Raionul de Sec[uritate] . . . Cpt. Stancu Vasile.

Notă analiză (30.11.1967) pentru informat[orul] … numele conspirat[iv] … problema suspecti din secta AZS.

Informatorul … este in varsta de 48 ani, functioneaza ca … la Conferinta AZS …, cu domiciliul flotant in Bucuresti iar familia o are in … str … nr.

Ultima nota de analiza i s-a facut pe data de 11.05.1966 de catre Cpt Stancu Vasile care il are in legatura si este caracterizat ca un informator bun care a furnizat mat[erial] inf[ormativ] de calitate despre elementele pe langa care a fost dirijat.

De la ultima analiza si pana in prezent, inf. [...] poate fi caracterizat in felul urmator:

„A fost dirijat pe lângă Diaconescu Victor, fost conducător AZŞ din Pucioasa, lucrat prin actiune inf[ormativa], Zamfir Damian pastor AZŞ, şi pentru preintampinarea activitatii dusmanoase ce ar fi desfasurat-o unele elemente sub masca sectei AZS. A mai fost dirijat si pe lângă Turturică Petre advent[ist] reform[ist] lucrat prin act[iune] inf[ormativa].

In baza sarcinilor primite a furnizat mat[erial] inf[ormativ] (despre aceste elemente) care a prezentat interes pentru organele noastre.

S-a straduit sa rezolve sarcinile ce i-au fost trasate cu multa constiinciozitate si pricepere, orientandu-se bine in diferite situatii.

A respectat instructajul ce i s-a facut in ceea ce priveste pastrarea liniei de conduita si a conspirativitatii iar fata de elementele dusmanoase dovedeste ura.

In familie si in societate are o comportare corespunzatoare.

Ca fost pastor si … AZS nu manifesta fanatism si misticism exagerat ceea ce a facut ca prin el sa limitam activitatea exagerata a unor elemente fanatice si sa preintampinam activitatea dusmanoasa ce ar fi putut-o desfasura unele elemente in special din randul reformistilor – cum sunt Turturica Petre şi Amza Florea.

Întâlnirile s-au efectuat la intervale de doua saptamani in casa “Făgăraşi” din orasul [...].

A fost stimulat cu suma de 200 lei la 20.09.1966 pentru informatiile de calitate furnizate avand o influenta pozitiva asupra lui.

Fiind verificat prin controlul secret al corespondentei, prin discutiile personale la intalniri si trasarea unor sarcini in legatura cu unele probleme cunoscute s-a constatat ca este sincer si cinstit fata de organele noastre.

Ca lipsuri s-a constat că este nervos în unele momente şi-şi manifestă câteodată nemulţumirea faţă de conducătorii AZŞ de la Uniune afirmând că nu ar fi corecţi dând să se înţeleagă că ar trebui să fie el în conducerea sectei promiţând că ar pune unele lucruri la punct în interesul statului nostru.

De cand a fost ales … la Conferinta AZS … nu s-a mai putut fixa cu el intalniri in raport de sarcinile care le avea de rezolvat din cauza ca venirea in … nu mai depindea de el. In afara de aceasta in multe cazuri nici sarcinile ce i se trasau nu se puteau rezolva nemaiputand veni pe raza Raionului [...]. Consideram ca ar fi mai util pentru organele de Sec[uritate] de la Dir I-a Bucuresti tinand cont ca are rude si relatii in strainatate.”

Semnat, Cpt Stancu V.

Revin cu alte documente din aceeasi sursa.

Pornind de la sugestia domnului Buciuman, ca Herta Muller a calatorit in Germania si inainte de plecarea definitiva din Romania, am descoperit cateva documente din arhiva CNSAS publicate de Adevarul.ro si preluate de pe blogul lui Cristian Mioc. Le puteti citi mai jos.

Vreau sa incep sa scriu despre experientele mele cu romanii pe care ii intalnesc in Viena. In parte am scris deja despre prietenii nostri cersetorii din Pitesti.

Povestea incepe in fata magazinului Billa de la Praterstern, un sfert de ora inainte sa se inchida. Dau sa intru in magazin, si remarc un betiv, care duhnea de la o posta a pisat si voma, care se certa cu gardianul, care nu voia sa-l lase sa intre. Daca nu ati ghicit inca, era roman, si, in stilul caracteristic al neamului, s-a asezat in cur in intrarea de la magazin in forma de prosti… eh… protest. Nu i-am dat multa atentie, vad multi betivi din astia (nu neaparat romani) care se cearta seara cu gardianul de la Billa (nu stiu cum dracu exact statiile de metrou pe la care umblu cel mai des (Karlsplatz si Praterstern) sunt asediate de specimene din astea: betivi, drogati, penneri, etc…).

Dupa cum ziceam, eu intru in magazin sa-mi cumpar de haleala (mi-era foame ), vazandu-mi de treaba. Ajung la casa, ma pun la coada, si cine credeti ca se aseaza in spatele meu? “Eroul” dinainte, care cumva a reusit ori sa convinga gardianul sa-l lase inauntru, ori a fugit pe langa el, ori cine stie ce a facut (Omu’ cand are nevoie de bautura, devine foarte inventiv), avea doua doze de bere in brate. Ma uit scurt la el… MARE GRESEALA… Cred ca scrie mare si cu litere de tipar pe fruntea mea FRAIER. Omu, care nu avea cum sa stie ca sunt roman, isi lipeste berea de cumparaturile mele, si incepe sa vorbeasca betiveste, dialectul romanesc.

“Hai sa-ti spun eu tie ceva, mergem afara acum si iti spun eu tie ceva. Hai ca iti zic eu, vai de viata mea. Bucuresti, stii? Bucuresti. Vai ce nenorociri acolo.”

In tot timpul asta era foarte atent sa isi lipeasca berea de cumparaturile mele. In ailalta mana avea o punga si o umbrela, probabil ciordita de la vreun hotel.

“Hai nene ca ti-o dau tie. E a ta! Hai ca e a ta!”

Apoi, vazand ca nu urlu in dezgust probabil (oricum nu am zis un cuvant in timpul micii scenete, fiindu-mi firica de injuratura care dadea sa iasa odata ce desclestam dintii), citind inca o data marele FRAIER scris pe capatana mea, imi da umbrela si punga in mana si zice:

“Hai stai nitel aici. Ca ma duc sa iau si niste vin din ala. Stii tu din ala. Ala la cutie. Stai aici ca ma intorc imediat.”

Norocul meu ca deja ajunsesem la platit cand el se ducea sa ia vinul. Linistit ii imping berile de langa cumparaturile mele, pun punga si umbrele langa cutii , ma apuc sa-mi strang lucrurile si dau sa platesc. Atunci ajunge omu in fuga inapoi. A doua oara norocul meu, ca era beat mort, in asa hal incat nu m-a mai recunoscut. Statea si se uita ca un copil caruia nu i-a adus mosu nimic de Craciun si striga:

“Unde e ma baiatu? Era aici un baiat! Maaa, doamneee. Unde e ma baiatu ala? Oooof.”

Am salutat frumos casiera si am luat-o din loc.

Leapsa preluata de pe un blog. Presupune scrierea a 99 lucruri despre tine.

Iata ce a iesit…

1. Sunt Alina.
2. Pentru prieteni, Alinutza.
3. Sunt incapatanata sau mai bine spus: FOARTE incapatanata!
4. Orgolioasa pana la Dumnezeu si-napoi.
5. Prea guraliva uneori sau prea tacuta alteori.
6. Am renuntat de multe ori la mine pentru altii.
7. Sufletista…
8. Sensibila… desi nu prea las intotdeauna sa se vada asta!
9. Imi plac filmele de dragoste si comediile.
10. Imi plac cainii.
11. Nu suport cocalarii si “pitzipoancele”
12. Ma plictisesc repede… nu suport rutina.
13. Nu suport minciuna.
14. Nu imi place sa fiu luata de proasta.
15. Sunt romantica.
16. Sunt om… ca toti ceilalti.
17. Daca ma calci pe coada… ti-ai dat foc la valiza!
18. Imprevizibila, nu-mi place sa-mi fac planuri.
19. Nu suport sa fiu presata de ceva sau cu ceva.
20. Nepunctuala – cred ca ar trebuii sa-mi dau ceasul inainte cu o ora.
21. Precauta.
22. Stau prost la capitolul rabdare.
23. Sunt prea indiferenta uneori.
24. Ma cert cu toata lumea cand n-am chef de nimic.
25. Nu caut niciodata prima un baiat (decat in cazuri speciale!)
26. Nu suport prefacutii si pupincuristii.
27. N-am mila cand e vorba de persoanele care imi fac rau.
28. Razbunatoare…
29. Am incredere in mine!
30. Imi place sa fiu dorita…
31. Imi place sa fiu eu.
32. Imi place sa ascult muzica, nu pot trai fara ea!
33. Nu multi stiu prea multe despre mine.
34. Am doua fete, depinde de situatie!
35. Uneori ma contrazic singura.
36. Nu prea stiu ce vreau.
37. Imi place sa rad.
38. Ploaia, deseori, ma arunca in melancolie sau somn…
39. “Posesoarea unor false sentimente.”
40. Supararea imi cere singuratate!!
41. Sunt agitata fara telefon si de cele mai multe ori nu-l aud cand suna!
42. Imi place fotografia.
43. imi plac plimbarile in aer liber.
44. Imi place sa ma plimb cu rolele (mai ales cand sunt suparata).
45. Realista…
46. Cad mai mereu pe ganduri…
47. FOARTE curioasa…
48. Geloasa excesiv!
49. Nu prea am incredere in oameni.
50. Pot face omul de cacat daca imi propun!
51. Increzuta uneori.
52. Detest sa fiu fluierata sau claxonata pe strada.
53. Ador copiii.
54. Ma culc si ma trezesc intodeauna tarziu… nu pot altfel!
55. Obtin mereu ceea ce-mi propun si daca pierd (mai rar) stiu sa accept pierderea!
56. Stiu sa-mi ascund sentimentele!
57. Nu prea ma exteriorizez decat in prezenta persoanelor apropiate!
58. Prefer adevarul (desi dureros, e mai bun decat o minciuna).
59. Imi place sa ma imbrac mai degraba sport decat elegant.
60. Nu prea ma descurc cand e vorba de tocuri!
61. Am multi prieteni… si totusi atat de putini!
62. Uneori sunt mult prea lenesa.
63. Amenintarile ma lasa rece!
64. Am memoria foarte buna.
65. Imi place sa pierd timpul aiurea.
66. Ironica atunci cand trebuie si cu cine merita!
67. Copilaroasa…
68. Sunt nesuferita uneori.
69. Matura – cand vreau!
70. Imi place gri-ul si mov-ul mai nou!
71. Sunt o varsatoare in adevaratul sens al cuvantului!
72. Filmul preferat: If Only – interesanta morala.
73. Vreau sa fiu roscata natural!
74. Nu suport inaltimea si nici adancimea!
75. Imi place sa ma plimb noaptea pe strazi.
76. Imi place sa merg prin ploaie.
77. Ma roade daca nu intru pe mess.
78. Sunt dulce doar cand vreau si cu cine vreau!
79. Nu-s prea sanatoasa… ultima oara mi s-a spus aseara!
80. Slabiciunea mea la baieti: ochii!
81. Motto-ul meu: Alege-ti clipele, decide tu pentru ele!
82. Urasc comunismul.
83. Imi place sa privesc cerul, luna si stelele.
84. Imi place sa scriu si sa ma descarc astfel.
85. Plangacioasa – uneori!
86. Sociabila.
87. Timida rareori.
88. Surda uneori… aud doar ce-mi convine!
89. Ma enerveaza vacanta ca e prea scurta.
90. Urasc sesiunile!
91. Cand eram mica visam sa fiu cantareata.
92. Cica “argint viu”
93. Imi place sa-mi traiesc viata!
94. imi place sa merg cu trenul.
95. Imi plac clovnii.
96. Nu-mi place sa fiu la mana ciuva.
97. Vreau sa ajung ceva in viata.
98. Traiesc o frumoasa poveste de iubire.
99. Iubesc si sunt iubita!

