Sursa: http://www.comunicatedepresa.ro/eveniment_detaliu.php?cid=3641&pg=1&zi=&luna=11&an=2009&tp_ev=1&cuv=

di Federico Fubini

In Italia esistono circa 35 milioni di carte di credito e le telefonate ai loro proprietari negli ultimi anni saranno state almeno altrettante. La persona che chiama per conto della società fornitrice della carta è uno sconosciuto, ma sembra che ci conosca meglio dei nostri familiari: ogni acquisto anomalo per il nostro stile di vita diventa subito oggetto di verifica, casomai qualcuno avesse rubato o clonato la nostra moneta elettronica.

I software che «schedano» Chi scrive non è mai stato chiamato per acquisti compiuti in molti luoghi anche lontani dall’Italia; ma il giorno dopo una spesa settimanale più alta del solito, in un supermercato di Milano diverso dal solito, il telefono ha squillato (la carta era stata clonata). Basta chiedere a chiunque incontriate, per raccogliere decine di esperienze così.

Non è un caso: in un anno in Italia si fanno circa un miliardo e mezzo di transazioni per carta o Bancomat, e le compagnie che assicurano i pagamenti sono corse ai ripari. Oracle, IBM o Sap BusinessObjects forniscono loro sistemi di software (costano centinaia di migliaia di euro) in grado di standardizzare con sofisticati algoritmi i comportamenti di ognuno di noi. Qualunque deviazione dai nostri tipici movimenti dà luogo a un allarme nel computer di un funzionario, che ci farà chiamare per capire se questa o quella spesa sono davvero nostre.

Misure preventive, in questo caso. Ma poter entrare nella psiche del cliente, saperne prevederne gusti e reazioni, presenta un valore di mercato che la recessione non fa che accrescere. L’investimento in pubblicità può diventare più mirato e efficace, perché sarà diretto (via posta, email, sms o telefono) a chi si è già individuato come potenzialmente interessato a una certa offerta. Anche il cosiddetto «cross-selling» diventa più facile: quando una banca «vede» l’acquisto di un cliente da Prénatal via carta di credito, per esempio, saprà che le conviene farsi avanti a proporgli una polizza con piano di accumulo per neonati.

Le attuali tecnologie accrescono il valore delle moli immense dei dati raccolte con un’attività di mercato. Al costo di milioni di euro, i grandi gruppi di software producono sistemi di «market intelligence» che permettono ciò che viene definito «marketing comportamentale» sulla base dei nostri «profili psicosociali».

In Italia Seat Pagine Gialle o TicketOne (vendita di biglietti online per eventi e concerti) mettono già a disposizione le proprie banche dati, basate sui profili dei clienti divisi per età, sesso, residenza (ma conoscono anche i poteri d’acquisto), per campagne mirate di gruppi come Bmw, Vodafone, Bottega Verde. Altre società come la NextPlora di Andrea Giovenali (e altre tre o quattro) svolgono analisi a campione sulla clientela delle banche o altri grandi gruppi, dopo un filtraggio compiuto attraverso i software.

Le «spie» in maternità Lo stesso Giovenali e Giorgio Aretino, manager di TicketOne, sottolineano come le loro attività si svolgano nel rispetto della legge. Vengono usate solo le informazioni di clienti che danno il loro consenso a vari livelli, per i dati personali o trattabili in aggregato. Ma non tutto si svolge sempre entro i limiti previsti dalle regole. Nel 2007 il Garante della Privacy ha sanzionato il gruppo La Sfera Editore «per la «schedatura» di decine di migliaia nomi di neomamme e neonati raccolti e usati in modo illecito a fini di profilazione e marketing».

La Sfera pubblica una collana di «guide per genitori », manuali intitolati «E adesso… coccole: come la tenerezza aiuta a crescere». Ma, accusa il Garante, si faceva aiutare dal personale dei reparti maternità a schedare le puerpere (nomi, cognomi, età, numeri del telefono eccetera) remunerandolo «con regali di valore proporzionale al numero di nominativi raccolti». Pochi mesi prima un’altra sanzione aveva colpito la ItalyJolly (catena Jolly Hotels) sempre perché definiva i «profili » dei clienti tramite i gusti rivelati dai loro consumi, senza chiederne il permesso; i dati di chi aderiva a un’operazione a premio tipo «carta di fedeltà», anche qui senza consenso, venivano poi passati a società di noleggio o compagnie aeree.

