Înc-o zi înc-o poveste. De toate, pentru toţi, gratis oferite de oamenii cu fotolii directoriale sub dosuri. Mai deunăzi am tras o repriză puternică de râs. Chestia îi de săptămâna trecută dar…merge. Intitulatul ministru>>prim-ministru>>blogger, are o fixaţie puternică. De fapt mai multe şi nu poate sta o zi liniştit fără a ne reaminti că există încă. Măcar în blogosferă. Ceea ce mi-a provocat câteva clipe plăcute şi mai apoi greaţă a fost o declaraţie prin care Adi Năstase, a.k.a. “Bombonel” a dat dovada inimaginabilei sale iscusinţe. Cică trebuie să ne întoarcem la normalitate şi asta o putem face numai prin activitatea guvernului. Bun, dar la care normalitate să ne întoarcem? Ţara asta n-a fost normală decât, poate, 2 săptămâni prin 1918. În rest am avut parte de toate anormalităţile. Am avut chiar doi ani, din 1990 până în 1992, fără preşedinte. Cu mineriade, războaie interetnice plantate artificial, “exporturi” de glie străbună pe bandă rulantă. Aşa se zice. Şi atunci la ce normalitate s-o referi nepotul mătuşii Tamara? Sunt absolut convins că ar putea să abereze până la Crăciun ceea ce consideră normalitate, dar repertoriul demagogic este depăşit pentru mine. Îl cunoaştem mai toţi, nu ne impresionează, nu-l credem. Hasta la vista stranger!

În altă ordine de idei, dar pentru acelaşi scop, s-a trezit şi Bogdan Hossu. Nu şeful de la Direcţia pentru Tineret Bihor, că ăla-i într-un concediu medical prelungit. Sperăm ca viruşii să nu reprezinte o încercare prea puternică pentru el. Ci liderul Cartel Alfa. Individul lider de cartel (ce columbian sună) s-a făcut foc şi pară pe insul cu privirea şleampătă de la Cotroceni. Cum şi-a permis acesta ca timp de 5 ani să-l primească la doar 2 întâlniri? Pe el, ditamai (inclusiv fizic) capul sindicaliştilor? Acum şi-a amintit că-i cam puţin. Dar în timp ce-şi exercita funcţia pe lovele grase a avut amnezie? Timp de atâţia ani? Doctorul de serviciu îi recomandă repaus prelungit undeva prin Malawi. Poate avem noroc şi…ia bilet numai dus. Că tot suferă de uitare acută.

Titlul acestui post mi-a venit în minte după o experienţă pe care, doar acum câteva minute, mi-a relatat-o la telefon o persoană care a fost programată la Inspectoratul Teritorial de Muncă, Bucureşti, de o funcţionară, pentru azi, pe motiv că săptămâna trecută nu avea timp să se ocupe de cererea acelei persoane şi că, azi, îi va acorda toată atenţia cuvenită. Ca să nu mai spun că şi această „programare“ a fost făcută doar după ce persoana de care vorbesc i-a strecurat o „atenţie“, căci până la acel moment se făcea că nici nu o vede. Şi, supriză! Azi dimineaţă, prezentă la ora fixată în faţa ghişeului, află că, de fapt, funcţionara e în concediu de odihnă. Să nu fi ştiut funcţionara că va intra în concediu? Greu de crezut, când orice angajat ştie cum se programează concediile de odihnă. Fii solidar de mai poţi cu bugetarii!

Mă gândesc la solidaritate amintindu-mi de interviurile pe care le-a dat Bogdan Hossu, pentru revista 22, pentru Hotnews.ro şi pentru Radio France Interntional, România, interviuri în care sublinia că sectorul privat ar trebui să se solidarizeze cu cel bugetar în mişcarea de protest legată de Legea salarizării unice în sectorul privat. Ce vrea oare d-l Bogdan Hossu (preşedinte Cartel Alfa) să legitimizeze pretenţiile nesimţite ale acestei categorii de oameni sau să legitimizeze nesimţirea şi iresponsabilitatea de care dau dovadă în exercitarea atribuţiilor lor?

