Din ziua de azi,

Sa ai doar bucurii.

in toata viata ta,

sa o traiesti la maxim,

sa o traiesti din plin,

de aceea iti v-oi canta.

La multi ani, la multi ani

La multi ani fericiti

E ceea ce-ti doresc

La multi ani La multi ani

La multi ani impliniti

Cu cei ce te iubesc.

Ce a fost rau a trecut

Ce e bun va veni

Si astazi vom canta

Cel mai nou inceput

Cea mai tanara zi

Aceasta e ziua ta

La multi ani, la multi ani

La multi ani fericiti

E ceea ce-ti doresc

La multi ani, la multi ani

La multi ani impliniti

Cu cei ce te iubesc.

La multi ani, la multi ani

Iti urez la multi ani

Din toata inima.

La multi ani, la multi ani

La o mie de anï

In caz ca s-ar putea.

SFANTUL ANDREI PROTECTORUL ROMANILOR

 

SFANTUL ANDREI SARBATOARE A ROMANILOR

Sirul “sfintilor nationali” ar putea incepe cu unul din apostolii Mantuitorului Isus Hristos, si anume cu Sfantul Andrei. Acesta, desi era iudeu de neam, a propovaduit intr-o parte a pamantului romanesc, la stramosii nostri geto-deaci, si anume in teritoriile situate pe tarm apusean al Marii Negre (Pontul Euxin). Cine era Sfantul Andrei, “cel intai chemat” la apostolie? Era frate al lui Simon Petru, care s-a numarat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amandoi fiii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre “ucenicii” Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. De la acesta a auzit Andrei cuvintele “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci. A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune din nou: “Iata Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 36). Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Iisus I-a observat si I-a intrebat: “Ce cautati?” La care ei au zis: “Invatatorule, unde locuiesti?” El le-a zis: “Veniti si veti vedea”. Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea (Ioan 1, 37-39). Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca “a gasit pe Mesia” (Ioan 1, 41). Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: “Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: <>. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 18-20 si Marcu 1, 16-18). Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti (Ioan 6, 8-9), iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada (Ioan 12, 20-22). Alaturi de ceilalti ucenici, a fost trimis si Andrei de catre Mantuitorul la propovaduire (Matei 10 si urm)>. L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile (Matei 28, 19). In urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, dupa pogorarea Duhului Sfant si intemeierea Bisericii crestine la Ierusalim, in ziua cincizecimii din anul 30, Sfintii Apostoli si apoi ucenicii lor, au inceput sa predice noua invatatura adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Potrivit traditiei si celor scrise de unii istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile amintite de la Dunare si Marea Neagra. Trebuie sa notam ca in aceste teritorii, locuite de geto-daci, prin secolele VII-VI i.Hr. s-au asezat colonisti greci, care au intemeiat cunoscutele cetati de pe tarmul apusean al Marii Negre:Tyras (Cetatea Alba), Histria (Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), si altele. Spre sfarsitul secolului al IV-lea i. Hr. s-au asezat aici triburi de sciti, populatie nomada de origine iraniana, care au fost asimilati cu timpul de autohtoni; ei au dat insa teritoriului respectiv numele de “Scitia” (Scythia). Mai tarziu, teritoriile de pe tarmul apusean al Marii Negre, pana inspre gurile Bugului, au facut parte din statul geto-dac condus de regele Burebista (sec. I, i.Hr.), dar in anul 28 cetatile grecesti de aici au acceptat protectoratul statului roman. In anul 46 d. Hr., intreg teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior (Bulgaria rasariteana de azi), iar in anul 297, in timpul imparatului roman Diocletian, a devenit provincie aparte, sub numele de Scythia Minor (Scitia Mica). Anexarea acestui teritoriu – inclusiv a cetatilor grecesti pomenite mai sus -, in cultura si formele de viata grecesti si apoi romane, a oferit conditii prielnice pentru predica Sfantului Apostol Andrei. Asa cum aratam mai sus, traditia despre predica sa in Scitia apare in cateva lucrari scrise in primele veacuri crestine. De pilda, in lucrarea Despre apostoli a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei imparatului Decius (249-251), iar in secolui IV in Istoria bisericeasca a episcopului Eusebiu din Cezareea Palestinei († 339/340) care o preluase de la un alt mare teolog, Origen din Alexandria († 254). Iata ce scria Eusebiu: “Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia…”. De altfel, din epistola Sfantului Apostol Pavel catre Coloseni (3, 11), reiese ca si “scitii” au putut auzi cuvantul lui Dumnezeu. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata mai tarziu si de alti scriitori bisericesti. De pilda, calugarul Epifanie, in secolui VIII, in Viata Sfantului Apostol Andrei, scria ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. In asa numitul Sinaxar al Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol “a predicat in Pont, Tracia si Scita”. In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) “in pustiurile scitice”, care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre. Invatatul mitropolit Dosoftei al Moldovei, in cartea sa Viata si petrecerea sfintilor, scria ca “Apostolului Andrei i-a revenit (prin sorti) Bitinia si Marea Neagra si partile Propontului, Halcedonul si Vizantea, unde e acum Tarigradul (Constantinopolul n.n.), Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare, ce-i zic Dobrogea si altele ce sunt pe Dunare, si acestea toate le-a umblat”. (sursa informatiilor: http://www.crestinism-ortodox.ro) Traditii romanesti / 30 Noiembrie – “Noaptea Sfântului Andrei” Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca “isi vede lupul coada”. Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia. In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta. Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile. Noaptea strigoilor In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de “dincolo” dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca “acolo” dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice. Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi. Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata. Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: “Ai mancat usturoi?”. Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi. Noaptea vrajilor si a farmecelor Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita. Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea. Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice: “Sfinte Andrei, Scoate-i chipul in fata apei, Ca in vis sa-l visez, C-aievea sa-l vaz!” Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta. In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos. Usturoi miraculos Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei. Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul. Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste. In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se petrece pana in zori. Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei putin usturoi cu tine. De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: “Parca a pazit usturoiul”, care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn. Tot in aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele. De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele. Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza “Andrei-de-iarna”. Atat de multi Andrei in Romania si in diaspora In Romania, numele de Andrei sau Andreea este unul din cele mai des intilnite. 

