Sia.

got some more Sylvia for the night, because she makes my nights less nights.
*
Cold on my narrow cot I lie
and in sorrow look
through my window-square of black:

figured in the midnight sky,
a mosaic of stars
diagrams the falling years,

while from the moon, my lover’s eye
chills me to death
with radiance of his frozen faith.

Once I wounded him with so
small a thorn
I never thought his flesh would burn

or that the heat within would grow
until he stood
incandescent as a god;

now there is nowhere I can go
to hide from him:
moon and sun reflect his flame.

In the morning all shall be
the same again:
stars pale before the angry dawn;

the gilded cock will turn for me
the rack of time
until the peak of noon has come

and by that glare, my love will see
how I am still
blazing in my golden hell.
*

Just Jack.

i’m sorry.
sometimes i cannot handle it when people around me give me too much attention. and then, i can’t handle it when people don’t.
i get goosebumps when i think about two things. one of them i can’t talk about because it’s so private no one knows about it but me.
but the second thing is getting goosebumps when i think of me, ten years from now. i’ll be almost 30. i expect that in the next few years i’ll figure out what’s happening and how i can deal with myself better than i do now. i feel like i’ve already started. my mind’s opened a bit and my liver can still handle processing a large quantity of alcohol each day. (almost each day, i usually don’t drink much on mondays)
i wish i could go back in time sometimes and fix things that still need to be fixed but can’t now because it’s too late. never trust someone saying ‘it’s never too late’. it’s not true. there are moments when it’s just too late and you know things can’t go back because you’ve made up your mind and the bitchy time can’t be paused.

i’m in a bed which has black sheets. but there are a lot of darker things hidden between them.

The Shins.

azi mi-am cumparat o sticla de vin, bere de ghimbir, suc de portocale, doua mere, un kilogram de prune si un kilogram de morcovi.
am ajuns acasa cu 3 carti in plus, dimineata plecasem cu nici una. sticla de vin am defacut-o intr-o jumatate de ora, dupa ce m-am chinuit si am rupt un tirbuson si un cutit. vineri am de predat o lucrare destul de importanta, care e prima lucrare din viata mea de aici. e mult de scris si nu sunt obisnuita sa mi se ceara sa scriu ceva 100% personal, dupa ce atatia ani de zile de scoala romaneasca am protestat impotriva invatatului pe de rost. am ajuns acasa pe la 6, dupa ce mi-am facut o supa de morcovi m-am decis sa scriu ceva. e ora 1.33 dimineata si inca nu am reusit sa imi termin lucrarea. am de facut referinte, bibliografia, intr-un anumit stil care deocamdata ma deprima putin.
zilele astea o sa imi iau un bilet de autobuz spre anglia, unde o sa imi petrec craciunul si revelionul, perioada care sper sa fie mai frumoasa decat ma astept. dar! pana plec am de scris 4 lucrari, de editat o gramada de poze si de baut multe sticle de vin. si de mancat multa mancare thailandeza. ah si de citit multe carti. ma simt aproape coplesita. mananc mult si totusi, cumva, reusesc sa slabesc in acelasi timp. daca o mai tin asa multa vreme o sa ma transform intr-o umbra. oricum hainele din magazinele de aici imi sunt toate prea mari.
vremea e de fapt, mai frumoasa decat zice toata lumea. nu ploua tot timpul, nu sufla vantul tot timpul, sunt dimineti in care ma trezesc din cauza ca soarele imi deranjeaza ochii.
nu mai stiu notiunea de ‘dimineata’. am ore de la 11 si mi se pare o blasfemie sa trebuiasca sa ma trezesc inainte de ora 9.
profesorii sunt faini. iti raspund la mailuri, iti scriu pe twitter, beau cafea cu tine la fumatoare si iti tin prelegeri la cursuri despre superioritatea produselor Apple.
viata e de fapt destul de usoara si frumoasa aici, sus, pe harta. singurul lucru putin deprimant e ca sunt mai aproape de groenlanda decat de casa. in distanta, vorbind.

