Şi  totuşi, Iubim România ! Votăm pentru NOI! Leapşă de la Mogul !

Final Countdown cello and orchestra:

Atenţiune, Naţiune! S-a frânt PD-L-ul !

Portocaliii, greii, va să zică, ŞTIU că Băsescu e terminat. Momentul acţiunii!

În jurul marinerului, tot mai puţini, din ce în ce mai puţini, previzibil. Şi tot previzibilă şi * resemnarea * cumva, a greilor, câştigă Preşedinţia, altcineva, NU de-al lor… Ei şi ce ? Se sfătuiră, evident nu de azi, ieri, alaltăieri…. cine preia conducerea PD-L ? La mintea cocoşului, a NU se citi Cocoş Udrea, care oricum NU-i străină nici turturica de ceea ce va urma, dar, la ce teatru zace-n duduia… Buldogul Blaga, pregătit, Frunzăverde, pe poziţii, ca-ntotdeauna, ceilalţi au cam înţeles situaţia şi, virează, unde e mai cald, dară… Prioritatea şmenarilor, viitoarele Alegeri, NU acestea!

Preiau frâiele PD-L  tandemul arhicunoscut Blaga-Frunzăverde sau Videanu-Bercovici, s-au au … bătut palma, om videa, curând, n-aşe ? Cum ne-om dumiri şi ce fac cu… duduia Leana, pe care posibil s-o păstreze de… sponsor, ce naiba !

Să spun : încaieră-i drace!…. Păi ACUM, e… util, da nu poci şi nu vreau să nu  gândesc cu bătaie lungă : închideţi ochii, vizualizaţi un Blaga prezident şi-un Frunzăverde Premier… Măicuţa mea Doamneeeee… DAAAAR, un Preşedinte Autentic, şi mai ales un Premier Autentic ACUM, ar putea preîntâmpina multe, nu-i aşa ?

Între timp… :

* Secretarul general al PDL, Vasile Blaga, a declarat, ieri, înaintea sedintei BPN, referitor la afirmatiile presedintelui Traian Basescu privind un guvern PDL-PNL, ca el si-a dorit acest lucru din campania electorala trecuta, dar Calin Popescu Tariceanu a refuzat. El a spus ca nu exista discutii în acest sens în acest moment, informeaza Mediafax. Un alt lider PDL, ministrul transporturilor, Radu Berceanu, a precizat ca varianta unui Guvern PDL-PNL a existat si anul trecut, pe vremea aceasta. „Din pacate, nu s-a materializat. Sigur, catre PNL si UDMR sa îndreapta primele noastre optiuni, din motive ideologice, arhicunoscute si foarte vechi, dar aici trebuie din amblele parti sa existe o dorinta, ceea ce anul trecut si pâna azi nu a existat”, a spus Berceanu. Ministrul PDL a spus ca nu stie sa existe discutii între PDL si PNL, pentru o viitoare formula guvernamentala. *

http://www.gardianul.ro/Liberalii,-invitati-de-presedintele-Traian-Basescu-la-guvernare-s147878.html

Cristian Tudor Popescu :

* concurenţa neloială… ceea ce se-ntămplă ACUM este concurenţa neloială în domeniul politic… *

* preşedintele Băsescu, ca autoritate publică NU are voie să forţeze, să influenţeze un Referendum.. *

* cred că NU e important NIMIC în ceea ce-l priveşte pe… Boc *

* nimic NU are explicaţie logică, ceea ce vedem acum, este un MĂCEL logic… *

* va pica acest guvern, Croitoru, e firesc să se-ntâmple asta… *

* se-ntâmplă foarte puţine lucruri utile… *…

Tot în acest timp, primesc o Leapşă, * Leapşa de la Mogul * mi-e dăruită de către Nea Costache, olteanul preferat.

Mogulul zice :

* Vreau să dau si eu o leapsă. Semn de serioasă maturizare on-line.

Sunt curios (si nu neapărat la modul platonic) care sunt, după părerea voastră, cele mai bune condeie din on-line-ul românesc. Care sunt cei mai buni ”creatori de continut” original (dincolo de marketing, pricepere tehnică, influentă etc). Talent la taste, asadar. *

Olteanul prieten drag, Nea Costache… :

* Sibilla… ale cărei versuri n-ai cum să nu le-ndrăgeşti… *, nah…

În haosul naţional, cătrănită cum sunt, şi eu nu spui când sunt rău di tăt, dar, prietenii aceştia ai mei de suflet, mă simt, mă iau de mână şi-mi ating inima, fără ca eu să scot sunet… pricepeţi voi ? Sunt şi, mi-e deajuns să mă răsară iarăşi zâmbet! Nu-l iert pe oltean! Cine-a mai auzit de turbo-sibilină, emoţionată… uf, Şefu numai, Duşo Leo, un Condei drag mie… dar acu, recunoscui public, că am până şi arkana de dumneamea şi-o latură d-aista, n-avui de ales dacă mă desconspiră olteanu * afurisit *

Transmit Leapşa Mogulului, la rându-mi.  Condeie remarcabile, talent la taste… păi cine m-a impresionat şi mi-a tăiat respiraţia ori m-a zâmbit, cine-mi place mie rău, că-s Cei Mai Răi de… BUNI, sunt 7 evident :

- Mile Cărpenişan – care-a câştigat al 6-lea război, şi-am spus TOT, căci Mile e… MILE !