 autor: Desprecopii.com

După părerea mea, una din cele mai marcante picturi din muzeul Louvre este un portret al unui domincan cu o privire aproape la fel de enigmatică ca Mona Lisa. Tabloul expus lângă o uşă într-una din marile galeri ale muzeului atrage atenţia, intrigă şi dacă eşti ca mine îţi creezi o mulţime de poveşti despre dominicanul din imagine. Artistul Théodore Chassériau este autorul acestei opere incredibile, care se numeşte ” Portretul părintelul Lacordaire “. Dar cine este acest om? În primul rând m-am gândit că acest om era un cunoscător al multor lucruri, şi îşi trăia viaţa într-un fel învăluit în secrete. Puternic este modul în care priveşte, conturat de atmosferă, fundalul nedefinit prea clar şi lumina tabloului. Aceasta, o privire adâncă este în mare contrast cu poziţia blândă a mâinilor. În 1840, când a fost pictat, preotul Lacordaire a spus că este “în general mulţumit cu pictura, cu toate că îmi dă un aspect cam auster.”

Şi într-adevăr, preotul Domique Lacordaire era, conform Enciclopediei Catolice aşa: “Gesturile sale erau graţioase, dar pline de vigoare, ochii săi întunecaţi străluceau datorită focului ce ardea înăuntrul său”. Tot aceasta spune că predicile pe care Jean- Baptise Dominiqe Lacordaire le ţinea erau puternice, pătrunzătoare şi spontane, cu toate că se pregătise mult pe subiect.

Lacordaire, care a trăit între 1802 şi 1861 a restabilit ordinea într-o lume de ideologii haotice şi războaie civile franceze, păstrând ordinul predicatorilor Franţei corect. Lacordaire, crescut de mama sa care provenea dintr-o familie de avocaţi, după ce la 4 ani îşi pierduse tatăl, a devenit un om curajos care a scris şi reformat biserica.
Astăzi, el este văzut ca un om important în formarea Bisericii Catolice moderne.
A predicat în faţa a peste 6000 de oameni în biserica Notre Dame de Paris, cu toate că era destul de bolnav a ajuns până la Roma şi a luptat cu oamenii câştigând prin talentele sale date de Dumnezeu de a convinge, a predica şi a-şi expune ideile într-o manieră curajoasă.
Acesta este unul din portretele mele favorite, şi mă bucur că tot ce am aflat despre Lacordaire susţin cele înţelese de mine din imagine. Traducerea din Enciclopedia Catolică a fost făcută de mine, sper că a mers.
Lacordaire cred că este un om cu adevărat demn de admirat, iar talentul lui Théodore Chassériau, care a reuşit să îi redea spiritul în tablou, nu se lasă mai prejos.

Pe 23 si pe 24 Octombrie a avut loc la Roermond, in Limburg manifestari ale episcopiei catolice locale dedicate misionarismului. Acestea au avut loc in cadrul unor mai largi evenimente prilejuite cu ocazia sarbatoririi a 450 de ani de la mutarea episcopiei de la Maastricht la Roermond. Titlul general “Al licht” – toata lumina, tot adevarul (expresie cu semnificatie dubla).