Căci, să fim serioşi, dacă o companie avea de onorat un contract şi acel contract cădea din cauza neglijenţei unui salariat, odată fapta descoperită, salariatul a zburat de acolo. Dar ca să nu vorbim de lucruri mari, să ne gândim la un mic patron de crâşmă de cartier: dacă descoperă că un angajat nu-şi face datoria faţă de clienţi, nu mai contează niciun pretext, a zburat de acolo. Du-te de te plânge la stat de angajaţii săi! Vei primi tradiţionalul răspuns, de acum: „Vom lua măsuri!“. Şi atât. În rest, visează la mai bine…

Ce solidaritate este posibilă când toate astea se întâmplă? Ce solidaritate este posibilă când angajatul de la privat acceptă chiar să piardă din salar şi beneficii doar ca să mai aibă un loc de muncă sau chiar trebuie sa plece acasă, iar d-l Hossu îşi invită bugetarii să ceară mai mult când toată lumea are mai puţin? Şi de unde să ceară? Din ceea ce cei care au mai puţin contribuie.

E unul dintre puţinii şefi de sindicate care oferea ceva imagine onorabilă, dar cu aşa invitaţie riscă să se compromită. E normal, toată lumea ar dori mai mult, dar nu e contextul şi nici prestaţia nu prea îi îndreptăţeşte pe cei din sindicatele de care vorbeşte d-l Hossu. Şi asta nu pentru că am dat exemplul de mai sus, dar fiecare trăitor pe aceste plaiuri o ştie cu supra de măsură că lucrurile aşa stau.

Iata ca a trecut mai bine de o saptamina de campanie electorala. Esalonul intii si-a aratat muschii, a monopolizat toate programele locale de televiziune, a cumparat spatii pe print si pe online. Si, dupa o saptamina, ce sa vezi, nu s-a schimbat nimic. Intre timp, cei din esalonul secund, isi chivernisesc cu foarte mare grija fiecare fractiune de procent, fiecare vot pe care ar putea – teoretic macar – sa puna mina, fiecare secunda pe un post TV. Sigur, mijloacele lor nu sint si mijloacele celor cu bani multi. Bunaoara, foarte rar (spre deloc) am aflat vesti despre independentul Grigore Pop, despre taranistul Oancea, despre Gergely Balazs. O singura aparitie putem contabiliza in cazul lui Gheorghe Oros, nici macar nu l-am vazut pe Laszlo Csaba. Iar aseara (9 februarie) am asistat la o penibilitate iesita din comun: Gheorghe Astileanu – mega-hiper pericolul-spaima candidatilor inscrisi in cursa, incerca sa lege citeva fraze de suflet pe NCN. Da, dar spre disperarea lui Ciprian Aron. Deci, cum zicea Astileanu ca nu stie provenienta banilor – miliardelor – utilizate de “unii”, a se vedea Apostu, cum incepea sa sughita Aron ca “astea nu-s teme pentru campania electorala”. I-auzi! Or fi pentru “Culoarea vietii”? Sau poate o sa ridem de chestiile astea cu Ovidiu Uscat. Iar a incercat sa zica Astileanu de economia subterana, iar a sarit Aron si l-a rugat sa dovedeasca faptul ca exista o economie subterana! Vigilent copil! De un incident similar la o alta televiziune s-a plins cu citeva zile in urma si Calin Oancea. Vrem doar sa subliniem faptul ca nu e tocmai usor sa razbati prin presa puternic imbibata in portocaliu. Nu mai punem in discutie notiunea in sine de “presa”.

