Am citit de curand Rant, al lui Chuck Palahniuk, devenit celebru mai ales dupa ecranizarea romanului sau ‘Fight Club’. O sa scriu o mica recenzie mai jos, fiti atenti ca o sa contina spoilere!

 Rant este, asa cum spune si subtitlul cartii, ‘o biografie prin viu grai al lui Buster Casey’. Cred ca stilul acesta de ‘interviu’ ofera multe cartii. Astfel, povestea este costruita treptat; esti tinut mereu conectat si descoperi tot timpul lucruri noi. Parerile celor intervievati sunt, prin definitie, subiective: nu afli ce s-a intamplat, ci cum a perceput fiecare personaj in parte intamplarile, si asta, binenteles, contribuie la mitizarea personajului principal.

 Mie romanul mi-a parut impartit in 3 parti (fara insa a fi delimitat astfel de autor).

 Prima parte: copilaria lui Rant, cu ‘ciudateniile’ lui care isi vor gasi explicatia pe parcursul romanului. Buster ‘Rant’ Casey traieste intr-un mic orasel, impreuna cu mama si cu tatal lui, e un baiat normal, cu doar ‘cateva ciudatenii’: ii place sa se lase muscat de orice animale salbatice: paianjeni, serpi, coioti, insecte. Binenteles, efectul nu intarzie: turbare. Dar, in cazul lui Rant, cantitatile mici de venin incep sa functioneze ca un antidot si, datorita expunerii repetate, declanseaza o mutatie a turbarii. Astfel, cu timpul simptomele obisnuite se estompeaza, ramanand doar o extraordinara dezvoltare a simturilor: miros, gust. Pentru Rant, intregul ritual, dar mai ales felul in care se simte, au facut ca totul sa se transforme pentru el intr-un fel de drog . Cu timpul, Rant transmite boala si celorlalti care, lipsiti de imunitate, se imbolavesc grav sau mor. Rant va deveni in viitor nu pacientul zero, ci supertransmitatorul unei epidemii de rabie.

Insa Rant raspandeste in oras si altceva decat rabie: bani, bani vechi de aur si argint care dau peste cap economia intregului orasel. Rant vinde banii copiilor in schimbul dintilor, creand un cu totul alt mit al Zanei Maseluta decat cel obisnuit.

 Partea a doua: orasul. Orasul, care deschide sub privirile noastre o noua realitate: viitorul. Mi-a placut tare mult aceasta panoramare, de la oraselul mic de provincie, a carui realitate putea fi plasata cu usurinta in timpurile noastre, iata, ne trezim deodata intr-o lume mult mai mare si indepartata. Viitorul, de asemenea fara sa fie delimitat temporal, este cu siguranta diferit. Societatea distopica imaginata de Palahniuk e impartita: Oameni de Zi respectati si Oameni de Noapte marginalizati. (Se explica acum si semnele din dreptul numelor celor care vorbeau, care pana acum nu puteau fi intelese. Acum e deja clar: Luna= om de noapte, Soare = om de zi. Cele 2 categorii nu se pot confunda!)

Doua categorii de oameni, traind separat, la inceput ca solutie gasita pentru evitarea aglomerarii urbane si fluidizarea traficului. Doua categorii de oameni, folosind aceleasi facilitati, scoli, magazine, strazi, fara se se intalneasca niciodata, fara sa aiba voie sa se intalneasca. Te face sa te intrebi daca marginalizarea poate intr-adevar ajunge pana acolo!

 Rant, proaspat sosit in oras, isi gaseste locul intre Oamenii de Noapte. Intre Vanatorii de Buseli. Un micro-grup care-si creeaza propria modalitate de petrecere a timpului, propriile limite si reguli. Propriul limbaj, propriile simboluri, propria cultura. Influenta lui Rant asupra grupului din care face parte devine din ce in ce mai mare, iar odata cu moartea lui si cu declansarea violenta a epidemiei, Rant devine un anti-erou (erou sau tap ispasitor? ) la nivelul intregii societati. Binenteles, cei aflati la putere se folosesc de noua criza prin care trece societatea pentru a pune lucrurile in ordinea dorita de ei: oamenii de noapte sunt invinovatiti de raspandirea virusului, iar noua lege a Urgentelor Medicale face ca oricine e suspectat de contaminare sa fie izolat. (Pare foarte asemanatoare cu contemporana Lege a Securitatii Nationale data in USA dupa 11 septembrie, nu?) 

