“Les Libanais sont-ils prêts pour un changement? Mais quel changement ? Demandons l’union des couleurs et des cultures, l’union des connaissances, l’union de toutes les facultés, l’union de tous les étudiants pour une meilleure amicale, pour un meilleur campus, pour un meilleur avenir”, stipule le préambule du programme des candidats des facultés du Campus des Sciences Humaines venant de la liste d’Universion. Des informations sur cette liste et sur la liste de “B+” seront données dans cet article.

Comme chaque année, des élections se font au sein de l’Université Saint Joseph (USJ) dans tous les campus. Les tensions et le stress s’accentuent au fur et à mesure, le groupe de travail commence à chercher des candidats… mais la question qui prédomine sur les campus est la suivante: à quel parti politique appartient tel ou tel candidat ?

L’année dernière, le CSH a été le seul campus où l’ancien statut a été appliqué alors que tous les autres ont appliqué le nouveau statut. Ce dernier consiste en la candidature de deux ou trois étudiants de chaque année selon le nombre total d’étudiants dans la classe. Les personnes intéressées doivent être majeures (18 ans et plus) de même qu’elles doivent avoir un certain nombre de crédits validés pour se présenter comme candidats au sein de l’amicale et du bureau électoral.

Les nouveaux statuts sont consultables ici…

La semaine électorale de la liste de “Universion 2010″ a débuté le 26 octobre et a pris fin le vendredi 30 octobre. Dans cette campagne électorale, plusieurs évènements ont pris place tels que l’organisation d’une journée libanaise, une journée “sage”, la distribution de donuts… Quant aux étudiants de la liste de “B+”, ils ont aussi organisé des évènements (karaoké…)

“Tu as voté pour qui? Es-tu 8 ou 14 mars? Nous sommes 14 mars, nous sommes 8 mars, nous sommes indépendants, votez pour moi, votez pour cette liste, les urnes ferment à 17 h donc viens vite, je t’attends” sont des phrases que l’on entendait le plus au sein du bureau électoral ainsi que dans le campus le mardi 3 novembre 2009. L’ambiance générale a été aussi sérieuse qu’enthousiaste grâce à l’organisation et à la confiance entre les membres du groupe électoral, ce qui a permis le déroulement d’élections harmonieuses, sans problèmes.

La majorité des candidats gagnants est venue de la liste d’Universion 2010.

Néanmoins, aucune élection n’a pris place dans l’Institut Libanais d’Educateurs (ILE) ni dans la Faculté des Sciences de l’Education (FSedu) du fait qu’aucun candidat ne s’est présenté contre ceux de la liste de Universion.

Enfin, les délégués et déléguées de chaque année s’uniront pour choisir un président unique par faculté au cours de la semaine du 9 novembre. Ces résultats feront l’objet d’un autre article à venir.

De cand mi-am facut blogul, si a trecut ceva timp, nu am scris nimic pentru ca nu am vrut sa intervin cu nimic in discutiile aprinse si profunde din blogosfera. Candidatul pe care l-am sustinut, a pierdut, asta e!

Acum, dupa o campanie grea, in care am avut si bucurii si dezamagiri. S-a terminat si acum voi mai scrie una alta pe aci’.

Si ca tot mia dat tovarasu’ Alex imbold, vreau sa le multumesc oamenilor care au muncit pe aceasta zona a scolii 92, transformand-o intr-una partial liberala. Felicitari inca odata, mentionand ca rezultatul nu a incetat sa apara.

Ma gandesc cand am primit spre liberalizare, in aceasta scoala au fost sectii si cu doar doua voturi pnl, dar printr-un efort sustinul am reusti sa aducem de la 7%, la 25%, iesind astfel a 7-a scoala in sector.

Aucune surprise dans les personnalités qui devraient conduire les listes dans les 6 départements qui composent la région PACA.

Dans le Vaucluse, Jean-Louis Joseph maire de la Bastidonne avec duo avec Cécile Helle et  Christophe Castaner maire de Forcalquier pour les Alpes-de-Hautes-Provence. Une femme dans le Var Mireille Peirano conseillère régionale et conseillère municipale d’Ollioulles.