Vineri, 23 octombrie a avut loc prima parte printr-un simpozion in care s-a vorbit depre misionarismul in Limburg si din Limburg. Totul s-a desfasurat intr-o sala a Theater – Hotel De Oranjerie. Au vorbit o serie de episcopi originari din Limburg, un episcop din Guatemala (San Marco), o maicuta din Limburg, lider al unui ordin din biserica catolica.

Sala a fosta aproape plina. Maicute, preoti, presa, membrii ai consiliilor bisericesti din Limburg. Am remarcat faptul ca au lipsit aproape cu totalitate tinerii. Au fost prezenti doar doi. E drept ca scolile aveau cursuri la accea ora.

A doua zi, simbata a avut loc un tirg in fata Munsterkerk, unde diferite organizatii, printre care si biroul misiuni catolice din localitate, si-au prezentat proiectele. Vremea nu a prea tinut cu organizatorii. Episcopul putea sa puna si el o vorba buna, undeva mai sus. Se pare ca nu a tinut.

A avut loc si o serie de concerte, platite de sponsori, unde s-a cintat muzica mai buna sau mai…altfel. Cel mai mare succes l-a avut Miss. and Mr. Rock and roll. Cei doi cinta muzica de gen si sint amici ai biroului misionarilor catolici din Roermond.

Am facut o gramada de poze si am intilnit niste oameni carora chiar le place ce fac.

Iata si gasca de la Missieburo Roermond.

Pentru oameni suntem prea slabi, prea graşi, prea înalţi, prea scunzi, prea tăcuţi, prea vorbăreţi, şi enumerările pot continua fără încetare. Niciodată nu vom fi îndeajuns de buni pentru ei. Niciodată nu se vor opri din comentat, indiferent ce am face. Eu una sunt sigură că dacă ar fi să-i mulţumesc pe toţi…ar trebui să dispar de pe faţa pamântului. Şi al doilea lucru, ar trebui să nu mai scriu. După unii scriu prea superficial, după alţii scriu mult prea pretenţios, sau li se pare că totul este extras de undeva… Asta ar însemna să ma opresc din scris? NU. Nici nu am să o fac. Fie că suntem graşi, fie că suntem slabi, fie că suntem ”urâţi” sau frumoşi… trebuie sa încercăm să nu mai judecăm oamenii după ceea ce arată, ci după ceea ce oferă.

Suntem atât de perfizi, atât de invidiosi, atât de răi, încât dorim să controlăm totul, să judecăm totul şi să etichetăm totul astfel încât nimeni să nu fie mai bun ca noi, să nu iasa cu ceva în evidenţă desupra noastră, că atunci e bai! Dorim să deţinem controlul, să fim superiori, chiar dacă asta înseamnă să ne călcăm în picioare principiile, desigur, dacă le avem şi să-i călcăm în picioare pe ceilalţi, chiar dacă asta ar însemna să distrugem o viaţă şi o familie.  Unde este dragostea pentru semeni? Sau celor evlavioşi, unde ne este iubirea lui Hristos? Unde? În acuzaţii false, vorbe scoase si distrugerea de vieţi? Pentru că dacă este aşa, ”mon cheri” nu doresc să fiu pe placul nimănui. Nu vreau să mă încadrez în nici o categorie. Nu vreau să fiu albă, nu vreau să fiu neagră, nu vreau sa să fiu PSD-istă, PNL-istă, sau să fac parte dintr-un partid. Nu vreau să fiu elevă, muncitoare, studentă sau directoare. Nu vreau să fiu ortodoxă, penticostală, baptistă, budistă, catolică sau orice altă religie, tot ce vreau este să nu fiu ştiută, prezentată ca şi ”fata albă”, ‘’studenta”, ”fata de culoare neagră” sau oricum altcumva. Eu vreau sa fiu ştiută, prezentată, ca şi ALINA, fata care nu are nici o etichetă, fata care nu are nici o culoare, ci doar EA. Restul sa cunoşti tu, nu să-ţi prezint eu!

1. Se prepara cazul.

Barbat viril in putere, rapeste, drogheaza, violeaza si sodomizeaza o pustoaica de 13 ani in repetate randuri, este prins, recunoste, si inainte sa faca puscarie fuge.

2. Se aduce personajul vatamat.

Pustoaica este un cetatean in toate drepturile, este caucaziana, ba chiar blonda, si probabil pentru varsta ei intorcea cateva capete.

Sa zicem ca este in si din Italia.

