În ultimele luni am încercat să fiu mai atent pe stradă la detalii care evocă timpuri trecute, mai mult sau mai puțin îndepărtate. De multe ori am ieșit din casă expres pentru a le căuta. Mă interesau obiecte din peisajul orașului mai puțin vizibile ochiului superficial. Nu intrau în discuție clădiri sau monumente istorice care sunt de așteptat să dăinuie peste decenii, ci mai degrabă ineditul unor lucruri care de mult nu mai au ce căuta la locurile unde se află încă sau care, dimpotrivă, încă își găsesc utilitatea după mult timp surprinzând prin faptul că mai există.

Pe multe dintre cele găsite în această perioadă le văd zi de zi, dar doar printr-o scurtă oprire mentală asupra lor reușeam să le pătrund cu adevărat spiritul. Probabil că mulțimile care patrulează zi de zi pe străzile orașului nu au nici acest moment liber, de a conștientiza povestea pe care o spune orașul prin micile sale detalii.

Recunosc că ideea acestui micro-demers mi-a venit la scurt timp după ce am scris despre felinarele din Piața Sfatului. Nu am pretenția că selecția din acest post este exhaustivă și reprezentativă. Prezint exact ceea ce mi-a ieșit în față în acest răstimp. Majoritatea vechiturilor găsite sunt în centrul orașului. Probabil că explorarea unei arii mai largi m-ar ajuta să găsesc și altele, mai interesante și mai variate. De aceea, intenția mea este de a lăsa deschis subiectul și de a reveni în viitor cu completări. Până atunci, iată colecția mea de vechituri, așa cum arată ea astăzi:

1. Indicatoare cu numele străzilor. Există în oraș un tip de plăcuțe indicatoare anterioare cunoscutului dreptunghi albastru de tablă cu scris alb. Căutându-le, am fost surprins să observ că încă mai sunt pe poziții un număr foarte mare din acest tip. Iată în continuare doar câteva dintre acestea. A se observa cele două variațiuni: una prinsă pe fața mare a paralelipipedului (prima), alta prinsă de capătul acestuia(ultimele două).

2. Plăci indicatoare pentru monumente. Este un model familiar mie de când mă știu: această tablă decupată în formă de scut. Cele mai multe sunt acoperite pe alocuri de rugină, la fel ca cel din imagine. În fotografie, placa de la Casa Memorială Johannes Honterus de pe strada Nicolae Bălcescu.

3. Plăcuțe ale imobilelor asigurate. Sunt niște tăblițe cvasi-pătrate despre care cred că datează din antebelic și interbelic și care par să fi avut rolul de a atesta faptul că respectiva clădire era asigurată la una sau alta dintre companii. Nu mi se pare exclus să fi avut și menire publicitară. Câteva dintre ele:

4. Mini-toboganul din parcul Titulescu. Se vrea a fi un delfin, zic eu. Ăsta ar merge și la secțiunea de amintiri, pentru că și eu mi-am trăit părticele din copilărie pe el. E micuț rău de tot, așa că nu poți să-l folosești prea mult timp. Nu de alta, dar crești și distanța dintre start și sosire devine rapid foarte mică. Acum îl sar dintr-un pas. Una peste alta, garantez pentru cel puțin 20 de ani de viață ai numitului tobogan, timp în care multe bănci și obiecte de mobilier al locurilor de joacă au venit și au plecat în/din parcul Titulescu.

5. Ceasul de la Teatrul Dramatic. De fapt, ceas nu mai e demult, de când au dispărut cele patru cadrane. Astăzi mai are doar rol de suport pentru afișe ale spectacolelor de la Teatrul Dramatic, instituție ale cărei inițiale la are afișate pe fiecare latură.

6. În Piața Sfatului. Am găsit două însemne vechi care marcau spații comerciale a căror destinație s-a schimbat între timp. Ambele sunt pe latura nordică a Pieței (cea cu KFC-ul) și sunt chiar foarte apropiate între ele. În prima fotografie se poate vedea firma unei bijuterii; actualmente, în spațiul respectiv se află o farmacie. În a doua fotografie apare firma unei foste ceasornicării.

7. Banca Generală de Credite. Se pare că avea sediul sau poate doar o filială pe Mureșenilor, în locul unde a funcționat CEC-ul. Înscrisul din imagine a ieșit la iveală tocmai după ce placa cu sigla CEC-ului a fost înlăturată.

8. Mesaj electoral de epocă. Îl consider piesa de rezistență a colecției mele de vechituri. Este vorba de două inscripții cu vopsea roșie pe partea inferioară a fațadei imobilului de pe strada 15 noiembrie, numărul 25. După ce am realizat fotografiile de mai jos, am descoperit textul din prima imagine pe altă casă, situată pe partea cealaltă a străzii. Aici ultimul rând al mesajului este aproape înghițit de straturile succesive de asfalt care au fost așternute pe trotuar.

„VOTÂND CANDIDAȚII(-TUL?) FRONTULUI DEMOCRAȚIEI POPULARE VEȚI VOTA PENTRU PLANUL MĂREȚ DE ELECTRIFICARE”

„TRĂIASCĂ VICTORIA ÎN ALEGERI A FRONTULUI DEMOCRAȚIEI POPULARE”

Asa, acu hai sa o facem pe profesionistii iar in ceea ce priveste cadourile.  Am facut un sondaj, nu tare multe voturi, insa voturi importante. Hai sa zic intai de ce conteaza mai mult sondajul meu facut la 80 de oameni si nu cel al unui centru de statistica facut la 8000 de oameni. Cred ca e evident. La sondajul meu au raspuns oamenii din anturajul meu, prietenii mei, oamenii carora le fac eu cadouri. Asa ca, am aflat direct de la ei ce cadouri prefera.  Nu-mi retrag cuvintele din articolul trecut despre cadouri , insa, am sa incerc sa fiu putin mai open minded. 