I gestori dei telefoni Anche la catena di grande distribuzione Gs anni fa è incappata nelle sanzioni del Garante per le «carte di fedeltà », da cui risulta tutto ciò che una persona compra al supermarket (inclusi prodotti del «presidio medico- chirurgico»). Ma queste indagini appaiono limitate rispetto a quanto accade con le compagnie telefoniche. Nei mesi scorsi il Garante della Privacy ha condotto ispezioni a H3G, Fastweb e Telecom Italia. L’autorità sostiene di aver «verificato un’impressionante attività di profilazione degli utenti fatta dai gestori telefonici senza il consenso degli interessati» (Fastweb precisa che, nel suo caso, non sono state riscontrate «irregolarità gravi»).

Di certo, scrive il Garante, in alcuni di questi gruppi i dati «sono stati usati per profilare le abitudini dei clienti, conoscerne le preferenze, analizzare le spese telefoniche e molto altro». Le compagnie avrebbero «segmentato» la base dei clienti esaminando i volumi di spesa e le reti a cui sono dirette le chiamate. L’analisi si sarebbe svolta con i software ma anche, dice il Garante, «in parte manualmente tramite persone fisiche». Alla fine la clientela sarebbe stata divisa in gruppi catalogati «platino», «oro», «argento», eccetera.

La legge? Apre al Far West I nomi danno un’idea del valore racchiuso nelle banche dati. Giorgio Aretino di TicketOne stima che ognuno degli 840 mila che ha fornito il consenso può rendergli circa 50 centesimi l’anno in campagne di marketing, ma nel suo caso si tratta di informazioni rudimentali. Per chiunque possa approfondire i gusti, lo stile di vita e le esigenze di un individuo, il valore sale. Per le compagnie telefoniche e le catene di supermarket una ragione di interesse nelle banche dati è l’applicazione, imminente, della direttiva europea Sepa (Single Euro Payments Area).

Questa legge permette a gruppi come Vodafone o Carrefour di emettere carte di credito valide per acquisti legati alle loro attività; nel frattempo gruppi come Nokia sviluppano piattaforme per i pagamenti tramite i cellulari e affini. Se telefono e carta di credito diventano sempre più un’unico oggetto, la massa di dati disponibili aumenta fino a coprire praticamente tutta una vita, dalle spese, ai gusti, agli spostamenti. E la legge, anziché proteggere, ormai espone gli individui: giorni fa anche alla Camera è passato un emendamento (infilato nel «salva infrazioni Ue» e presentato dal senatore Lucio Malan del Pdl) che proroga varie deroghe alle norme sulla privacy e impone l’iscrizione a un registro del Garante per chiunque voglia impedire l’uso dei propri dati personali. Chi non s’iscrive, magari perché non sa che deve farlo, di fatto dà il suo assenso: l’anticamera del Far West.

Pubblicità ad personam La pubblicità da cui saremo raggiunti diventerà «chirurgica» come lo è già sul web? Oggi scegliete un libro su Amazon o una canzone su iTunes, e i siti vi suggeriranno ciò che può piacervi visto ciò che avete comprato. Ma ora il «marketing comportamentale», di cui Google è il profeta, entra nella vita quotidiana. Ci sarebbero i guardiani della legge, è vero. Ma devono difendere quel vitale spicchio di libertà chiamato «privacy» con mezzi molto esigui. Un esempio? Il Garante della Privacy aveva dato tempo fino al 30 settembre scorso a tutte le compagnie telefoniche per una «verifica preliminare ».

Tutti i gestori hanno risposto e spiegato come e perché sono in regola, a partire da Telecom Italia, e ora il Garante sta analizzando. Ma le forze in campo non sono pari. Dagli uscieri al presidente, l’authority è composta di 125 persone e di queste non più di 20 dedicate alla «profilazione». Dall’altra parte sono schierati giganteschi gruppi bancari, reti globali delle carte di credito, gruppi multinazionali di telecomunicazioni, del turismo o della grande distribuzione. Benché aumentate di recente fino a un massimo di 300 mila euro, le multe possibili per le violazioni della «privacy» restano una frazione del costo di un solo software di «market intelligence». La crisi poi conferisce alle banche dati nuovi significati.