Aproape ca te gindesti ca e o gluma prezenta unora dintre candidati. Ei ramin ca apa sfintita: nici nu ajuta, nici nu strica. Iar altii, vorbesc despre blat. Ei insisi fiind blatisti. In mod firesc, daca n-ai bani si nu apari in presa, incerci macar sa ari asfaltul Clujului cu pantofii, 24 din 24, 7 zile din 7. Dar o asemenea determinare chiar nu am constatat. Deci, Cine e Laszlo Csaba? S-a nascut in 1975, se ocupa de vinzari si marketing si lucreaza in industria publicitatii! Ce vrea de la noi? Sa ne inculce respectul pentru mediu si cam atit. Mai insira niste principii tip cliseu pe o pagina de blog personal. De parca, cel putin, alegerile ar avea loc peste vreo 7-8 ani. Si, va reamintesc: lucreaza in publicitate.

Ei bine, acest baiat va culege cca. 7 la suta din voturile clujenilor de etnie maghiara, potrivit ultimelor estimari. Mai departe, avem si un alt candidat maghiar, din partea PCM. Si acesta, Gergely Balazs, oricit de ostila ar fi fost atmosfera in rindul electoratului maghiar atunci cind a decis sa candideze, a reusit sa profite din plin de bigotismul indus de UDMR propriului electorat, si vorbim aici despre votul etnic,  la ora actuala, dupa o sapatamina de campanie in care a reusit sa apara in public cu adevarat de vreo 3 ori, el se poate baza pe cca. 60 – 70 la suta din voturile maghiarilor din Cluj. Vorbim despre intentiile de vot. Nu vrem sa ne gindim cit ar fi strins bunaoara Eckstein Kovacs Peter cu o campanie deschisa si dusa, ca si anul trecut, cu o doza de umor! Doar ca, Eckstein a optat pentru alte directii.

Cca. un sfert din votantii maghiari se orienteaza spre principalii competitori din alte partide. Se poate deja estima ca Marius Nicoara va lua cca. 15 la suta din voturile etniei, iar Sorin Apostu cca. 5-6 la suta.

Asta s-a intimplat si gratie faptului ca electoratul maghiar s-a simtit profund jignit de incercarea de a-l impune pe Apostu! Mai precis, o abordare mai bine nuantata a chestiunii din partea celor din UDMR i-ar fi adus voturi destule lui Apostu. Asa insa, liderii locali ai UDMR s-au multumit sa declare non-combatul si sa spere ca intelegerile lor verbale cu portocaliii se va materializa. Boc s-a grabit sa denunte insa intelegerea, iar mai apoi, timid, mai pe soptite, dar a facut-o si Apostu. Tot ieri, insa, Apostu a prins curaj si a denuntat si el intelegerea, sonor, punindu-l intr-o situatie si mai jenanta pe Laszlo Attila. In aceasta situatie, a fost oarecum normal ca maghiarii sa isi reconsidere pozitia fata de Gergely Balazs si sa spere la un tur 2. Deci, tot fara a face mare lucru in campanie, votul etnic ii va garanta lui Gergely Balazs 70 la suta din intentiile de vot ale conationalilor sai. Vorbim, va reamintesc, despre maghiarii care se vor prezenta la vot.

Singura intrebare cu adevarat esentiala aici este asadar legata de participarea la vot. Adica, 70 la suta din cit? Intrebarea este cu atit mai buna cu cit datele oficiale nu mai sint de multa vreme tocmai de actualitate, nici chiar partidele neputind baga mina in foc ca cifrele lor sint exacte. Deci, despre cite voturi vorbim: 20.000 sau 40.000 sau 50.000? Cit anume? Si, pe fondul absenteismului preconizat, aceste voturi in ce masura vor conta? La alegerile locale de anul trecut au iesit la vot cca. 30 la suta din locuitorii orasului. Nu e de crezut ca vor iesi mai multi nici acum. Sa aproximam: vor vota cca. 100.000 de clujeni si cca. jumatate din maghiari? Sau poate si mai putini? Sa zicem 20.000?