Cam asa stau lucrurile…
O leapsa care merge mai departe catre cine vrea sa o preia si are timp sa o faca!

Pupici.

Am remarcat de mult la neamul nostru, tendinte paranoice pe care le crestem, le ingrijim, pentru ca intr-un final sa dea nastere teoriilor conspirative care mai de care.

In gura poporului, neamul nostru nu a fost vreodata “vinovat” de ceva anume. Pentru orice neregula (si vorbesc acum de treburi la nivel national, adica nu de moartea caprei lui Ghita, pentru care sunt convins, ca exista tot un alt vinovat decat Ghita, care, intre noi fie vorba, beat fiind a violat capra si apoi, crezand ca ii este nevasta i-a dat cu toporul in cap) noi gasim cate un tap ispasitor.

Alternativ, depinzand de nivelul lipsei de informatii, de vina pentru toate relele din lume este ba francmasoneria, ba evreimea, ba americanii, ba rusii, sau evident serviciile secrete asociate cu aceste state, ba ungurii, ba tiganii (care dealtfel tot romani sunt, eu sincer nu prea mai remarc diferente importante). Mai nou am remarcat si o tendinta de a-l invinovati pe Herr Präsident de orice merge rau in tara noastra, dar asta este o tema cu totul autonoma.

Cu cat mai traznite, mai exagerate, mai total imposibile sunt teoriile, cu atat mai pe placul romanului. Spre exemplu, acum cativa ani, cand au fost ultimele inundatii nasoale (nu mai tin minte cand au fost, terminasem eu clasa a 11-a, deci probabil prin 2006) diriginta noastra a avut explicatia perfecta: Ne-a trimis CIA-ul norii de furtuna… Ziua urmatoare vede la stiri cum Praga si alte orase din vest sunt sub apa – a schimbat tapul – KGB-ul a creat furtuna, etc… Intr-un final a ajuns la concluzia ca Mossadul a facut totul pentru a imbunatati pozitia Israelului fata de Europa.

In concluzie: Doamnelor si domnilor, stim cu totii ca doar datorita masonilor s-a infaptuit unirea, si ca toti marii oameni politici, revolutionari, etc… din ultimele secole au fost masoni, in ziua de astazi se numeste lobby! Stim ca nu va plac americanii, si in general tot vestul, pentru ca sunt mai bogati decat noi (adica au standardul de viata atat de ridicat, incat au eliminat pana si buda din curte), se numeste capitalism si da roade, iar cand aveti ocazia, nu ati clipitit de doua ori si ati plecat oriunde in lume, oricat de “vinovate” ar fi acele tari. Stim ca sunteti antisemiti, datorita indoctrinarii religioase idioate (despre evrei din repertoriul “perle ale dirigintei” apropos de Gaza si razbelul din Liban: Ii pedepseste Dumnezeu pentru ca l-au omorat pe Iisus!). Stim ca nu va plac tiganii, insa le ascultati muzica, dansati ca ei si ravniti la banii lor.

Fac apel sa nu mai cautati nod in papura vecinului, ci sa va vedeti de propriul bors, caci s-ar putea pe viitor sa nu gasim tapul ispasitor decat la noi in curte.

Apropos de primul comment pe care l-am primit pe blog (aici) vreau sa imi exprim parerea mai pe larg, deoarece ca un comment ar fi trecut neobservat.

Parerea mea este ca romanii nu sunt prosti! Ba as putea chiar spune ca ne duce dibluta, insa ne lipsesc acele trasaturi care sa ne puna in valoare mintea. Pana la urma, cum este romanul?

1. Romanul este lenes! Nimic nu i-ar placea mai mult decat sa stea toata ziua cu cracii in sus uitandu-se la TV. Cand este nevoit sa munceasca face treaba de mantuiala.

2. Romanul este nepasator! Noua nu ne pasa cine ne conduce, ca dovada participarea scazuta la alegeri, nu ne pasa daca  suntem informati despre un subiect, noi tot avem ceva de comentat, nu ne pasa de viitor, nu ne pasa de aproapele nostru, nu ne pasa practic de nimic in afara de propriul bardan si propriul buzunar.

3. Romanul este incult! Nu se mai poarta sa citim carti, singurele teme care ne intereseaza fiind acoperite de 2-3 posturi de televiziune si tot atatea ziare de scandal, studentii ba platesc ca sa primeasca diplome, ba invata cu cate o saptamana inainte de examene pentru a uita totul din momentul in care au iesit din sala de examinare, ne plac manelele, “agramaticalitatile”, Becali, etc…

4. Romanul este sluga si lingau! Singurele momente in care incercam sa ne depasim conditia sunt cele in care avem interesul de a impresiona: pe oricine locuieste in strainatate (de la prieten plecat dupa revolutie pana la cunostinta de pe internet), pe oricine are mai multi bani decat noi, pe oricine ocupa un post mai important decat noi, etc…

5. Romanul este gainar si coruptibil! Nu cred ca exista vreun roman, care la un moment dat al vietii lui sa nu fi facut el vreo bisnita, vreun gheseft, sa fi dat sau luat o mica atentie pentru a grabi o problema birocratica, pentru a primi ingrijire mai buna de la medici sau note bune la scoala.

6. Romanul este carcotas! Ce ii place romanului sa faca cel mai mult pe langa leneveala? Sa critice si sa comenteze pe toti si toate. Din acest motiv ne si place mizeria in care traim, ea dandu-ne ocazia sa ne urmam acest hobby. Ce ne-am face noi daca tara ar fi prospera, daca nu ar mai fi scandaluri mediatizate, daca oamenii ar fi cinstiti si muncitori? In afara de faptul ca atunci nu am mai vorbi de romani, pentru ca sigur nu ne-am afla in Romania, probabil ca mii de oameni ar muri din lipsa de teme de conversatie si ocupatie.

Cam la atat pot sa ma gandesc acum, dar poate voi continua altadata.

Am auzi melodia asta si mi-am dat seama ca o pot trece la categoria “autocaracterizare”:

si spun ca este “scrisoare catre mine” deoarece daor sunt:

Si ca sa completez putin pot sa spun ca am descoperit ca sunt si foarte modest!

O notă de analiză a activitatii agentului V din 23.02.1965, releva nu doar tacticile Securitatii de control ci si de desfiintare a Adventistilor prin orice mijloace. Oricine este preocupat de cresterea bisericii este declarat “fanatic”.

„Prin el s-a limitat activitatea elementelor sectante din districtul său. . . . Ca părţi negative a fost arătat că în unele ocazii dă dovadă de nervozitate în timpul procesului de educare crezând că organele noastre l-ar considera că nu ar fi sincer. . . . A fost folosit pentru limitarea activităţii sectante a lui Diaconescu Victor. . . . Întâlnirile au avut loc la casa „Prahova” la interval de 10-14 zile. Ca aspecte negative s-a constatat că este şi puţin tendenţios la adresa lui Crişan care îl arată că fură sau nu ar respecta riturile sectei şi ar fi compromis. . . . Are tendinţe mistice religioase expediind unele scrisori la diferite elemente excluse din sectă care le îmbărbătează să nu se lase de credinţă (de ex. Elena Mihalcea din Bacău). . . . Este sincer semnalându-ne la fel ca şi agentul Petrescu Ion care furnizând amândoi material despre Diaconescu Victor ne-am convins că materialele furnizate le dă cu sinceritate. . . . A furnizat materiale informative şi din proprie iniţiativă semnalând apariţia unor sectanţi din alte localităţi în districtul său pentru activizarea sectanţilor aşa cum a fost Chiriac Petre din Tecuci. Astfel în viitor va fi dirijat să ducă pe mai departe muncă de influenţare şi limitare a activităţii sectanţilor – să combată pe elementele care prin predicile lor în adunări caută să fanatizeze credincioşii sau care vrea să atragă în sectă şi pe alţii. Va fi dirijat în mod concret pe lângă Diaconescu Victor, Damian Zamfir, Ceauşu Dumitru.”

Fiind mutat, i se face referat de reactivizare la noul domiciliu (25.02.1956). „A fost în totul de acord acceptând să lucreze şi în viitor ca informator. După aceasta i s-a luat un nou angajament schimbându-i-se şi numele conspirativ din (…) în (…).”

In noua situatie, Securitatea avanseaza propuneri indraznete. Intr-o alta caracterizare (08.09.1958) este descris foarte pozitiv. „Este modest, sociabil şi cu multă abilitate, datorită cărui fapt reuşeşte să-şi capete uşor încredere din partea elementelor pe care le contactează. Se bucură de multă popularitate în rândul membrilor cultului. De către noi se intenţionează a fi avansat în funcţia de preşedinte al conferinţei (…), fiind capabil să o îndeplinească şi să rezolve sarcinile ce i se vor încredinţa de către organele noastre. În acest sens urmează a face noi propuneri. Nu a fost şi nu este deconspirat.”