Negli Stati Uniti psicologi e matematici lavorano ormai insieme per individuare i profili dei clienti che salderanno (o no) la loro carta di credito. Chi compra sementi per piccioni è un debitore affidabile, pare (rivela senso di responsabilità sociale nel nutrire uccelli non suoi); sembra ci sia da diffidare invece di chi acquista piccoli teschi cromati da appendere in auto.

Le banche in Italia, radicate nel territorio e vicine ai clienti, usano metodi tradizionali. Di recente in Unicredit si è aperto un dibattito su come poter esprimere il valore dei dati contenuti nelle otto milioni di carte emesse in Italia, nel rispetto della legge. «Oggi non utilizziamo le informazioni di spesa dei singoli né per il marketing né per il rischio di credito », dice il responsabile di marketing di gruppo Frederik Geertman.

Stessa linea a Intesa Sanpaolo, che però non precisa quante carte di pagamento ha emesso. Intanto alcune società minori, per esempio nel settore delle scommesse, sono così ansiose di distribuire carte prepagate che lo fanno anche senza contratto firmato del cliente. Fino a che un giorno magari compreremo cibo da piccioni, ma per poi affidare le nostre missive solo a loro.

Fonte: www.corriere.it

S-a deschis Târgul Internaţional de Carte GAUDEAMUS 2009! Editura Noua Speranţă este prezentă din nou la această manifestare de amploare şi, dacă sunteţi din Bucureşti sau din apropiere sau dacă vă aflaţi în trecere prin Bucureşti, sunteţi invitat să vizitaţi standul editurii Noua Speranţă în Pavilionul Central al ROMEXPO, nivelul 3.20, standul 206, de Joi, 26 Noiembrie până Duminică, 29 Noiembrie, între orele 11 şi 20. Cu această ocazie, editura Noua Speranţă practică o reducere de preţ de 25% pentru toate titlurile din ofertă, iar studenţii şi profesorii Institutelor Teologice beneficiază de o reducere de 35% din preţul de listă al cărţilor.

De această ofertă însă beneficiază şi cei care nu pot fi prezenţi la Târg! Vizitaţi standul de carte on-line www.nouasperanta.ro şi, pe toată perioada târgului beneficiaţi de aceeaşi reducere de 25% pentru toate cărţile comandate!

Selecţia de titluri de carte pentru copii, adolescenţi, tineri şi familii este bogată, cuprinzând şi titluri noi, cărţi de o calitate remarcabilă.

                  Dupa destul de multe analizari si multi neuroni irositi am ajuns la o concluzie : cartea are foi. O concluzie pe cat de banala, pe atat de adevarata, nu? Viata este o carte cu foi albe. O carte a carei autor esti tu. Tu scrii fiecare capitol, fiecare propozitie, pui fiecare virgula. Poate cateodata incerci sa stergi si sa scrii iar. Si de asta ma apuca nervii cand aud diferiti oameni sau citesc diferite texte care au la baza ideea “ce imi rezerva viitorul”. Pai viitorul ala saracu’, hai ca iti spun eu ce iti rezerva: nimic. Daca tu stai cu mainile in buzunare si astepti sa iti pice un sac de bani in cap, mai greu. Asa ca tu, draga autorule, scrie’ti cartea, ca nimeni nu o va scrie in locul tau. Pune mana si stabileste ce iti doresti si munceste sa il obtii.
                  Zilele trecute mi’au ramas in cap 2 versuri : Vezi tu..atat am asteptat sa vedem daca’ntelegi/Ca poti sa ai tot ce’ti doresti daca stii ce sa alegi. Mare dreptate au. Dar pana la urma si daca ai ales gresit. Ce daca? Esti suparat o zi, 2, 5, o saptamata. Dar hai ho! Cat stam asa sa pierdem timpul? Ne impachetam frumos catrafusele si mergem mai departe. Scriem un alt capitol. Pot spune si din experienta proprie. Uneori sunt atat de sigura pe alegerile pe care le fac, de ma inalt pana la norisorul ala cu numarul 9. Iar cand se dovedeste ca decizia mea nu a fost cea buna, caaad de la o distanta destul de mare fata de sol. Ei si? Asta e. Fiecare face greseli. Fiecare are parte de dezamagiri. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stau 100 de ani sa plang dupa oale sparte. Sau mai e faza aia “Invata din greselile tale si ale celorlalti”. Pai cred ca daca as fi invatat ceva din fiecare greseala pe care am facut’o, Einstein ar fi cu 10 trepte mai jos decat mine.
                  Trecem prin viata. Avem carti pline de experienta, pline de sentimente. Fiecare dintre noi este un autor. Despre paginile scrise insa…

