 – Two bedrooms

1002V/162 Albert Street $473,000 – Two bedrooms

901V/162 Albert Street $414,000 – Two bedrooms

1108V/162 Albert Street $462,000 – Two bedrooms

312V/162 Albert Street undisclosed – Two bedrooms

1309V/162 Albert Street $430,000 – Two bedrooms

211V/162 Albert Street $410,000 – Two bedrooms

1303V/162 Albert Street $529,000 – Two bedrooms

214V/162 Albert Street $420,000 – Two bedrooms

405V/162 Albert Street $385,000 – Two bedrooms

1012V/162 Albert Street $412,000 – Two bedrooms

1107V/162 Albert Street $408,000 – Two bedrooms

1001V/162 Albert Street $390,000 – Two bedrooms

512V/162 Albert Street $385,000 – Two bedrooms

514V/162 Albert Street $421,000 – Two bedrooms

1104V/162 Albert Street $390,000 – Two bedrooms

1307V/162 Albert Street $385,000 – Two bedrooms

1203V/162 Albert Street $465,000 – Two bedrooms

713V/162 Albert Street $415,000 – Two bedrooms

Aitken

GO2K/211 Powlett Street $430,000 – Two bedrooms

104K/211 Powlett Street $360,000 – One bedroom

304K/211 Powlett Street $425,000 – Two bedrooms

Powlett

404P/191 Powlett Street $537,500 – Two bedrooms

403P/191 Powlett Street – $540,000 – Two bedrooms

P06P/191 Powlett Street – $605,000 – Two bedrooms

202P/191 Powlett Street – $491,000 – Two bedrooms

P05P/191 Powlett Street – $606,000 Two bedrooms

107P/191 Powlett Street $500,000 – Two bedrooms

P04P/191 Powlett Street $500,000 – Two bedrooms

106P/191 Powlett Street $500,000 – Two bedrooms

12P/191 Powlett Street $327,000 – One bedroom

204P/191 Powlett Street $440,000 – Two bedrooms

405P/191 Powlett Street $415,000 – Two bedrooms

Wharton

P18W/189 Powlett Street $545,000 – Two bedrooms

P02W/189 Powlett Street $550,000 – Two bedrooms

G05W/189 Powlett Street $695,000 – Two bedrooms

P08W/189 Powlett Street $680,000 – Two bedrooms

202W/189 Powlett Street $580,000 – Two bedrooms

P07W/189 Powlett Street $480,000 – Two bedrooms

P10W/189 Powlett Street $635,000 – Two bedrooms

G02W/189 Powlett Street $630,000 – Two bedrooms

Albert

P03A/158 Albert Street $415,000 – One bedroom

402A/158 Albert Street $833,000 – Two bedrooms

203A/158 Albert Street $460,000 – Two bedrooms

102A/158 Albert Street $520,000 – Two bedrooms

505A/158 Albert Street $360,000 – One bedroom

Milne

P03M/201 Powlett Street $371,000 – One bedroom

304M/201 Powlett Street $415,000 – Two bedrooms

Cohen

401C/170 Albert Street $400,000 – One bedroom 

301C/170 Albert Street $580,000 – Two bedrooms

102C/170 Albert Street $410,000 – One bedroom

Amenities 

Tribeca has a luxury outdoor pool with half-glass bottom and features a gym house with separate mens and ladies facilities. It also prides itself on security, and Geoff Flint is the resident caretaker. You can call him on 0413 368 634 prior to moves in or out, or just to check in on what is going on in the building. Monjon security also takes care of Tribeca during the evening and on weekends. The carparks are all underneath the complex.

Retail

The strong retail element has really allowed Tribeca to become a hive of activity during the day. There are restaurants such as The Grocery Bar, an IGA supermarket, Kiwi Fish n’ Chips and Brunelli’s. There is also a dentist, florist, estate agency and serviced apartment company onsite – www.tribecaservicedapartments.com.au for details.

Demographics

Increasingly purchased by first home owners, the mix of tenants to owner-occupiers is likely 50/50 at this stage. We also have a number of older investors who choose to use their property at Tribeca as a weekend in the city. 

