Fomes fomentarius; Basidiomycets; Aphyllophorales. Hongo yesquero o Casco de caballo. Es una seta que tiene forma de casco de caballo, de color blanco grisaceo al principio y según va envejeciendo se va oscureciendo hasta que llega a ser negruzco. Posee tubos terminados en pequeños poros de color blanco. Lo podemos encontrar todo el año. Se encuentra viviendo sobre los troncos de los árboles de los cuales se alimenta. Casi siempre sobre árboles enfermos. Lo podemos encontrar todo el año. 

Su nombre común se le da, debido que se utilizaba para encender el fuego. El polvo que se obtenia despues su trituración se llama yesca y es muy inflamable.

Casco si service auto. Si, mai ales, comunicarea intre ele.

Din punctul asta de vedere, mie mi se pare ca stam pe loc. Nu am avansat deloc de ani buni. Totul e ca inainte, nimic nu s-a schimbat. Nu prea am avut de-a face cu ei (nici cu asiguratorii, nici cu service-urile – decat la revizii) in viata asta. Pana ieri.

Sa explic.

Am un Ford Focus. Care e inca in garantie. Tin foarte mult la masina, o ingrijesc foarte bine, fac revizii la timp, o intretin foarte curata si in parametri optimi de functionare, etc. Tot tacamul.

Well, in urma cu cateva zile, mergeam cu viteza maxima cu care se poate rula pe bulevardul Ghencea – cam 40 km/h. Deodata, chiar in fata stadionului Steaua, aud un mic trosnet. Si constat ca in partea stanga a parbrizului imi apare o fisura mica, abia perceptibila. Apoi, in cateva secunde, vad cu uimire/disperare/resemnare cum de la mica fisura porneste una mai mare spre dreapta parbrizului. Se lungeste vreo 10 centimetri si se opreste.

Buuun. Adica nu bun, rau.

Well, o las cateva zile (vreo 5) si ieri decid sa ma ocup de chestiune, mai ales ca vreau sa plec cu masina la munte for a few days  in weekendul ce urmeaza.

Sun la un service de reparatii parbrize. Descriu povestea, imi spun aia ca nu se poate. Sun la altul. Aia imi spun ca se poate.

-          Cat costa? Intreb.

-          Cam 100 lei.

-          Bine, vin acum.

Ma urc in masina si ma duc la astia. Ajung, se uita o fatuca ( !)  la parbrizul meu si da verdictul:

-          se poate face, exista un risc, totusi, de 30% sa se duca fisura mai departe in momentul lucrarii sau dupa asta.

-          Pai nu e cam mare riscul? zic eu.

-          Nu stiu, dumneavoastra decideti.

-          Bun ! zic iar. Cat costa?

-          167 lei.

Mi s-a parut foarte mult sa dau aproape 2 milioane de lei vechi pe o chestie care are toate sansele sa fie degeaba.

Sun la Ford.

-          cat costa parbrizul ?

-          1000 lei

-          Aveti decontare cu astra, ca la ei am casco? (ca e musai sa aiba decontare cu aia, e circ).

-          Nu. Dar puteti sa platiti si recuperati apoi banii de la ei. Yeah, right, baby.

Ma rog, pe scurt: daca ai de rezolvat ceva la masina pe casco, oricum ai da-o tot dureaza minim-minimorum o saptamana. Cu mult noroc. In rest, birocratie, dosare, verificari and shit.

Nene, faceti si voi o aplicatie online. Ala de la service verifica, trimite pozele, aia trimit ok-ul si se socotesc ei dupa. Iar eu, prostul de client care le plateste pe casco cateva sute de euro pe an, sa plec repede cu masina ca sa imi fac si la anu’ casco.
Nu?

Te fijaste q todo lo q mola, si le añades el casco trooper mola más magicamente

Mi amigo Jorge

Casco

Se utiliza sobre todo en paredes grandes, aunque se debería de llevar siempre, tanto en paredes grandes como en pequeñas, e incluso cuando se esté a pie de vía sin escalar por si hubiera algun desprendimiento.

Hay una norma DIN que los regula y homolonga y de acuerdo con esta norma, los cascos deben tener una resistencia a la penetración muy alta (golpes por caída de…………………..   PARA VER MAS SOBRE ESTE ARTICULO:

www.guiadelanaturaleza.com

NOS MUDAMOS!!!