Voi spune ca te vad in 4-5 versiuni ,dar de fapt stiu ca esti unul si acelasi.Nu degeaba frunzele tale au cazut la picioarele mele,nu degeaba eu m-am odihnit (si poate inca o fac) la umbra ta.In toate povestesti de tine ,in toate imi dai cate putine din tine,in toate vrei sa fii tu,dar tu nu esti tu ca sa mi te poti arata.Esti doar cuvantul tau,care uneori imi place ,alteori imi displace ,e ca o lectura de-ale lui Cioran.Iubesti ce nu intelegi si urasti ca intelegi uneori!

Te-am infrant tocmai fiindca te-am resemnat tu urandu-ma si eu fiind atat de indragostita de masochismul propriu incat inca doresc sa mi te pastrez.Silence ,i kill you!(pentru cunoscatori,nu te baga daca n-ai simtul umorului).

Si voi spune ca a venit toamna peste tine,frunzele iti cad una cate una la fel ca sperantele de atat bine pe care le posezi in tine ,deja te vad rezemat pe scaun,inchis in tine cu ganduri de si din mine,cu ura si dorinta.We should get laid for God’s sake!:-))

Barbatii mei deseori imi seamna a copaci,au asteptari multe si increganate de la mine,si eu sunt doar o simpla si intinsa mare de apa!

Pun pariu ca inca pot ,dar fiindca ai invatat,nu gasesc cheia.Pun pariu ca daca descifrez algoritmul ,chiar pot.Un soi de provocare asa ,dar de fapt viata in cele mai naturale cai ale ei.Nici nu stiu de ce imi semeni a castan.A fost o questie involuntara la care ma gandeam cand veneam de la servici,si nu ma obosesc sa inteleg de ce ,fiindca la o adica nici tu nu te obosesti sa vrei de ce!

Esti om! Asta imi place la tine! Nu esti cadavru cu sufletul deja trecut de era putrefactiei ,ca mine!

Esti om! Asta imi displace la tine! Nu intelegi uneori!

(insemnare pentru unul din ciudatii care m-au marcat de-a lungul timpului si care sunt sigura ca imi vor oferii subiecte de laba trista atunci cand am mintea excitata )

Inca te mai caut printre randuri domnule …,dupa ora 00 nu am sa o mai fac insa!

Bloc Party.

i guess i am not cured yet, i have yet to figure out what i want out of this life and the people around me. for the moment being, i am pleased with fucking my own brains.
*

cred ca unul dintre lucrurile care imi plac cel mai mult aici e ca nimeni nu imi cere socoteala pentru ce fac, cum fac sau de ce fac. pot sa fiu obsedata, fara sa imi motivez obsesia, pot sa umblu desculta pe asfalt si sa fie 3 grade afara si sa nu se uite nimeni ciudat la mine.

Bob Marley.

i cannot write anymore. ever since i’ve moved here i feel like my brain has gone into some kind of a coma. when it comes to writing i mean.
but i have stuff coming, just not right now. but you should know i am happy and i love going to school for the first time in my life.

Stai puţin şi întreabă-mă

după ce-mi spui să tac

nu-i aşa că viaţa e ciudată?

mă gândesc la vise, nu la vieţi

în consecinţă

nu ne întâlnim cu gândul nici măcar la mijloc

Trezeşte-mă dintr-un somn lung

direct pe aleea noastră preferată

din parc

din parcul maroniu plin de clişee

din fruzele castanilor şabloane pentru

diferite forme de tristeţe

şi plimbă-te cu mine peste bănci

]]> http://missteezstuff.wordpress.com/2009/10/09/have-a-nice-day/ Fri, 09 Oct 2009 10:32:17 +0000 misstherself http://missteezstuff.wordpress.com/2009/10/09/have-a-nice-day/

Stereophonics.

life and death on the beach.
tim took us to the aberdeen beach. we were supposed to take loads of pics, good ones, crappy ones, didn’t really matter.
i like this one. andra took the best ones, of course. my feet got all wet and the water was freezing but it was a nice experience.