3. Se aduce criminalul.

Sa zicem de aceasta data ca nu e Polanski, ci este un roman (nici macar tigan, ci este un pur “escu”).

4. Se analizeaza cauza cand crminalul este prins a doua oara.

Violatorii trebuie pedepsiti negresiti, iar pentru ca au recunoscut insa au fugit de pedeapsa, orice pedeapsa trebuie aplicata mai aspru.

5. Test de viziune.

Inlocuiti romanul care a comis crima cu: un tigan, un rus (Ivan), un arab musulman, un mexican (latino), un Polanski, un alt polonez, un alt francez, un preot catolic, un sofer de camion, un militar care a luptat 5 ani pe front, un bancher care toata viata si-a cumparat favoruri sexuale.

De ce cazul Polanski nu i face pe Americani sa urasca in plus polonezii si francezii?

Ce s-ar fi intamplat daca scenariul de mai sus se intampla? cum erau vazuti romanii in Italia?

PS. Mi se pare jignitor ce se intampla in presa franceza, cu referire la cazul cu pricina.

PS2. Polanski e un mare regizor, dar asta nu exclude sa fi gresit, si poate n-ar trebui sa excluda nici consecintele.

[ eng. Arens exists, but there is a country? ] [ esp. Arenys existe, ¿per existe el país? ] [ fr. Arens existe, mais il ya un pays? ] [ deu. Arena vorhanden, aber es ist ein Land? ] [ it. Arens esiste, ma c'è un paese? ] [ ch. 阿伦斯存在，但有一个国家？ ] [ rus. Аренс, существует, но есть такая страна? ] [ ar. أرينز موجودا ، لكن ليس هناك بلد؟ ]

Espanya, inventora de la roda?

Reconec que em diverteix tot aquest “serial” dels referèndums. Destapar les essències feixistes d’una Espanya que, de forma tant pedant, encara exhibeix pel món, com a model, una transició política feta a benefici dels assassins, té la seva gràcia. M’alegra comprovar que Espanya no té cap model “alternatiu” sobre el qual bastir la seva identitat. La seva existència es fonamenta en la imposició totalitària i en la prohibició de qualsevol diferència que els faci nosa. Franquisme i catolicisme a parts iguals, i milions de persones que no poden defensar res més que això, per molt que usin episodis puntuals i subterfugis per justificar-se moralment. Espanya no pot ser res més que la continuació dels Reis Catòlics, de l’expulsió dels moriscos i dels jueus, de l’inquisició, dels camps de concentració -del qual Wyler fou inventor, a Cuba- i del genocidi cultural i lingüístic. És trist, és clar, però quan se senten “atacats” només els queden aquests referents a on agafar-se. Què més els queda, històricament parlant? D’Espanya, com de mares, només n’hi ha una, per molt que milers de persones durant molts anys han intentat que no fos així, catalans o espanyols d’arrel. I els catalans, amb un referèndum de fireta els hem fet destapar el pot de les essències. Es pot ser més patètic? Em sembla que no.

Toxo, estoy a favor del referéndum!

Tot i les rialles que puguem fer davant dels continus ridículs espanyols, el que no hem d’oblidar és que el sobiranisme és més fort mediàticament que no pas socialment. I això no és així perquè ho digui jo, és clar. Ho és, simplement, per què els fets ho demostren. No cal que esmentem tot l’assumpte del clan dels Milleti al Palau de la Música per adonar-nos que, de moment, el catalanisme seriós amb prou feines té el Barça per poder lluir. Tot i la importància del club, és evident que si anem a buscar entitats socials influents que siguin de domini social i executiu nacionalista, no en trobarem cap més. Sindicats? CCOO i UGT continuen sent els sindicats majoritaris a Catalunya, seguits de la USO i de la CGT. Associacions de Veïns? No tinc constància que cap d’elles hagi estat capdavantera en cap de les propostes de referèndum que hi ha hagut fins ara. Empresaris? Foment i PIMEC no són precisament entitats que es puguin qualificar de massa patriòtiques, si entenem la pàtria com la catalana.  Les entitats culturals de base malviuen a base de subvencions, sense les quals amb prou feines se’n sentiria a parlar. Prou feina tenen a sobreviure, com per dedicar-se a altres tasques. Les associacions de consumidors no cal ni plantejar-los que pensin i actuïn nacionalment, per què amb penes i treballs fan la seva feina, força malament, cal dir-ho.

Saura, Carod, Nadal i Montilla?

Tenim un govern que es proclama “catalanista”. Se’n declara, només, per què a la pràctica no n’exerceix. I jo em pregunto: per molts referèndums què fem… què ens queda després?