Should you have any queries about buying at Tribeca or who is best to sell your property if you are an owner, make sure to contact me on 0403 475 919 or email iolanthegabrie@mac.com

La 19 noiembrie 1979 pleca din staţia Semănătoarea primul metrou cu călători din istoria României. Metroul este cel mai folosit mijloc de transport în comun din Bucureşti. „Adevărul” vă spune povestea oamenilor care de trei decenii vă însoţesc în călătoriile prin subteran.

Metroul bucureştean a împlinit ieri 30 de ani. O propoziţie simplă, sufocată în aglomeraţiile din autobuze şi tramvaie, unde
s-au rostit înjurături apăsate la adresa greviştilor de la Metrorex.
În realitate, cei 30 de ani scurşi de la 19 noiembrie 1979, data la care din staţia Semănătoarea pleca primul metrou cu călători, sunt încărcaţi de poveşti fascinante, pe care capriciile liderilor sindicali nu le pot şterge peste noapte.

Viorel Păsărică este mecanic-instructor. A fost luat în iunie 1978 de la CFR şi pregătit, împreună cu alţi 19 mecanici, timp de un an şi jumătate, pentru a conduce primele garnituri de metrou puse în circulaţie.

Un uriaş apartament
În subteran, Viorel Păsărică are un soi de superioritate pe care ţi-o transmite şi ţie. După atâţia ani, metroul îi este ca o a doua casă.
De fapt, ca un uriaş apartament-vagon din subsolul Bucureştiului, în care tunelurile întunecate sunt ca nişte holuri mai lungi prin care 700.000 de musafiri traversează zilnic staţiile ca şi cum ar trece dintr-o cameră în alta.
Domnul Păsărică a plimbat cu metroul milioane de oameni, inclusiv pe „Primul Călător al ţării”. În vestiarul mecanicilor, aşezat undeva la capătul peronului şi delimitat cu o poartă roşie de fier, se simte în largul său şi începe să povestească:
„L-am avut în cabină pe Ceauşescu de două ori, la inaugurarea magistralelor. Eram numai apă tot, îmi tremurau picioarele. El nu părea un om rău, dar era bolnav de putere. Probabil nu înţelegea că lumea îl urăşte. În timp ce mergeam, în staţii fuseseră aduşi copii ca să-l ovaţioneze. Zice: «Uite ce primire frumoasă ne face poporul!». Eu tăceam şi ziceam în sinea mea: «Dacă ai ştii tu că în gând te înjură toţi şi că eu n-am dormit trei nopţi ca să fii tu mulţumit!»”.
Economia ţării are nevoie de cabluri
Discuţia este curmată brusc de o apariţie neaşteptată. „Nu trage, domn’ Semaca! Sunt eu, Janete!”, se aude în loc de bună ziua. Frunţile mecanicilor din încăpere se descreţesc odată cu intrarea nou-venitului, un domn trecut de prima tinereţe, care se recomandă: „Mă nu numesc Lazăr Ion şi dacă vreţi să ştiţi cum a fost cu metroul vă spun eu. Nimeni nu ştie că în ziua dinaintea inaugurării, la o probă, a luat foc un tren. S-a muncit pe brânci să fie gata la timp. Când s-a deschis metroul, eu, unul, m-am simţit ca la Zoo. Venea lumea şi se uita la noi ca la urs”.
Viorel Păsărică aprobă cu o mişcare a capului şi îşi reia poveştile din tinereţe. „L-am plimbat şi pe Ion Dincă, mi se pare că era primarul Bucureştiului la acea vreme. Parcă îl văd şi acum, era ca păpuşile alea Muppets. Se dădea atotştiutor, dar spunea nişte inepţii. Vedea cablurile de transmisie de pe pereţii tunelului şi îi certa pe ingineri că de ce le-au uitat acolo! Să le ia şi să le pună pe stâlpi, că economia ţării are nevoie!”, râde Păsărică.

„80% umiditate vă spune ceva?”