- Victor Ciutacu – cel mai bun de departe, arogant, genial şi care ne cere să-l iertăm pentru asta… da să luăm notiţe nu-i bun?…  căci eu aia fac şi-l Respect de… cel mai bun Condei şi nu numai !

- Adrian Năstase – Arogantul are şi Talent la taste şi-un umor special, este-un fin psiholog, uneori enervant , un supravieţuitor şi-aveţi să vă convingeţi, un Învingător căci este Cel mai Bun Prim Ministru al României şi va fi din nou ! Minte cine nu recunoaşte !

- Sorin Roşca Stănescu, o spune oricât ar fi de riscantă, de periculoasă, ştirea…. ne dă informaţia… dobro !

- Sătmăreanca – Unicoarna e pe cinste, şi mi-e drag Condeiul ei, clar!

- Isabellelorelai – RESPECT pentru Condeiul şi implicarea ei efectivă şi neobosită în Lupta pentru Viaţă ! Isabellelorelai, un model, pentru noi, toţi !

- Viorel Muha – petale pentru suflet, am zis !

În curând, în online-ul românesc, un pui de zâmbet, care-mi trimite mie cele mai frumoase mailuri * Te Iubesc Mami ! *, * mirosul tău frumos de Mami *… ăsta Condei!!! Zoran de sibilină!

Şi-mi plac mult, mult , tare mult … tinerele Condeie : Alexandru Marin,   Măriuca de George,… Greii:  Adrian Păunescu,  George Şerban, şi Lucia Verona, Împărăteasa cu suflet cald  păi cum s-o uit pe Crăiasa Oana sau pe Maria Metaforelor, ori pe Luptătoarea AYA… de la ECHILIBRU nu lipsesc, am ce-nvăţa, Bădin e Unic, apoi Flavius Obeadă şi Neliniştitu,  Judecătorul Cristi Danileţ , Agnosticus şi drugarica Roxana Iordache…  Mădălina, Mălina…  toţi cu talent la taste şi Condei !

Hvala Lepo, tuturor acestor Condeie pe care cu drag le urmăresc, am ce învăţa ! On-line-ul românesc s-a maturizat prin CALITATE, a Devenit o Voce, una PUTERNICĂ, dar şi păstrându-şi fărâmă de suflet, frumuseţe, Licăr de Lumină !

Vom ieşi la Vot şi vom vota Schimbarea! Hai  România ! Jos Băsescu ! Jos Mafia Portocalie!

Dincolo de Târfa Politică, de culise, scenarii, mizerii, suferinţe sau nelinişti pot să spun : şi totuşi Iubesc România, şi totuşi există Iubire, şi totuşi există… Speranţă! Doamne Ajută!