Un divertente gioco di carte che segue le solite regole dei solitari a piramide. Cliccando su due carte il cui valore sommato equivalga a 13 bisognerà cercare di eliminarle tutte dallo stage di gioco. L’ambientazione è in Egitto, e la grafica molto curata e ben realizzata

Pyramid Solitaire Ancient Egypt

“Lasa-ma domne-n pace!” momentan vegetez cufundata de ganduri idioate incercand sa termin de citit un capitol din enigma don’soarei Otilia, adica citesc pana ma plictisesc de tot, eventual pana mi se acreste de carte si o arunc cat colo in rafturile care bineinteles nu mai sunt sterse de praf de o caruta de timp, à propos de carti, azi cam trebuia sa ma duc pe la Gaumeadus dar am preferat sa stau acasa si sa ma “bucur” de timpul liber pe care-l am…zilele astea am o perioada mai emo asa pentru ca sunt un om semigripat, realmente mort, oricum nu ma vaccinam pentru nicio gripa canina, porcina, aviara, caprina etc.
Am ganduri mari sa-mi tai parul, daaa parul ala lung, saten si ondulat al meu care mi se pare mai mult lana, mi-ar placea sa nu mai fiu nevoita sa-l perii zilnic, sa plang dupa fiecare fir cazut…pur si simplu l-as purta valvoi sau ciufulit in cap, cred ca mi-ar fii mult mai bine…

Nu am mai avut timp sa aberez pe blog tocmai pentru ca am fost prea ocupata cu programul “scoala-teme-movies”. Acum sunt prea nervoasa sa mai scriu ceva frumos cum scriam odata…ma enerveaza sa vad cum se labarteaza falnic un ditamai cosu’ pe faţa mea si ma face sa ma simt mult mai jalnica decat sunt momentan…
Ma enerveaza lumea tocmai pentru ca nu mai e soare, vara si caldura. Acum va e frig si deveniti mai ursuzi, va inchideti intr-o carapace unde hibernati, adunati energie pentru o perioada care este mult prea departe…in fine, ma vindec de EMOnita curand…

Avem traducerea, avem paginarea, avem coperta. Urmează indexarea şi tipărirea cărţii. Totuşi, nu ştiu dacă în „luna cadourilor” ne vom putea face cadou „ucenicia” lui Bonhoeffer. Mai jos coperta şi un fragment din Nota editorului.

Această veritabilă Imitatio Christi, izvorâtă din mediul luteran şi adresată creştinului din secolul XX, continuă să fascineze şi să inspire, nu numai prin limpezimea şi forţa ideilor pe care le conţine, ci mai ales datorită faptului că însăşi viaţa lui Dietrich Bonhoeffer s-a identificat radical cu ucenicia, într-una dintre cele mai tenebroase perioade ale istoriei. Încleştarea cu nazismul îl apropie pe Bonhoeffer de un alt mare luteran, Richard Wurmbrand, martor credincios al rezistenţei împotriva celuilalt malheur du siècle, comunismul. Şi unul, şi celălalt au cunoscut „harul care costă scump”, iar prin el, glasul lor a răsunat mult dincolo de graniţele propriei lor confesiuni.

Acum doua zile scriam despre un eveniment ce avea sa aiba loc la Carturesti: Gargui, Andrew Davidson si Maria Dinulescu la Carturesti. Ei bine, evenimentul a avut loc si eu am fost acolo impreuna cu Fishu’ meu cel drag care a acceptat sa ma insoteasca.