Încercăm să pătrundem şi mai adânc în tainele oamenilor de la metrou şi ne îmbarcăm în cabina trenului subteran botezat „Atena” şi condus de Ion Stoenescu, mecanic cu experienţă şi mult chef de vorbă: „Lucrez de 15 ani aici. Când am condus prima dată, parcă mă băgaseră într-un butoi de tablă şi mă dădeau de-a dura”.
Metroul se urneşte încet, plecând dinspre Unirii spre Republica. În faţa noastră, tunelul se zvârcoleşte ca un şarpe. „Pentru noi e noapte mereu. Dacă am fi găini, am face ouă să dăm la toate neamurile”, glumeşte mecanicul, şi din gura reptilei răsare dintr-odată staţia Timpuri Noi, luminată palid, ca o dimineaţă de toamnă.
Întunericul se aşterne din nou şi domnul Stoenescu trece pe un ton mai serios: „E greu, dom’le! Program obositor, răspundere mare şi stres cât cuprinde. Uite, Oprea Gheorghe, coleg cu noi, a murit săptămâna trecută. Avea 53 de ani şi era cât un munte. În trei săptămâni a fost gata. Te macină munca asta în subteran!”.
Dacă întrebi care sunt pericolele care atacă sănătatea unui muncitor de la metrou, mecanicul ţi-o retează scurt: „80 la sută umiditate vă spune ceva?”.
Câinele care cobora în staţia Dristor
„Atena” l-a molipsit pe cârmaciul ei cu un oarecare spirit filosofic: „Domnule, după un timp, o meserie nu mai are nicio parte frumoasă. E ca în relaţia cu femeia. La început alergi după ea, iar după doi-trei ani te saturi ca de dracul”. Fără să-şi dea seama, Ion Stoenescu începe încet-încet să dezvăluie şi partea, dacă nu frumoasă, cel puţin pitorească a meseriei de mecanic. „Ştiaţi că sunt câini vagabonzi care se plimbă cu metroul? Acum s-au mai rărit, dar înainte erau câini ca la balamuc. Era unul care urca la Republica şi cobora mereu la Dristor. Ştia staţiile fără niciun anunţ, se ridica de sub scaune şi cobora. Acolo avea el treabă”, povesteşte mecanicul de pe „Atena”.
„În metrourile astea noi, paznicii nu prea le dau voie, dar sunt destui şi acum. Ştiu unul care cerşeşte şi face un milion în câteva ore. Mi-a spus-o chiar el. Jumătate din bani îi pune într-un cont, jumătate îi dă pe bere, cafeluţă, mâncărică. Mai e unul la Crângaşi care are o reţea de vreo 20 de cerşetori. Mamă, ce bătaie îşi iau ăia dacă nu fac norma! La Piaţa Muncii era unul zis «Iepurilă». Îi pândea pe ăştia care adorm în metrou şi îi făcea la buzunare. Toţi banii îi dădea pe femei”, susţine Ion Stoenescu.

A fost odată meseria de împingător

Metroul a fost dintotdeauna o binecuvântare pentru bucureşteni, chiar şi în perioada comunismului, când nu existau ambuteiajele de la suprafaţă. „Oamenii au primit metroul cu mare entuziasm, pentru că transportul în comun de la suprafaţă era sub orice critică. Autobuzele veneau din an în Paşte, iar în lunile de iarnă îngheţai în ele. În 1979 erau un milion de oameni pe zi care circulau cu metroul! Aglomeraţia era atât de mare în unele staţii, încât conducerea Metrorex a repartizat nişte angajaţi care aveau rolul de a împinge oamenii înăuntru, altfel nu se puteau închide uşile”, îşi aminteşte Viorel Păsărică.
Mecanicul-instructor a privit schimbările ultimilor 30 de ani prin parbrizul metroului: oamenii din capitalism i se par mai îngânduraţi şi mai indiferenţi. „Parcă lumea e mai tristă acum, mai dusă pe gânduri. Înainte, pe vremea comunismului, aveam probleme mai mult cu cei în vârstă, care ne înjurau întruna că nu ajungem mai repede în staţii. Ziceau: «Noi trebuie să mergem la muncă, nu ne plimbăm cu metroul ca voi!». Acum, cei tineri sunt mai obraznici”.
Dincolo de obrăznicie, tinerii din zilele noastre aduc şi alt gen de probleme pe capul oamenilor de la metrou. „Aproape în fiecare dimineaţă e câte-un mecanic care anunţă prin staţie: «Nu pot pleca din depou! Am tot parbrizul dat cu vopsea şi nu văd nimic». Nu mai e niciun metrou din cele vechi care să nu fie pictat în toate culorile. Sunt tot felul de tineri rebeli care au pasiunea asta. Unii vin şi din alte ţări să picteze pe trenurile de la metrou, pentru că acolo nu pot să facă aşa ceva. Au fost prinşi danezi, olandezi, francezi, mai multe feluri”, oftează Păsărică.
„Poţi să uiţi că ai omorât un om?”
Un reportaj printre mecanicii de la metrou nu poate ocoli sinuciderile. O problemă care aşterne liniştea peste vestiarul ascuns la capătul peronului de la Piaţa Unirii 1.