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

muzica – youtube

Călin are 14 ani. Şi un pic de ghinion, dar poate scapă de el. Călin are coloana aşa: Dar asta nu este tot: Călin este operat pe cord şi este dependent de un stimulator cardiac. Pe 9 iulie 2009, ca urmare a numeroaselor solicitări ale mamei copilului la Ministerul Sănătăţii şi Preşedinţia României, s-a întrunit o comisie medicală de specialitate la Spitalul M.S. Curie din Bucureşti. Călin a fost consultat şi a primit diagnosticul: „Dublă scolioză toraco-lombară severă înveterată, (nereductibilă), cu fenomene de insuficiență respiratorie”. Concluzia medicilor: Din punct de vedere chirurgical, Călin putea fi operat, de către domnul Dr. Gheorghe Burnei. Din punct de vedere anestezic, nu. În spital nu existau: dispozitiv de reglare a ritmului cardiac pentru stimulatorul implantat; nu exista dispozitiv de stimulare cardiacă externă (pacing extern); nu exista expertiză clinică necesară îngrijirii unui pacient cu astfel de probleme cardiace. Medicii de la M.S. Curie au solicitat aparatura, dar… Între timp, din păcate, domnul Dr. Burnei a avut o problemă de sănătate şi nu îl mai poate opera pe Călin. Călin, între nu şi da… Călin suferă cumplit din cauza scoliozei evolutive gravă, cu grad foarte avansat (140 grade) şi insuficienţă respiratorie, cu operaţie pe cord şi dependent de stimulator cardiac. Copilul este pe zi ce trece tot mai grav, boala având o evoluţie galopantă. Mama lui Călin a căutat clinici în străinătate. A găsit, a scris, a implorat. O clinică din Elveţia, Schulthess Klinik din Zurich, l-a acceptat pe Călin la operaţie. Costurile sunt pe măsură: 350.000 franci elveţieni – cca. 230.000 Euro. Vestea bună este că dacă părinţii reuşesc să strângă cât mai mulţi bani, completează şi statul, în funcţie de fondurile disponibile la ministerul sănătăţii. Până acum, Călin a reuşit să strângă 17.090 RON şi 617 euro. Later Edit: Până pe 30 octombrie 2009, Călin a strâns în conturi 21.400 RON şi 700 euro şi 200 euro la Teledon. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi: Teledon la Romtelecom 0900 900 031 – pentru 1 euro/apel BCR RON: RO 41 RNCB 0037 1113 1911 0002 EURO: RO 14 RNCB 0037 1113 1911 0003 COD SWIFT: RNCBROBU CNP: 1950106051156 – Călin VOLKSBANK RON: RO 96 VBBU 2580 BH 05818 42701 EURO: RO 07 VBBU 2580 BH 05818 41102 COD SWIFT: VBBUROBU CNP: 1950106051156 – Călin Călin-Ioan Popa este din Seghişte, judeţul Bihor. Contact: mama lui Călin, prof. Popa Ileana: mamaluic@yahoo.com Pe blogul lui Călin se găsesc documente medicale: http://ajutatilpecalin.blogspot.com . Steluţele de mare . Şi poate că este timpul să reamintesc lupta pe care domnul dr. Gheorghe Burnei a dus-o cu indiferenţa: Ioana Georgescu scria pe 3 martie 2009 în România Liberă: „Copiii nu sunt adulţi în miniatură”: Desfiinţarea, în urmă cu 3 ani, a specialităţii de ortopedie pediatrică, condamnă mii de copii cu afecţiuni ale oaselor la o viaţă chinuită. În toată România au mai rămas doar 20 de chirurgi care practică strict ortopedie pediatrică. Ei se confruntă cu o avalanşă de boli ortopedice la copii, de cauze genetrice, cu malformaţii foarte grave. O mie de copii din toate colţurile ţării sunt operaţi anual la Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică de la Spitalul M.S. Curie. Cei 2 chirurgi care au mai rămas sunt sufocaţi de avalanşa de cazuri. Dr. Gheorghe Burnei: „Facem şi 10 operaţii pe zi. Avem nevoie de 6 medici pentru a face faţă situaţiei. De 4 ani nu am mai avut în pregătire niciun medic rezident”. De ce? Din cauza Ordinului 1044/2006 al fostului ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu. Ordinul prevedea asimilarea unor anumite specialităţi medicale. Astfel, ortopedia pediatrică a dispărut ca sistem de pregătire a rezidenţilor, fiind absorbită de ortopedia pentru adulţi”. Prof.Dr. Gheorghe Burnei a trimis un memoriu ministrului Bazac, pentru reînfiinţarea acestei specialităţi. În saloanele din clinică sunt doar 25 de paturi. Este nevoie de 60. În saloane, mamele dorm împreună cu copiii bolnavi în acelaşi pat. Acolo manâncă, acolo îşi spală lucrurile, acolo se roagă, acolo plâng. Dr. Gheorghe Burnei: „Copiii neoperaţi, mai ales cei cu scolioze de peste 70 de grade, au toate organele interne (plămâni, inimă, rinichi etc) situate anormal şi prezintă la vârste mici insuficienţă respiratorie, tulburări cardiace şi infecţii urinare. De aceea nu se pot integra în mediul şcolar. Aceşti copii au tulburări de absorţie şi sunt slabi, iar durata medie de viaţă este scăzută. 25% dintre copiii cu cocoaşă au malformaţii cardiace”.

Asta a fost miscarea cu care Nane si-a facut intrarea la prestatia ce-a avut loc Vineri 16.10.2009 in Lupeni – Hunedoara , fiind invitat surpriza , prestatie care s-a dovedit a fi una excelenta , iar publicul a fost mai mult decat satisfacut , dovada fiind filmarea care urmeaza sa loveasca internetele . Pe curand !

Vezi: Sud-Hop .

Via: @NaneSudHop .

]]> http://theyellowkid.wordpress.com/2009/10/06/pour-les-fetichistes-le-mohair-est-le-nouveau-latex/ Tue, 06 Oct 2009 15:53:37 +0000 The Yellow Kid http://theyellowkid.wordpress.com/2009/10/06/pour-les-fetichistes-le-mohair-est-le-nouveau-latex/

Plus doux que le latex et plus soyeux que le cuir, le mohair et la laine séduisent de plus en plus de fétichistes à la recherche de nouvelles sensations, de plaisirs intimes originaux et de câlins crapuleux en plein hiver. Bondage avec des écharpes, moufle-ceinture et sextoy à grosse maille, tous les accessoires s’adaptent à cette tendance coquine, encouragée par la volonté de retourner à des valeurs et relations plus naturelles. Enfin j’imagine. Ou plutôt non, j’ai pas envie d’imaginer en fait.