Stiu prea bine că mass-media este cel mai mare motor de producere și întreținere a stereotipurilor, dar tot mă minunez de fiecare dată cînd aud cum, în vreun accident în care a fost implicat un BMW, acesta este imediat transformat într-un „bolid”.  Sînt multe mărci care produc mașini mari și puternice, dar parcă niciun nume nu produce atîta satisfacție în a fi asociat cu acest cuvînt producător de fiori pe șira spinării, ca BMW. Invers, nu e nevoie ca o mașină să fie foarte mare și foarte puternică, de exemplu un BMW seria 3, pentru a fi transformat într-un bolid. E suficient că e BMW .

Zilele trecute s-a petrecut o dramă. Pentru unii. Pentru televiziuni a fost un motor puternic, un bolid, aș putea spune, de produs rating. Pentru unii a fost doar un moment de amuzament (să vezi un BMW cum intră într-o curbă și derapează într-un stîlp după care se rupe în două, poate fi amuzant pentru o minte puerilă). În timp ce pentru alții a fost un moment de eliberare a unor frustrări cauzate de invidie: „uite un bogătan care a pățit-o.. așa-i trebuie!”

Șoferul era prietenul unui prieten, prieten cu unul dintre prietenii mei. Acesta, prietenul meu, se va bucura că îl pomenesc pe blog. Știu că își dorea asta de multă vreme! Cred că merită asta, mai ales astăzi, cînd m-a ajutat să-mi rezerv un bilet pentru Stockholm, pentru 1 ianuarie, cînd sper sa plec la Uppsala. Din păcate, aproape sigur nu mă va ajuta să-l și plătesc, pentru că o să fie în jur de 220 de euro, doar dus. Dar n-am ce face, se pare că doar KLM zboară la Stockholm, iar eu trebuie să plec neapărat pe întîi, pentru că așa spune birocrația. Deocamdată, tot birocrația spune că e posibil să nu plec. Sper că partea aceea care spune că trebuie plec neapărat pe 1.01.10, să cîștige în cele din urmă. Să spun și cum îl cheamă? Mai are nevoie de vreo prezentare? Sigur că are, nu-l știe nimeni: e Puiu! Puiu știe mai bine decît mine ce înseamnă un accident de mașină, pentru că a avut cel puțin două, dintre care unul s-a soldat cu dauna totală a mașinii. Așa au spus cel de la CASCO, pe care noroc că l-a avut. Eu n-am CASCO, așa că dacă bolidul meu intră în vreo daună totală, o să ajung la fel ca Puiu acum, adică fără mașină.

Chiar dacă nu am fost în niciun accident de mașină, mă întreb  dacă pot să-mi imaginez sentimentele asociate cu unul. Asta înseamnă că ispitesc destinul să-mi arate „pe bune” ce înseamnă să ai un accident de mașină? Sper că nu! În primul rînd, mă întreb cum aș reuși să trăiesc, dacă din cauza modului meu stupid de a conduce o mașină, ar muri o persoană sau mai multe. Vorbeam aseară cu un prieten, pe messenger, și el credea că am reuși să trăim cu orice fel de crimă pe conștiință. Pentru că și uciderea din culpă e tot crimă. Poate are dreptate. Sîntem, înainte de orice, niște mașini de supraviețuit, și nu vreau să subestimez puterea acestui angrenaj.

Oare am dreptul să-mi imaginez ultimele clipe ale celor două fete de 23 de ani care și-au pierdut viața joi seara pentru că un puștan teribilist, care nu consumase băutură, cum ziceau cei de la știri, a apăsat prea mult pe pedala bolidului?