Culture Reject.

re-edited. written about 2 years ago, i just found it and didn’t necessarily like it but decided it could be put here.
*
cateodata o sa ajungi sa pui capul pe perna…si sa iti dai seama ca dormi singur…intr-un pat de doua persoane…si de fapt, nu stii daca esti singura sau nu pentru ca viata ta….ei bine, viata ta e compusa dintr-o gramada de suisuri si coborasuri…si esti ba singura…ba te trezesti ca ai pe cineva langa tine…

stii cum te saturi cateodata sa ti se spuna lucruri despre tine care te determina intr-un final sa le crezi si inconstient sa incepi sa le…aplici…sa le faci reale? ceva in genul mesajelor subliminale…adica nu…mintea ta in inconstienta ei vasta face asta fara ca tu sa-ti dai seama. hai sa fim seriosi. prea multi au impresia ca ma cunosc, prea putini fac vreun efort in privinta asta si in final se aleg cu pseudoconcluzii ca stiu ce se intampla in capul meu. ah, cat de putin las sa se vada. cat de superficial imi este comportamentul, cat de tare se amuza organele mele (singurele care chiar ma cunosc si sufera cand sufar si eu, ma sufoca atunci cand iubesc etc.) de falsele mele complexe, de declaratiile mele, de ceea ce dau impresia ca zic cand de fapt gandesc cu totul altceva. pentru ca traiesc intr-o lume nebuna care ma obliga sa ma prefac, sa fiu egoista si sa ma bucur singura de tot ce se intampla in jur. sa nu impart nimic cu nimeni pentru ca nici macar pielea mea nu prea merita dar isi primeste din cand in cand si ea portia de fericire…cine poate supravietui fara cateva momente euforice? ah, n-as vrea sa imi cada pielea si sa raman goala…sa raman o bucata de carne cu organe fericita. nu, eu am venit pe lumea asta cu un scop. stiu ca nu sunt singura dar imi place sa cred ca sunt. nimeni nu e real in afara de mine. unii se fac negri atunci cand stau la soare si se bronzeaza…dar pe mine soarele ma avertizeaza si ma arde si ma umple de pistrui atunci cand ma vede…pentru ca nu ii plac persoanele de pe alte planete decat a 3a de la el…m-am resemnat in privinta asta si imi convine atata timp cat luna ma adora si nu ma lasa sa dorm de fiecare data cand e rotunda! cred ca stelele sunt prietenele mele cele mai bune. ele sunt singurele care de-a lungul anilor nu m-au dezamagit…bine, poate doar atunci cand interveneau norii noaptea…dar puteam vorbi cu ele si ele ma auzeau chiar daca patura de nori si de ozon credeau ca ne impiedica…ele au fost de fata cand am vazut prima data, cand am sarutat prima data, cand am plans pentru un el prima data, cand m-am indragostit si cand am urat prima data…despre cine mai pot sa zic asta? ele au fost acolo cand nimeni altcineva n-a fost…
v-ati trezit vreodata…dimineata tare…sa va dati seama ca nu va puteti controla o mana? mie mi se intampla tot timpul cu mana dreapta, un fel de paralizie totala de la umar in jos…si tot timpul ma culc la loc si incerc sa nu ma gandesc la asta…si recad iar in vis, in fiecare nooapte visez si reusesc sa imi aduc aminte toate detaliile a doua zi….dar de obicei nu imi place sa fac asta…ma simt ca si cum as intra in intimitatea cuiva si m-as uita la un film…ceea ce fac dar e vorba de intimitatea mea! pe care o impart cateodata si atunci recunosc ca ma simt…goala, fara piele, carne, organe, oase, nervi, vase sangvine….doar eu, el si sufletul meu torturat de prea multe ganduri despre care vorbesc prea putin. imi place sa urasc si sa mint…si sa fac tot ce mi se interzice de catre Dumnezeu in afara de omor. da, am cateodata un impuls de a ucide pe cineva sau ceva dar reusesc sa ma controlez, ceea ce nu pot spune despre celelalte lucruri…si Dumnezeu ma iubeste. nu mai mult decat pe altii dar… numai pe mine si in felul Lui. nu cred in biblie dar cred in El si imi ajunge pentru a ma simti in siguranta pe planeta asta atat de straina mie! despre cate ganduri as putea vorbi acuma…despre cate depresii, insomnii si frustrari…despre cata lume nebuna si cati oameni care nu merita nici iadul…
despre faptul ca ma plictisesc repede, si de ce s-ar da cineva peste cap sa imi mentina interesul…eu nu as face asta…oricum, cui ii passa de mine crede ca stie ceva despre mine si despre cum functionez…dar sunt cu totul alta si doar in interior ma cunosc…exteriorul e expus lumii…ca la un muzeu…si il determina sa se comporte in concordanta cu unele asteptari…dar eu sunt ca un cub colorat!