Si vous voulez voir d’autres costumes incroyables de fétichistes mohairophiles, vous pouvez cliquer pour

It wasn’t meant to happen like this. I really thought I had it all planned. 

I thought that, when Piaf started having bad dreams, I would be able to say exactly what was needed to calm her down, perhaps even raise a smile, and get her back to bed feeling happy and safe and loved.

How was I to know that they would start before she was speaking properly? I thought I had another six months to hone my perfect papa routine. 

Half past five this morning. To make it worse, I had an unusual attack of conscience. Instead of going back to sleep (which I find shamefully easy) I encouraged maman to bring Piaf into our bed, just until she calmed down, just for long enough to prepare the milk she was literally crying out for. 

I think the conscience was sparked by the fact that, whatever Piaf said, this was clearly not just about milk. Something had scared her and she was unable to express it, meaning in turn that maman and I were unable to rationalise it for her. The milk was a symptom, not a cause.

Like I say, I really thought I had it all planned.

To make it worse, work has been very intense for both of us recently. Definitely in my own case I have been “burning the candle at both ends” (as my mother would say) and, indirectly, “chasing the pound note” (as my friends at the After School Club would say.) I really am not in a fit state to be waking up at 5.30 a.m. for my own nightmares, let alone someone else’s. 

And so, at 5.35 a.m., Piaf made her entrance. She was sleepy but not ready to sleep. Her vulnerability made her seem even smaller than usual. She smelt of Ovaltine. She sucked at the teat of her bottle like her father used to suck on cans of Stella Artois, that irrational hunger for a liquid that seems to belong more in a war film than in suburbia.

The twin magics of her parents’ closeness and a third of a pint of full-fat soon had her calm. A certain amount of crooning took place.

 I held her close, selfishly, before her maman got to her, and made the most of it, knowing that if she got too comfy she would decide it was playtime and wriggle away from both of us. 

“Calme-toi,” I cajoled. And she did.

“Fais-moi un câlin,” I whispered. And she did.

“Fais-moi un bisou,” I entreated. And she did. 

“Fais dodo,” I risked, ever aware that, however precious and lovely and rare this moment was, both maman and I were shattered and a chain reaction of alarms, like vindictive aural dominoes, would soon be doing their worst.

And, blow me, she did. For a few minutes there, nightmare forgotten, she let her guard down and allowed herself to drop off in the company of the two people who love her more than anything. 

At least, I think she did. I mean, I know I did. I assume she followed suit.

That’s the trouble with conscience. It never lasts. 

Like this? Try these. 

Je me détends, tu te détends, elle se détend … 

Je câline, tu câlines, elle câline … 

Je fredonne, tu fredonnes, elle fredonne …

Le chat jaune nez patate a le ventre dodu, les griffes acérées et il mord. Mais il est câlin. (Et moi j’ai les doigts crochus…)

Billet tout pourri, tout mignon, sans aucun intérêt aucun si ce n’est de me faire plaisir avant le honteux nocats day de demain… (que je vous interdis de suivre.)

Wish you were here…

Entre ses 4 mois et ses un an, les bébés s’attachent à un objet en particulier. Les spécialiste le nomme “objet transitionnel”.

Il les aide à dormir, il les console, il les calme…il leur rappel tout simplement la maison. L’odeur qu’il dégage est tellement familier qu’il se sente rassurer en sa présence. Il n’est perçu ni comme faisant partie de la maman, ni comme étant un objet intérieur. Il permet le cheminement du subjectif vers l’objectif, il acceptera la séparation grâce à lui.

Certains aimeront le mordre, d’autre le sucer, ou encore le frotter contre leur nez, peu importe, une chose est sûr, ils seront si triste et perdu s’il venait à disparaitre. Alors quelques astuces rien que pour vous…

Il faut impérativement choisir des doudous adaptés dès la naissance (0 à 36 mois), toutes les peluches ne sont pas recommandés pour les plus petits. Il doit être aux normes NF, il ne doit pas avoir de piles et être d’une assez bonne taille pour ne pas être avalé ou au contraire prendre toute la place dans son petit lit.

Mais surtout, un doudou qui aime la douche ! Et oui, il doit pouvoir être lavable en machine…

Il est impératif de le laver régulièrement, acariens et autres parasites seront ravis d’élire domicile sur lui. Attention, pas de maladresse, toujours le laver sans adoucissant, et oui les produits chimiques utilisés pour donner les bonnes odeurs sont pas recommandés pour nos bébés. Surtout qu’ils sont mis très souvent à la bouche ou sont posés sur le visage de nos petits anges. Pensez d’ailleurs à le laver avant de lui donner, il a trainé dans des cartons, et il est même peut être resté longtemps en rayon alors par simple mesure d’hygiène, lave le.