Ce pot sa spun despre ce s-a intamplat acolo? Mi-a placut si nu mi-a placut. Mi-a placut ideea de intalnire cu cei care au citit, sunt in curs de citire sau vor citi cartea respectiva si, de asemenea, ideea de intalnire cu persoana care este in spatele personajelor si a intregii actiuni. Eram curioasa sa vad cum este, de fapt, domnul Davidson, sa il vad pe omul acela care a scris “Gargui”, sa vad daca este un om care traieste in lumea lui cu personajele si cu actiunea cartilor lui sau daca este un om ca toti ceilalti. Poate ca o sa spuneti ca gresesc si ca toti scriitorii sunt oameni ca toti ceilalti. Andrew Davidson mi s-a parut un om normal, parea putin emotionat, dar cine nu ar fi in astfel de momente, nu? Cand a inceput sa vorbeasca despre “Gargui” si sa raspunda la intrebarile care ii erau adresate, recunosc, mi s-a parut putin ciudat, dar dupa aceea am stat si m-am gandit si am realizat ca ce spunea el era relevant si nu avea de ce sa mi se para ciudat. Ei bine eu aveam impresia ca si el este un scriitor care are o anumita viziune asupra lumii si care prin ceea ce scrie isi creaza propria lui lume, o lume pefecta, cel putin in viziunea lui. Stiu ca eu personal asa fac, dar un aspect important in toata povestea asta e ca eu nu sunt si nici nu ma scriitoare. Dar sunt un om care o sa isi spuna parerea.

In primul rand, locul in care a avut loc evenimentul mi s-a parut incredibil de rece. Nu am mai fost in cafeneaua Carturesti pana ieri, dar oricum eu mi-o imaginam ca pe un loc in care sunt carti si in care predomina lemnul. Vedeam rafturi cu carti si hartie ingalbenita peste tot. Am fost intampinata, insa, de niste ziduri de caramida si de o podea de ciment. Hmmm… ok. Ei asa au vazut locul, merita tot respectul pentru faptul ca totusi l-au vazut. Totusi eu as fi preferat ca totul sa aiba loc in librarie. Ar fi fost ceva mai dragut, o atmosfera mai lejera si mai calda. Dar poate ca s-au gandit si organizatorii la acest lucru si le-a fost adus la cunostinta ca nu se poate.

In al doilea rand (si aici tin sa mentionez din nou: stiu ca nu sunt cea mai in masura sa critic!), nu mi-a placut cum a fost citit acel pasaj din carte. Personal, daca nu as fi inceput sa o citesc si daca as fi aparut acolo din pura intamplare, fara sa stiu nimic despre carte sau despre eveniment, nu m-ar fi convins nici macar sa pun mana pe ea sa o rasfoiesc.

Si acum, stiu ca ma repet, dar asta este. Ideea este incredibila. E genul de adunare la care as participa mereu cu interes pentru ca poti sa descoperi oameni noi, poti sa vezi cum gandesc cei din jurul tau, poti sa intelegi lucruri asupra carora aveai dubii. De exemplu, daca as fi citit cartea pana la sfarsit as ar fi fost altceva, as fi avut ce sa intreb si as fi inteles lucruri pe care poate o sa le intalnesc pe parcursul cartii si care or sa ma bage intr-o ceata totala. Oricum, cartea am inceput-o, la Carturesti am fost si ca o concluzie, tot ce pot sa spun e atat: Felicitari celor care au avut ideea organizarii acestui gen de evenimente. Sper sa mai am ocazia sa mai particip si la altele.

Mai jos sunt cateva poze din cele pe care le-am facut aseara.

…….………….. ……………

]]> http://diva7.wordpress.com/2009/11/25/carti-si-matematica-sau-invers/ Wed, 25 Nov 2009 11:52:54 +0000 Alina http://diva7.wordpress.com/2009/11/25/carti-si-matematica-sau-invers/ http://epngouvy.wordpress.com/2009/11/25/les-zteliers-du-mardis-creation-de-cartes-de-menu/ Wed, 25 Nov 2009 09:52:56 +0000 Sophie http://epngouvy.wordpress.com/2009/11/25/les-zteliers-du-mardis-creation-de-cartes-de-menu/

Bonjour à toutes et tous

Pour vous donner envie de venir avec nous, je vais vous raconter notre atelier

Mardi 24 novembre le thème était les cartes et/ou les menus,  l’approche des fêtes obligent

Nous avons découvert le logiciel “Photofiltre” un logiciel gratuit et téléchargeable via le site de l’EPNhttp://epn-gouvy.com

Une bonne ambiance, des participantes et oui nous n’avions que des dames et voici quelques unes de leurs réalisations.

Après quelques explications toutes se sont mises au travail.

L’une a réalisé un menu et d’autres des cartes pour la famille, c’est tellement plus valorisant et plus agréable de faire ses cartes soi-même.

Le plus difficile a été le choix des images ou des photos a insérer sur la carte !