Joël Giraud est pressenti pour les Hautes Alpes tandis que Patrick Allemand, lui aussi vice-président sortant, le sera dans les Alpes-Maritimes avec Christine Mirauchaux.

Dans les Bouches-du-Rhône, c’est Michel Vauzelle qui sera tête de liste.

*Sunt aproape plictisit. Stiam ca ma calific, goddamit! Stiam si ca nu am cum iesi din primul tur, asa ca nici locul obtinut nu a fost o surpriza. Acu` trebuie sa dau iar o fuga la Mascva sa vad ce mai am de facut. N`as vrea sa`i dezamagesc (s`au purtat totusi, frumos cu mine).

*M`a sunat un nenorocit de ziarist sa ma intrebe ce plan economic am pentru Romania. I`am enumerat cateva dintre prioritati, alea care mi`au venit primele in minte. O copertina pentru magazinul de la coltul strazii mele. Doua pubele noi pentru blocul din vecini, care a ajuns sa isi arunce rosiile stricate in masina mea, exact cand trec eu pe langa ei.
Mai vreau sa infiintam locuri de munca pentru tineri. Primele doua le voi infiinta personal, urmand sa ofer o sansa in cazul a doi paraziti, daca accepta sa`mi stearga pantofii zilnic si sa stea cu o frunza de palmier in mana, cand am oaspeti. Mai am cateva idei, da` le tin pentru dezbaterea finala.

*Dom`ne va tre`i sa vad cum fac chestia aia cu scaderea TVA la 14-15% si eliminarea cotei unice. De fapt, ma gandesc sa elimin cu totul taxele si impozitele. Da`l dreaq de buget. Exista FMI ? Exista ! Pai si`atunci ?? De dat un comunicat in care sa spun ca nu avem de ce ne teme. In fond, suntem in UE, ce`o sa ne faca ? O sa ne dea afara din Europa ? Hahahaha…

*Imi spune secretara ca au sunat aia de la NASA. Vorbisem cu ei sa trimitem un roman in spatiu. Am scos repede foile pe care statea munca mea de 20 de ani incoace si am inceput sa insir nume si CNP`uri. Le`am spus ca, dincolo de realitatile Romaniei, asta e adevarata prioritate : sa avem un roman in Cosmos. Deja i`am pregatit un steag al PSD sa`l infiga pe luna. Cand ala mi`a spus ca suntem la nush ce farsa, m`am enervat cumplit de incepusem sa recit « Sonata a noua » a lui Betowhen ala, cum fac eu cand sunt nervos

*I`am sunat pe ratatii aia care nu s`au calificat in turul doi si le`am zis sa`mi dea voturile. I`am si felicitat la oha pentru curaj (hahahaha) si s-ar putea sa ma inteleg cu cativa dintre ei. Cel mai greu va fi sa indeplinesc unuia cererea. Vrea sa i-l aduc pe Baiazid sa stea de vorba cu el. Le-am zis alora din staff ca nu ma intereseaza, din pamant, din iarba verde sa-mi scoatza un Baiazid, ca nu ma pot duce la negocieri cu mana goala.

*Dom`ne, in mod normal Basescu (ptiu, uciga`l toaca, puschea pe limba etc) nu are cum castiga. Daca asta ii invinge pe tot ce inseamna mogul in tara asta, basca pe mine si pe familia mea, inseamna ca`i Diavolu`n persoana. Chiar , sa`l sun sa incerc sa negociez sa`mi dea si voturile lui in turul doi. Daca e de acord, l`am spart !

*Am elaborat un program prin care sa scapam de virusul gripei porcine. Sincer, credeam ca va lovi mai intai in PSD, da` se vede treaba ca virusu asta n`are criterii. Da in cine apuca. In fine, mai intai va trebui sa ne supunem unui control medical cu totii. Ca sa dau un exemplu, am sa ma supun eu primul unui control medical. Mi`au sugerat multi, chiar si de la noi in partid ca poate ar fi bine sa ma controlez. Gura pacatosilor….