Ai 23 de ani și parcă niciodată viața n-a fost  mai frumoasă. Mai demult erai prea mic, mai tîrziu o să fii prea mare, o să începi să te temi de boala aia teribilă numită bătrînețe și pentru care nu există leac. Se pare că genetica ne promite leac și pentru ea, ne promite nemurirea, dar deocamdată nemurirea rămîne monopolul lui Dumnezeu. E 2 noaptea. Parcă niciun loc nu e destul de vesel pentru a-ți potoli setea de viață.  Poate ai auzit de teoria relativității și ai înțeles-o într-un mod băbesc. Poate crezi că mergînd cu 200 la oră păcălești moartea, mai cîștigi niște secunde de viață.  Alergi și rîsetele vesle de pe bancheta din spate, ca niște promisiuni, te fac să vrei să alergi și mai repede. Te uiți pe geam fără să știi că e ultima dată cînd mai vezi luminile astea colorate. Fără să știi că nu o să apuci să vezi cum s-a gîndit Primăria să împodobească bulevardul Magheru anul ăsta. Fără să știi că muzica veselă de la radio, care se aude cu fidelitate în difuzoarele bolidului, e marșul tău funebru. În  cei 23 de ani pe care i-ai trăit, ai avut ocazia să înveți cîteva dintre legile după care merge viața, dar ce păcat că nu te-a învățat nimeni acea lege infinit mai sadică decît toate legile lui Murphy la un loc, care spune că vinovatul trebuie să supraviețuiască pentru a purta vinovăția. Dar oare legea aia nu știe că vinovăția e o haină de care unii se pot dezbrăca foarte ușor? Nu e vorba de nicio lege, șoferul pur și simplu reușește întotdeauna să-și salveze pielea, în virtutea aceluiași instinct de supraviețuire  care mai tîrziu îi va permite să se dezbrace de vină.

Dar…mai sînt cîteva secunde. Becurile colorate trec repede, repede, formeaza linii continue, dacă te uiți pe geam. Linia lor e din ce în ce mai neîntreruptă iar tu ești din ce în ce mai mult împinsă în scaun. Și bolidul se apropie de ultima lui curbă. Se aude muzică, dar există oare pe lume vreo melodie suficient de tristă și suficient de absurdă, vreo simfonie suficient de complexă pentru a da socoteală de toate straturile de ființă ce s-au rostogolit joi noaptea în rondul de la Romană și de toate bucățelele de mașină și de carne împrăștiate care au făcut să vibreze și să se împrăștie în bucățele sufletele celor care urmau să afle, probabil la telefon, că ochii tăi, a căror culoare nu o știu, vedeau pentru ultima dată luminile Bucureștiului?

Ultimele secunde. Fizicienii încearcă, prin formule matematice, să rezolve enigma primei secunde a existenței Universului.  Să presupunem că vor reuși și că un premiu Nobel va fi decernat pentru asta. Dar cine va reuși vreodată să rezolve enigma ultimei secunde de viață? Poate că secunda asta se împarte în două, apoi în patru, apoi în opt, și așa la nesfîrșit. Poate că fiecare suflet trăiește o eterniate înainte de a muri, nu după.

Simt că aș putea să mai gravitez în jurul acestei secunde, înaintea ei, înainte să ajungă acolo camerele de filmat la fel de setoase de sînge ca  și mulțimea care s-a adunat din senin acolo. De fapt, înainte de ultima curbă, pentru a zăbovi cu ultimele lumini, cu ultimele gînduri, cu ultimele frînturi de melodie, cu planurile de Revelion și cu vreo dragoste ce tocmai înflorea, cine știe..?

Dar deja unii mă vor considera patetic, alții nesimțit și profitor, la fel ca mass-media, în timp ce eu însumi voi fi nemulțumit de mine însumi că am scris iar prea mult și mi-am speriat toți cititorii. Poate e mai bine așa, de data asta. Poate nu mulți vor fi putut sau vrut să înțeleagă acest imn post-mortem închinat vieții pe care am încercat să îl încropesc din ultimele secunde ale unor vieți încheiate brusc, cu scîrțit de cauciucuri.

¡Úsalo!

Cuando paramos a alguien que circula en vehículo de 2 ruedas para denunciarle por circular sin el casco de protección homologado o por llevarlo incorrectamente abrochado no lo hacemos por gusto, sinceramente lo hacemos para evitar lo que pasó en la mañana de ayer en la M-30, donde un motorista, tras colisionar levemente con otro, se fue al suelo y salió despedido de la moto, pero lo peor de todo es que el casco también salió despedido de su cabeza por lo que ha sufrido un traumatismo craneoencefálico severo y pese al trabajo del Samur-Protección Civil de Madrid el chaval, de 33 años, no ha podido salvar la vida.

La conductora de la otra moto, de 30 años de edad, también ha caido de la moto sufriendo contusiones leves y una crisis de ansiedad por lo que la han tenido que atender psiocólogos del Samur.

Ahora la Policía Municipal de Madrid continúa con las investigaciones para conocer las causas del accidente y averiguar si el fallecido circulaba por el arcén derecho cuando colisionó con la otra motorista.