Apoi, Grigore Pop, de la sindicate, s-a trezit la mijlocul campaniei cu o “mica” problema: BNS a semnat cu Apostu. Iar Cartel Alfa cu cine va vota? Mai avem un vajnic sindicalist – Mircia Giurgiu – drept-sustinator al lui Apostu. Deci, ce sanse are Grigore?

Oros? Zero si virgula ceva. Astileanu? Pina intr-un procent. Deci, cit de cit votati ar putea fi Oancea de la PNTCD si Pop Puscas de la PSD. In conditiile date si in logica lucrurilor, chiar este dificil de determinat daca optimismul lui Apostu privind cistigarea Primariei din primul tur – asa cum a declarat – este un optimism justificat, si mai dificil de imaginat ramine cit de tare se va mobiliza populatia maghiara sa voteze cu Gergely Balazs. Dar, nu au fost inca jucate toate cartile. Deocamdata, Apostu a sustinut ca nu are nevoie de nici o sustinere a maghiarilor, pentru ca potrivit datelor pe care le are va cistiga fara probleme.

Am ramas surprinsa cati oameni a adus aceasta sarbatoare la mars, prin Bucuresti . Erau peste 20.000, cu fluiere, tobe trompete, veniti din toata tara.  Cred ca nici Ceausescu n-ar fi adunat atatia oameni la 23 august sau 1 mai muncitoresc. Existau fete vehemente, profund nemultumite, dupa cum era unii parca veniti la promenda in jurul Palatului Poporului. Nu asta era important. Impresionanta era dimensiunea marsului. Pornind din Piata Constitutiei coloana abia se termina in deal, la Mariott. Daca acesti oameni si-ar aduna toate nemultumirile simultan, ar fi prapad. Pentru mine, aceasta mare de oameni care defilau in spirit de solidaritate deocamdata, a fost un semnal de alarma. Nu stiu ce a insemnat pentru oficialitati.

Si tocmai azi, de ziua “muncii decente” am mers la primarie unde profesorii din sectorul 3 isi cereau primele de concediu. Nu voi vorbi despre balacareala ce a avut loc intre Negoita si liderul sindical Spiru Haret, nu inca, desi efectele au fost anuntate in presa (sindicatul a depus plangere penala impotriva lui Vosganian, a lui Adomnitei si a lui Tariceanu, air profesorii nu si-au luat primele pe motiv de “nelegalitate”). In ziua muncii decente aflu ca exista profesori, debutanti, care au 600 ron pe cartea de munca , ajungand la un venit de aproximativ 450 ron. Este decent ca dascalii nostri sa fie platiti sub limita subzistentei?

Reactia lui Negoita

http://www.zoopolitik.ro/play.php?vid=1624

Ziua internationala a muncii decente

Confederaţia Sindicală Internaţională (CSI – ITUC) organizează anul acesta, în data de 7 octombrie  (07.10.2008) cât şi în săptămânile care preced aceasta zi, o serie de manifestaţii / evenimente / informări menite să celebreze ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII DECENTE şi să accentueze importanţa majoră, pe termen lung, pe care o are munca decentă.
Obiectivul acestor manifestaţii este să determine guvernele şi organizaţiile patronale din întreaga lume să conştientizaze faptul că orice persoană trebuie aibă un loc de muncă care să îi permită să ducă o viaţă demnă şi să răspundă nevoilor sale esenţiale.
Guvernele din întreaga lume trebuie determinate să facă un obiectiv prioritar din crearea de locuri de muncă decente pentru toţi, deoarece munca decentă este cea mai bună modalitate de a lupta împotriva sărăciei. Deşi în numeroase cazuri se afirmă că multe ţări nu îşi pot permite salarii echitabile şi nici condiţii de muncă mai bune, totuşi beneficiile pe termen lung ale acestor măsuri care să copducă la locuri de muncă decente vor predomina rapid asupra invocatelor costuri pe termen scurt.