*Dom`ne, daca ajung presedinte, il pun pe cumnatu`meu saracu, director la FMI. La Eximbank ia putin- vreo 21.000 de euro pe luna, fara bonusuri. Are si el dreptu la un job cat de cat…

*M`a sunat un nenorocit de ziarist sa ma intrebe ce plan economic am pentru Romania. I`am enumerat cateva dintre prioritati, alea care mi`au venit primele in minte. O copertina pentru magazinul de la coltul strazii mele. Doua pubele noi pentru blocul din vecini, care a ajuns sa isi arunce rosiile stricate in masina mea, exact cand trec eu pe langa ei.
Mai vreau sa infiintam locuri de munca pentru tineri. Primele doua le voi infiinta personal, urmand sa ofer o sansa in cazul a doi paraziti, daca accepta sa`mi stearga pantofii zilnic si sa stea cu o frunza de palmier in mana, cand am oaspeti. Mai am cateva idei, da` le tin pentru dezbaterea finala.

*Am zis ca daca ajung presedinte, il pun pe cumnatu`miu sef la FMI ?

Pentru cei care nu aţi auzit încă de piromanul partidului verde, candidat la preşedinţie şi permanent ofticos că „mai-marii politicii” şi „presa” nu-l bagă în seamă, el este un neobosit atrăgător al atenţiei publice prin practica „pârâtului” la instituţiile importante din ţară sau dinafara ei. Când ceva nu-i iese (că este mic şi prin strategia sa electorală nu va rămâne decât tot mic), se plânge forurilor legiuitoare să i se facă dreptate, cum de altfel plânge „ca un copil” la concertele pe care le vizionează. Are mania persecuţiei şi exigenţa egalităţii de şanse care, deşi la început fusese admirabilă, acum devine deja agasantă. Primul preşedinte cu barbă şi păr lung, care îndeamnă adepţii partidului său să se închine în faţa lui şi care aruncă icoanele din biserică pe motiv că schimbă mentalităţi, este plin de naivitate şi se supără ca un copil. Toată campania sa este doar o modalitate de a-şi crea vizibilitate în spaţiul public, de a deveni o vedetă locală. De curând a avut pretenţia să se prezinte la confruntarea între Traian Băsescu şi Crin Antonescu, „ca musca-n lapte”, şi, ofticat, a reclamat refuzul către OSCE. Poate îi este greu să-şi da seama cât de neînsemnată ar fi fost prezenţa sa în cadrul acelei dezbateri, nu numai pentru că nu are experienţă politică, ci şi pentru că nu are nici cea mai vagă idee despre cum se conduce o ţară. În cele din urmă, nu are un program coerent de preşedinte şi nu are nicio idee despre scoaterea ţării din criză. Este admirabil că vrea să fie totul verde, ca în Europa sau alte continente civilizate, dar din păcate se ghidează după principiul „formelor fără fond”. Înainte de a înverzi, românii trebuie să înţeleagă cum şi de ce e nevoie să facă asta. Înainte de a vota, românii au nevoie de un răspuns la întrebarea „Cum ne veţi scoate din criză?”. Din păcate, niciun candidat nu are o soluţie viabilă la această problemă, dar toţi se plâng că nu posibilitatea să arate ce pot. Ce puteţi, domnilor candidaţi?

Le troisième feuilleton radiophonique de sensibilisation du PABEG sur les électtions dans la commune fictive de Toudoun Sama est en studio d’enregistrement depuis le dimanche dernier. Il est composé de sept épisodes qui retracent les péripéties d’Almou, candidat indépendant aux élections locales. nous vous proposons ici le synopsis pdf. Ayant appris les droits et devoirs du citoyen et de la commune dans leur rapport de tous les jours au cours du deuxième feuilleton, Almou se décide dans ce troisième feuilleton de se présenter aux élections municipales en candidat indépendant. Il s’est lancé à la mobilisation des citoyens favorables à sa candidature car obligation lui est faite de joindre à son dossier la liste d’un pourcent de l’électorat de la commune. 

Plusieurs responsables de parti politique ont défilé chez lui pour lui demander de rejoindre leurs formations politiques. Ils lui ont promis monts et merveilles s’il  accepte et le pire s’il viendrait à refuser leurs offres.

Mais Almou a rejeté leurs promesses toutes alléchantes et s’est finalement inscrit en indépendant sous la pression de ses amis et alliés.