Studiu asupra numitului (…), propus ca agent informator (25.10.1952).

Este in varsta de 34 de ani, dezvoltat din punct de vedere fizic mediocru, fiind o fire cam bolnavicioasa.

Are o mimica de om posac, tacut, aceasta datorita firii sale influentata de ideile religioase.

Cultural este foarte bine pregatit, are cunostinte vaste in domeniul literaturii, al stiintei si in special in domeniul religios in care este specializat in urma studiilor la seminarul adventist si institutul biblic.

Este de asemena bine pregatit in domeniul pedagogiei si al propagandei religioase.

P(r)une probleme serioase, le discuta in aprofunzime si se descurca usor in situatii complicate. Obisnuieste mult in discutarea problemelor metoda chestionarelor.

Vorbeste putin, calculat si pune in discutii numai esenta problemei ce vrea sa lamureasca sau sa cunoasca.

In scris este foarte laconic. Tezele ce trateaza in scris au formula telegrafica.

Duce atat in familie cat si in societate o viata modesta, morala, nu are vicii sau pasiuni daunatoare. Nu este ingamfat sau sa se arate atotstiutor, desi are cunostinte.

Isi ingrijeste sotia si copilul ce are la care tine f. mult si-i place sa se duca in familia sa o viata onorabila si fara lipsuri.

Din punct de vedere politic are cunostinte, discuta probleme politice numai in ceea ce priveste activitatea sa misionara. In sedintele religioase indrumeaza pe coreligionari sa fie in viitorul vremei si-i convinge de acest lucru prin texte biblice talmacite de el in sensul celor ce vrea sa imprime. Nu se cunoaste pozitia sa intima fata de regim, ci numai din spusele lui si din manifestarile oficiale se poate deduce ca este in ritmul vremii.

Este fricos si se fereste de a face greseli spre a nu avea de a face cu organele de stat sau sa fie obiectul unor masuri din partea acestora.

Semneaza, Lt. de Securitate, M. Dinescu

Propunere de recrutare (25.10.1952) motivata de faptul că la Pierşinari, jud. Târgovişte, există un grup de reformişti conduşi de Rădulică Constantin. „Cum susnumitul a făcut în mod voluntar unele sesizări organelor noastre, propun a fi recrutat prin metoda convingerii folosind ura pe care acesta o manifestă faţă de [adventistii] reformişti. Recrutarea se va face în ziua de 27.10.1952 la el acasă întrucât în această zi poate fi găsit singur acasă la orele 19.”

In raportul despre cum a decurs recrutarea (27.10.1952) ofiterul mentioneaza: „Cum acesta a făcut unele sesizări anterioare organelor noastre cu privire la tendinţa preotului catolic Francisc Augustin, de a trece pe Adventişti la biserica Catolică, am purtat împreună discuţie asupra acestui subiect. . . . A dat angajamentul fără nici un fel de opunere. Am hotărât împreună ca întâlnirile să le avem la două săptămâni Joia la orele 19, când el întotdeauna este singur acasă.”

-sunt genul de om care isi baga pula-n ei de bani dar care nu poate trai fara ei
-sunt genul care isi arunca muci-n bere dupa care isi invita prietenii sa o bea
-sunt genul care face glume proaste dar si accepta glumele proaste
-sunt genul de om care vomita fara scrupule atunci cand e beat
-sunt genul de om caruia i se rupe de absolut toata lumea , indiferent de statutul lor social
-sunt genul de om care iti spune clar ceea ce il deranjeaza la tine
-sunt genul care uraste barfa
-sunt genul de om care iubeste femeile dar care NU le suporta asa cum sunt
-sunt genul care  daca nu bea cu prietnii.bea fara chef
-sunt genul care se pisa in liftul tau si pe unde il trece daca ii face placere
-sunt genul de om care iubeste tarfele,si nu numai
-sunt genul de om care nu suporta drogurile,dar mai trage cate un Joint
-sunt genul caruia ii plac perversiunile
-sunt genul de om care nu suporta “bulangii”
-sunt genul de om pierde vara
-sunt genul de om care nu suporta weekendurile sa stea in casa
-sunt genul care se plictiseste foarte repede
-sunt genul de om care iubeste apa
-sunt genul de om care uraste rutina
-sunt genul de om care deja a ramas fara inspiratie….

O caracterizare facuta de o persoana simpatica mie n-am de gand nici sa confirm nici sa neg afirmatiile facute mai jos… lectura placuta

Tu ai o masca de smecher dar de fapt esti o persoana foarte sensibila careia ii pasa de oameni dar se chinuie din rasputeri zi de zi ora de ora sa demonstreze contrariul si astfel faci tot felul de lucruri care sa demonstreze ca iti pasa doar de tine si nu dai 2 lei pe altii.

Ai momente in care iti place ii faci pe altii sa se simta bine numai ca nu stii nici tu daca o faci pentru ca asta iti doresti sa faci de fapt sau o faci ca sa arati tu ca esti cel dispus sa faca sacrificii pentru ceilalti. Iti place sa fii admirat si placut si inconjurat de cat mai multe persoane dar pe de alta parte iti place ca si persoanele din jurul tau sa se simta apreciate de tine.

Mai ai momente de reala intelepciune in care ii surprinzi pe cei din jurul tau cu sfaturi foarte mature si reusesti sa ii faci sa zambeasca sau chiar sa rada atunci cand au cei mai  multi nervi si cele mai multe frustrari din lume.

Concluzia este ca nu exista nicio concluzie pentru ca nu stii nici tu cum esti de fapt si astfel ar fi cam greu, daca nu chiar imposibil sa isi dea seama altii cum esti. Ai atatea contradictii in tine si lucruri care se bat cap in cap ca pana si tu ai obosit sa le mai faci fata.

In felul ei ciudat este o caracterizare de bine asta si persoana care o face demonstreaza inca o data ca este o gasca credula si naiva.

    Luna Iunie 2009…Anul scolar  s-a incheiat si Alexandra a finalizat clasa a I a cu coronita!!!!Dincolo de bucuria bunicilor si parintilor ,Alexandra e privita de noi si din punct de vedere al evolutiei privind programele de terapie aba de-a lungul acestui an .Nu facem bilant la sfarsit de an calendaristic si nici de an  scolar dar de data asta  vrem sa sa ne facem un plan pentru o mai buna integrare in anul scolar ce va urma ,dat fiind ca, desi Alexandra frecventeaza scoala speciala ,ea este totusi mult in urma celorlalti copii din clasa .Ne este oarecum teama ca invatatoarele nu se vor putea abate de la programa si nici Alexandra sa ajunga la nivelul clasei.

   Alexandra nu este inca pregatita sa scrie de mana ,sa stea in banca fara sa se ridice mai mult de 3 min (daca este lasata in lumea ei si se autostimuleaza ..poate sta mai mult pana cand se plictiseste si cauta alta autostimulare..) …sunt targhetturi prea mari in acest moment!

   Dar ,voi face acum o scurta caracterizare in limbaj comun despre ce reuseste Alexandra acum si ce inca ne apasa ,ne aduce un oftat ca nu putem sa facem mai mult…

 Asadar ,in ultimile luni a venit sesiunea ,iar Alexandra recent a luat vacanta si cum are mult timp la dispozitie si nici orele acelea putine de terapie aba nu se mai desfasoara cu aceeasi frecventa simtim ,observam ca unele achizitii  se Pierd!!! Bunicii  incearca sa o determine sa scrie ,sa spuna poezii ,sa se joace alabala …sa vorbeasca cu ea…dar cum Alexandra este un copil care constientizeza   ca are puterea sa detina controlul ..ne este usor sa ghicim cum se finalizeza in general incercarile disperate ale bunicilor.Totodata ,bunicii nu au cum sa inteleaga ,aplice principiile ,metodele de promovare ale limbajului ,regulile de N-N-P …asa ca …trist dar am observat saptamana trecuta ca :

-nu mai raspunde la nume constant,

-a devenit dependenta si are stari de protest daca incerci sa o indepartezi de la Tv cand sunt reclame ,stiri sau anumite emisiuni care sunt la anumite ore ,isi trage fotoliul ,isi ia un pai ca sa se autostimuleze si se uita fara rasuflare .

-nu mai spune fac pipi,isi da pantalonii jos desi e in alta camera

-te trage de mana in loc sa spuna hai cu mine!

-isi ia apa ,ce doreste fara sa ceara verbal

-se musca de mana ,tipa asurzitor daca o intrerupi din stereotipii sau anticipeaza ca o vei intrerupe.

-dupa 10 min imi spune,, peaca,pa ,,semn ca nu mai are chef de lectii .imi pune pantofii langa mine ,sa scape doar ca sa se reintoarca la stereotipiile ei.La masa in lectii dupa 2-3 min se ridica ,din veselie trecand brsuc la o totala nefericire.

                        Nu e grav si stim ca putem recupera ..dar e un timp in care puteam sa o invatam noi lucruri…

                                  Acum sa vorbim si despre lucrurile bune:  e bine ca in plan cognitiv nu a uitat!!

-are contact vizual  uneori mai mult de 5 sec ,precum si atunci cand se joaca sau de la distanta

-spune ,nuuu!,, la lucrurile nepreferate si in afara lectiilor.

-la imitare verbala mai avem de lucru pentru a obtine urmatoarele sunete:D ,J,R,S,T,Z!!!!!!!!!!

-Intinde mainile si arata sa te joci cu ea fripta,alabala,trece mosul pe salon …are initiativa in plan social!!!!

-a inceput sa inteleaga ..intai facem lectie..apoi te joci cu..;daca are un creion ca recompensa deja singura il pune deoparte ca stie ca trebuie sa faca lectie si tine mainile cuminti pana i-l dam.

-intelege notiunea de asteapta ,asteapta cam 5 sec ;     Răspunde la comanda “Mâinile cuminţi”

-a invatat sa asocieze , uneori si verbalizeaza ,animal cu mancarea specifica

-sa arate ce e pentru :mancat,spalat,baut

-stie sa ordoneze cifrele 1-10;stie sa ordoneze litere A-D

-recunoaste in expresiv:paine,foc,apa,cal,pi-i-ca,pai,bea,taie,pupa,schie(scrie),mamaie,mama,cata,cacaie(tataie),uca, cifrele de la 1-10 desi nu le spune f corect,

-completeaza la cantecele ultimul cuvant ;recunoaste multe cantecele si te indeamna sa i le canti;

-a renuntat la anumite fixatii !!!