 Partea a treia: pe mine m-a deconcertat putin. Imi placea unde ducea cartea, dar deodata parca a facut o curba la dreapta, schimband total punctele de sprijin. In principiu e incitat: se deschide, iarasi, o noua perspectiva asupra realitatii. De asta data, nu viitorul, ci trecutul e in prim-plan. Mai precis: exista posibilitatea de a te intoarce in trecut? Accidentul in care Rant isi pierde viata e cel care deschide o ampla discutie despre aceasta posibilitate (corpul lui Rant nu a fost gasit, ci doar hainele lui). Totul capata dintr-o proportii divine: Te poti intoarce in trecut? Poti sa schimbi cursul evenimentelor? Poti sa te schimbi pe tine insuti? Sa te imbunatatesti constant, sa te upgradezi? Poti deveni nemuritor? Poti deveni Zeu?

Disparitia trupului lui Rant dupa accident alimenteaza mitul, si tot mai multi incep sa creada ca accidentele din timpul vanatorii de buseli sunt adevarate porti catre trecut. Astfel, Rant declanseaza o noua ‘epidemie’: tot mai multi incearca sa faca trecerea, strafulgerarea. Si aici, binenteles, motivatiile sunt diferite de la om la om.

 Ce s-a intamplat cu Rant dupa accident, cine stie despre posibilitatea calatoriei in timp, cine sunt istoricii, cum reactioneaza societatea in fata epidemiei – le aflati cititind cartea. Care se termina ca intr-un reportaj de televiziune, cu curgerea lenta pe generic a unui where are they now a celor intervievati.

 Ca o impresie generala, cartea mi-a placut foarte mult, datorita constructiei, creionarii persoanjelor, perspectivei amare asupra societatii (nu numai dintr-un viitor, ci si din acest prezent), si mai ales datorita simbolurilor ascunse la orice pas. Este una din acele carti in care descoperi mereu ceva nou la fiecare recitire. Oricum, romanul e mult mai mult decat ce am rezumat eu aici.

De acelasi autor:

• Fight Club (1996) – ecranizat in 1999
• Survivor(1999)
• Invisible Monsters(1999)
• Choke (2001) – ecranizat in 2008
• Lullaby (2002)
• Diary (2003)
• Haunted (2005)
• Rant (2007)
• Snuff (2008)  

El e noua vedeta:

Putin efect artistic pentru o calatorie in timp:

Si punem la cale si o aventura in spatiu:

(Daca nu aveti rabdare de citit, sariti la video-urile de la final. Merita.)

As vrea in acest moment mai mult decat orice pe lume ca discutiile despre superputeri sa se poata materializa, iar eu sa am superputerea de a da timpul inapoi.

Si sa traiesc, din nou, in anii ‘90. Si sa nu treaca niciodata. Sa ma opresc inainte de a implini 20 de ani, si sa o iau de la capat, de la primele amintiri. La nesfarsit.

Aveam 12 ani in 1991, cand in Timisoara apareau primele tonete (rulote pe roti), importate din vest, care vindeau la gemulet de la tigari si dulciuri turcesti, pana la guma Turbo si mingiutele acelea fosforescente, de cauciuc, ce sareau in sus pana la etajul 2 (era concursul nostru de la peretele blocului: cine loveste mingiuta de pamant cu mai mare putere, astfel incat sa sara mai multe etaje, in sus). Mingiute nu puteau fi eclipsate decat de palmele acelea lipicioase si vascoase, ce se lipeu de tavan, atarnand de acolo intr-un mod absolut gretos, dar extrem de caraghios.