Almou  débute sa campagne dans la peur avec des promesses de perturbations et  presque sans moyens. Mais ses craintes se sont vite dissipées  suite à la création d’un  comité de soutien à sa candidature composé d’éminentes personnalités traditionnelles et religieuses, des syndicats et des citoyens de tous les  bords politiques.  Sa  campagne prise en charge par ce comité était d’un succès éclatant. Il se fera en fin de compte élire conseiller.

In curand vor avea loc alegeri pentru functia de presedinte al Romaniei. Este important sa stim cine sunt oamenii care candideaza. Desi nu sunt interesat de fenomenul politic, am fost interesat sa citesc CV-urile si declaratiile de avere ale candidatilor. Minunati-va si voi.

1. Crin Antonescu, candidat PNL. Cititi CV, declaratia de avere.

2. Traian Basescu, candidat PD-L. Cititi CV, declaratia de avere.

3. Gigi Becali, candidat PNG. Cititi CV, declaratia de avere.

4. Remus Cernea, candidat PV. Cititi ce promite, cititi site-ul sau.

5. Mircea Geoana, candidat PSD+PC. Cititi CV, declaratia de avere.

6. Ovidiu Iane, candidat PER. Cititi CV, declaratia de avere.

7. Hunor Kelemen, candidat UDMR. Cititi CV, declaratia de avere.

8. Gh. Eduard Manole, candidat INDEPENDENT.  Cititi activitatea si cariera politica, declaratia de avere.

9. Sorin Oprescu, candidat INDEPENDENT. Cititi CV, declaratia de avere.

10. Constantin Ninel Potirca, candidat INDEPENDENT. Cititi activitatea si cariera politica, declaratia de avere.

11. Constantin Rotaru, candidat PAS. Cititi activitatea si cariera politica, declaratia de avere.

12. Corneliu Vadim Tudor, candidat PRM. Cititi CV, declaratia de avere.

Eu le-am citit pe toate pentru a ma informa. Vom merge cu totii la vor la amsabada cand va veni ziua.

Ordinea in care sunt prezentati este ordinea in care i-am gasit pe site-ul de unde m-am informat. Anume, mai multe informatii gasiti cu usurinta AICI, dand click pe poza candidatului despre care vreti sa va informati.

Sunt foarte mandra de mine ca am reusit sa ating sublima varsta de 18 ani . Daca inainte spuneam ” blondo, poate nu am dreptate intotdeauna, dar niciodata nu ma inshel”, acum sunt sigura ca orice imi trece prin cap este corect peeentru simplul fapt ca sunt majora si stiu ce fac .
Imi place mult ideea asta, ca trebuie sa raspund pentru faptele mele & stuff si ma simt foarte responsabila deodata. Asa ca, evident, m-am hotarat sa particip si eu la vot. Singurul meu impediment ar fi faptul ca buletinul mi-a expirat chiar zilele astea si ca trebuie sa ma duc pe la politie sa-mi fac altul nou ( poza noua ) care o sa iasa la regim de urgentza in cateva zile.Detalii, detalii…
Ideea este ca imi doresc de mult sa votez, de cand eram mica mergeam cu ai mei in cabina de vot si puneam stampila acolo unde imi spuneau ei. Lucrurile s-au cam complicat de cand am crescut, nu am mai avut voie ( ale dracu’ legi :-l ), si cum nici Blondis si nici Habiba nu le au cu votul ca sa intru in cabina cu ele, am asteptat alegerile electorale din anul asta ca sa votez eu cu propriile mele unghiutze.
Problema este urmatoare: cu cine dracu votez?! Fiind foarte nehotarata, m-am gandit sa ma uit si eu timp de cateva seri la dezbateri de-astea politice. You know, emisiuni gen ” daca bla bla…eu voi face bla bla. Votati-ma!”. Doar ca anul asta structura unui discurs electoral nu mai e aceeasi. Nu am inteles mai nimic din toata propaganda asta si cred ca prostia mea nu are nici o legatura cu faptul ca sunt femeie. Mda, femeile si politica…
Am ajuns asadar la concluzia ca toti, dar tooooti candidatzi, in loc sa-si prezinte ideile pentru viitor, il criticau pe Basescu. WTF?! De parca nu era deja o persoana destul de controversata. Intrebat de prezentatorul unei emisiuni ce promite poporului, unul dintre candidatzi raspunde: “Pai multe, domnule! Nu ca Basescu care a facut si a dres si a facut din nou si a dres la loc…o sa fac, domnule!” … No shit! Si observ cu tristete ca exact acum cand pot si eu sa votez nu am cu cine! Pentru ca n-ash vota cu Marco Bela nici daca mi-ar face reducere de 90% la sutiene pe viata! Si de Becali nici sa nu aud, i’m not quite a sheep lover. Si apoi am mai auzit si de un candidat al partidului Verde, sau ceva de genul, un rocker de la mama lui…Dude, this ain’t Vama ( indiferent cat de mult imi place zona ) and we don’t need weed in our country! Ma rog, restul ar fi Crin Antonescu, Oprescu, dar … ati simtit vreodata chestia aia care va spune sa nu alegeti o persoana pentru ca va scoate din mintzi fatza respectivului? Eh!!!
In concluzie, habar nu am cu cine sa votez, m-as orienta catre Basescu, cu riscul de a fi injurata de unii. Din mai multe rele, o alegem pe aia mai putzin rea intotdeauna, nu?