Lo peor de esta noticia es lamentar nuevamente el fallecimiento de un motorista que, además, era amigo de uno de nuestros compañeros y durante la tarde de ayer estuvo en el tanatorio junto a la novia, familiares y amigos del conductor.

Os pido, por favor,  precaución.

Descanse en Paz.

Fuente: 20minutos.es

EQUIPO DE PROTECCION

 El equipo de protección para manejo de plaguicidas está compuesto de diversos elementos destinados a evitar lasa exposición por vía dermal o inhalatoria. Los elementos más comunes son: gorro, casco o sombrero, gafas o protección facial y respirador

El grado de exposición que estos elementos pueden dar dependen de los siguientes factores:

• Su calidad, la cual está relacionada con el material, el diseño y su estado de conservación
• Su uso correcto
• Su adecuado mantenimiento

ROPA DE PROTECCION                                                                                      

 Dada la índole del trabajo agrícola, no siempre es posible adoptar medidas técnicas de control. Por este motivo, la ropa protectora sigue siendo una parte importante del trabajo con productos agroquímicos. Las prendas necesarias dependerán de los efectos nocivos del producto agroquímico y de la forma en que se utiliza. En la práctica, la información que figura en la etiqueta suministrada con el producto agroquímico suele especificar el nivel de protección requerido. También se pueden facilitar datos detallados sobre la calidad de los diversos artículos, como el espesor mínimo de los guantes o el material con el que deben estar fabricados, por ejemplo neopreno, nitrilo o butilo. Análogamente, se pueden enumerar los elementos del equipo de protección respiratoria prescritos y el cuidado necesario para su mantenimiento.

Protección de la cabeza

La cabeza se puede proteger con una única prenda o como parte de un mono o de una careta con capucha. La ventaja de esa prenda combinada es que garantiza la protección del cuello e impide que los productos agroquímicos se derramen sobre la capucha y se ensucie la ropa de trabajo que se lleva debajo. La protección de la cabeza debe cubrir todas sus partes por encima de los hombros, con excepción del rostro. El material utilizado debe ser resistente a la penetración de productos agroquímicos.

 Protección de los ojos y de la cara

Se debe llevar una careta que cubra la totalidad de la frente y del rostro hasta debajo de la mandíbula para protegerse contra salpicaduras accidentales de líquidos peligrosos mientras se abren los recipientes o se vierte el líquido. Se deben llevar gafas de protección no ahumadas cuando se manipulan polvos o gránulos.

Protección respiratoria

Las mascarillas de protección respiratoria pueden cubrir la mitad del rostro, la nariz y la boca o toda la cara, es decir, la nariz, la boca y los ojos. Su función estriba en impedir que se respiren sustancias agroquímicas peligrosas. Un dispositivo de filtración de la mascarilla suprime las sustancias peligrosas por absorción, adsorción o simple filtración. La filtración se efectúa por medio de un simple tamiz metálico. De tratarse de sustancias agroquímicas altamente peligrosas, el aire se filtra a través de un tubo o filtro que contiene otras sustancias químicas que absorben o adsorben las sustancias agroquímicas altamente peligrosas. En varios pases se fabrican buenas mascarillas que se ajustan a las normas nacionales. No obstante, el usuario debe asegurarse de que la mascarilla se ajuste bien a la nariz y a la boca y de que ha recibido suficiente información e instrucción sobre su uso y mantenimiento correctos. Los tubos deben renovarse periódicamente y las mascaras deben sustituirse con regularidad para garantizar la protección.

Guantes protectores

Los guantes son necesarios cuando se manipulan sustancias agroquímicas concentradas, particularmente plaguicidas. Es muy común que estas sean absorbidas a través de la piel o que le causen quemaduras. Deben tener por lo menos 0,4 mm de espesor, sin perder flexibilidad para tareas manuales y sencillas como la apertura de recipientes o el cambio de boquillas. El tipo de guante para una actividad particular dependen de la sustancia agroquímica y de la extensión del tiempo de contacto. Por ejemplo, se pueden requerir guantes que cubran la muñeca para la aplicación convencional de plaguicidas tóxicos, guantes que lleguen hasta el codo para la manipulación de gránulos y guantes que lleguen hasta el hombro para la inmersión de plantas en plaguicidas. Un plaguicida con disolventes orgánicos como el xileno requiere de guantes de un material de mejor calidad debido a su capacidad para atravesar prendas de vestir protectoras.