Dès que votre bout’chou aura jeté son dévolu sur lui, courrez acheter son vrai jumeau.Une copie de son doudou préféré peut toujours servir…

Sachez qu’il existe des services SOS doudou, qui avec une description précise de l’individu mettront leurs meilleurs agents pour retrouver son vrai jumeau!

Le p’tit plus des supers mamans, il existe un retrouve doudou, et oui, plus besoin de le chercher dans les larmes, plus besoin de voir son petit air tristoune quand il pense l’avoir perdu. Il existe le retrouve doudou IDDOO. Caché dans la maison, il communique avec vous ou oublié au parc, les personnes pourront prendre contact avec vous gratuitement via le site internet.

” Blog de Oro ! ”

Cei ce NU mă cunosc, vor zice că am înebunit ! Pe naibaaaa, aşa am fost întotdeauna, mai ” turbo-sibilină ”, dar, mereu Eu. Într-o lume plină de normali, nah, fie, recunosc, sunt.. cum sunt, ideea e că Sunt,  exist şi, sincer,  nu ştiu de ce mai fac şi completarea aceasta, probabil că mă alint un pic ( semn bun, am început să mă iau în seamă… ). şi după ce-oi trece Pragul, când o fi să se petreacă, şi-atunci oi fi, şi-oi bântuii pe câţiva piţifelnici… Şi-am o listă, Zami să mă ierte, că El mă ştie, Zeul Stâncilor şi-al Fulgerelor, numai boi şi vaci, de toate coloraturile, din ograda politichiei şi de pe alte mirişti, dăia, de nu lasă Omul să fie Om, că-s ei năpârci, cică… Dosta despre kamaleonsky, nu merită pomeniţi… şi-apoi, mă ia Şefu-draghe Baciu Leo la vreo măscăreală, nu că n-aş merita eu uneori, dar îl respect, că-i duşo moja, pentru cei ce încă n-au priceput.

De când mă ştiu, mereu m-am bucurat de zâmbetul dăruit mie, de darurile simbolice, de-o carte bună, de şansa oferită de Divinitate ca din puţinul ce-l am să pot dăruii la rându-mi măcar un surâs, de tot ce e frumos, de fărâmele de nemurire.

Pescăruşul Argintiu, ne-a cadorisit cu un Premiu ! SFINXUL, adică Duşo Leo&Sibilla, sunt dăruiţi cu Premiul ” Blog de Oro ” !

Premiul, trebuie să meargă şi la alţi prieteni de suflet din ceea ce mulţi numesc sec ” lumea virtuală ”… lume pe care personal o percep altfel, pentru că-n această lume am avut minunata şansă de-a cunoaşte mai întâi pe miriştile blogosferei, mai apoi în realitate, Oameni Deosebiţi ( Corina, Mile, Hădean, Pescăruşul, Oana Mujea, Sătmăreanca, Groparu, Ursu, Crivăţ, Issabellelorelai, Horia, Darius, Mordechai, Gabi Mirică, Chinezu, şi… mulţi alţii, că doar n-am să divulg tot. ). Indicaţiile Pescăruşului sunt limpezi, să premiez şi eu cu ” Blog de Oro ”, în semn de preţuire, respect şi prietenie, pe cine consider… ce mă fac acu… Încerc, zâmbesc… Nu-i baiu aşa mare, că şi cei ” vizaţi ” vor premia la rândul lor. Dobro ! Aşa învăţăm să ne bucurăm împreună, redescoperim surâsul prieteniei, mai tresare o petală de Senin deasupra Cerului sufletelor noastre, că prea mult suntem tot preocupaţi, îngrijoraţi, încruntaţi… să ne păstrăm speranţa şi , iată, Miracolul de-a fi prieteni de suflet, de-a ne tresări gânduri frumoase unul altuia !

Premianţii ” Blog de Oro ! ” :

Sfinxul, premiază cu ” Blog de Oro ” pe : Mana Ciutacu, Agnosticus, Lucia Verona, George Şerban, Simona Ionescu , Forever-Green,  Costin Pietraru, Mihai Ursu, Mile Cărpenişan şi Roxana Iordache ! Şi, şi, şi, musai, un Premiu ” Blog de Oro ” pentru Banatul Sârbesc !

Premiul are urmatoarele reguli:

1. sa-l afisezi pe pagina ta
2. sa afisezi link-ul celui ce te-a premiat
3. sa dai premiul mai departe la 10 persoane
4. sa anunti premiantii, printr-un comentariu!
5. sa te bucuri de el!!!