Death Cab for Cutie.

leapsa, de la Andra.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să faci ce îţi place, ce ai face?

As petrece ore intregi gandindu-ma ce-mi place dupa care, probabil as sta in bratele cuiva si as citi o carte.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să iubeşti, pe cine ai iubi?

Cainii. Si cativa oameni. O iubire colectiva

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să vorbeşti, ce ai spune?

Mi-a parut bine!

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ţipi, de ce ai ţipa?

De nebuna, cel mai probabil. Cine are nevoie de motiv?

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să râzi, de ce ai râde?

De anii de liceu.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să plângi, de ce ai plânge?

Pentru ca am o viata atat de frumoasa cu momente atat de perfecte si oameni foarte valorosi. Deci nu de tristete.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să bei, ce ai bea?

Vin rosu sec.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să alergi, spre ce direcţie ai alerga?

As alerga spre casa.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să desenezi, ce ai desena?

O floricica. Sau mai multe.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să scrii, ce ai scrie?

Te iubesc!

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să citeşti, ce ai citi?

Probabil ca pe Dostoievski. Dar nu mi s-ar spune niciodata asa ceva!

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să furi, ce ai fura?

Dreptul de a decide cine si cand sa fie fericit.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ceri scuze, cui te-ai adresa?

Lui Dumnezeu.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să răneşti, pe cine ai răni?

Imi vin in minte cativa oameni. Dar sunt superioara. Asa ca i-am iertat de mult.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să te rogi, ce ai cere?

As cere ca cei apropiati mie sa traiasca mai mult ca mine.

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să dai, ce ai da?

Fericire.

dau mai departe lui Liviu, Calin si Sergiu.

de azi intr-o saptamana plecam. cel mai tare sufar pentru ca stiu ca acolo nu vor fi caini vagabonzi pe strazi pe care sa ii imbratisez cand voi simti nevoia de afectiune. in rest, sunt sigura ca totul va fi asa cum trebuie sa fie, adica frumos. astept ca pentru prima oara in viata, sa imi placa scoala.

(I seem to be having a bit of an obsession with techno music these days thanks to mr. Oros) by Daft Punk

vara asta, n-am calatorit deloc cu trenul si am cheltuit multi bani pe ochelari de soare, vin rosu si mancat la restaurante.