P.S: Ati vazut panourile alea cu niste babe si cu sloganul “Traiti bine? Noi nu!” ? Daca nu, lucky you! Pe mine ma scot din sarite!

Mimi e decisa sa voteze. Nu stie insa cu cine. Basescu, Geoana si Antonescu nu reprezinta optiuni din punctul de vedere al lui Mimi.

Cercetandu-i pe ceilalti candidati Mimi ajunge pe situl lui Remus Cernea. I-au placut motivele pentru care Cernea candideaza dar si-ar fi dorit ca cele 10 angajamente (absolut admirabile) sa aiba parte de mai multe detalii practice (cum vor fi in mod concret realizate).

Per total impresie buna. Mimi decide sa vizioneze si un clip, sa poata analiza discursul candidatului. Astfel ca urmareste clipul postat mai jos si se mira, se enerveaza iar apoi se mira din nou.

Nu pentru ca Remus Cernea ar vorbi intr-un mod nepotrivit ci pentru atitudinea profund dispretuitoare si subversiva a moderatorului. Care intre noi fie vorba, comparativ cu Cernea are un discurs de cizma

Bunica avea o sită pe care o folosea la cernutul fasolei de gărgăriţe. În final, alegea boabele întregi de cele cu găuri. Multe boabe erau atât de găurite încât nu rămâneau decât cojile din ele, aşa că nu merita efortul de a le mai pune la fiert. Dar multe boabe cu 1-2 găuri ajungeau în oală, iar eu, în naivitatea mea de copil, o întrebam de ce le pune la fiert la un loc cu cele întregi, căci doar erau imperfecte. Iar ea îmi răspundea aşa cum putea numai un ţăran trecut printr-o viaţă plină de muncă ce i-a exacerbat pragmatismul: N-ari ni’c. În burtă nu se bagă de seamă.
Şi atunci când am început să mă gândesc la candidaţii la preşedinţie imediat mi-a venit această imagine în minte pentru că, oricât de promiţători ar fi sau de multe ar promite, odată ajunşi în „burta“ guvernării, toţi se comportă la fel.
Vreau să fac o evaluare a „găurilor“ fiecărui candidat după aspectul, acţiunile şi discursurile acestora aşa cum poate un simplu cetăţean să perceapă şi să înţeleagă (nu e vorba de nici o analiză politică aşa că îmi asum riscul unor opinii modeste).

Traian Băsescu
Este într-adevăr cel mai jucător preşedinte de după Revoluţie. Dovada este numărul mare de declaraţii publice oficiale cu un caracter acuzator. Cele mai multe au fost la adresa premierului Tăriceanu pentru că a refuzat în iulie 2005 să îşi mai dea demisia pentru a lăsa loc alegerilor anticipate. Cele mai multe atacuri au fost lansate la adresa directă a acestuia şi a unor membri ai cabinetului. Justificările au fost de la celebrele bileţele până la aservirea grupurilor de interese. Declaraţiile au fost spuse pentru a pune presiune asupra Executivului, cu care era mereu în conflict, dar fără vreo intenţie finală în favoarea justiţiei. Drept dovadă faptul că, deşi procurorul general al României şi al DNA sunt numiţi de preşedinte, ceea ce reprezintă o bună pârghie, în final nu am avut decât show-ul penibil al dosarului Caltaboş, şi acela construit pe baza unor înregistrări ilegale.
De aceea cred că a fost mai mult o intenţie de manipulare atunci când a exercitat presiuni în scop personal decât în folosul justiţiei.