In ‘ 91 eram clasa a sasea, la Generala 24. Imi placea de un baiat din clasa si in ore ne trimiteam biletele cu “ce mai faci”. Completam oracole in pauze si mai ales in ore, facandu-ne curaj sa le oferim caietele si colegilor din alte clase. Daca nu erai populara, macar pe coridor, nici oracolul tau nu avea succes;  in loc de raspunsuri elaborate, primeai doar “idem 15″, “idem 1″ – adica raspunsuri scrise la repezeala, fara interes. Oracolul, deci, era un semn clar al distinctiei si aprecierii. La fel si caietul de amintiri, cu atat mai extraordinar pe masura ce pe piata apareau carioci si abtibilduri de tot soiul, cu care puteai decora filele in voie…

Eram cea mai buna la invatatura. Si mergeam la olimpiade. Profesorii aveau incredere in mine, ma apreciau enorm, iar asta ma facea sa ma simt atat de sigura pe mine, atat de bine in pielea mea, atat de increzatoare in mine, cum n-am mai reusit niciodata sa ma simt. Toti colegii ma placeau, de la tocilari si tocilare,  pana la corigentii-vagabonzi ai clasei. Eram happy cu mine si viata mea, zilele erau frumoase, scoala, vacanta, weekendul, ziua, noaptea – toate imi placeau si abia asteptam sa le traiesc. La poarta scolii, un batran vindea cornuri si zahar-caramel cu nuci, il adoram cu totii, de la elevi la profesori.

Pe vremea aceea, nici macar n-aveam “trupa”. Ieseam afara cu vecina de palier si cu o fata din scara vecina – cu aceasta stateam in spatele blocului la banca si scriam poezii din 4 strofe despre papadii, vrabiute si restul naturii inconjuratoare. In vacante veneau la bloc, la bunica lor, doua gemene de varsta noastra, fugite de mici cu familia in RDG, care devenerau centrul nostru de interes si ne luptam sa le castigam atentia si prietenia, sa vina la noi acasa, dar mai ales sa mergem noi la ele – unde invariabil mama lor ne servea cu dulciuri nemtesti, incredibil de bune. De la ele primeam postere cu Michael si alte formatii de care abia auzisem, de la ele am primit primele jucarii de plus, pufoase si frumos colorate, ele ne povesteau cum e in Germania in scoala generala, ele ne-au  facut sa visam pentru prima oara la emigrare. Ziua ne dadeam pe bara, jucam elastic si povesteam ca intre fete, iar seara veneau si baietii sa jucam “flori, fete, filme” si “matele incalcite”. Nu aveam voie sa plec de langa partea blocului unde aveam geamuri.

Sambata mergeam la Generala 7 – in Lipovei, la dansuri, la TROMPY. Cine nu stie care era treaba cu Trompy, a trait degeaba acei ani. Nu exista lauda mai tare decat ca esti la Trompy. Erai cineva. Si aveam Pumei albi, inalti!, cu putin verde pe marginea talpii, la care imi cumparam sireturi fosforescente de toate culorile si le schimbam saptamanal. Tot pe atunci am primit, de la “ajutoare”, primul trening Sergio Tacchini creponat, original, negru cu ceva liniute in culori fosforescente. Si un hanorac cu gluga. La Trompy eram cea mai tare pe Marky Mark – Good Vibrations, melodia mea preferata. Exceptandu-l pe Michael, of course.

Drumul de 5 minute de la scoala spre casa era preferatul meu, pentru ca oprea, invariabil, la mijloc, la o alta colega, unde mergeam sa facem cartofi fierti cu telemea rasa si bulion… in fiecare zi! O delicatesa.  Iar pe terenul viran de langa bloc a aparut un birt de tabla, “Ciuperca”, pe care nu l-au demolat decat peste ani si ani… drumul de la bloc pana acolo, prin iarba si buruieni, parea peste putinta de lung – ceea ce astazi a devenit o plimbare de 15 pasi pana in parcare. Radeam seara de betivii ce placau de acolo, in zig-zag, pe bicicletele lor Pegas si Tohan. Iar pe alee faceam mereu gluma proasta cu “nenea, mingea!” – minge care era umpluta cu pietre si pamant…