Bucatele de prietenie :

” Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte. ”  ( anonimus )

” Prietenii rămân prieteni. Cei care nu rămân… înseamnă că n-au fost. ”  ( Ada Milea )

” Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi, cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare. ”  ( William Shakespeare )

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro şi www.ziureldeziua

gânduri despre prietenie – youtube

citate preluate de pe www.citapedia.ro

Et j’écris de Gàbor de nouveau parce qu’on n’a pas encore franchi la frontière de l’amour physique et il y a quelque chose de nouveau sous le jour.. en hongrois, on dit ça et ça me manque du français.:D Hier On a “regardé” la deuxième épisode du Star wars.. dés le début il m’a câlinée que j’ai pas empêché. Je savais qu’il allait partir vers mes seins.. d’abord de l’extérieure puis à l’intérieure mais il était tellement maladroit. xD Il n’a pas pu trouver une position idéale.. dans une dizaine de minutes, il a tenté de dégrafer mon soutien-gorge sans succès alors j’ai du l’aider. On a enlevé ce vêtement méchant et le chemin était libre vers mes ‘dunes’. En fait je n’ai pas senti rien de spéciale, voire il y a des zones où je ne sentais vraiment rien mais ça lui a plu et c’était essentiel. Mon petit top rouge a disparu brusquement de moi.. bien, j’ai aidé. Il a baisé mes seins et c’était .. woah .. magnifique malgré que comme sensation c’était rien de spéciale encore mais qu’il m’a embrassée, qu’il m’a serrée .. c’était plus que excitant. On a continué le jeu jusqu’à la fin du film.. et je n’ai pas permis de me tripoter en bas, d’ailleurs j’avais mis ma ceinture de chasteté. xDD Et tout ça devant l’ordinateur.. on n’est pas croyable.
J’ai donné du melon dans sa bouche… il n’y a que quelques morceaux de souvenir.
Et un fait important: il est vierge. Dieu merci..; puis-je appeler Dieu après ça? Je l’espère. Je crois pas que je vais devenir moins religieuse à cause de ces affaires car avant ça, j’avais ses pensées et maintenant.. dans ma tête, rien n’est changé. Un garçon a vu mes seins.. et alors? Ce n’est que le corps.
A 10 heures quand nous sommes partis chez nous, j’ai voulu changer mon pantalon (du cours à un long) et je lui ai dit que j’étais timide et il devait quitter la chambre… naturellement. xD Alors j’ai du me mettre dans son lit.. xD On est monstrueux ensemble. xD J’ai changé le pantalon sous la couverture en étant regardée par lui.
Et encore hier, pour faire une miraculeuse élucubration.. il a halluciné avec moi. xDDD C’est trop cool. L’odeur et tout ce qu’il faut.. a-t-il dit.:D ça c’est génial.:D

Je vais encore écrire.

Atinge-mi tristetea
Cu glasul tau suav,
Mangaie-mi sufletul
Cu zambetu-ti atat de calin
Si nu ma lasa
Noptii ce vine
Fara-mbratisarea launtrului tau !

Link

Pendant que Michael Jackson était en train de mourir, Coolio se faisait caresser le pénis par la gentille top model italienne Rosy Dilettuso lors d’une soirée mondaine, bien au chaud dans son costume en soie de pimp. Y en a qui vivent bien quand même.

Pendant que Michael Jackson était en train de mourir, Rihanna et Pharrell se faisaient des câlins tout doux devant leurs attachés de presse. Ils devaient se dire qu’avec toute l’agitation qui règne autour de MJ, personne ne les remarquerait derrière les fougères. Même pas Drake, le supposé nouveau boyfriend de Riri.

Pendant que Michael Jackson était en train de mourir, Lady Gaga était en concert, en train de clamer au public en délire qu’elle a aussi le feu ailleurs qu’au cul. En effet, selon son staff technique présent en backstage, ses sourcils ont brûlé au troisième degré à ce moment du show, aussi rapidement que de la paille séchée.

Pendant que Michael Jackson était en train de mourir, Booboo, le tigre qui posait avec lui sur la pochette de Thriller, refaisait sa vie avec Hanz, un gardien de zoo allemand. Le tigre avait quitté MJ après que celui ci l’ait forcé à se faire blanchir le pelage, afin de se faire passer pour un panda coréen. Encore une histoire bien triste.

Pendant que le vrai Michael Jackson était en train de mourir, un sosie prétendait être le King of Pop dans le but de se faire offrir un menu maxi Best Of So Grilled au McDo. Subterfuge pendu possible parce que le fast food en question se trouvait en Iran et que les médias ne parlait que de Farrah Fawcett, la diablesse blanche qui rejoignait le sheitan pour lever une armée d’espionnes américaines.

Pendant que Michael Jackson était en train de mourir, enfin quelques heures plus tôt, la jeune chanteuse Teairra Mari (signée chez Roc A Fella) posait pour un shoot photo sur le thème de Thriller. FAIL.

Pendant que Michael Jackson était en train de mourir, Ciara était concentrée sur son créneau pour éviter d’écraser un photographe. Et bizarrement, pendant un instant, tout le monde se foutait que MJ soit à l’agonie. On bénissait simplement l’association débardeur fin + climatisation.