-recunoaste meserii ,locuri,obiecte ,obiecte mediu,sorteaza ,face asocieri,coloreaza mai in interiorul desenului,se joaca si e mai vesela dar nu cu obiecte ci in special cu adultul,litere,silabe,potriveste cuvant la cuvant,potriveste culoarea la obiectele din mediu,recunoaste culoarea ceruta si daca stimulii sunt obiecte ,face puzzle 12 piese ,recunoaste emotii:vesela,suparata;recunoaste 2 categorii:haine,litere ;la imitare verbala avem propozitie din 2 cuvinte :subiect +verb ;taie pe linie,cerc;lipeste,scoate abtibilduri si cu ajutor lipeste de unde lipseste;uneste litere,cifre etc la fel pe fise ;identifica formele,literele,cifrele  chiar si in alt format;numara pe de rost pana la 10 ;a inceput sa numere si obiecte.

-Abilităţile  de imitaţie au consistenta

1. Imită mişcările grosiere (gros-motorii)
2. Imită acţiunile cu obiecte
3. Imită mişcările fine (motricitatea fină)
4. Imită mişcările orale(mai putin supt obrajii,umflat obrajii)
5. imita miscarile altei persoane
6. imita spontan

-arata cu degetul pe carte cand i se cere sa identifice obiecte,actiuni cunoscute

-raspunde cand este salutata si la plecare

  L a toate vacestea se adaoga si cele prezentate in pagina Proiect ,,zambet de copil,, ceea ce a invatat in acest ultim an.Se pare ca Alexandra poate si vrea ..dar nefiind o rutina si existand multe zile in care nu fac nici un program multe stagneaza ,altele devin inconsistente …Speram sa continuam si in  anul scolar  2009/2010 invatatoarele ,colegii sa regaseasca o fetita mult mai cooperanta ,mai dezvoltata nu fizic ci emotional ,cognitiv si verbal!!!

   Sunt multe lucruri importante de invatat ,toate la fel de importante !ne dorim sa nu mai alegem din lipsa resurselor financiare care duc la putine ore de terapie aba ,sa spunem facem si o invatam pe Alexandra asta ca e mai important decat….vrem sa o invatam tot ce se poate!cate putin din fiecare !chiar nu mai are timp!!!ironie fiind ca acum are de la 9.00 la 19.00 ,10 ore de timp liber…dar varsta de 8 ani..arata ca nu mai e acel timp necesar recuperarii partiale!!!

Reduc discursul la :

incerc /indraznesc in mod structurat si nestructurat sa ajut ,, remodelarea ,, Alexandrei!! Am nevoie de ajutor sa angajez 2 terapeuti pe care sa-i instruiesc si sa duca mai departe ceea ce deja s-a realizat! Vrem sa asiguram contract ,salariu ,formare ,mediu de lucru adecvat ,suport si tot ceea ce este nevoie pentru ca Alexandra sa isi desfasoare terapia si sa frecventeze scoala speciala nr 4 Bucuresti.

              Cu siguranta ,pentru toate acestea orice mic suport ne este de folos !!Si pe aceasta cale multumiri dnei .C.St.pentru ajutorul oferit privind anumite materiale de lucru.

 TULBURATOARE SAU NU ?!?!…..POVESTEA ALEXANDREI (  PRECUM SI A ALTOR COPII IN  CURAND),FARA SA VREAU SA FIM TRISTI PRIN ACEASTA 

                                     NU STRIG ,NU TIP ,NU DISPER ….DAR STIU CA UNDEVA/CINEVA/CUMVA   VA AUZI..CITI..AJUTA !

SPER SA FII SI TU ACELA CARE VEI CITI ACESTE RANDURI!

CU MULTUMIRI SI RESCPECT ,

CATALINA NICOLESCU (Toma)

http://asociatiainfantia.wordpress.com

http://materialeaba.wordpress.com

            CARACTERIZARE SUMARA ALEXANDRA –noiembrie 2007

Din punct de vedere al socializarii ,psihomotor,limbaj,comportament cognitiv:

-nu se joaca singura,nesupravegheata, orice obiect ,jucarie pe care il  ia se angajeaza in autostimulari,stereotipii  verbal ,visual ,tactil

-se bucura cand se observa in oglinda

-imita jocul cucu-bau

-se bucura la vederea parintilor,bunicilor persoanelor cunoscute

-nu raspunde la strigarea numelui si nu are contact visual mereu

-din date oferite de la mama nu o intereseaza copii din jurul ei in parc dar la o petrecere sta in mijlocul lor si participa la jocuri uneori ghidata

-nu imita pe cei din jur (scuturat haine,maturat, etc )

-are putine jucarii pe care sa le imbratiseze,deobicei cele cu care doarme

-exploreaza mediul inconjurator

-indeplineste ceea ce I se cere si  stie dar uneori dupa 2 ,3 comenzi

-asculta muzica dar povesti nu are rabdare sa asculte

-danseaza asa cum stie dupa muzica care-I place

-in jocuri nu asteapta mereu randul doar daca I se aminteste

-nu ii place sa se joace cu obiecte :masini,papusi, dar accepta prin imitare

-ii place sa-I faci jocuri cu 1,2,3 si gadilat ,trece mosul pe salon ,bicicleta cu picioarele ,sa-I spui/canti poezioare cu rima sau cantecele de copii ,jocuri cu mainile :ciresica,ala bala etc si desi nu repeta  dupa tine se uita la buzele tale , ii plac baloanele sa se joace cu ele ,sa puna forme in cub, potiveasca puzzle incastru ,sa faci hora ,alunelul,sa te tii te brate si  sa te invarti, sa faca tumba, imita miscaile (primele 4 )din cantecelul bata vantul frunzele,

-motor: e bine ,apropiata de copii de varsta ei, inclusiv abilitatile de autoservire si daca se va insista pe invatarea de a fi cat mai independenta la masa, imbracat, incaltat ,baie ar fi fantastic ! din p.d.v al motricitatii grosiere e mai bine decat cel al motricitatii fine ,pot enumera cateva abilitati la care se descurca fara ajutor:desurubeaza ,desface dopul la sticla , da sut la minge, lipeste destul de bine hartii ,urca scarile, se invarte, sta intr-un picior ,se coordoneaza folosind cand e cazul ambele maini, morisca, semnul victorie, strange pumnii,.. construieste turnuri din lego, mananca,bea ok pedaleaza,prinde mingea cu ambele maini,…are dificultati :sa taie cu foarfeca, sa modeleze  cu plastelina, sa loveasca corect cu paleta mingea,sa coloreze in interior corect fara sa depaseasca ,sa indoaie hartia,sa copieze litere ,desene, sa faca mersul piticului, sarit ca broasca,strengarului..

-limbaj:   -sarac. imita la comanda vocale, cateva consoane,consoana+vocale,are cateva cuvinte pe care le spune deseori correct(mama,papa,pipi,caca,hai,ou,gaben,ga-mi,ga in loc de da,pa,ia,ai,,,) de regula imita in acelasi timp cu tine altfel dupa ce ai terminat de spus repeta ori ultima silaba ori prima)

-repeta dubla silaba uneori fiind nevoie sa o opresti ca repeta de mai multe ori

-cand vrea ceva sau are nevoie de ceva nu scoate nici-un sunet ci trage de maneca adultul ,se duce spre usa uneori in aceasta situatie spune hai!,pune mana peste mana ta,te ghideaza

-reproduce cateva onomatopee invatate:bee,uu,cucu,ham,ga

Cognitiv:-intelege aproape orice I se cere,daca e atenta intelege si ceea ce vorebesc doua personae langa ea,stie si recunoaste obictele din jur mai mult in context,situatie

-Asociaza obiecte,imagini similar,identice,

-nu indica o imagine ceruta ,

-completeaza incastru,construieste pas cu pas constructii mai dificile iar cele simple se orienteaza mai bine

-copiaza linii vertcale si cerc

-Indica parti ale corpului:nas,urechi,cap,fund,picior,burta,cot,gura,

–intelege cateva cereri:sulfa,bate din palme,fa pa ,da un pupic

-imita la cerere cu usurinta,are contact visual la cerere :uita-te la mine si atunci cand ii place ce faci cu ea,interactioneaza bine daca nu cade in plictiseala,e docile daca intelege ce-I ceri,are reticenta la ce e nou dar treptat se acomodeaza si coopereaza,vine la lectii sau cand e chemata dar uneori nu din prima,sta in sarcina intre 1minsi 2 min ,e foatre vesela cand vede ca apreciezi ce face,e statica ,sta f.mult tolonita ,se angajeaza in diverse autostimulari:verbale,vizuale,,sa rupa fasii reviste,sa tacane cu pixuri,lingurite..in alte material,sa verse samponuri,..uneori linge obiecte,daca e intrerupta sau nu I se permita incepe si plange,se apasa,musca de mana,uneori tipa fara motiv (cred ca e autostim auditiva),la cerintele grele sau daca nu are dispozitia necesara te apasa cu palma peste gura,te trage de obraji ,se ridica din lectii uneori fara permisiunea ta,e ambitioasa in ceea ce vrea si se smiorcaie daca nu e ca ea

    E foarte putin motivata,cel mai mult ii place casetofonul,tv ul,ciocolata ,sucul .Lectiile cu ritm si rapid facute ,joaca vesela si scurta,fara sa fie complicate,recompensele verbale ,gadilaturi,o fac sa se simta bine sis a coopereze sis a accepte sa stea cu tine in camera cele 50 minute.