Alte declaraţii oficiale importante au fost cele legate de reformarea alegerii parlamentarilor, de la liste la uninominal, şi reducerea numărului de camere şi parlamentari. Dacă sunt sau nu oportune, nu discutăm acum. Organizarea referendumului pentru votul uninominal a coincis cu alegerile europarlamentare din 2007, iar cel pentru reducerea numărului de parlamentari se suprapune cu alegerile prezidenţiale din 2009. Coincidenţele sunt prea mari pentru a nu crede că e vorba de o preluare a suportului popular pentru cele două referendumuri în favoarea PDL şi a lui Băsescu. Este şi aceasta o formă de manipulare. Porbabil că orice alt preşedinte ar fi făcut la fel, dar asta nu e o scuză.

Mai nou, avem criză politică. Traian Băsescu a primit o propunere de premier din partea unei majorităţi parlamentare, ce-i drept de moment şi nesigură pe termen lung (eu chiar o văd ca pe o struţocămilă), dar o propunere legitimă în ochii oamenilor prin proiectele pe care Klaus Johannis a reuşit să le pună în practică. Un prim refuz de desemnare a acestuia nu e deloc scandalos. Jocul politic îl permite, iar Constituţia i-a oferit Parlamentului prilejul de a-i da vot negativ cabinetului Croitoru. Face parte din democraţie.
Dar un al doilea refuz vehement poate indica un orgoliu poate prea mare pentru o situaţie dificilă în care se află ţara. Până la urmă, varianta Johannis putea fi parazitată din punct de vedere electoral şi de Băsescu aşa cum au făcut-o Antonescu şi Geoană. Viclenia politică nu i-ar fi lipsit preşedintelui. Ştia el cum s-o întoarcă în favoarea lui. Dar văd, mai degrabă, jocul orgoliilor, al celui care vrea cu orice preţ să se impună. Ar putea fi chiar şi o uşoară paranoia din frica de a pierde puterea.
În mod normal, fiecare om are o doză de şefie şi de manie a conducerii (uneori de păpuşar), dar la puţini se intensifică atât de mult când respectivii ajung în funcţii de conducere. Am observat astfel de exacerbări ale orgoliului în timpul serviciului militar, când simpli tineri, care erau ţărani sau muncitori în viaţa de zi cu zi, erau numiţi în funcţii de conducere a unei grupe de oameni sau a unui pluton şi brusc egoul lor creştea în volum.

Pentru mine, Traian Băsescu a irosit o şansă enormă de a rămâne în istoria recentă a ţării, mai ales că am avut parte de dezamăgirea CDR din 1996-2000. În plus, acesta a dat un sens contrar conceptului de preşedinte-jucător (pe care-l susţin în continuare deoarece cultura politică dă un rol destul de important preşedintelui şi nu cred că această funcţie ar trebuie să aibă doar valoare formală, aşa cum nici nu cred că e potrivită o putere mai mare decât dă în prezent Constituţia). Şi astfel, ideea de preşedinte-jucător ar putea trezi pe viitor reticenţă. „Iar preşedinte-jucător, dom’le? Am mai avut unul şi a fost o nebunie.“
Un alt semn al eşecului este dat de aceeaşi retorică a discursului din 2004: corupţia, lupta împotriva grupurilor de interese, reformarea şi modernizarea României, eliminarea stării de normalitate din vremea lui Iliescu etc.
Băsescu a fost ferm în acuzaţiile de corupţie la adresa partidelor, cu excepţia PDL-ului, iar pe mine, ca simplu cetăţean, asta mă face să cred că preşedintele nu e bine intenţionat în lupta împotriva corupţiei indiferent de culoarea politică. A acuzat baroneala din PSD la alegerile din 2004, iar apoi a promovat politicieni de carton ca Udrea, Videanu, Ridzi sau Plăcintă.
Puţinele lucruri pe care le apreciez sunt condamnarea comunismului şi semnarea legii de acces şi deconspirare a Securităţii (deşi cu jumătăţi de măsură şi cu efecte care încă se lasă aşteptate).

