Ceas târziu

ţi-ai scos alarma?

m-a întrebat ca într-o doară.

era una din clipele ei de minuţiozitate maximă.

superbă, complexă, acaparantă.

o priveam.

şi aveam o dimineaţă ce aştepta înaintea noastră.

am luat-o de mână

şi am sărutat-o scurt.

alarma suna,

în timp ce ea vorbea.

între timp, clipele se scurgeau.

o ascultam,

o urmăream,

dar nu o înţelegeam.