Leapsa de la Laura:

3 cuvinte despre mine:
*minim 10 persoane
Trip: realista, amuzanta, frumoasa
Vio: nebuna, haioasa, rea
Alex:realista,impunatoare,desteapta
Mirry: punk, crazy, cute
Gina: bere, kent4, ciocolata
Florin: isteata, frumoasa, intelegatoare
Andreea: nebuna, realista, desteapta
Chami: ciorba, pitzi, kalu (doar e chami)
Maria: inteligenta, caterinca, intelepciune
Ralphie: iubitoare, punkista, inteligenta
Costi: amica buna, nebuna, inteligenta

Leapsa merge mai departe laaaaaaaa Ralphie si Flo

În amurgurile zglobii de primăvară sau în cele melancolice de toamnă, pe străzile lăturalnice ale Iaşului pitoresc, se strecoară silueta elegantă a unui moşneag care, cu toată povara vârstei, se învredniceşte să-şi păstreze sprinteneala trupului şi voiciunea minţii. E vorba de profesorul A.C. Cuza. Roata vremii nemiloase, care macină fără cruţare pe alţii, pe dânsul parcă l-a ocolit cu dinadinsul; unii ar fi dispuşi să creadă că ea s-a temut să înfrunte tăişul unei riposte spirituale. Oricum ar fi, bătrâneţea lui A.C. Cuza ne oferă un spectacol reconfortant. Fostul profesor de economie politică nu prezintă nici una din metehnele oamenilor înaintaţi în vârstă. Cu toată povara celor 76 de ani, el îşi păstrează prezenţa de spirit, verva lui îndrăcită, luciditatea minţii şi unele din elanurile tinereţii. Chiar ideea lui fixă în materie de ideologie politică, nu este un reflex al vârstei, ci expresia unei convingeri. Privindu-l pe A.C. Cuza, bătrâneţea încetează de a fi un coşmar; are chiar însuşirea că se înfăţişează sub o formă atrăgătoare. Dl A.C. Cuza este destul de inteligent ca să-şi dea seama de această situaţie privilegiată şi destul de înţelept ca să nu se bucure de dânsa. Epicurean, în accepţia filosofică a cuvântului, el nu cunoaşte tumultul pasiunilor care consumă, ci numai neastâmpărul unei inteligenţe sclipitoare şi jocul săltăreţ al unui spirit veşnic treaz. Şi totuşi, acest om spiritual şi ironic, pentru care orice obiect sau întâmplare e prilej de zeflemea şi de butadă, reprezintă tocmai în domeniul expus tuturor fluctuaţiilor întruchiparea consecvenţei. E unul din rarii noştri oameni politici care concep politica nu ca un sport sau ca un mijloc de căpătuială, ci ca un apostolat.  În mijlocul tuturor transformărilor de ordin politic şi social, care au schimbat cu desăvârşire faţa lumii, el a înţeles să rămână statornic crezului său de o viaţă întreagă. Nu l-au impresionat prefacerile, nu l-au clintit curenţii. A rămas refractar oricărei adaptări sau influenţe. Fascinat de ţinta propusă, nu l-au abătut din drum nici osteneala, nici ispita, nici predicile, nici chiar dezamăgirea şi perspectiva unei rătăciri. Pelerin neostenit, el păşeşte cu nepăsare pe calea iluziilor. Înfruntă cu spirit obstacolele şi adversarii. Clipeşte şiret din ochi când ceaţa îi întuneca zarea; simte imbolduri noi, când discipolii se poticnesc sau îl reneagă. Cine putea bănui în tânărul epigramist de la Junimea pe fanaticul antisemit de astăzi? Nici firea lui pornită spre zeflemea, nici societatea ieşeană care favoriza fronda şi spiritul critic nu îndreptăţeau asemenea prevedere. Cu atât mai mult, cu cât pe vremea aceea tânărul A.C. Cuza era liber-cugetător, care se respectă, socotea religia ca un obstacol în calea progresului. Considera de a sa datorie să lupte împotriva acestei prejudecăţi sociale care menţine mulţimea în întuneric. Alături de alţi tovarăşi de idei desfăşoară o intensă activitate în favoarea cultului raţiunii. Şi astăzi, deşi se găseşte în fruntea unei mişcări cu caracter confesional, el a rămas în fond un adversar al bisericii, un eretic. Prin felul cum concepe şi propovăduieşte creştinismul, dl A.C. Cuza se aşază alături de cei mai mari eretici pe care îi numără biserica creştină. În contradicţie cu întreaga tradiţie a bisericii, stabilită de către sfinţii părinţi şi sinoadele ecumenice, dl A.C. Cuza tăgăduieşte valoarea vechiului testament ca şi originea iudaică a lui Isus Hristos. Punându-şi în gând să revizuiască creştinismul, cu scopul de a-l curăţa de toate impurităţile iudaice, el izbuteşte să-l altereze până la completa lui denaturare. Şi lucru curios, cu cât Cuza e preocupat să înlăture din creştinism orice urmă de influenţă iudaică, cu atât mai mult reuşeşte să se îndepărteze de scopul urmărit. Iar ca o culme a ironiei, sfârşeşte prin a ajunge la rezultate contrarii, căci creştinismul antisemitului Cuza nu este altceva decât un iudaism deghizat. Şovinismul ca şi intoleranţa pe care înţelege să le propovăduiască dl A.C. Cuza sunt note fundamentale ale spiritului iudaic. Creştinismul se caracterizează, dimpotrivă, printr-o toleranţă cât mai mare, prin dărâmarea barierelor dintre popoare, rase, confesiuni şi clase sociale, ca şi printr-un umanitarism larg şi generos. În această opoziţie stau originaliteatea, meritul şi măreţia religiei creştine. Judecata lui Cuza însă, întunecată de ceaţa pasiunii, a refuzat să vadă această deosebire. Obsedat de ideea antisemită, a terminat prin a-şi însuşi mentalitatea iudaică. Adânc impresionat de aspectul dezolant al societăţii româneşti, el n-a reţinut decât o singură preocupare: problema evreiască. Între o boierime care îşi trăia apusul existenţei sale şi o ţărănime necăjită şi ingnorantă, ruinată de subalimentare, alcool, pelagră şi alte boli sociale, vedea locul burghezimii ocupat de elemente străine. Nu era vorba de o simplă infiltrare, ci de o completă acaparare a vieţii economico-sociale. Vedea, de pildă, cum în Iaşi, un oraş de o importanţă aşa de mare, întreg comerţul este în mâna evreilor şi cum zi de zi, clădirile cele mai impozante care împodobeau cartierele boiereşti treceau în stăpânirea „jidanilor”, rămânând ca românii să populeze periferia. Îl îngrijora pe drept cuvânt faptul că în a doua capitală a ţării, între 1887 şi 1910, au murit mai mulţi decât s-au născut: 14.598 creştini şi s-au născut mai mulţi decât au murit 18.114 evrei. Conştient de rolul pe care îl joacă într-o societate clasa burgheză, element de echilibru şi factor hotărâtor în propăşirea unei naţiuni, prevestea vremuri grele pentru însăşi existenţa statului român, dacă nu-şi schimbă bazele putrede cu altele, capabile de a-i susţine viitorul. Iar baza aceasta sănătoasă o vedea economistul Cuza în crearea unei burghezii naţionale. În lumina crudă a realităţii din Moldova s-a volatilizat socialismul pe care Cuza îl contractase tinereţe, la Bruxelles. N-a rămas nici măcar o vagă reminisceţă. Nimic în atitudinea lui Cuza de astăzi care să trădeze pe fostul colaborator la „Contemporanul”. Autorul poeziilor care propovăduiau răsturnarea ordinei burgheze a devenit adversarul neînduplecat al socialismului. Renegatul credinţei socialiste nu vedea în această doctrină socială decât o creaţiune a „jidanilor” prin care poporul lui Israel vrea să-şi asigure supremaţia. Originea evreiască a lui Karl Marx ca şi a altor fruntaşi social-democraţi îi serveşte ca o dovadă hotărâtoare în susţinerea acestei afirmări. La fel judecă şi bolşevismul. Nu sunt evrei Troţki, Zinoviev ca şi alţi conducători sovietici? Că noua ordine socială caută să înlăture clasa exploatatoare şi, în acest caz, elementul evreiesc este cel dintâi lovit, ca unul care constituie într-o largă măsură o bună parte din lumea capitalistă, aceasta nu vrea s-o ia în seamă profesorul de economie politică A.C. Cuza. Dânsul nu ştie decât un singur lucru, că toate relele vin de la „jidani”- Dacă există criză şi falimentele se ţin lanţ, dacă grâul n-are preţ şi oamenii n-au de lucru, chit că de pe urma acestor neajunsuri suferă şi evreii, dl Cuza nu se dă înapoi ca să susţină că „jidanii” sunt de vină. D-sa este în stare să susţină că „jidanii” sunt cauza secetei şi a tuturor epidemiilor. Obsedat de problema evreiască, nu se sfieşte să cârtească împotriva tratatelor, trecând cu vederea faptul că aceste tratate consfinţesc hotarele României Întregite. Încredinţat că Liga Naţiunilor este o creaţiune iudaică, nu scapă prilejul ca să nu lovească într-însa, deşi această instituţie ocroteşte cu autoritatea ei morală integritatea teritorială a statului nostru. De dragul ideii antisemite aplaudă cu frenezie pe Gömbös şi Hitler, uitând că aceştia luptă pe toate căile pentru revizuirea tratatelor. Pe vremuri nu se dădea înapoi să simpatizeze cu Purischievici, deşi acesta urmărea cu energie sălbatică rusificarea Basarabiei. Îi era deajuns să ştie că Purischievici e antisemit. Nu poate să sufere democraţia fiindcă i se pare că acest regim ar fi într-o măsură oarecare opera masoneriei şi instrument de dominaţie în mâna elementului evreiesc. Pe semne, pe vremea aceea, democraţia avea altă semnficaţie în mintea lui A.C. Cuza. Numai aşa ne putem explica de ce după război are o altă atitudine şi susţine guvernarea cu decrete-legi. Are cel puţin meritul sincerităţii. Nu se sfieşte sî atace democraţia, într-un moment când toţi oamenii politici se îmbulzeau să afişeze convingeri şi programe democratice. De aftfel, întotdeauna i-a plăcut să facă opinie separată. Nu simte nici o atracţie să împărtăşească păreri comune şi idei curente. Are predilecţia atitudinilor izolate şi ambiţia iniţiativelor proprii. Nu consimte decât rar să se asocieze la acţiuni a căror iniţiativă nu porneşte de la dânsul. Îl repugnă rolurile în care nu dă tonul. Conştient şi mândru de propria lui valoare, are tăria să nu sacrifice de dragul unor beneficii trecătoare ambiţia legitimă a omului care vrea să revendice meritul iniţiativei. Torturat de spectrul primejdiei evreieşti, pentru toate