Prendas de trabajo

Son prendas de vestir personales que se llevan en el trabajo, mientras se utilizan productos agroquímicos, en el presente caso. Incluyen prendas como las camisas, los pantalones, las faldas, los calcetines y los zapatos o botas. En numerosas ocasiones las prendas de vestir serán la principal cobertura de la piel, por ejemplo cuando se utilizan productos de escaso riesgo aplicados para el tratamiento de animales.

Las prendas de trabajo utilizadas cuando se manipulan sustancias agroquímicas deben mantenerse siempre limpias, lavándolas inmediatamente después de utilizarlas. Las prendas contaminadas con sustancias agroquímicas pueden causar un envenenamiento o la irritación de la piel. Ha habido asimismo casos en que una sustancia inflamable, como el clorato sódico, depositada en las ropas de una persona se ha incendiado mientras está fumaba un cigarrillo, y ha envuelto en Ramas la ropa y a quien la llevaba.

En general, las prendas de trabajo deben:

• Ser confortables para permitir el libre movimiento del cuerpo y de los miembros sin dificultades indebidas;
• Ser llevadas por la misma persona cada día y no intercambiarse entre individuos;
• Estar en buen estado, cosidas o remendadas, cuando sea necesario; estar limpias y desprovistas de depósitos de productos agroquímicos. Una prenda de trabajo sucia debe limpiarse por separado de la colada. familiar;
• Ser llevadas bajo ropa protectora con el fin de que queden completamente cubiertas y no expuestas a una contaminación accidental
• Guardarse por separado de la ropa protectora con el fin de evitar la contaminación cruzada.

Devo dire la verità. A me una volta m’è capitato che mi hanno detto che qui morivano tante persone di incidenti perché San Gaetano (che poi, per chi non lo sa, è il nostro santo Patrono) era arrabbiato perché noi ce ne freghiamo dell’ambiente.

Ecco. Ora devo dire anche un’altra cosa che questa non l’ho mai detta a nessuno perché se no fanno le corna e cambiano discorso: se io dovessi morire di incidente perché sto sulla moto senza casco o nella macchina senza cintura, per carità di Dio, non fate dire a nessuno che sono sfortunata e nè che San Gaetano è arrabbiato con me. Povero San Gaetano, come lo fanno vendicativo.

Cioè poi uno sorride quando ti raccontano una cosa del genere perché dici, no, non è possibile, dai… Dai. E non siamo solo noi a pensare che è meglio accendere la candela al santo che non allacciarsi un casco. No perché io me lo ricordo bene che quando all’Aquila c’è stato il terremoto io l’ho visto alla tivvù un servizio che diceva che erano crollate tutte le case tranne una che aveva la statua di una madonnina nel cortile. Cioè pure al telegiornale, che vabbene che si sa che fa schifo, ma uno penserebbe che c’è un limite a tutto.

Io penso che finché noi ci scrolliamo di dosso le responsabilità, finché a noi ci sta fiacca di fare lo sforzo di capire le cose, e allora affidiamo tutto ai santi e alla fortuna, io penso che allora noi dei santi non ci abbiamo capito proprio niente dopo tutti quegli anni di catechismo.

Perché secondo me se c’era San Gaetano all’Aquila quando hanno costruito le case con le fondamenta di sabbia lui glielo diceva e non si faceva piazzare nel cortile dopo, per fargli sentire la coscienza apposto.

Secondo me se c’era San Gaetano quando uno si mette sulla moto con il casco un po’ indietro, perché così si vede il ciuffo, anche se San Gaetano è il patrono di Lizzano gli poteva pure dire una parola in milanese: pirla.

¿Qué tal este disfraz creado por un fan de Iron Man? Es impresionante, vaya, según el cuatito este que se puso a hacerlo, hasta en el casco tiene un distorsionador de voz para que, cuando habla, suene como robot.

La tecnología muchas veces logra sorprendernos y esta es una de esas ocasiones. Aunque parezca algo verdaderamente del siglo XXV, ese casco que pueden ver en la fotografía sirve para controlar a la persona que lo está usando.

Lo único que hay que hacer es manejar al individuo con un mando y listo. Pero no es nada de otro mundo que vaya a jugar con tu cerebro porque es mucho más simple de lo que se cree.