Comme d’habitude les heures passent trop vite et voila déjà l’heure de finir nos dernières retouches.

L’avantage c’est que ces dames pourront continuer à la maison n°1 puisque le logiciel est gratuit et donc pas de difficulté à le télécharger et n°2 les techniques qui sont apprises à l’EPN pourront être refaites à la maison.

De plus nos utilisateurs ou utilisatrices savent que si elles ne parviennent plus à refaire une technique, un petit mail à Sophie et le tour est joué, par retour de courrier, la solution leur sera envoyée !

Alors qu’attendez vous pour venir nous rejoindre?

A bientôt

Sophie animatrice EPN Gouvy

Candva am auzit de o carte,de niste povesti…Este vorba de Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai.M-am gandit sa impart cu voi bucuria lecturarii acestei opere:).Voi va reamintiti de el ?:)

Merita citit..sau recitit.

Download cartea

In 1957, apare cartea autorului Nicolai Nosov Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai, iar eroul Habarnam/Niznaika devine un adevarat Ostap Bender al copiilor. Nosov se refugiaza in literatura pentru copii si inventeaza o poveste, o lume utopica, povestita destul de didactic, dar in care plaseaza un erou neobisnuit, mai degraba un antierou, care va fi adorat de copii. Maturii il vor citi intr-o alta cheie.

Cine-i Habarnam? Stiu ca e cunoscut si peste hotare, iar pentru cei care nu-l stiu le voi spune citeva cuvinte. Imaginati-va un erou de poveste al anilor ’60, care nu e decit echivalentul „elementelor informale”, al celor numiti stiliaga. El e imbracat dupa ultimul racnet al modei, condamnata de oficialitati: poarta o sapca mare si albastra, pantaloni in stilul kanareika si o camasa portocalie, peste care atirna o cravata verde. El nu corespunde prototipului de erou cuminte si educat, care lupta pentru nu stiu ce idealuri. Ba din contra. Habarnam nu face eforturi pentru a invata sau a munci si nu prea intra in rindul „lumii bune”. El invata din mers, se adapteaza repede, e autodidact si se descurca de minune tot timpul. Este autentic, incearca, greseste si uneori reuseste. Nu este un erou perfect si poate de aceea l-am iubit atit de mult. Vesnicile certuri dintre Habarnam si Stietot seamana mai degraba cu ceea ce exista si era specific culturii sovietice: lupta dintre oficial si neoficial.

Muzica lui suna straniu, pictura lui e caricaturala si neinteleasa, caci nu are trasaturile artei „adevarate”. Cuvintele pe care le alege pentru rima nu au nimic de a face cu „realismul” ceea ce il supara pe Stietot. Cind Stietot aude ca in versul lui Habarnam el sare peste oita dupa ce a sarit peste riulet, este revoltat: „De ce spui neadevaruri despre mine?”, Habarnam ii raspunde: „Nu striga, e doar un cuvint ales pentru rima!”.

Ceea ce mie mi se parea extraordinar in aceasta poveste era ca m-a facut sa cred ca acea lume exista cu adevarat. De fapt, era o lume pe care, cind eram copil, o asteptam, trebuia numai ca cineva sa vina sa mi-o daruiasca, sa mi-o arate. Cind am citit-o prima data, totul mi s-a parut cunoscut, intim, iar personajele aveam impresia ca le stiam demult. Era o lume in care ma regaseam perfect; pe care o uitasem, si pe care Nosov mi-o reamintise.

Habarnam e copilul perfect care chiar daca nu reuseste de prima data, nu renunta si incearca din nou. Iar dupa ce reuseste, incearca noi lucruri. El depaseste stereotipurile si e mereu in cautare de noi experiente. Nu invata formule de succes pentru a reusi in viata, nu stie decit o cale, aceea de a fi creativ. Eroul nu este un tip calculat si echilibrat. (Vorba unui prieten: un magar mort este perfect echilibrat).”

( citat din Vasile Ernu)

De astazi -ora12- si pana duminica -ora 16- este deschis la Romexpo celebrul deja targ de carte “Gaudeamus”, la Romexpo.
Biletul de intrare este 4 RON, iar elevii si studentii au acces gratuit. Se poate achizitiona si un abonament de 10 RON.