„Noi ce putem să le facem, că doar nu ne punem în gând să-i omorâm când plecăm de-acasă? Ce poţi să mai faci dacă se aruncă în faţa ta?”, întreabă retoric un mecanic în floarea vârstei, cu cămaşa călcată impecabil. De fiecare dată când au parte de o astfel de tragedie, mecanicii de la metrou primesc un scurt concediu pentru a putea trece peste traumă. „De trecut, nu treci niciodată. Ce, poţi să uiţi că ai omorât un om? Nu uiţi, dar mergi înainte, că nu ai ce să faci”.
Viorel Păsărică n-a întâlnit niciun sinucigaş pe şinele din subteran, pe care le-a străbătut în ultimii 30 de ani. „La metrou m-a ferit Dumnezeu, dar înainte am lucrat 12 ani ca mecanic de locomotivă la CFR. Am omorât trei oameni într-un accident. O săptămână n-am dormit, îi vedeam noaptea cum încercau să se ferească, le vedeam spaima pe faţă. Este ceva care te marchează toată viaţa”, mărturiseşte mecanicul-instructor.

„Vara, când îşi etalează Grozăveştiul marfa”

Ajungem la Republica şi traversăm trenul gol împreună cu mecanicul pentru a intra în cabina de la capătul opus. „Acum sunt paznicii ăştia, dar înainte găseam o mulţime de obiecte uitate prin metrou. Eu, unul, predam la poliţie tot ce găseam. Odată, o femeie şi-a uitat copilul, cu cărucior cu tot. Vă daţi seama ce grijă avea de el?”, povesteşte Stoenescu.
Printre momentele delicate pe care mecanicii le au de înfruntat în fiecare zi sunt şi cele de după închiderea uşilor. „Normal, n-ai voie să deschizi, că dacă îi deschizi unuia, mai vine şi altul în urma lui şi nu mai pleci niciodată. Dar câteodată nu te lasă inima. Dacă vine omul şi îl vezi disperat că scapă trenul sau că nu ştiu ce problemă de familie are, îi deschizi uşa, că doar nu eşti de piatră”, ne explică mecanicul „Atenei”. El recunoaşte că poate fi sensibilizat şi de alt gen de situaţie: „Vara, când îşi etalează Grozăveştiul marfa la fustă scurtă, n-ai ce să faci. Când vine şi te roagă frumos să-i deschizi, laşi de la tine”.

Graffiti internaţional

Tineri din toate colţurile Europei vin în capitala României să îşi exerseze calităţile de „pictori” pe vagoanele de metrou. „Arta modernă” îi scoate din minţi pe mecanicii care nu pot pleca din depou în trenurile cu parbrizul plin de vopsea.

* acest articol a fost publicat in ziarul adevarul, in data de 15.11.2009. articolul este scris de mihai voinea.

Am preluat leapsa de la Raducu, iar voi la randul vostru sunteti liberi sa imi urmati exemplul

În ce fel de animal ai vrea să te reîncarnezi?

~Caine.

Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă?

~Prietenii cei mai apropiati si oamenii in general.

Ce apreciezi cel mai mult la o persoană?

~Sinceritatea, simtul umorului, inteligenta, stapanirea de sine.

Care-i culoarea preferată pentru haine?

~Ruooooz.

O călătorie pe care ai vrea să o faci şi ţara pe care ai vrea să o vizitezi?

~Imi place soarele permanent, deci as vrea o tara in care sa nu existe iarna, iar marea sa fie mai aproape de mine decat este acum magazinul de la scara blocului. Hmm..sa zicem Egipt.