Descarca documentul complet: Ziua Internationala a Muncii Decente (.pdf – jpg2pdf )

Aproximativ 100 de sindicalisti protesteaza in fata Guvernului, solicitand majorarea nivelului de salariu minim pe economie, scrie Evenimentul zilei. Protestatarii vor picheta sediul Guvernului, intre 9:00 si 12:00, pentru a cere majorarea salariului minim la 600 de lei de la 1 iulie, potrivit sursei citate. Liderii celor trei confederatii sindicale, Cartel Alfa, Blocul National Sindical si CNSRL Fratia, au declarat ca maine vor merge la Palatul Victoria pentru o discutie cu premierul.

Ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, a declarat luni ca respinge solicitarea sindicatelor privind cresterea salariului minim pe economiei la 540 lei, motivand nu au fost indeplinite criteriile privind tinta de inflatie si productivitatea muncii. In prezent, salariul minim burt pe economie este de 500 de lei.

Citeste mai multe despre salariu si negocierea lui pe www.myjob.ro.

Cand mii de muncitori au facut greva luna trecuta la uzinele Dacia Renault din Romania, ca sa ceara o majorare cu 70% a salariilor, sindicatele din tara si-au trimis reprezentanti care sa se alature protestului, consemneaza, luni, Reuters. Greva care a durat trei saptamani a determinat o majorare cu 23% a salariilor angajatilor de la Dacia, mai mult decat dublul ofertei initiale a conducerii, iar miscarea a aratat ca in Romania presiunile salariale deja accentuate cresc anul acesta la fel ca in restul regiunii. De la minerii din Polonia pana la angajatii fabricilor de utilitati din Bulgaria, sindicatele din Centrul si Estul Europei au cerut majorari salariale masive, deoarece oamenii resimt apasarea scumpirii alimentelor si a energiei.

In Romania, cresterea cu doua cifre a salariilor este considerata o amenintare principala la adresa stabilitatii macroeconomice pe termen lung, in contextul in care tara se confrunta cu un consum dezlantuit care a umflat deficitul extern in numerar.Si in restul regiunii, ingrijorarea din cauza inflatiei si pierderile la nivel de competitivitate se accentueaza masiv.”Nu mai suntem la fel de competitivi cum eram acum cativa ani si daca vor creste in continuare sustinut costurile muncii, vom deveni tot mai putin atractivi”, a spus seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen Bank, Ionut Dumitru. Saracia si dezamagirea de ritmul lent al reformelor care au dus Romania in Uniunea Europeana anul trecut, ca si extinderea diferentelor intre cei saraci si cei bogati din economia in crestere rapida au potentat ani intregi cererile de majorari salariale, scrie Reuters. Cererile de majorari salariale au luat un nou avant in prezent, in contextul luptei interne dintre partidele politice in apropierea alegerilor parlamentare din 2008, corelate cu accentuarea inflatiei si scumpirea energiei. “Socul din buzunarele oamenilor va fi mare”, a spus seful Cartel Alfa, cel mai mare sindicat din Romania, Bogdan Hossu.”Hai sa fim realisti”, a adaugat Hossu si a explicat ca “presiunile sociale potentiale vor fi mai accentuate decat anul trecut din cauza alegerilor”, mai scrie Reuters. Ovidiu Jurca, un oficial al Blocului National Sindical (BNS), a avertizat ca se poate sa urmeze mai multe greve “in sectorul energetic unde exista un sindicat puternic si un angajator care uita practica optima la niveluri europene”.”Exista multe probleme nerezolvate in sectorul public sau in transporturi si productie”, a declarat, pentru Reuters, Ovidiu Jurca.