Et enfin, une fois que la mort de Michael Jackson a été confirmée, Barack Obama a allumé une cigarette en sa mémoire (et versé de la bière par terre aussi mais j’ai pas la photo). Surement parce qu’il se sentait juste roulé de ne pas l’avoir invité à temps à la Maison Blanche.

Il y a des moments où il faut avoir son appareil photo avec soi, pour saisir une image unique et rare, un détail horrible ou une situation extraordinaire. Pour votre plus grand plaisir, voici donc une petite sélection de 5 photos pour le moins étranges, certifiées authentiques et sans Photoshop. Malheureusement pour les personnes concernées.

5. Si vous regardez attentivement, vous vous rendrez compte que ce fou de Chris Brown s’est fait tatouer le Companion de Kaws sur l’avant bras. Qu’est qu’il espère, se transformer en 6 feet Chris Brown Dissected? En fait, ça revient à se tatouer un Baby Milo sur le torse, une fleur Murakami sur l’épaule, ou un swoosh Nike dans les cheveux. Ah merde, ça c’était il y a 15 ans.

4. Lauryn Hill continue de sombrer dans la déchéance en se déguisant en épouvantail, et vient d’annuler toute sa tournée européenne qui devait avoir lieu cet été. En même temps, moi je trouve que c’est une bonne nouvelle: ça m’évitera d’aller à son concert, de poster un articler qui la descend en flèche et de recevoir des mails disant que je suis un Hater. Même si dans le fond ça me fait plaisir.

3. Si vous vous demandez à quoi ressemble Lil Wayne lorsqu’il est en pleine crise de manque de Sirop (sirup, sizzurp, breuvage à la codéïne qui fait office de drogue dure), voici un début de réponse. Il ressemble un peu à Homer dans l’épisode des Simpsons où il lèche le dos d’un crapaud légendaire et se tape un bad trip.

2. A priori, rien de choquant sur cette photo, Megan Fox est une bombe. Sauf que si vous faites bien attention à sa main, et à son pouce en particulier, vous vous rendrez compte qu’il ressemble plus à un orteil qu’à un doigt. Une opération ratée? Un trucage présent dans le nouveau Transformers? Une anomalie génétique qui fait que toute sa laideur s’est concentrée dans son pouce? Une question sans réponse qui hantera les nuits des geeks du monde entier.

1. De vous à moi, vous pensiez voir une photo comme ça un jour? Depuis tout le temps où ils sont ensemble, Beyoncé et Jay-Z n’ont jamais été vu en train de se tenir la main ou de s’embrasser, et ont toujours banni les PDA (Public Display of Affection = gros câlin devant les paparazzis). Je sais pas vous, mais moi ça me fait un peu la même impression que de voir mon frère ou mon pote embrasser une meuf que je connais. Ca fait bizarre la première fois.

Asta trebuia facut!

Voici donc quelques nouveaux dessins. Je n’ai pas vraiment le temps d’écrire beaucoup maintenant vu que je suis en période d’examens, mais je ne voulais pas non plus laisser le blog dépérir comme ça… Dernières petites trouvailles: le blog de Thorn, découvert via celui de Frédéric Peynet, j’adore!! Et puis j’ai vu Slumdog Millonaire, absolument magnifique! Ainsi que Jacquou le Croquant, ça c’est plus vieux, mais ça reste un bon film. Et puis X-men Origins Wolverine que j’adore aussi, surtout la musique de Harry Gregson-Williams (Narnia). Et tant qu’on parle de musique: The Knife avec leurs album Silent Shout, Jaiho de Rahman (comment ça influence de Slumdog?), et Greenday encore et encore… Question bouquins vous allez me trouver gamine, mais la série Twilight de Stephenie Meyer, je ne décroche plus (mauvaise influence pour les exams). J’ai lu aussi Brisingr de Christopher Paolini, qui continue sur ça lancée, j’ai hâte de lire le quatrième tome! 

Bon, je vous laisse vraiment maintenant, je vous promet de ne plus laisser le blog dépérir…

RDV ? - Dico - Gomettes - Cou - Plume - Goûter

Bon dimanche…

If you have been keeping track of my Twitter updates you may have been wondering who my Frenchman is, well here is the filling for the blanks.

I don’t know much if anything accurate about the French culture (when I say French in this context I mean those from France not Quebec). All I had in my knowledge set could have been categorized as stereotypes. Because of the previous, I didn’t know what to expect when going into this date; that, and the circumstances that this date developed from.

It started a Saturday I was out with my girlie again. Some guy was dancing really close behind us so my friend dared me to grab him, I did. He didn’t even turn around so she dared me to grab him with both hands, I did. Still no reaction so she said I should go behind him and put my hands around him on his chest, well guess what, I did. I don’t think he had much reaction to that either but one of his female friends told me his name and that he is a really nice guy.