Hem caigut en l’error carodià i puigcercosista de creure que des del “govern” es construeix estat. Mentida. Des d’un govern “titella” com el nostre, només es fa província. Que ningú es pensi que el qualificatiu titella només afecta al tripartit. Amb Convergència no era, ni serà, massa diferent. Els resultats d’en Jordi Pujol van ser molt més fructífers que no pas els del govern actual, però l’Artur Mas -futur president- no tindrà massa marge més de millora, per què el sistema polític actual no els permet.

Aquí acabarem tots plegats!

L’objectiu més ambiciós, previ a la independència, que el sobiranisme seriós hauria de tenir marcat al front, amb foc si cal, seria el de tenir persones preparades i amb responsabilitats a la majoria d’organitzacions del nostre país. Persones que liderin les entitats no com una graciosa concessió a l’independentisme  de moda, sinó com a fruit de tot un treball de base, i com a expressió d’unes sòlides bases  sobiranistes. Tot el que no sigui tenir organitzacions fortes, representatives i liderades per i des del catalanisme, serà feblesa perpetua de la nostra lluita. Un, vint-i-cinc, o cinc cents referèndums no amagaran la nostra debilitat. Una societat civil forta no hauria d’anar sortejant el dia a dia amb “fireta” arenyenca. En tindria prou amb un sol plebiscit: el de la seva pròpia força.

Viata e viata, lupta pentru ea !

Agnes Gonxha Bojaxhiu, Maica Tereza, s-a * mutat pe steaua sa *, la data de 5 septembrie 1997.

Vreme de peste 45 de ani, Maica Tersa de Calcutta a uimit  lumea prin daruire, generozitate, stradaniile-i neobosite, in numele caritatii, actiuni umanitare, a purtat de grija celor nedoriti de nimeni, sarmani, orfani, vaduve, bolnavi… a infiintat asezaminte, camine si-a calatorit in intreaga lume oferind petalele Misiunii sale, pe oriunde a trecut…

:

Un citat plin de putere de la Maica Tereza, aşa cum se găseşte pe postamentul unui zid al unei Case de copii din Calcutta:

„Oamenii sunt deseori nerezonabili, ilogici şi egocentrici; Cu toate acestea, Iartă-i.

Dacă eşti amabil, Oamenii pot să te acuze că ai motive egoiste sau că urmăreşti ceva; Cu toate acestea, Fii amabil.

Dacă ai succes, vei dobândi câţiva prieteni falşi şi câţiva duşmani adevăraţi; Fii de succes oricum.

Dacă eşti onest şi sincer, oamenii pot să te înşele; Cu toate acestea, Fii onest şi sincer.

Ceea ce construieşti de-a lungul mai multor ani; cineva poate să distrugă peste noapte; Cu toate acestea, Construieşte.

Dacă găseşti serenitatea şi fericirea, ei pot fi geloşi; Fii fericit oricum.

Dă lumii ceea ce ai mai bun, şi poate să nu fie de ajuns niciodată; Cu toate acestea, Dă lumii ceea ce ai mai bun.

Vezi tu, analiza finală este între tine şi Dumnezeu; Nu a fost oricum niciodată între tine şi ei.”

traducere Ursula Sandner

www.ursula-sandner.com

Pilde, pentru noi,toti :

Cuvintele de bine pot fi scurte si usor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite. Haideti sa ne intampinam mereu unul pe altul cu zambete, pentru ca zambetele sunt inceputul iubirii.

Haideti sa insistam pe strangerea de fonduri de dragoste, bunatate, intelegere, pace. Banii vor veni de la sine daca prima oara cautam Imparatia Lui Dumnezeu – restul vor fi date.

Sa nu fim multumiti doar atunci cand dam bani la saraci. Banii nu sunt suficienti, bani pot fi primiti, dar oamenii au nevoie de inimile voastre, au nevoie sa-i iubiti. Asa ca risipiti dragoste peste tot pe unde mergeti.

In viata asta nu putem face lucruri marete. Putem face doar lucruri marunte cu enorma dragoste.

Este un gest regesc sa ai grija de cei cazuti.

De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.

Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul.

*******

* Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani… dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect.
Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap.
Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.
Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată! *

MAICA TEREZA

Sursa :

http://www.citateistete.ro/2008/05/19/citate-maica-tereza/

Lumina, zambet, Iubire, bucurie, incredere…  iarta, iubeste, lupta, intr-u Devenire ! Doamne Ajuta!

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

Catedrala cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din Zalau – loc de pelerinaj pentru credinciosi in aceste zile de sarbatoare.
La multi ani celor care poarta numele de Maria, Marioara, Mariana, Marian…!