Crin Antonescu
Dintre toţi candidaţii, văd poziţia lui ca fiind cea mai ingrată. Norocul lui este că nu o conştientizează decât foarte puţin. Exceptând ultimul an, Antonescu vine după o guvernare de patru ani de către propriul partid (până în aprilie 2007 alături de PD) în care economia a crescut, dar pe bază de credite, de privatizări celebre, BCR, Ford, marii distribuitori de utilităţi, gaze, energie electrică etc. Apropo, unde sunt banii de la aceste privatizări?
În schimb, sistemul medical nu s-a reformat, acesta pierzând anual mii de medici şi asistente medicale, sistemul educaţional nu s-a reformat, ajungând să avem mastodonţi stat în stat gen Spiru Haret, Justiţia nu s-a reformat, sistemul ajungând la decizii din ce în ce mai aberante, codurile penale şi civile nu au fost schimbate (abia în 2009 au fost schimbate), CORUPŢIA a crescut în continuare, banii publici s-au evaporat cu o viteză tot mai mare fără efecte concrete în infrastructurile de drumuri, canalizare etc., aparatul administrativ a crescut enorm fără a se eficientiza, de unde şi cheltuielile bugetare tot mai mari, osul la treabă pentru fondurile de preaderare şi aderare tot nu s-a pus (drept dovadă faptul că acum încă ne mai chinuim să facem proiecte şi să recuperăm banii preaderare după aproape trei ani de la integrare, deşi o parte din creşterea numărului de bugetari a fost justificată chiar cu nevoia de personal pentru fondurile europene). Sistemul de salarizare nu a fost făcut unitar, ajungându-se ca unii să câştige într-o lună cât alţii în cinci ani pentru că Executivul a dat mereu câte o ordonanţă pentru creşterea salariilor şi sporurilor pentru diverse categorii, sistemul de pensii nu a fost reformat, cunoscând aceleaşi aberaţii ca la salarii, iar acum ne chinuim să le ponderăm pentru că legea nu permite anularea unui drept deja acordat (chiar dacă acel drept a fost aberant sau chiar ilegal).
Dumnezeule! Priviţi ce listă avem aici! Mi-e mi-ar fi ruşine dacă aş candida cu un astfel de trecut recent. Ce mai poţi promite după astfel de irealizări?
Ok, Antonescu nu a făcut parte din acel guvern şi a venit la preşedinţia PNL abia în martie 2009. Totuşi, e vorba de acelaşi partid, de aceiaşi membri şi de o responsabilitate pe care Antonescu trebuie să şi-o asume.

A venit cu propunerea Johannis ca premier, o propunere de lăudat, dar pe care o promovează în toate deplasările electorale din ţară ca pe propria realizare, ca pe un gospodar care a muncit în numele PNL. Ce pot eu să înţeleg de aici? Că nu mai există în partidul său oameni demni de funcţia de premier? Se pune problema că era nevoie de propunerea unui independent. Bun, dar în campania electorală trebuie să te lauzi cu ce are partidul.
Din punctul de vedere al discursului, vine cu acelaşi tip de retorică şi acuzaţii, cu aceeaşi promisiune că dacă este dat jos Băsescu va curge lapte şi miere (aşa cum promitea Băsescu în cazul lui Iliescu şi Năstase) şi că i-ar prefera în locul lui pe Vadim sau Becali (aici se vede aceeaşi luptă pentru putere şi nu pentru principii).
De asemenea, limbajul folosit în discursuri e tot mai specific mahalalelor. Mie, ca cetăţean, toate acestea nu-mi inspiră nimic serios în spatele candidatului Antonescu şi în nici un caz bun-simţ, aşa cum pozează.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!

P.S. Mâine, următorii candidaţi.

• Liste des candidats a la presidentielle de 2009 en cote d’ivoire