Duminica mergeam in piata de haine, in Mehala, cu ai mei… cascam ochii la explozia de  adidasi si haine colorate, import Turcia via gentile acelea imense de rafie… si nu e parinte ala care n-a incercat macar o data sa faca un asemenea drum si putina bisnita cu ciorapi si materiale plastice la unguri sau sarbi, macar cat sa aduca inapoi o geanta de dulciuri, sucuri, sampoane, sapunuri si alte bunatati… Magazinele noastre incepeau sa primeasca si ele, deja, asemenea minuni, dar parca tot mai fain era sa “muncesti” cu autocarul pentru ele…

Si tot duminica, la 9 dimineata, ma trezeam sa ma uit la Abracadabra si Feriti-va de magarus! (cu Eugen Cristea), apoi o ajutam pe mama la pregatrirea mesei si dupamiaza abia asteptam sa fug afara si sa-mi strig prietenele la geam. Magicianul era preferatul meu si eram la fel de fascinata ca si sora mea de 5 ani de scenetele puse in scena cu ajutorul copiiilor din emisiune… Iar de la masa nu lipseau proaspatul aparut Pepsi sau Rio verde, strabunul sucurilor de fructe de azi.

Am 1000 de amintiri. Priceless. Gandindu-ma ca nu mai pot retrai niciodata acele zile, altfel decat amintindu-mi cum a fost, ma apuca disperarea. As da orice sa-mi pot retrai copilaria. Sa regasesc oamenii calmi, pasnici si echilibrati de atunci, privind cu optimism la viitorul democratic al tarii, oameni incarcati pozitiv si plini de speranta. Sa regasesc copiii jucandu-se pe langa blocuri cu mingea, in gloate galagiase, sa imi pot intalni bunicii si sa ma bucur de prezenta lor, sa astept curatenia de toamna din jurul blocurilor si sa car frunze alaturi de oamenii mari – iar apoi sa le dam foc si  noaptea tarziu sa adorm cu mirosul de toamna in nari, sa port aparat dentar, sa dansez, sa-mi fac temele cu scris frumos, sa citesc romane pentru copii, sa ma uit la tv “cu portia” si sa ascult casete la walkman,  sa facem gemuri, zacusca, bulion si muraturi, sa invidiez vecinii cu tv color si antena parabolica, sa ma bucur de fiecare ciocolata noua aparuta in comert, de bucuria de a intra pe piata mopul si spary-ul de mobila, sa dorm in asternuturi apretate iar o vacanta in strainatate sa fie ceva extraordinar, sa casc ochii in magazine la potopul de produse noi, sa salivez zilnic la coada la painea pufoasa “de la turcu”, din Unirii (va mai amintiti???) …

Era rusine sa injuri si sa scuipi, iar daca vreun baiat lovea o fata altfel decat in joaca, il spuneam la ma’sa si sigur statea in casa cateva zile, pedepsit. Fara jocuri pe calculator. Fara calculator!  Exista bun-simt, buna-crestere, 7-ani-de-acasa si spiritul de prietenie dezinteresata, care ne facea sa impartim orice cu ceilalti prieteni, de la sandwich-ul cu margarina si salam, pana la minge sau tema de casa. Ne respectam parintii, vecinii, profesorii.  Ne respectam intre noi.

Of… imi vin atatea in minte si mi-e atat de dor, ca nu mai vad sa scriu de plans. Iar eu nu plang, in public, aproape niciodata. E o senzatie ingrozitoare…

De unde acest potop de amintiri? De aici:

O calatorie pe care am facut-o azi virtual, cu masina, prin oras. E cel mai frumos lucru ce l-am vizionat de multa vreme incoace. Cata verdeata, cata liniste, cat de putine gropi,  dar mai ales cata lejeritate in trafic!!! Ce oameni fericiti cu putinul lor…

Si cat de mult ne-am schimbat, chiar si noi – copiii de atunci!Si cat de rau am ajuns… Unde esti tu, Tepes, Doamne?! Rusine Romaniei de azi, parintilor care si-au transformat copiii in nulitati, uitand de propria lor copilarie.