Daft Punk.

stiu ca n-am intotdeauna dreptate dar o sa ma comport ca si cum as avea. atunci cand ma incrunt, nasul meu devine putin mai carn ca inainte dar la tine pe frunte iti citesc gandurile.
cand te gandesti la mine, stiu ca te incrunti doar putin, cand linia de deasupra sprancenelor se intuneca.
cand te gandesti la tine, narile ti se dilata si strangi usor din buze pentru ca stii ca.
stim ca viata nu e tocmai frumoasa pentru unii. cainii de la gara, pe care ii hranim impreuna dupa ce strangem oasele de la puiul gatit de tine, ei stiu sa fie fericiti. noi nu stim. noi ne cramponam si ne inconjuram de oameni iritanti, care nu ne pot invata nimic. daca nu ar fi ei, poate ca nu am sti ce inseamna sa apreciem cat de acru si bun e vinul din pahar si cat frumos e becul rosu.
sigur, vor fi intotdeauna lucruri auxiliare care ne vor fute calea, oameni care se vor baga si pe care uneori ii vom lasa sa se bage si ii vom cauta la randul nostru dintr-o nevoie naturala de interactiune dar,
pana cand strugurii din viile pe care le vom planta nu vor lua foc, vom fi fericiti.

by The Knife.

i haven’t done anything too interesting in a while now. i’ve been trying to read all sorts of books, good books, i’ve tried some Buzura (Raport asupra singuratatii) and some Saramago but i ended up watching american teen movies.
oh but i’ve also been terribly damaging my finger, especially my thumb, from fighting with various people and animals on PS2. i still can’t feel my left thumb from last night. and the night before that. we had a lot of microwave popcorn, wine, Unirea and some delicious apricot (hardcore) liquor. i also danced. the other night, the combination of wine and unirea made me jump all over the room. it was so much fun. i have a few videos but i’m afraid they could be used against me later on so some photos will do more than enough.
and why the fuck has everyone gone to cluj lately? like registering for university is so cool!
o chestie care ma enevereaza la culme sunt copiii (n-o sa zic oamenii, ca putini sunt) care merg la Cluj, isi pun dosarele pe la vreo 4 facultati si bineinteles ca au medii mici ca nu s-au straduit sa invete nimic stiind ca parintii le platesc oricum taxa la facultate. wtf is that?
fostele mele colege de banca, anca din stanga si diana din dreapta au admitere amandoua. si bineinteles ca nu concep sa intre la taxa. pentru ca sunt bune la ceva si nu merg la facultate doar ca sa se distreze si in principiu, sa plece de acasa. care e problema cu oamenii din ziua de azi? facultatea a ajuns doar o chestie care trebuie s-o faca, pe banii parintilor ca altfel nu se poate concepe, dar in principiu sunt 3 ani in care o sa piarda vremea si banii, fara sa acumuleze nimic ca lumea.
mai apoi sunt colegii care pana inainte de bac, erau cei mai buni prieteni ai tai, te mirai ca te sunau sa te intrebe ce mai faci, lucruri de genul asta. dar mai apoi, dupa ce a trecut bac-ul, dupa ce au vazut ce medie ai, dupa ce si-au ros unghiile stiind ca media ta nu conteaza la facultate…nu te mai cunosc. nu te mai cauta, abia te saluta pe strada, de parca s-ar fi comis o imensa nedreptate ca tu ai o media mult mai mare ca a lor. dar daca s-au bazat de la inceput pe banii parintilor, atunci care e problema acuma? lumea se duce dracului.
bun. Passenger seat a lui Death Cab for Cutie e frumoasa de tot.
afara ploua torential. ai mei sunt plecati in ungaria la cumparaturi, eu o sa iau masina lui tata si o sa ma duc sa stau in pat cu liviu si calin si sa citim toti 3.

au revoir!

a si da, am luat 9.84 la bac.

In seara asta am iesit sa beau o bere cu fratioru` meu koodooletz. Ne asezam noi la o masa pe terasa, comandam doua beri … si intre timp strig catre chelner sa nu aduca pahare la bere… Intr-un minut asta era la noi la masa cu 2 beri si 2 pahare. I-am explicat noi cam cum sta treaba cu paharele… le-a luat inapoi… si ne-am apucat de baut… Cum stateam noi de vorba … apar doi tipi… cunostinte mai vechi. In momentul ala ii zic lu` koodooletz… “bai baiete, fii atent aici… nu apuc sa spun de 2 ori, haideti ramaneti la o bere cu noi … ca au si acceptat invitatia la masa… ” zis si facut… Zic odata, si repet a doua oara… baietii mei deja intrau pe terasa si isi trageau scaunele …