situaţiile, dânsul n-are decât o singură explicaţie. O concepţie aşa de simplistă, surprinde din partea unui om cu o inteligenţă ascuţită şi spirit sarcastic. De obicei asemenea atitudini unilaterale şi rigide sunt caracteristica unor oameni cu mentalitatea primitivă şi cu inteligenţa lipsită de supleţe. De asemenea, e o natură să ne suprprindă fanatismul la o minte logică şi o fire ironică. Spiritul critic şi sarcastic macină dogmele, dizolvă credinţa, paralizează elanurile. La Cuza însă s-a întâmplat contrariul. Nu numai c-a reuşit să se sustragă urmărilor unor asemenea influenţe, dar şi-a îngăduit luxul să folosească contribuţia lor la promovarea ideilor sale. A fost un tur de forţă pe care Cuza l-a executat cu atâta îndemânare şi eleganţă, încât a trecut aproape neobservat în ochii mulţimii. Nu numai publicul cel mare, dar nici chiar intelectualii nu şi-au dat osteneala să se întrebe cum a fost cu putinţă ca un epicurian si un spirit sarcastic să se trezească de la ateism la fanatismul confesional? Care a fost criza sufletească ce a determinat această convertire? S-a produs ea brusc, pe drumul Damascului, sau lent şi pe nesimţite? Lipsa datelor şi amănuntelor care sunt hotărâtoare în asemenea cazuri ne opreşte să ne pronunţăm în cunoştinţă de cauză. Ne mulţumim numai să semnalăm contradicţiile, să exprimăm unele nedumeriri. Din felul cum se manifestă dl A.C. Cuza prin grai, scris şi fapte, ne face să credem că d-sa n-a descoperit pe Isus. Christ a rămas străin de sufletul său, ca şi atunci când profesa ateismul; ba poate acum mai mult decât atunci. Pe vremea aceea adia în sufletul său o undă de umanitarism. Cine ştie dacă astăzi mai găseşte un slab ecou într-ânsul durerea omenirii suferinde! După cum arată, se pare că dl Cuza se îngrijeşte să ascundă asemenea infirmităţi. La plămădirea crezului său de bună seamă c-a contribuit în largă măsură contactul cu Vasile Conta şi Mihai Eminescu. În preajma acestor doi oameni excepţionali pâlpâia un spirit deosebit de cel pe care îl cultiva Junimea. Pentru dânşii, patria şi neamul aveau o semnificaţie mistică, iar naţionalismul înseamnă o credinţă. Problema evreiască forma obiectul central al preocupărilor lor politice. Această problemă a avut într-ânşii doi interpreţi de rasă. Cuza n-a fost decât să fie un continuator al acestor iluştri înaintaşi. Şi-a luat sarcina să aducă mai departe făclia purtată de dânşii. Acţiunea antisemită susţinută de dl Cuza s-a izbit de ostilitatea cercurilor politice şi de indiferenţa opiniei publice. Deşi corespundea unei stări afective a mulţimii, ea n-a avut darul să cucerească adeziunea şi concursul maselor. Numai o parte din tinerert s-a grăbit să răspundă chemării profesorului Cuza. Îndeosebi şi-a exercitat nestingherit influenţa în rândurile studenţimii ieşene. Catedra de economie politică se transformase într-o tribună de pe care profesorul Cuza propovăduia doctrina antisemită. Folosea orice prilej ca să vorbească de primejdia evreiască şi de nevoia naţională a unei politici antisemite. Tema antisemită era lait-motivul cursului său de economie politică. I se va reproşa, nu fără temei, că în loc să ţină un curs conştiincios de economie politică, a preferat să facă operă de propagandă. Cuza, fără să se sinchisească de asemenea obiecţii, şi-a văzut liniştit de treabă. A găsit mai potrivit pentru chemarea sa de profesor şi mai util pentru formarea tineretului să prefere o astfel de operă de propagandă în locul predării unui curs sistematic şi doecumentat cu o bogată bibliografie. Acest fel de a se comporta al profesorului Cuza, în contradicţie cu mentalitatea şi maniera nemţească, e de natură să ne surprindă din partea unui om care şi-a făcut o bună parte din studiile sale în Germania. Nimic din aerul doctoral, grav şi pedant al profesorului neamţ, nimic care să trădeze într-ânsul pe fostul elev al liceului din Dresda. E meritul lui c-a ştiut să reziste influenţelor, izbutind să-şi păstreze individualitatea nealterată. Deşi teama antisemitismului forma lait-motivul prelegerilor sale, totuşi monotonia subeictului nu obosea şi nici nu plictisea la studenţi. Cuza avea darul să învioreze cursul cu spirite. Ştie să şarjeze cu succes, să caricaturizeze cu talent. Datorită acestor calităţi, profesorul A.C. Cuza ajunge unul dintre parlamentarii cei mai gustaţi şi periculoşi totodată. Riposta lui promptă şi usturătoare îi asigură aproape întotdeauna succesul. Un duel oratoric cu dânsul e cât se poate de primejdios. De cele mai multe ori adversarul iese ciopârţit. Este o adevarată delectare intelectuală să vezi în dezbaterile parlamentare pe moşneagul care numără 76 de ani cum mânuieşte cu tinerească sprinteneală floreta cuvântului. Susţine cu bărbăţie atacul, parează loviturile cu îndemânare, nimiceşte cu o ripostă adversarul. Deşi de zece ani de zile rosteşte la mesaj cam acelaşi discurs, asistenţa îl ascultă cu interes. Verva lui scântâietoare îi dă mereu un aer de prospeţime. O bună parte din ripostele lui spirituale fac ocolul ţării. Deşi cele mai multe dintr-ânsele nu sunt decât numai jocuri de cuvinte, au totuşi darul să placă. Se vădeşte în ele talentul de eprigamist al autorului. Păcat c-a neglijat cultivarea epigramei, genul unde avea toate şansele să devină maestru. Încercările reuşite din tinereţe îndreptăţeau această perspectivă. S-a mulţumit să risipească comoara de spirit în întâmplări mărunte din viaţa cotidiană. Literatura a suferit, astfel, o pierdere destul de simţitoare. Un talent de talia lui Cuza nu se găseşte pe toate cărările. În schimb, i-a plăcut să se îndeletnicească cu poezia lirică. Spirit prin excelenţă sarcastic, era natural să nu izbutească în acest domeniu. Poeziile sale de calitate mediocră au oferit lui Chendi un bun prilej să scrie articole de critică corosivă. Succesele uşoare în lumea fetelor de pension, cu romanţa la modă „deschide, deschide fereastra”, n-au fost în stare să mulţumească ambiţia literară a d-lui A.C. Cuza. Râvnea o altă aureolă. N-a renunţat la dânsa nici astăzi, când se găseşte la adânci bătrâneţe. Recentele poezii din „Convorbiri literare” sunt mărturii ale acestor veleităţi. Sunt persoane care impută lui Cuza caracterul negativ al mişcării sale. În loc să întreprindă, susţin dânşii, o acţiune de organizare a economiei naţionale şi educarea publicului în această direcţie, el s-a mulţumit să-şi risipească timpul şi energia în agitaţii sterile. Cele câteva geamuri sparte sau alte incidente de felul acesta n-au făcut decât să aduca apă la moara adversarului. De aceea unele spirite maliţioase susţin că dacă Cuza n-ar exista, evreii ar avea tot interesul să inventeze unul. Pentru acest motiv, cei mai mulţi preferă acţiunea naţionalistă cu caracter constructiv a unui Vintilă Brătianu, întreprinsă sistematic, urmărită cu îndărătnicie şi grijă migăloasă, fără gălăgie şi agresivitate. Dacă suntem nevoiţi să recunoaştem, într-o largă măsură, temeinicia criticilor aduse, nu urmează de aici negarea sau diminuarea valorii şi meritelor lui A.C. Cuza. Nu poţi învinui trandafirul că nu produce struguri. Prin întreaga lui structură sufletească, Cuza este un doctrinar şi un animator. Bogat în alte însuşiri sufleteşti, el e lipsit de spiritul practic şi darul organizării. Nici soarta lu l-a favorizat să aibă ca tovarăş un asemenea element. Asociaţia cu Iorga era departe ca să-i aducă această contribuţie preţioasă. Prin firea lui de artist, marele istoric nu putea să îndeplinească un asemenea rol. Pe de altă parte, capricios şi autoritar, Cuza nu era omul care să tolereze în preajma lui elementele de elită. Din pricina acestui fel de a fi al maestrului, mulţi din cei puţini, care formează cadrele partidului, au fost nevoiţi să-l părăsească. Lipsit de proba guvernării, el păstrează neştirbit prestigiul capacităţii neverificate. Rămâne însă un mare semn de întrebare dacă fiind la cârma ţării, Cuza ar fi izbutit să soluţioneze în sensul vederilor sale şi în chip satisfăcător problema evreiască. Date fiind dificultăţile, obstacolele şi complexitatea acestei probleme, e greu de presupus reuşita unei asemenea întreprinderi. Cei mai mulţi nu văd decât perspectiva falimentului. În aceasta eventualitate, mulţimea dezamăgită nu se va osteni să găsească explicaţia eşecului în ingratitudinea problemei şi vitregia împrejurărilor şi nici nu se va grăbi să acorde circumstanţe atenuante. Toleranţa fără restricţii faţă de oamenii pe care îi cunoaşte ca profesionişti ai guvernării, devine necruţătoare cu acei care îi înşală aşteptările. O atare primejdie îl pândeşte pe dl Cuza, odată cu perspectiva guvernării (1). În situaţia de astăzi, însă, are toate avantajele opoziţiei care te pune la adăpostul unor asemenea riscuri şi-ţi menţine aureola unei faime care nu este pusă la încercare. Dar este dl Cuza omul care să se mulţumească cu această satisfacţie de ordin platonic sau, dimpotrivă, râvnind gloria înfăptuirilor îndrăzneţe, poartă cu dânsul regretul dorinţelor neîmplinite? Dacă am cunoaşte pe dl Cuza ca un om pe care îl consumă pasiunea luptei, de bună seamă că răspunsul ar fi cât se poate de simplu. În ochii lui de veveriţă, însă, iscoditori şi gata oricând să clipească ironic, nu surprinzi pâlpâirea unei văpăi mistuitoare. Sunt momente, chiar, când îţi lasă impresia că-l preocupă mai mult grija unui trai comod ca şi bucuriile ce le oferă viaţa, decât urmărirea unui ideal. Dar e foarte posibil ca să nu fie la mijloc decât o aparenţă înşelătoare. Galeria oamenilor politici, Sterie Diamandi, Ed. Gesa, 1991, pag. 226-238.