Citatul/zicala preferată:

~Am o agenda plina cu citate, dar mi-a ramas in minte: “Trebuie sa termin cu sensibilitatea asta prosteasca”.

Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci?

~Sa petrec cat mai mult timp alaturi de …hmm… persoanele dragi mie.

Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi, cu ce altceva ai dori să-ţi umpli timpul?

~Idem intrebarea anterioara.
 

In Formula As se poate gasi un articol despre aceasta sarbatoare. http://www.formula-as.ro/2006/745/spiritualitate-39/andrelusa-ziua-lupilor-7538 Ce nu explica articolul este ca acest eveniment se petrece la iesirea completa a stelei Sirius (stea din constelatia Cainele Mare) de sub puterea Soarelui.

La data de 27 Noiembrie la apusul soarelui are loc rasaritul lui Sirius. Dupa aceasta data Sirius o sa rasara dupa apusul soarelui si o sa apuna inainte de rasarit. Pe cerul tarii cei doi nu o sa se mai “intalneasca” pana in Februarie. Pe cer, Sirius nu o sa mai fie “umbrit” de soare.

Bat clopote. Ei alearga. Isi lovesc coatele in goana. Urla. Incruntati. Se stramba. Ura. Dispret pentru tot. Chiar si pentru cainele zgribulit din coltul pietei. I se vad coastele de nemancat. Urla si el. Schelalaie. Dar nu-l aud.

Bat clopote. E cerul tomnatic, printre crengile goale. Nu le aud. Nu vede nimeni cerul. Atat de aproape in seara asta. Deasupra capetelor lor.

Trec strada. Si parca stau locului, desi merg. Ma intorc. Bat clopotele sub cerul safiriu. E liniste. Ma opresc din goana. Las locului piata, gramada de oameni, grija pentru a avea. Vreau sa fiu.

Mangai botul umed. Ii las o coaja de paine. E tot ce am la mine. Ma priveste cu mila parca. E mai mare mila unui caine pentru noi, decat mila noastra pentru un caine.

Bat clopotele. Tu le auzi cand bat? Ai timp sa privesti cerul pe dupa frunze? Lasi puhoiul in urma ta? Ai timp pentru tine?

Respira. Opreste-te din fuga… Macar din cand in cand… Macar… cand bat clopotele.

Primul meu caine a fost adus de bunica intr-o punga. Aveam patru sau cinci ani. Era o corcitura roscat-portocalie, de talie medie si care a murit, asa cum moare un caine fericit si impacat, departe de ochiul nostru. Cand i-a sunat ceasul la batranete a plecat de acasa si nu s-a mai intors. Precizez ca la momentul respectiv nu mai vedea aproape deloc. Cred ca eram la facultatea departe de locul in care crescusem. A trait bine! Dupa cativa ani a murit si bunica! Am tinut mult la ei! Asa cum inteleg eu sentimentele, i-am Iubit. Intotdeauna ma macina o umbra de triste cand ma gandesc la ei. Dar asa este viata. Nu trebuie sa o luam in serios prea tare. Incerc sa invat lucrul asta zi de zi pentru ca intr-o zi o sa mor si eu.  Si gata.

Foto: quasiote

Vreti sa aveti un caine sanatos? Cu excremente sanatoase? Cumparati Pedigree

Mihai îmi tot bagă pe gât o căţelusă (vezi, MihaE, ce delicat am zis căţea?) de ceva zile şi eu îi tot zic că o să vin să o iau şi o să vin să o iau şi tot nu am luat-o. Dar o să vin şi o să o iau, mă! Poate mâine…

Până una alta am nevoie de câteva nume kinki pentru ea. Eu vreau să o cheme ZĂPADĂ mi s-a căşunat mie pe numele ăsta,dar mulţi care au auzit asta au spus că-s nebună, că nu-ştiu-ce, că_cum să-i pun unui câine maro, numele Zăpadă???

Mă rooooog. Mie-mi place şi dacă nu găsesc un nume mai bun, aşa o să o cheme , aşa că vă rog să mă ajutaţi cu nişte nume. Orice fel de nume, numai să nu fie banale, gen Bobiţă, Rex, Grivei, ş.a.m.d.

Vă roog. Pe mai departe!