Noii veniti la masa isi comanda berea, si incep cu un chef nebun de povestit sa relateze una din intamplarile lor din trecut. Si incep:

D: “pfff… belea mare… cand a venit … stii tu … ma “L” zici tu ? lasa ca zic io mai bine …”

L:”hmmm nu … stii ? de aia am zis ca zic io, da zi tu … da … lasa ca a fost asa … mai bine zic io … offff… zii tu ma..”

Acum Bogdan ii ia si ii intreaba … “ma oameni da voi la ora asta veniti de la munca ?”

Raspuns: “da .. de la munca … am plecat pe la ora 16.00, da ne-am intalnit cu nijte preteni din copilarie si am mai stat la o bere… am baut cate o bere” la care celalalt afirma promt: “da, o bere… nu mai mult”.

Intr-un final… dupa ce noi eram satui de lichidul blond pe care il bausem demult, cei doi reusesc sa termine de povestit intamplarea… Noi ne ridicam frumos de la masa… ne scuzam, mergem si achitam si ii lasam in continuare pe cei doi, la relatat intamplari hazlii.

Stau si ma gandesc acum… Nu-i asa ca bautura ii face mai fericiti pe unii oameni ? Asa e.

Stand la masa am avut o revelatie… inca din trecut … bautura a fost cel mai bun prieten al omului. Corect, este cel mai bun prieten al omului… Caragiale, de multe ori a adus in lumina acele personaje care aveau aceasta slabiciune de a trage putin la masea…  Acum stau si ma observ pe mine … de cand nu mai circul atat de mult cu masina … seara am timp sa beau ceva mai mult. Toate sunt ok, din toate punctele de vedere… bautura te ajuta sa uiti de multe necazuri si probleme… dar ce faci daca iti aduce aminte mai tare… si tu nu iti dai seama… si mai bei o bere, pentru ca zici ca vrei sa uiti de necazuri, si iar iti aduci aminte, si iar mai bei o bere… pana incepi sa urli ca nataraul la bocanci si sa te razbuni pe aia care ti-au adus de baut… “castanii, stejarii, plopii si teii mati.. mi-ai adus o bere trecuta peste termenul de garantie… ca sa te iert pune mana si mai adu una!”

“Ghinduta meaaaaa… aaaaa…. uite stau in limba dupa voi … hai ghindaaaaaa…. Ceapa mati de ghinda … Auuuuuuu… ma balonez… waaaiiiii creca e de la fasoleeeeee… “

Peter, Bjorn and John.

dragii mei prieteni si colegi si amici,
cand va trec supararile, ofticarile, dezamagirile, emotiile si tot ceea ce v-a lovit acum vreo saptamana, din motive probabil evidente dar despre care nu voi vorbi, sa ma cautati. s-ar putea sa fiu disponibila. sau nu. dar o sa va raspund la telefon si nu o sa ma prefac ca nu existati. nici n-o sa va ignor si nici n-o sa va vorbesc de rau.
dar sa stiti ca m-ati dezamagit inca o data.

Empire of the sun.

We are rainbowarriors
evil come not near,
Rainbow love awaits us
with hearts of love and tears.

nu pot sa zic ca sunt prinsa in febra bac-ului. nu prea simt ca a inceput, cum nici nu ma agit sa invat. daca profesorii corectori nu vor aprecia capacitatea mea de a improviza si de a abera pe un anume subiect, nu va fi o tragedie. viata mea are lucruri mult mai interesante si mai demne de timpul meu.
e adevarat, ca sa ma ridic la nivelul bursei de peste mari si tari pe care am primit-o, trebuie sa termin bac-ul cu o medie respectabila. dar am o karma buna.

and everyone needs a bit of Australian-physchedelic-techno-electro-pop in their music collection.