Tiene un sistema que le tirará las orejas a los usuarios y si bien parece una idiotez, fue creado para aplicarlo, por ejemplo, con personas ciegas.

El arte rupestre de Tassili o las impresionantes estatuillas dejadas por los nativos de Acambaro, son sólo algunos de los enigmas más reveladores de la presencia extraterrestre en la Pre-Historia. Finalmente, ¿cómo el hombre antiguo habría conseguido registrar aquello que no conocía?

En la parte sur de Argelia, donde las arenas del Sahara devoran todo lo que se mueve y el Sol arde a 53º, están las cavernas de Tassili. Según los especialistas, en el Tassili está “la más importante colección de arte rupestre conocida”. Son millares y millares de pinturas, que representan apenas un 20% del total, la gran mayoría de ellas destruidas por la erosión.

Estas pinturas datan de 10 a 15 mil años de edad. En esa época, en tanto todas las otras cavernas eran pintadas con apenas un color, los artistas de Tassili usaban varias tonalidades. La gran mayoría de las escenas retratadas son de animales: jirafas, avestruces, elefantes, bueyes, yacarés y hasta hipopótamos, lo que prueba que antaño aquella región del Sahara estuvo llena de vida. Tassili quiere decir “plataforma de los ríos”.

Aún en esta época, pueblos nómades del Africa perciben que tales cavernas ofrecen óptimas posibilidades de instalación, un buen aislamiento térmico. Ríos cercanos no faltaban. La selva, con todos sus animales y plantas, estaban inmediatamente abajo, alrededor de la plataforma. Las pinturas retratan, por orden de edad, las diversas ocupaciones de sus habitantes: caza y pesca (7.000 a. C.), bovinos (4.000 a. C.), caballos (1.700 a. C.).

Los pueblos del Tassili dejaron dos grandes misterios para la posteridad: el primero es que no existe ninguna sepultura en toda la región, y el segundo son los extraños seres con casco pintados en las cavernas.

En ese punto, se debe esclarecer que los artistas de la Pre-Historia eran, ante todo, “realistas”. Movidos por un impulso creador, ellos retrataban en sus cavernas escenas de lo cotidiano, principalmente animales. Si ellos no inventaban, no hacían alegorías y no imaginaban cosas, entonces ¿qué son aquellas figuras humanoides con extraños cascos en la cabeza, tubos en la espalda, algunos midiendo hasta seis metros de altura, flotando en las curvas paredes de las cavernas?

“¡Los hombres de la Pre-Historia representaban cosmonautas! Es cada vez más probable que extraterrestres hallan visitado la Tierra hace 10 mil años”. Esta opinión es del arqueólogo soviético Alexei Kazantsev, que visitó el Tassili, en 1962, y divulgó para el mundo algunas imágenes de lo que él mismo bautizó como “los marcianos de Tassili”.

En septiembre de 1976, un grupo de investigadores españoles hizo una difícil travesía del Sahara para documentar mejor las cavernas de Tassili. El equipo tuvo que enfrentar la mala voluntad de las autoridades argelianas (en pié de guerra con Marruecos), y casi se perdió en una tempestad de arena. Mas felizmente acabó realizando el mejor trabajo fotográfico de las cavernas.

Este equipo notó que podía establecer ligamentos entre las imágenes, como una historia en cuadritos. Y arriesgaron esta posible narración: seres extraterrenos posaban regularmente en el Tassili y establecían contactos con sus habitantes. En una de esas veces, ellos secuestraron varias mujeres de su tribu para el interior de la nave y partieron. Y las mujeres fueron devueltas con la semilla de la nueva raza.

En esta reconstrucción de la figura de arriba, se observa a un ser con escafandra, casco y mochila. Un cordón sale de él y lo conecta con una especie de nave o aparato de forma circular. A la derecha se observan 4 mujeres con visibles rasgos negroides, las cuales son llevadas por este misterioso ser. La pintura podría remontarse a 8.000 o 9.000 años de antigüedad aproximadamente.

Figura que muestra la abducción de mujeres de la tribu.