Hranit in exces, se ingrasa si poate dezvolta probleme serioase de sanatate, hranit prea putint si isi va cauta mancarea prin gunoi sau va manca absolut orice care pare a avea gust. Unii caini in schimb mananca pana li se face rau, iar altii isi vor alege mancarea ca un copil mofturos. Astfel ca e greu sa va dati seama cata mancare sa le dati, iar un caine nu va refuza niciodata ceva gustos.

Mancare la liber

Practica de a lasa castronul mereu plin cu mancare nu este una buna pentru ca cainele dvs se poate ingrasa atat de mult incat sa devina obez. Este bine ca cainele dvs sa aiba un anumit program de hranire.

Liniile de ghidare de pe pachetul de hrana pentru caini

Fiecare pachet de hrana pentru caini va avea anumite specificatii in ceea ce priveste cantitatea de mancare pe care trebuie sa i-o dati cainelui dvs, in functie de greutate si varsta.

Hrana facuta in casa

Gatirea hranei pentru catei in casa (nu cruda) este cea mai buna modalitate de a va hrani cainele, dar cu siguranta nu este usor. Si calcularea cantitatii exacta de hrana de care are cainele dvs nevoie este si mai greu, pentru ca nu va avea vointa de a lasa in urma mancare atunci cand este plin. Insa pentru a va ajuta, exista calculatoare pe Internet care calculeaza cantitatea de hrana pe care ar trebui sa o consume cainele dvs.

Pentru toate vanatoarele de preturi mici: REDUCERI de sarbatori pana pe 21 decembrie!!!

Mai jos:

MULTI CERCEI LA 9 LEI!!!

Cercei “Anticariat” (~ 5 cm lungime, margele turquoise alb si margele cu efect de ochi de pisica) – 18 lei     15 lei (o pereche a zburat, inca doua te asteapta)

Cercei “Verde de colectie” (~ 6, 5 cm lungime, element cuprat, margele sticla verzi) – 19 lei     16 lei (o pereche data, grabeste-te s-o prinzi pe ultima!)

Cercei “Rauri patrate verzi” (~ 8 cm lungime, margele patrate si plate din sidef) – 17 lei     14 lei

Cercei “Roadele” (~ 4 cm lungime, margele portelan si lemn) -  18 lei     15 lei

Cercei “Aur albastru” (~ 4, 5 cm lungime, sticla cu foita) – 17 lei     14 lei (o pereche data, a mai ramas una singura)

Cercei “Apusul de odinioara” (~ 5, 5 cm lungime, margele sticla cu model, elemente cuprate) – 20 lei     17 lei (ultima pereche te asteapta!)

     Cercei “Triunghi tripolar” – 17 lei     12 lei

     Cercei “Ursuletul astronaut”/”Ursuletul teleportat”- 15 lei    10 lei

     Bratara “Inima mea nu ti-o dau” – 24 lei     16 lei

      Cercei “Bomboana de aur” – 18 lei  (optishpe)   13 lei

     Colier “Frunzulita” – 32 lei     22 lei

     Cercei “Frunzulita” – 16 lei     10 lei

 
     Bratara “Millefiori galben” – 22 lei     18 lei
     Cerceii “Millefiori galben” – 13 lei     10 lei

     Bratara “Cadre negre” – 23 lei     18 lei

     Bratara “Vartej albastru” – 25 lei     20 lei

   Cercei “Ochiul lui Allah” – 16 lei     12 lei

Lumea în spital era cenusie.
preocupată, obosită, bolnavă, tristă…
mă întreba cineva de curând care ar fi cercul încrederii în care s-ar plasa cel care ar dori să se bucure de mine şi cu mine.
Tavanul este mult prea alb pentru ochii obisnuiti cu intunericul..Luna urla. Afara este iar acel caine turbat care in fiecare noapte urla impreuna cu luna.Cred ca au o conversatie tare interesanta cei 2.Cainele o priveste mereu temator,ca soarele nu o sa mai apara,ca luna ii va interzice sa mai apara.Ma gandeam,ca o roaga mereu in fiecare noapte sa il lase pe bietul soare sa rasara..Cate rugaminti,cate urlete,poate cate lacrimi…Asa este si intre oameni..rugaminti,suferinti,lacrimi,compromisuri…si asta doar pentru o clipa de fericire.Mereu,dornici sa ne aruncam in acel zbor de fluturi nebuni…sa zburam catre infinit,fara sa fim nevoiti sa privim in jos…mereu in jos…

The speculation over the long developing sequel to The Dark Knight, has calmed down over the past couple of months. Mostly due to the fact that Christopher Nolan has been working on his latest film Inception, which is currently in post production. But, a “reliable source” over at batman-on-film.net, says that Warner Bros. will soon make a big announcement regarding the future of the Caped Crusader.