Nu m-am mai simtit asa de ani si ani. Asa de nostalgica, asa de trista ca nu pot da timpul inapoi, atat de disperata ca timpul trece peste noi ca tavalugul, ciuntindu-ne de tot ce e frumos. Nu ne putem intoarce acolo, iar in fata nu e nimic care sa compenseze felul in care stiam sa fim Oameni atunci.

Tu ce faceai in ‘91? Cine erai?

]]> http://mariadecluj.wordpress.com/2009/03/08/ningea-infernal-in-luna-lui-marte/ Sun, 08 Mar 2009 14:49:17 +0000 Castalia http://mariadecluj.wordpress.com/2009/03/08/ningea-infernal-in-luna-lui-marte/

surprinzatoarea sau nesurprinzatoarea? luna martie cu zapezile ei dezolante….

sa imi tina de senin Muzica

am vazut o emisiune pe National Geographic despre “progresele” pe care le fac fizicienii pentru a realiza calatoria in timp sau trecerea in universuri paralele in care unii oameni de stiinta (hai sa zic) cred cu toata fiinta lor; nu am prins decat spre sfarsit emisiunea, dar nu numai ca nu m-au convins ca nu se poate calatori efectiv in timp sau “multiversuri” (universuri paralele), ci ca efectiv nu exista asa ceva. (Cred ca ar putea fi cel mult o chestiune mentala sau intrarea in stari  mentale si emotionale supranaturale sau vizuni sau ceva de genul acesta in care sa vezi trecutul sau viitorul sau chiar alte lumi care exista dincolo de lumea noastra). Acesti fiziceni sustin un lucru foarte simplu: asa cum oamenii pot si au facut progrese in a calatori in spatiu, asa se va putea calatori in timp. Unul din impedimente pentru calatorirea in timp ar fi ca am avea nevoie de o putere mai mult de cat extraordinar de extraordinara asupra cosmosului ca sa facem nu stiu ce scurtaturi in nu stiu ce bucla si ca totusi e o chestiune de timp . Se mai vorbea de riscurile schimbarii trecutului daca am putea calatori in timp, in trecut( de exemplu, sa ajungi in trecut si sa il omori pe bunicul tau care este tatal tatalui tau); a aparut si imaginea lui Hitler si fara un comentariu,  fiecare s-a gandit ca da, ce bine ar fi sa putem schimba trecutul acela ingrozitor si nedemn pentru rasa umana. Da, ar fi extraordinar, dar asa ceva eu cred ca nu se poate. Timpul curge liniar si numai D`zeu are putere asupra lui si nu ar folosi la nimic sa schimbam trecutul, pentru ca noi oamenii invatam sau ar trebui sa invatam din trecut si sa ne indeplinim menirea aceea primita in acele foarte prime zile ale Creatiei. Ce ar face omul daca ar avea putere asupra trecutului si viitorului? Nu ne-ar face mai buni cu siguranta. D`zeu in a toata stiinta Lui a considerat ca ne ajunge aceasta experienta unica a trairii vietii cu toate consecintele Caderii si a pregatit un alt Timp in care lucrurile sa fie perfecte si in care sa traiasca oameni care L-au ales de buna voie pentru ceea ce este El, oameni care sa ajunga Acolo, nu prin ceea ce pot face ei, ci prin ceea ce a facut El pentru ei.  Vad Crucea (ca moment si fapt al istoriei) strapungand timpul acestei istorii triste si bogate si oameni care se perinda veacuri dupa veacuri prin fata acestei Cruci-pod intre noi si Elohim- si crezand ca singurul care ne poate mantui nu numai din durerile acestui pamant, dar si din incapacitatea noastra de a-L iubi asa cum merita Creatorul nostru este ISUS.