Program de vizitare: miercuri – vineri, intre orele 11.00 şi 20.00, sambata, intre orele 10.00 şi 20.00 sşi duminica, intre orele 10.00 si 16.00.

.... la librăria Sadoveanu, din nou de vorbă cu cititorii…

Vă aştept  cu drag!

Edit later: detalii în  revista Cenuşă de trandafir

   Un roman de Debra Finerman ce reînvie atmosfera de secol XIX parizian şi care te aduce în preajma lumii artistice centrate în jurul figurii lui Edouard Manet – unul dintre personajele principale ale romanului şi a cărui iubire pentru modelul său preferat – Victorine constituie firul roşu al întregii povestiri presărate cu triunghiuri amoroase, intrigi de palat, opulenţă şi nu în ultimul rând cu aroma artei moderne, deschizătoare de noi orizonturi estetice .

Notre site est en construction, merci de revenir nous voir dans quelques semaines!

 Odată cu venirea Gaudeamusului, avem deosebita plăcere de a-i avea alături de noi pe Misha Glenny, autorul volumului Mc Mafia – Crime fără frontiere şi pe Tvrtko Vujity, autorul cărţii Călătorii în infern.

 Vujity Tvrtko este un jurnalist de investigaţie ce a realizat o serie de reportaje călătorind în zone de conflict, în spaţii izolate (fie din motive politice – Coreea de Nord, fie din motive de siguranţă şi sănătate – Cernobîlul, fie din raţiuni geografice – Sahara, anumite regiuni din Pakistan), reportaje reunite în Călătorii în infern. În descrierea experienţelor sale, autorul înlocuieşte relatarea rece, obiectivă cu un punct de vedere mult mai personal, foarte uman. Tvrtko Vujity a fost consulul oficial în Ungaria (2003-2007) al campaniei Uniunii Europene împotriva discriminării, în concursul „Pecs 2010 – Capitala Culturală a Europei” a fost oficial figura reprezentativă a campaniei reprezentând oraşul Pecs. După câştigarea acestui concurs, ziaristul a devenit unul dintre ambasadorii oraşului său natal.

 Misha Glenny este un jurnalist britanic de renume, ce a consiliat diverse guverne europene şi pe cel american în chestiuni legate de Europa de Est şi a condus timp de trei ani de zile o organizaţie neguvernamentală implicată în reconstrucţia Serbiei, Macedoniei şi a provinciei Kosovo.

 MC MAFIA

McMafia dezvăluie cititorului interesat informaţii cutremurătoare despre existenţa, structura organizatorică şi diversele moduri de operare ale organizaţiilor mafiote care au reuşit să împânzească globul pământesc. Dacă până spre sfârşitul secolului XX mafia acţiona sporadic, subtil şi oarecum paralel cu economia de suprafaţă, odată cu extinderea mijloacelor de comunicare în masă, reţelele crimei organizate s-au sofisticat şi dezvoltat atât de rapid şi cu o aşa de mare amploare, încât în prezent şi-a schimbat traiectoria şi interferează din ce în ce mai făţiş cu toate straturile societăţii, penetrând până la cele mai înalte niveluri economice, politice, de siguranţă naţională etc.

 „Creşterea rapidă a comerţului, a investiţiilor şi apariţia bogăţiei au devenit fenomene globale. Totuşi, această bogăţie s-a răspândit extrem de neuniform. Nenumărate state s-au trezit aruncate în acel purgatoriu numit «tranziţie», o zonă ale cărei graniţe se află într-o deplasare permanentă. Supravieţuirea economică în astfel de zone neprielnice înseamnă de multe ori a pune mâna pe o armă şi a lua în posesie orice bun ce permite supravieţuirea.“ (Misha Glenny)

CĂLĂTORII ÎN INFERN

Într-o lume în care democraţia şi imaginea cosmetizată a unei prospere societăţi moderne conturează o realitate aproape idilică, infernul continuă să existe şi să vieţuiască nestăvilit. Ascuns sub masca deşertului Saharei, acoperit de zgomotul rafalelor de mitralieră din fosta Iugoslavie, dosit în spatele propagandei de la Phenian sau izolat între ruinele contaminate de radiaţii ale Cernobîlului, infernul nu a dispărut, de fapt, niciodată.

 Călătorii în infern este o carte oglindă a unor realităţi crude şi dureroase cu care suntem contemporani, o enciclopedie a locurilor în care nimeni nu şi-ar dori să se afle şi a martirilor care, fără voia lor, suferă în tăcere.