Warner Brothers along with Christopher Nolan, are set to make an announcement over the next installment of the successful Batman franchise in January 2010.  After months of speculation, comments from Gary Oldman at Comic Con and of course, the endless list of quotes from Sir Michael Caine about the number of possible villains for the sequel, this should give Batman fans everywhere a decent amount of closure.

The only downside to this rumor, is a recent interview from Caine (again!) stating that Batman 3 won’t happen for the next couple of years, so now we’re completely confused about the film’s status. We’ll just have to sit pretty and wait until next year to figure out what the hell’s going on with the series.

Do you think Chris Nolan will be back? If not, who should replace him?

Printre cei care au incercat sa descifreze tablitele de la Sinaia se afla si Al Dabija. Cartea dansului, Din arhivele daciei, se afla publicata pe internet la adresa: http://dinarhiveledaciei.wordpress.com/.

La capitolul Rugaciunea lui Burebista http://dinarhiveledaciei.wordpress.com/2009/03/24/rugaciunea-lui-burebista/ dansul ofera traducerea pentru una dintre placute.

Cateva lucruri mai sunt de adaugat .
1. Cuvantul Sotra (tradus Eliberatoare) inseamna si Sirius. In partea centrala Sirius este si el prezent sub forma unui caine. Sirius, pe cer, este parte a constelatiei Cainele Mare. In imagine Burebista se adreseaza “cainelui”.

2. In spatele lui Burebista se afla un al doilea “animal” care seamana destul de mult cu o vaca. Cred ca este reprezentarea grupului Pleiade.
3. Un al treilea “animal” apare in partea dreapta-sus, pare tot un caine. Daca primul catel priveste si-l asculta pe Burebista cel de-al doilea pare sa fie undeva pe cer (grupul Sirius). Imaginea pare sa sugereze ca prin intermediul catelului de jos Burebista transmitea rugile sale catelului de sus. Lui Sotra.
4. Pe marginea placutei exista tot felul de simboluri pe care le asociez constelatiilor si grupurilor de stele. Cea de mai jos in mod clar are aspect de albina cu cap de vaca, Pleiade (?).

Traducerea mea (libera):

Copilul ceresc, Burebiseto, se roaga uniunii dintre Sirius si Pleiade, credinta in stramosi el o pastreaza si o cinsteste.

Cred ca nu doar egiptenii credeau ca dupa moarte sufletul este luat intr-o barca si trecut apele pana la cel care le v-a salva. Pleiade-barca, Sirius-salvatorul. Iata ca Burebiseto se roaga celor trecuti dincolo. Celor salvati, curati.

I am very excited to begin our new PR Writing assignment. We have been instructed to create a media kit for a hypothetical product or event of our choice. Our professor has suggested that our assignment reflect our professional interests, as it will make a good addition to a professional portfolio.

My dream job is to perform Public Relations duties for the National Portrait Gallery of Canada. This is an ambitious goal, as the National Portrait Gallery does not even exist yet as a permanent gallery space. Working for this organization would meld my interests in supporting Canadian artists and our national culture, as well as my love of fine art and portraiture.

In keeping with this goal, I proposed the following media kit topic:

The Art Gallery of Ontario in Toronto is playing host to a traveling exhibition of portraits in partnership with the National Portrait Gallery of London, United Kingdom. The National Portrait Gallery’s collection features portraits of the most famous people in British history, and it has donated numerous works to be displayed at three museums across Canada. The Art Gallery of Ontario is honoured to have been chosen to host the exhibit, entitled The People of Britain: A Proud History.

It was approved, so now I have the opportunity to write about some my favourite pieces in the National Portrait Gallery’s collection.

Prince Charles by Bryan Organ

Sir Michael Caine by David Bailey

Alex James by Julian Opie

stephwereley