Chiar daca as putea calatori in timpul meu, in trecutul meu, nu mi-ar folosi la nimic. Chiar daca as putea astfel sa schimb trecutul sau chiar viitorul, nu m-ar face mai buna, nu m-ar mantui din neputinta mea de a ma apropia de Cel Sfant prin faptele mele. Isus Hristos are putere asupra trecutului meu sa mi-l ierte si asupra viitorului meu sa ma tina langa El prin orice as trece.

Ideea calatoriei in timp aduce cu sine o serie de dificultati conceptuale. Urmatorul paradox este de pilda bine cunoscut: Cum ar fi sa te duci in trecut si sa-ti omori tatal inainte ca el sa se intalneasca cu mama ta? Atunci, tu nu ai mai fi nascut. Insa daca tu ai iesit din calcule, cine l-a omorat pe potentialul tau tata? Asemenea scenarii ipotetice par sa sugereze ca nu este posibila calatoria in timp.

Cu toate acestea, teoria generala a relativitatii permite diferite deformari ale spatiu-timpului, iar Kurt Godel, celebrul matematician, a reusit sa demonstreze ca, in conformitate cu aceasta teorie, calatoria in timp ar putea in principiu sa existe (vezi imaginea de mai sus a unei “gauri de vierme”).
Nici mecanica cuantica nu spune in mod explicit ca nu ar fi posibila calatoria in timp. Dimpotriva, simtul cauzalitatii este mai degraba bulversat de ea.

Unii scriitori de stiintifico-fantastic au incercat sa ocoleasca paradoxurile calatoriei in timp folosind ideea de universuri paralele. Atunci cand cineva ar merge in trecut si ar schimba ceva, universul ar continua pe o cale diferita. Insa universul original din care a provenit calatorul va continua sa existe neafectat, in paralel. Prin urmare, acel Oedip care calatoreste in timp vine dintr-un univers si isi omoara tatal in alt univers.
Studiind aceasta idee stiintifico-fantastica cu ajutorul mecanicii cuantice, trei fizicieni, Daniel M. Greenberger si Karl Svozil pe de o parte si David T. Pegg pe de alta parte, au ajuns la aceeasi concluzie in mod independent.
Ideea in mecanica cuantica este ca toate posibilitatile exista in mod simultan intr-un anumit fel abstract, insa nu in paralel, ci influentandu-se unele pe celelalte. Ceea ce se observa in realitate este rezultatul unui anumit proces de mediere peste toate aceste posibilitati – toate universurile posibile interfereaza unul cu altul, iar universul real este rezultatul care apare. In acest fel, pot fi luate in considerare inclusiv universuri in care timpul curge dinspre viitor spre trecut – de aceea mecanica cuantica nu este in mod explicit impotriva ideii de calatorie in timp.
Cu toate acestea, Greenberger, Svozil si Pegg au constatat ca, pe masura ce timpul curge, universurile alternative care ar fi putut sa se intample insa nu s-au intamplat, se sterg – aceste universuri alternative se anuleaza unul pe celalalt. Prin urmare, daca cineva ar reusi, cine stie cum, sa calatoreasca inapoi in trecut, el nu ar regasi universul asa cum a fost, ci va gasi un univers simplificat, in care nu se mai poate intampla decat ceea ce chiar s-a intamplat.