Laura Veirs.

am aflat ca am inaltimea de 1,68. si zilele astea, 45 de kilograme, in scadere.

Bob Marley.

acuma stiu cum supravietuiesc, de fapt, populatiile lumii. toata lumea tace, inghite si merge mai departe.
totul ar trebui sa se desfasoare la un nivel superior celui de superficialitate. dar, nimic in zilele astea nu mai are profunzime. nici zilele, nici vremea si nici oamenii.

Coldplay.

Ciuma. Stii ca nu ai scapat complet de ea. Stii ca probabil nu o sa scapi niciodata de ea. Bacteria a rezistat pentru ca o boala atat de puternica nu moare niciodata, orice ai fi auzit. Sta ascunsa intr-un coltisor, undeva, si poate ca intr-o zi o sa iasa din nou la suprafata. Si stii ca daca se va intampla asta, va fi declansata o epidemie pentru care nu vei gasi puterea sau vointa sa scapi. Si nici sa o controlezi, asa cum nu ai putut nici acum cateva sute de ani, e libera de orice constrangere.
Pentru ca s-a intamplat o data, stii ca este totusi, un pic probabil sa se intample si a doua oara. Crezi ca ai eradicat-o total. Dar totusi, ea sta ascunsa acolo, intr-un coltisor, asteptand sa se intample ceva si sa se poata trezi. Asa ca nu recunosti, dar ti-e frica, ti-e teama, te culci si te trezesti cu o bucatica de ratiune intotdeauna constienta ca ciuma poate reveni oricand si daca se intampla asta, nu mai ai nici o scapare.

metaphorically speaking.

Tegan & Sara.

imi depasesc limitele in fiecare zi. i’m a super woman!

Dusted. (i forgot about them, accidentally found a folder with lost music on my pc when i was transferring my stuff to the mac and among some turin brakes and the doves there was also this. dido is lovely in this combo, by the way.)

i’ve been taking 8 pills every day for the past 3 or 4 days. my mum thinks they’ll help me study more or develop a better brain, probably. i’ve limited my drug dose to one cup of coffee and one glass of wine every day and haven’t craved for chocolate in a very long time, almost 6 hours. i can’t feel my tongue and my teeth hurt most of the time, thanks to the skittles i’ve been brutally abusing these past 2 days.
as it’s 20 degrees outside in the afternoon, my sunglasses are very happy and proud of “sleeping” on the top of my nose as i walk to and from school, everyday…which may seem pretty uncool concerning the fact that the sun DOES NOT shine at 8 in the morning. but i like wearing them you know…just in case!
my psychiatric resources are unlimited right now. i feel like i could do anything in the world and i think i can see everything in a lovely shade of pink. (sort to speak…) which must be a good thing, i suppose, and a very rare one, at least for me!

with a bit of “They can’t buy the sunshine” by the Turin Brakes, tomorrow will be brighter than the usual 2nd of April.

cheers!

p.s. i love you.

MGMT

oh well, i’m feeling quite guilty i haven’t written anything in a while. it’s not that i couldn’t find the time, but i just didn’t feel the need to.
anyways, i’ve been really busy for the past 2 weeks with studying, drinking and a lot of reading. i did experience a lot of new things though, i admit. i especially like it when you know you have found the right person to get the sunshine out of your arse even if you think you’re full of rain.
so here’s a nice poem to clear my thoughts. from my lovely Ana Blandiana.

Umblu prin mine
Ca printr-un oraş străin
În care nu cunosc pe nimeni.
Seara mi-e teamă pe străzi
Şi-n după-amieze ploioase
Mi-e frig şi urât.
Nici o dorinţă de-a călători,
Când şi numai trecerea drumului
E aventură,
Nici o amintire din alte vieţi
Întrebării
“De ce-am fost adusă aici?”…

MGMT.

Sunt
asemenea
nisipului clepsidrei
care
poate fi timp
numai
în
cădere.