He ended up coming over and talking with me a bit and I made him feel bad when he couldn’t remember my name but I knew his. The truth is I never gave him mine. My friend quickly realized I was giving him a hard time as I often do so she gave him my name and number. They were talking a bit and she found out that he and his friends were going to be playing soccer the next day and she planned that we would meet them. I decided, for some reason, that I wanted to take his ring hostage until we met up the next day. I couldn’t get it off so my logical reaction (or logical according to the amount of alcohol I had consumed) was to suck it off. I figured saliva would help it slide better. Well, it still didn’t come off but he ended up taking it off anyway. I figured he needed something out of this trade so I gave him my ring as well. Before he and his friends left he came over and kissed me, I wasn’t in a sober enough state to question it or fight it off. So I just went with it. (The only one out of these ‘date guys’ that a kiss was ever involved by the way.)

The next morning I wasn’t in a good enough state to go anywhere, but luckily my friend went to meet them and exchange our rings back. He gave her his Facebook with the hopes that I would add him and we would meet up sometime.

The Frenchman will be 26 in a couple months. He has been here, from Lyon, France, for three months and he is working, going out and working out. In his words the job he is doing here is “vraiment nul” meaning it’s just a job, not the type that would help advance someone’s career. He’s tall (haven’t figured out how tall because he works in centimeters and I go by feet and inches), has dark hair and brown eyes. For some reason he’s insecure about his nose (saying it’s too big), his cheeks (saying they are too big as well) and his stomach (again thinking it isn’t the right size either). I disagree on all of these accounts. He’s quite handsome and proportional in every respect.

We met up on a Friday without knowing any specifics of what we were going to do, other than “aller pour un verre” – having a drink. We went to this Tapas place, had a couple drinks and an appetizer. We ended up walking a bit after, trying to figure out what we wanted to do next or where. I held his arm and then he took my hand. I wasn’t comfortable with even the idea of hand holding but it didn’t bother me at all in this case. I’d even go so far to say that it felt kind of nice.

We sat on a bench in some park along the way and he tilted his head back and asked if he could have a “calin”, so I kissed him. We ended up going back to his place where he lives with two female roomates. Just sat on the couch, watched some French TV, listened to some music, chatted a little with an equal amount of ‘bisous’. The French do have a reputation for being sensual and sexual and he was showing these traits. I figured I would tell him in advance that I wasn’t going to sleep with him and his response was “Tu n’aimes pas le sexe? Tout le monde aime le sexe.” Well, whether he or I likes it or not, I wasn’t going to have it. I have later found out that the French have a very different attitude about it than the rest of us. It’s just something people do, doesn’t matter if it’s early on or later, it’s pretty casual and normal.

The conversation and body language on this date was way way way better than any of the others. I was beginning to worry that there was something wrong with me but alas, it was just a lack of chemistry or a spark. During drinks we sat close and there was a light touch here and there on my part. Again, he was the one who took my hand when we were walking and he asked for a kiss in a very cute but casual way. I found that nice for a change plus it took the pressure off of trying to kiss the girl and it being the wrong moment or getting rejected.

Just as a recent update, I have seen him a few times since this date.

Guys:
1. If it is a first date I wouldn’t recommend inviting a girl back to your place or suggesting sex unless that’s all you want out of it or that’s what she really wants. If you want it to go somewhere possibly serious, taking it a little slow will work better. The only reason this guy got away with it is because of the difference in culture and my understanding of this. It still isn’t an excuse but I’ll let it slide because he has since showed me that he is capable of leaving sex out of it altogether as well as the other extreme counterpart.
2. Cultural differences are huge even between Americans and Canadians. If you go out with someone from a different culture, don’t jump to conclusions about the type of person they are without knowing some of the basic customs. Keep in mind that while there may be some similarities between people of a culture, they are all fundamentally different people so a custom may not be observed by everyone.
3.Never pressure or guilt a woman into anything, especially something sexual. If she says no, leave it at that.

Girls:
1. The same thing about differences in culture applies here.
2. Most of the time when a man suggests sex or is very open about it, it means that is his main goal with you. If he is looking for something serious in the long run and knows that’s what he’s looking for he will probably want to take it a bit slower than hopping into bed on the first date. The French are different and see sex more casually, it’s just something people do, no qualms about it.

If you want to know what has happened since, check out my Twitter updates or ask me to write about it!

Keep your eyes open and stay tuned for more!

XoXo
Lucky

Chers lecteurs,

Avec les gens d’Allfanarts des fois le soir on se fait des “speed contest” sur le chan. Contest ne veux rien dire parce que de toutes façons on dessine pour le fun sans se prendre la tête et ya pas de vote ni de gagnant. On prend un thème sur le 3ch et on décide d’une heure limite. Hier, le thème était : “Un lapin maléfique calîne un caméléon sous le soleil.” Pour une fois que je fais un truc pas trop caca, je vous le met… X)

Je crois que je vais séparer mes tests de couleurs de ceux de lumière…

A part ça? Je pars demain donc à dans une semaine. On se retrouvera avec une bédé qui explique pourquoi le ciel est bleu. La dédicace que j’avais annoncé ^^