Video Parte 1/2

Video Parte 2/2

Nu stiu sigur daca merita sau nu,ceea ce stiu sigur este ca masina nu mai este un lux pentru multa lume.Majoritatea dintre voi cred ca stiti ,sau daca nu stiti voi vau povestit altii ce se intampla cand isi lua cineva masina acum 20-25 de ani.Daca era sa fie masina,in 99% din cazuri era Dacia.Si era eveniment,cand o aduceai in fata blocului si o asezai cu botul la balconul vecinului invidios,incepea taifasul.Veneau rudele prietenii si toti te felicitau pentru noua achizitie.Era ca o sarbatoare in familie.Apoi cand plecau toti ,ii puneai antifurtul,prea cunoscutul antifurt,o teava de aluminiu care imobiliza ambreiajul si volanul.Da,foarte inteligent,si eficient…asta cu conditia ca hotul sa nu aiba o ranga,un flex sau orice altceva cu care l-ar putea taia.Oricum trecem peste …si plecau toti ,si te uitai pe geam la ea …mai ca o dadeai pe nevastata afara din casa sa aiba grija de masina cat tu te odihneai ca apoi sa iti incepi tu tura.

Ei asta a fost odata,cand o masina costa cat o casa.Acum,pai acum masinile sunt asa ca o chestie fireasca.Fiecare trebuie sa aiba masina ca altfel nu e om…adica pe principiu: Ba tu ce esti? Om. Ai masina? Nu. Pleaca ma de aici!…deci pe acest principiu merg treburile. Si asta nu ar fi rau,nu doamne fereste …dar o masina ok dar mai nou nimeni nu se mai satura la una singura cum adica doar o masina…adica suna si prost nu?o masina auzi…hm .Pai daca familia are 3 membrii 3 masini trebuie.

Si acum sa vedem,sa zicem ca faci parte din clasa de mijloc.Faci un credit de 15 000 de euro ca sa iti ei o masina ca sa te plimbi de acasa de la tine  pana la serviciu si inapoi eventual vara la mare.Dar la ce nu se gandeste nimeni e ca in Bucuresti nu se circula…de exemplu in Londra viteza medie cu care circula masinile este de 17 km pe ora.Deci Londra una dintre cele mai aglomerate capitale ale lumii.Stiti cat e media de viteza in Bucuresti?6 km pe ora.Cam cat o broasca testoasa constipata care se indrepta spre casa dupa o zi obositoare de munca.A,si inca ceva …cand prin Bucuresti carutele si calestile erau pe post de transport,viteza medie era de 16 km pe ora.Deci de 2 ori si ceva fata de acum.Si atunci de ce iti trebuie 100 de cp cand doar 1 face aceasi treaba?Probabil nu vom afla niciodata.

Acum,un moment de logica.Un credit bancar …de 15.000 de euro pe 10 ani inseamna?O MULTIME DE BANI!Un abonament la metrou inseamna?Pai ,23 de lei ,pe luna. Vi se pare mult in comparatie cu sutele de ron care le dai pe masina?Care apropo mai trebuie sa platesti si casco asigurare obligatorie benzina si altele.

Deci?Care este rolul masinii in Bucuresti?Singurul pe care il pot vedea este sa nu te ploua sa nu te bata vantul si sa te tina cald.ATAT.

P.S: Pentru cei care nu au inteles nimic pana acum articolul sintetizat: Masina+Bucuresti= AFACERE PROASTA,mai proasta decat Udrea puteti sa va imaginati?

Hoy me han pasado un enlace (gracias Marc) de un anuncio de Scorpion Exo. No me suena esta marca, me acordaría. Es fundamental ir bien equipado a la hora de subirse en una moto… blabla blabla bla.

Ahí van unos cuantos anuncios de la campaña de Scorpion Exo pra que tomemos conciencia de la importancia de ir bien protegidos.

Ah!! y el video.

INFRACCIONES A LA LEY NACIONAL DE TRANSITO EN SEPTIEMBRE:

• Conducir motocicletas sin casco: 120
• Secuestro de Vehículos (autos, motocicletas): 31
• Controles positivos de alcoholemia: 14
• Infracciones por no acatar detención para control (fuga): 13
• Estacionar sobre la vereda: 11
• Circular en contramano: 10
• Mal estacionado: 9
• Estacionar sobre senda peatonal: 8
• Estacionar obstruyendo rampa para discapacitados: 8
• Estacionar obstruyendo para de ómnibus: 5
• Estacionado en doble fila: 2
• Estacionar sobre mano izquierda: 1
• Circular sin licencia de conducir: 1

-         Total de Actas: 233

Fuente: Pionero Diario