Mark Buchanan de la New Scientist explica teoria folosind perspectiva ondulatorie (ceea ce in acest caz este poate mai clar): “Constrangerea apare datorita capacitatii obiectelor cuantice de a se comporta ca unde. Obiectele cuantice isi separa existenta intr-o serie de unde, fiecare dintre ele urmand o cale distincta prin spatiu-timp. In cele din urma, obiectul este cel mai probabil sa ajunga acolo unde undele se recombina sau ‘interfereaza’ constructiv, cu varful unei unde nimerindu-se peste varful altei unde. Obiectul este putin probabil sa ajunga in acele locuri in care undele interfereaza destructiv, si se anuleaza una pe cealalta. Mecanica cuantica permite calatoria in timp pentru ca nu exista nimic care sa impiedice o unda sa mearga inapoi in timp. Atunci cand Greenberger si Svozil au analizat ceea ce se intampla cu aceste unde care merg spre trecut, au descoperit ca paradoxurile care ar fi implicate de ecuatiile lui Einstein nu apar. Undele care calatoresc inapoi in timp interfereaza distructiv una cu cealalta si impiedica deci sa se intample altceva decat ceea ce s-a intamplat deja.”
Greenberger si Svozil scriu: “In conformitate cu modelul nostru, daca in mecanica cuantica ceva calatoreste in timp, nu gaseste decat alternativele consistente cu lumea pe care a lasat-o in urma, in viitor. Cu alte cuvinte, cu toate ca poti sa afli trecutul, nu-l poti schimba. Nu conteaza cat de putin probabile sunt evenimentele care au putut sa conduca catre situatia actuala, ele nu pot fi schimbate. Calatoria in trecut ar trimite rezonante care sunt compatibile numai cu viitorul care deja s-a intamplat.”
Ei mai adauga: “Modelul are anumite consecinte si asupra interpretarii lumilor multiple a mecanicii cuantice. Lumea poate sa para ca se separa in posibilitati in ceea ce priveste viitorul. Insa odata ce o masuratoare a fost facuta, care confirma deci lumea in care traim, ar fi imposibil sa ajungem la alte lumi.”
Aceste studii de natura teoretica au semnificatii mai largi si pentru intrebari precum “De ce curge timpul?” sau “Ce este timpul?”. Davit T. Pegg a argumentat ca intreaga curgere a timpului este un efect al mecanicii cuantice. El a argumentat ca toate procesele posibile, in ambele directii ale timpului, interfereaza unul cu altul in asa fel incat, macroscopic, numai procesele intr-o singura directie raman cu o probabilitate demna de luat in considerare.
Picture credits: C. Andree Davidt, ‘Time Travel’; Illustration by Chad Baker/Getty Images

sursa:www.softpedia.com

.:.Movie Info.:.
Release Date (SUA): 28 Aprilie 2000
Release Date (Romania): None
Genre: Action | Crime | Drama | Sci-Fi | Thriller
Budget: 31.000.000 $
iMDB: Link
iMDB RATiNG: 7.3/10 30,568 votes
CiNEMAGIA: Link
Official Site: http://www.frequencymovie.com/

.:.Sinopsis.:.
John Sullivan (James Caviezel, interpretul rolului lui Iisus din filmul ”Patimile lui Hristos”, in regia lui Mel Gibson), un ofiter de politie, a fost profund marcat de disparitia tragica a tatalui sau pe cand incerca sa salveze o persoana dintr-un incendiu devastator. John si-a dorit intotdeauna sa fi putut face ceva pentru a impiedica moartea tatalui, desi acest lucru pare imposibil, tinand cont ca, in momentul incendiului John avea numai opt ani. Insa intr-o seara, pe cand New York-ul era cuprins de o furtuna fara precedent, John descopera in casa vechiul radio al tatalui sau si incercand sa prinda diverse posturi, intra in legatura cu o persoana care este convinsa ca traieste in 1969. Cu trei decenii inaintea momentului prezent. Cum persona respectiva vorbeste despre un incendiu catastrofal, John realizeaza ca, datorita unui fenomen pe care nu-l intelege, a reusit sa ia legatura cu Frank (Dennis Quaid), tatal sau.

Ofiterul are astfel ocazia de a-si implini visul si de a-si avertiza parintele ca va plati cu viata implicarea in salvarea victimelor incendiului. Insa modificarea trecutului are repercusiuni dintre cele mai periculoase asupra viitorului. Iar daca John a reusit sa-si salveze tatal, de data aceasta viata mamei lui, Julie, este in pericol, pentru ca se numara printre victimele unui criminal in serie. Aflati la o distanta de treizeci de ani unul de celalalt, John si Frank trebuie sa-si uneasca puterile pentru a salva viata lui Julie.

Download Cover: Download Full Cover

Download Torrent: None