În amurgurile zglobii de primăvară sau în cele melancolice de toamnă, pe străzile lăturalnice ale Iaşului pitoresc, se strecoară silueta elegantă a unui moşneag care, cu toată povara vârstei, se învredniceşte să-şi păstreze sprinteneala trupului şi voiciunea minţii. E vorba de profesorul A.C. Cuza. Roata vremii nemiloase, care macină fără cruţare pe alţii, pe dânsul parcă l-a ocolit cu dinadinsul; unii ar fi dispuşi să creadă că ea s-a temut să înfrunte tăişul unei riposte spirituale. Oricum ar fi, bătrâneţea lui A.C. Cuza ne oferă un spectacol reconfortant. Fostul profesor de economie politică nu prezintă nici una din metehnele oamenilor înaintaţi în vârstă. Cu toată povara celor 76 de ani, el îşi păstrează prezenţa de spirit, verva lui îndrăcită, luciditatea minţii şi unele din elanurile tinereţii. Chiar ideea lui fixă în materie de ideologie politică, nu este un reflex al vârstei, ci expresia unei convingeri. Privindu-l pe A.C. Cuza, bătrâneţea încetează de a fi un coşmar; are chiar însuşirea că se înfăţişează sub o formă atrăgătoare. Dl A.C. Cuza este destul de inteligent ca să-şi dea seama de această situaţie privilegiată şi destul de înţelept ca să nu se bucure de dânsa. Epicurean, în accepţia filosofică a cuvântului, el nu cunoaşte tumultul pasiunilor care consumă, ci numai neastâmpărul unei inteligenţe sclipitoare şi jocul săltăreţ al unui spirit veşnic treaz. Şi totuşi, acest om spiritual şi ironic, pentru care orice obiect sau întâmplare e prilej de zeflemea şi de butadă, reprezintă tocmai în domeniul expus tuturor fluctuaţiilor întruchiparea consecvenţei. E unul din rarii noştri oameni politici care concep politica nu ca un sport sau ca un mijloc de căpătuială, ci ca un apostolat. În mijlocul tuturor transformărilor de ordin politic şi social, care au schimbat cu desăvârşire faţa lumii, el a înţeles să rămână statornic crezului său de o viaţă întreagă. Nu l-au impresionat prefacerile, nu l-au clintit curenţii. A rămas refractar oricărei adaptări sau influenţe. Fascinat de ţinta propusă, nu l-au abătut din drum nici osteneala, nici ispita, nici predicile, nici chiar dezamăgirea şi perspectiva unei rătăciri. Pelerin neostenit, el păşeşte cu nepăsare pe calea iluziilor. Înfruntă cu spirit obstacolele şi adversarii. Clipeşte şiret din ochi când ceaţa îi întuneca zarea; simte imbolduri noi, când discipolii se poticnesc sau îl reneagă. Cine putea bănui în tânărul epigramist de la Junimea pe fanaticul antisemit de astăzi? Nici firea lui pornită spre zeflemea, nici societatea ieşeană care favoriza fronda şi spiritul critic nu îndreptăţeau asemenea prevedere. Cu atât mai mult, cu cât pe vremea aceea tânărul A.C. Cuza era liber-cugetător, care se respectă, socotea religia ca un obstacol în calea progresului. Considera de a sa datorie să lupte împotriva acestei prejudecăţi sociale care menţine mulţimea în întuneric. Alături de alţi tovarăşi de idei desfăşoară o intensă activitate în favoarea cultului raţiunii. Şi astăzi, deşi se găseşte în fruntea unei mişcări cu caracter confesional, el a rămas în fond un adversar al bisericii, un eretic. Prin felul cum concepe şi propovăduieşte creştinismul, dl A.C. Cuza se aşază alături de cei mai mari eretici pe care îi numără biserica creştină. În contradicţie cu întreaga tradiţie a bisericii, stabilită de către sfinţii părinţi şi sinoadele ecumenice, dl A.C. Cuza tăgăduieşte valoarea vechiului testament ca şi originea iudaică a lui Isus Hristos. Punându-şi în gând să revizuiască creştinismul, cu scopul de a-l curăţa de toate impurităţile iudaice, el izbuteşte să-l altereze până la completa lui denaturare. Şi lucru curios, cu cât Cuza e preocupat să înlăture din creştinism orice urmă de influenţă iudaică, cu atât mai mult reuşeşte să se îndepărteze de scopul urmărit. Iar ca o culme a ironiei, sfârşeşte prin a ajunge la rezultate contrarii, căci creştinismul antisemitului Cuza nu este altceva decât un iudaism deghizat. Şovinismul ca şi intoleranţa pe care înţelege să le propovăduiască dl A.C. Cuza sunt note fundamentale ale spiritului iudaic. Creştinismul se caracterizează, dimpotrivă, printr-o toleranţă cât mai mare, prin dărâmarea barierelor dintre popoare, rase, confesiuni şi clase sociale, ca şi printr-un umanitarism larg şi generos. În această opoziţie stau originaliteatea, meritul şi măreţia religiei creştine. Judecata lui Cuza însă, întunecată de ceaţa pasiunii, a refuzat să vadă această deosebire. Obsedat de ideea antisemită, a terminat prin a-şi însuşi mentalitatea iudaică. Adânc impresionat de aspectul dezolant al societăţii româneşti, el n-a reţinut decât o singură preocupare: problema evreiască. Între o boierime care îşi trăia apusul existenţei sale şi o ţărănime necăjită şi ingnorantă, ruinată de subalimentare, alcool, pelagră şi alte boli sociale, vedea locul burghezimii ocupat de elemente străine. Nu era vorba de o simplă infiltrare, ci de o completă acaparare a vieţii economico-sociale. Vedea, de pildă, cum în Iaşi, un oraş de o importanţă aşa de mare, întreg comerţul este în mâna evreilor şi cum zi de zi, clădirile cele mai impozante care împodobeau cartierele boiereşti treceau în stăpânirea „jidanilor”, rămânând ca românii să populeze periferia. Îl îngrijora pe drept cuvânt faptul că în a doua capitală a ţării, între 1887 şi 1910, au murit mai mulţi decât s-au născut: 14.598 creştini şi s-au născut mai mulţi decât au murit 18.114 evrei. Conştient de rolul pe care îl joacă într-o societate clasa burgheză, element de echilibru şi factor hotărâtor în propăşirea unei naţiuni, prevestea vremuri grele pentru însăşi existenţa statului român, dacă nu-şi schimbă bazele putrede cu altele, capabile de a-i susţine viitorul. Iar baza aceasta sănătoasă o vedea economistul Cuza în crearea unei burghezii naţionale. În lumina crudă a realităţii din Moldova s-a volatilizat socialismul pe care Cuza îl contractase tinereţe, la Bruxelles. N-a rămas nici măcar o vagă reminisceţă. Nimic în atitudinea lui Cuza de astăzi care să trădeze pe fostul colaborator la „Contemporanul”. Autorul poeziilor care propovăduiau răsturnarea ordinei burgheze a devenit adversarul neînduplecat al socialismului. Renegatul credinţei socialiste nu vedea în această doctrină socială decât o creaţiune a „jidanilor” prin care poporul lui Israel vrea să-şi asigure supremaţia. Originea evreiască a lui Karl Marx ca şi a altor fruntaşi social-democraţi îi serveşte ca o dovadă hotărâtoare în susţinerea acestei afirmări. La fel judecă şi bolşevismul. Nu sunt evrei Troţki, Zinoviev ca şi alţi conducători sovietici? Că noua ordine socială caută să înlăture clasa exploatatoare şi, în acest caz, elementul evreiesc este cel dintâi lovit, ca unul care constituie într-o largă măsură o bună parte din lumea capitalistă, aceasta nu vrea s-o ia în seamă profesorul de economie politică A.C. Cuza. Dânsul nu ştie decât un singur lucru, că toate relele vin de la „jidani”- Dacă există criză şi falimentele se ţin lanţ, dacă grâul n-are preţ şi oamenii n-au de lucru, chit că de pe urma acestor neajunsuri suferă şi evreii, dl Cuza nu se dă înapoi ca să susţină că „jidanii” sunt de vină. D-sa este în stare să susţină că „jidanii” sunt cauza secetei şi a tuturor epidemiilor. Obsedat de problema evreiască, nu se sfieşte să cârtească împotriva tratatelor, trecând cu vederea faptul că aceste tratate consfinţesc hotarele României Întregite. Încredinţat că Liga Naţiunilor este o creaţiune iudaică, nu scapă prilejul ca să nu lovească într-însa, deşi această instituţie ocroteşte cu autoritatea ei morală integritatea teritorială a statului nostru. De dragul ideii antisemite aplaudă cu frenezie pe Gömbös şi Hitler, uitând că aceştia luptă pe toate căile pentru revizuirea tratatelor. Pe vremuri nu se dădea înapoi să simpatizeze cu Purischievici, deşi acesta urmărea cu energie sălbatică rusificarea Basarabiei. Îi era deajuns să ştie că Purischievici e antisemit. Nu poate să sufere democraţia fiindcă i se pare că acest regim ar fi într-o măsură oarecare opera masoneriei şi instrument de dominaţie în mâna elementului evreiesc. Pe semne, pe vremea aceea, democraţia avea altă semnficaţie în mintea lui A.C. Cuza. Numai aşa ne putem explica de ce după război are o altă atitudine şi susţine guvernarea cu decrete-legi. Are cel puţin meritul sincerităţii. Nu se sfieşte sî atace democraţia, într-un moment când toţi oamenii politici se îmbulzeau să afişeze convingeri şi programe democratice. De aftfel, întotdeauna i-a plăcut să facă opinie separată. Nu simte nici o atracţie să împărtăşească păreri comune şi idei curente. Are predilecţia atitudinilor izolate şi ambiţia iniţiativelor proprii. Nu consimte decât rar să se asocieze la acţiuni a căror iniţiativă nu porneşte de la dânsul. Îl repugnă rolurile în care nu dă tonul. Conştient şi mândru de propria lui valoare, are tăria să nu sacrifice de dragul unor beneficii trecătoare ambiţia legitimă a omului care vrea să revendice meritul iniţiativei. Torturat de spectrul primejdiei evreieşti, pentru toate situaţiile, dânsul n-are decât o singură explicaţie. O concepţie aşa de simplistă, surprinde din partea unui om cu o inteligenţă ascuţită şi spirit sarcastic. De obicei asemenea atitudini unilaterale şi rigide sunt caracteristica unor oameni cu mentalitatea