Fragment din volumul Călătorii în infern de Tvrtko Vujity

 [fragment din capitolul Sahara]

Locuitorii din asemenea colibe mureau pur şi simplu de foame. Am vãzut cu ochii mei copii subnutriţi care mâncau cartoane înmuiate în apã, în care fuseserã iniţial împachetate ajutoarele de la Naţiunile Unite, numai ca sã aibã ceva în burtã. Nenorociţii care locuiau aici primeau nişte porţii penibile de orez, linte şi zahãr. Spre marea mea surprindere, aici nu doar femeile, ci şi bãrbaţii purtau burka! Într-un rãzboi din secolul al VII-lea, bãrbaţii din Sahara au fugit dinaintea duşmanului, lãsându-şi familiile în urmã, iar când s-au întors sã-şi îngroape mãcar morţii, au vãzut cu surprindere cã femeile îi puseserã pe fugã pe duşmani. De atunci se ruşineazã şi, de ruşine, îşi acoperã faţa. Asta este tradiţia aici. Deşi cred cã, în afara legendei, voalul care le acoperã faţa are un rol deosebit de important în protecţia ochilor şi a nasului împotriva nisipului.

Am vãzut şi copii handicapaţi. Majoritatea se nãscuserã sãnãtoşi, dar, din cauza medicamentelor depozitate necorespunzãtor sau a unor injecţii prost administrate, au paralizat pentru totdeauna.

A, da, mai era şi Muzeul de Rãzboi. Dupã cele scrise mai sus, întreţinerea unui muzeu atât de caraghios şi de pretenţios mi se pãrea încã şi mai inutilã şi mai penibilã. Pe cine intereseazã carabinele, dacã la 50 de metri mai încolo un copilaş se luptã cu inaniţia, îndopându-se cu nisip doar pentru a muri cu stomacul plin şi pentru a-şi uşura astfel durerile.

Nu stiu altii cum sunt, dar cand doza mea de acceptabilitate fata de tara in care m-am nascut este depasita, imi vine sa o iau drept si ma opresc intr-o oaza in desert, sa vad daca comparatia mi-ar putea aduce impacarea cu plaiul mioritic, care nu de putine ori imi pare a fi o jalnica reprezentare a purgatoriului,  dat fiind ca pentru iad ai dosarul complet si stampilat si probabil ca romanismul nostru l-ar degrada. De data aceasta, mult disputatele alegeri mi-au reinnoit sila de a fi roman. Am vrut si chiar am reusit sa ajung la alegeri, nu din simt civic caci pentru asta ai nevoie de sentimentul apartenentei, ci din nevoia egoista de a sti ca ce tine de mine am facut. Am gasit in cele din urma sectia la care eram arondata, impleticindu-ma printre sageti cu cifre care dezarmau alegatorii, privind ocupantii temporali ai unor scaune de clasa, unde plictiseala parea eterna. Mi-am prezentat cartea de identitate in speranta ca voi primi silentios cele trei buletine de vot si stampila cu pricina. Ar fi fost prea usor si trebuie sa recunosc ca nu mica mi-a fost mirarea cand am auzit (dupa care mi-am pus intrebarea in gand daca nu mi s-a parut) ca sunt intrebata daca vreau buletine si pentru referendum. L-am privit lung, de parca cuvintele le-ar fi fost teama de penibilul situatiei si am intrebat: “De ce intrebati daca vreau si buletine pentru referendum?”. Domnul in cauza m-a privit si a incercat fara convingere sa lege un raspuns oarecum asumat:

“Intreb ca asa mi s-a spus”. Dupa care speriat parca de rezonanta rostirii sale a adaugat” altii mi-au spus din capul locului ca nu vor buletine pentru referendum, asa ca intreb”. Asta e problema, ca speciile locale sunt absolut dezarmante si iti dai seama ca vorbesti cu peretele. Mi-am luat stampila, mi-am exercitat chinuitul drept la vot, mi-am recuperate cartea de identitate si am alergat spre afara pentru a lua o gura buna de aer. In drumul meu mi-am aruncat ochii dejnadajduita in cautarea unei autoritati in fata careia sa ma exprim si mi-am dat seama ca speranta, care de obicei moare ultima, a facut deja buruieni pe mormant.