Oamenii vor bani mai multi

Protestul de la Dacia a fost urmat de o greva la principala companiei siderurgica din Romania, ArcelorMittal, unde o treime dintre angajati au cerut sa fie platiti mai bine. Soferii de camioane si ofiterii de politie au inaintat la randul lor, in aprilie, cereri de imbunatatire a legislatiei si a infrastructurii. In Polonia, unde emigratia a determinat o inasprire a situatiei de pe piata muncii, minerii au obtinut o majorare cu 10% a salariilor dupa un protest care a durat 46 de zile in februarie. Guvernul considera ca salariile medii vor creste cu 12% anul acesta in sectorul mineritului din Polonia. In Bulgaria, cei 2.700 de muncitori de la compania energetica CEZ din Cehia au primit o majorare cu 25% a salariilor dupa o greva din Ungaria, unde salariile medii au crescut cu 13% de anul trecut incoace, iar majorarile salariale reprezinta un motiv central de ingrijorare pentru banca centrala. Fondul Monetar International (FMI) a avertizat asupra efectelor secundare ale cresterii salariilor asupra economiei in regiune si a cerut guvernelor sa opreasca platile excesive si a aratat o extindere asupra companiilor private a cererilor salariale din sectorul public. Analistii spun insa ca sunt foarte slabe sansele ca guvernul minoritar de la Bucuresti sa fie zgarcit cu salariile, in contextul in care sustinerea publica a acestuia este scazuta inainte de alegerile programte pentru trimestrul al patrulea.

Observatorii avertizeaza mai ales asupra faptului ca discutiile despre bugetul pentru 2009, care trebuie predat inainte de alegeri, vor crea ocazia pentru noi concesii si noi dezbateri despre majorarea salariului minim. La inceputul acestui an, Ministerul roman al Transporturilor a evitat o greva a mecanicilor din sistemul feroviar, consimtind la o majorare salariala cu 13%. Guvernul roman vrea sa limiteze insa cresterile salariale din sectorul public la 10% in medie in acest an.O modalitate prin care guvernul ar putea majora castigurile fara a incalca limita pentru salarii ar fi sa dea prime, care ar determina insa o accentuare a cererilor facute angajatorilor privati, spun observatorii, citati de Reuters. Primele semne de astfel de cheltuieli au aparut in ultimele luni, in care parlamentarii romani au primit o prima echivalenta cu 10% din salariilor lor lunare, ca sa compenseze pentru expunerea la radiatiile de la antenelor de pe cladirile mari. Ministerul Sanatatii a propus o prima de “stabilitate” pentru personalul din sector. Presa locala a aratat ca angajatii civili din orasele mici din Romania cer bani in plus pentru “loialitate” si “confidentialitate”. Sindicatele au cerut guvernului sa includa primele in salariile de baza, ceea ce ar duce la o crestere a transparentei politicii salariale. Reprezentantii sindicali au cerut si ca nivelul salariilor sa fie corelat cu inflatia si cu castigurile de productivitate. Inflatia a atins in martie un maxim al ultimilor doi ani in Romania, de 8,6%, mai scrie Reuters. “Un astfel de mecanism de ajustare ar avea tensiuni sociale reduse pe scara larga”, a estimat Hossu si a adaugat ca presiunile asupra fondului de salarii ar putea fi suportate mai usor de catre angajatori in acest fel. Rugati sa comenteze cu privire la presiunile salariale, reprezentantii Ministerului roman al Economiei si Finantelor au reiterat ca anul acesta cresterile salariale vor fi limitate. Investitorii s-au plans din cauza cresterii salariilor, ca si a lipsei de forta calificata de munca, o problema intalnita in intreaga Europa de Est, dar banii straini continua sa intre in Romania, din cauza costurilor relativ scazute ale muncii. Salariile medii nete din Romania, unde aproape jumatate din forta de munca este sindicalizata, s-au cifrat in februarie la 1.134 lei (481,5 dolari), in crestere anuala cu 20,5%. Salariul minim de anul trecut din Romania a fost insa al doilea cel mai scazut din Uniunea Europeana (UE), potrivit datelor Oficiului European de Statistica, Eurostat, preluate de Reuters.