primitivă şi cu inteligenţa lipsită de supleţe. De asemenea, e o natură să ne suprprindă fanatismul la o minte logică şi o fire ironică. Spiritul critic şi sarcastic macină dogmele, dizolvă credinţa, paralizează elanurile. La Cuza însă s-a întâmplat contrariul. Nu numai c-a reuşit să se sustragă urmărilor unor asemenea influenţe, dar şi-a îngăduit luxul să folosească contribuţia lor la promovarea ideilor sale. A fost un tur de forţă pe care Cuza l-a executat cu atâta îndemânare şi eleganţă, încât a trecut aproape neobservat în ochii mulţimii. Nu numai publicul cel mare, dar nici chiar intelectualii nu şi-au dat osteneala să se întrebe cum a fost cu putinţă ca un epicurian si un spirit sarcastic să se trezească de la ateism la fanatismul confesional? Care a fost criza sufletească ce a determinat această convertire? S-a produs ea brusc, pe drumul Damascului, sau lent şi pe nesimţite? Lipsa datelor şi amănuntelor care sunt hotărâtoare în asemenea cazuri ne opreşte să ne pronunţăm în cunoştinţă de cauză. Ne mulţumim numai să semnalăm contradicţiile, să exprimăm unele nedumeriri. Din felul cum se manifestă dl A.C. Cuza prin grai, scris şi fapte, ne face să credem că d-sa n-a descoperit pe Isus. Christ a rămas străin de sufletul său, ca şi atunci când profesa ateismul; ba poate acum mai mult decât atunci. Pe vremea aceea adia în sufletul său o undă de umanitarism. Cine ştie dacă astăzi mai găseşte un slab ecou într-ânsul durerea omenirii suferinde! După cum arată, se pare că dl Cuza se îngrijeşte să ascundă asemenea infirmităţi. La plămădirea crezului său de bună seamă c-a contribuit în largă măsură contactul cu Vasile Conta şi Mihai Eminescu. În preajma acestor doi oameni excepţionali pâlpâia un spirit deosebit de cel pe care îl cultiva Junimea. Pentru dânşii, patria şi neamul aveau o semnificaţie mistică, iar naţionalismul înseamnă o credinţă. Problema evreiască forma obiectul central al preocupărilor lor politice. Această problemă a avut într-ânşii doi interpreţi de rasă. Cuza n-a fost decât să fie un continuator al acestor iluştri înaintaşi. Şi-a luat sarcina să aducă mai departe făclia purtată de dânşii. Acţiunea antisemită susţinută de dl Cuza s-a izbit de ostilitatea cercurilor politice şi de indiferenţa opiniei publice. Deşi corespundea unei stări afective a mulţimii, ea n-a avut darul să cucerească adeziunea şi concursul maselor. Numai o parte din tinerert s-a grăbit să răspundă chemării profesorului Cuza. Îndeosebi şi-a exercitat nestingherit influenţa în rândurile studenţimii ieşene. Catedra de economie politică se transformase într-o tribună de pe care profesorul Cuza propovăduia doctrina antisemită. Folosea orice prilej ca să vorbească de primejdia evreiască şi de nevoia naţională a unei politici antisemite. Tema antisemită era lait-motivul cursului său de economie politică. I se va reproşa, nu fără temei, că în loc să ţină un curs conştiincios de economie politică, a preferat să facă operă de propagandă. Cuza, fără să se sinchisească de asemenea obiecţii, şi-a văzut liniştit de treabă. A găsit mai potrivit pentru chemarea sa de profesor şi mai util pentru formarea tineretului să prefere o astfel de operă de propagandă în locul predării unui curs sistematic şi doecumentat cu o bogată bibliografie. Acest fel de a se comporta al profesorului Cuza, în contradicţie cu mentalitatea şi maniera nemţească, e de natură să ne surprindă din partea unui om care şi-a făcut o bună parte din studiile sale în Germania. Nimic din aerul doctoral, grav şi pedant al profesorului neamţ, nimic care să trădeze într-ânsul pe fostul elev al liceului din Dresda. E meritul lui c-a ştiut să reziste influenţelor, izbutind să-şi păstreze individualitatea nealterată. Deşi teama antisemitismului forma lait-motivul prelegerilor sale, totuşi monotonia subeictului nu obosea şi nici nu plictisea la studenţi. Cuza avea darul să învioreze cursul cu spirite. Ştie să şarjeze cu succes, să caricaturizeze cu talent. Datorită acestor calităţi, profesorul A.C. Cuza ajunge unul dintre parlamentarii cei mai gustaţi şi periculoşi totodată. Riposta lui promptă şi usturătoare îi asigură aproape întotdeauna succesul. Un duel oratoric cu dânsul e cât se poate de primejdios. De cele mai multe ori adversarul iese ciopârţit. Este o adevarată delectare intelectuală să vezi în dezbaterile parlamentare pe moşneagul care numără 76 de ani cum mânuieşte cu tinerească sprinteneală floreta cuvântului. Susţine cu bărbăţie atacul, parează loviturile cu îndemânare, nimiceşte cu o ripostă adversarul. Deşi de zece ani de zile rosteşte la mesaj cam acelaşi discurs, asistenţa îl ascultă cu interes. Verva lui scântâietoare îi dă mereu un aer de prospeţime. O bună parte din ripostele lui spirituale fac ocolul ţării. Deşi cele mai multe dintr-ânsele nu sunt decât numai jocuri de cuvinte, au totuşi darul să placă. Se vădeşte în ele talentul de eprigamist al autorului. Păcat c-a neglijat cultivarea epigramei, genul unde avea toate şansele să devină maestru. Încercările reuşite din tinereţe îndreptăţeau această perspectivă. S-a mulţumit să risipească comoara de spirit în întâmplări mărunte din viaţa cotidiană. Literatura a suferit, astfel, o pierdere destul de simţitoare. Un talent de talia lui Cuza nu se găseşte pe toate cărările. În schimb, i-a plăcut să se îndeletnicească cu poezia lirică. Spirit prin excelenţă sarcastic, era natural să nu izbutească în acest domeniu. Poeziile sale de calitate mediocră au oferit lui Chendi un bun prilej să scrie articole de critică corosivă. Succesele uşoare în lumea fetelor de pension, cu romanţa la modă „deschide, deschide fereastra”, n-au fost în stare să mulţumească ambiţia literară a d-lui A.C. Cuza. Râvnea o altă aureolă. N-a renunţat la dânsa nici astăzi, când se găseşte la adânci bătrâneţe. Recentele poezii din „Convorbiri literare” sunt mărturii ale acestor veleităţi. Sunt persoane care impută lui Cuza caracterul negativ al mişcării sale. În loc să întreprindă, susţin dânşii, o acţiune de organizare a economiei naţionale şi educarea publicului în această direcţie, el s-a mulţumit să-şi risipească timpul şi energia în agitaţii sterile. Cele câteva geamuri sparte sau alte incidente de felul acesta n-au făcut decât să aduca apă la moara adversarului. De aceea unele spirite maliţioase susţin că dacă Cuza n-ar exista, evreii ar avea tot interesul să inventeze unul. Pentru acest motiv, cei mai mulţi preferă acţiunea naţionalistă cu caracter constructiv a unui Vintilă Brătianu, întreprinsă sistematic, urmărită cu îndărătnicie şi grijă migăloasă, fără gălăgie şi agresivitate. Dacă suntem nevoiţi să recunoaştem, într-o largă măsură, temeinicia criticilor aduse, nu urmează de aici negarea sau diminuarea valorii şi meritelor lui A.C. Cuza. Nu poţi învinui trandafirul că nu produce struguri. Prin întreaga lui structură sufletească, Cuza este un doctrinar şi un animator. Bogat în alte însuşiri sufleteşti, el e lipsit de spiritul practic şi darul organizării. Nici soarta lu l-a favorizat să aibă ca tovarăş un asemenea element. Asociaţia cu Iorga era departe ca să-i aducă această contribuţie preţioasă. Prin firea lui de artist, marele istoric nu putea să îndeplinească un asemenea rol. Pe de altă parte, capricios şi autoritar, Cuza nu era omul care să tolereze în preajma lui elementele de elită. Din pricina acestui fel de a fi al maestrului, mulţi din cei puţini, care formează cadrele partidului, au fost nevoiţi să-l părăsească. Lipsit de proba guvernării, el păstrează neştirbit prestigiul capacităţii neverificate. Rămâne însă un mare semn de întrebare dacă fiind la cârma ţării, Cuza ar fi izbutit să soluţioneze în sensul vederilor sale şi în chip satisfăcător problema evreiască. Date fiind dificultăţile, obstacolele şi complexitatea acestei probleme, e greu de presupus reuşita unei asemenea întreprinderi. Cei mai mulţi nu văd decât perspectiva falimentului. În aceasta eventualitate, mulţimea dezamăgită nu se va osteni să găsească explicaţia eşecului în ingratitudinea problemei şi vitregia împrejurărilor şi nici nu se va grăbi să acorde circumstanţe atenuante. Toleranţa fără restricţii faţă de oamenii pe care îi cunoaşte ca profesionişti ai guvernării, devine necruţătoare cu acei care îi înşală aşteptările. O atare primejdie îl pândeşte pe dl Cuza, odată cu perspectiva guvernării (1). În situaţia de astăzi, însă, are toate avantajele opoziţiei care te pune la adăpostul unor asemenea riscuri şi-ţi menţine aureola unei faime care nu este pusă la încercare. Dar este dl Cuza omul care să se mulţumească cu această satisfacţie de ordin platonic sau, dimpotrivă, râvnind gloria înfăptuirilor îndrăzneţe, poartă cu dânsul regretul dorinţelor neîmplinite? Dacă am cunoaşte pe dl Cuza ca un om pe care îl consumă pasiunea luptei, de bună seamă că răspunsul ar fi cât se poate de simplu. În ochii lui de veveriţă, însă, iscoditori şi gata oricând să clipească ironic, nu surprinzi pâlpâirea unei văpăi mistuitoare. Sunt momente, chiar, când îţi lasă impresia că-l preocupă mai mult grija unui trai comod ca şi bucuriile ce le oferă viaţa, decât urmărirea unui ideal. Dar e foarte posibil ca să nu fie la mijloc decât o aparenţă înşelătoare. Galeria oamenilor politici, Sterie Diamandi, Ed. Gesa, 1991, pag. 226-238.