Sincer, oarecum ma surpind rezultatele sondajului.  Ma asteptam sa fie mai apreciate plicurile cu bani, ma asteptam sa fie mai apreciate florile. Asa, sa vorbim putin despre cadourile de Craciun.  Am facut un mic research pe internet sa vad cam ce se recomanda si ce nu se recomanda de Craciun.    In prima faza eram putin sceptic, dar, apoi, dupa ce am vazut rezultatele sondajului am decis sa nu mai fiu asa comunist. Asa ca..

De Craciun nu recomand plicuri cu bani decat in familie daca e cazul (si nu, prietena nu-i familie) De Craciun nu recomand cani pe care sa scrie Mere Xmaz. De Craciun nu recomand nici macar florile.  De Craciun biletele la concert si cinele romantice nu sunt considerate cadouri ci mai degraba niste lucruri care vin natural in perioada asta.

Recomand de Craciun: o carte buna, o bluzita, un fular, manusi, sau, un ceas sau o bijuterie faina.  Pentru copii o jucarie merge perfect, sau o consola ceva. Copiii nu apreciaza hainele si nici cartile.  

Nu, nu e o perioada cand trebuie sa fim mai buni, mai atenti. Mai buni si mai atenti trebuie sa fim tot timpul nu doar de Craciun, insa, daca perioada asta e un pretext sa ne schimbam putin din atitudine, atunci profitam si de asta.   E frumos sa dai un cadou de Craciun. Cand eram copil asteptam tot anul perioada asta. Stiam ca trebuie sa primesc ceva.  Mi-e ciuda cand vad ca oamenii se schimba intr-un mod ciudat. In loc sa dai o jucarie unui copil, nu ii dai nimic sau ii dai ceva ce esti dator sa-i asiguri ca si parinte.  In loc sa dai un cadou dragut prietenei tale, ii cumperi  un bici din sex-shop pentru ca ti se pare mai funny.  In loc sa-i dai o carte sorei tale, nu-i cumperi nimic, ca oricum nici ea nu-ti cumpara. N-are bani.    

Cadoul NU inseamna comert. Nu dai din bun simt pentru ca si tu ai primit. Nu dai  ca sa primesti inapoi. Dai pentru  in semn de apreciere, de dragoste fata de acea persoana.  Poate ca anul asta e un an bun sa-ti arati aprecierea… Chiar daca-i criza.

PS:  ideile si recomandarile alea de cadouri reprezinta parerea mea subiectiva

Te simt. Si te aud pretutindeni. In fiecare ceas te vreau mai aproape , iar si iar. Si doare teribil pentru ca desi te simt am mereu senzatia ca fugi , ca te ascunzi de mine. Si inca te caut… pe aleile fara viata , pe bulevardul trist , pe banca unde m-ai tinut candva in brate. Te caut mereu. Am ajuns sa te vad in ochii fiecarui strain ce asteapta la semafor , sa te aud pe tine in strigatul fiecarui om. Imi amintesc cum sorbeai din cupa placerii , incet , si cum imi spuneai ca ea va fi mereu plina. Vezi tu , acum au mai ramas doar cateva picaturi pe cale de evaporare. Ti-am zis vreodata ca scriu numai pentru tine? Si ca fiecare cuvant imi aduna ideile , ajutandu-ma sa concep cea mai frumoasa declaratie ? Pentru tine… Si totusi incep sa ma pierd cautandu-te. Stiu ca am gresit. De mult prea multe ori. Dar la fel stiu ca dragostea invinge. Intotdeauna. Si ca te vei intoarce si-mi vei sopti cat de dor ti-a fost. Imi lipsesti. Esti langa mine , dar in acelasi timp esti atat de departe. Si vei obosi. Acum sau mai tarziu… Insa te iubesc mult prea mult…Mi-e dor de tine..

Harghita: Ceasul de pe clădirea CJ cântă ‘Deşteaptă-te române’

Vor mai fi cadourile la fel de multe ca in anii trecuti? Vor mai fi surprize si cadouri de la oameni de la care nu ne asteptam? In ultimii doi ani s-au schimbat multe. Pentru unele familii chiar foarte multe. Disponibilizarile ultimului an au lasat urme adanci in sufletul multora dintre noi. Dorintele au ramas insa aceleasi. Poate asteptarile sunt mai realiste dar dorintele sunt aceleasi, iata rezultatele unui studiu privind cadourile dorite:

imbracaminte/incaltaminte: 53%
echipamente electronice: 47%
cosmetice/parfumuri: 43%
carti: 38%
bijuterii, ceasuri de mana: 32%
calatorii: 29%
bani cash: 25%
telefoane mobile: 21%
muzica/CD/DVD: 18%
obiecte de arta/ handmade: 17%

Acum sa vedem intentia de cumparare:
cosmetice/parfumuri: 48%
imbracaminte/incaltaminte: 47%
carti: 37%
produse alimentare/de baut: 31%
muzica/CD/DVD: 26%
bijuterii/ceasuri de mana: 23%
bani cash: 16%
obiecte de arta/ handmade: 13%
echipamente electronice: 10%

Diferentele sunt destul de mari si pare ca asteptarile vor fi inselate in multe cazuri, mai ales in ceea ce priveste produsele electronice. Dar desi toti producatorii ne imbie sa cumparam electronice, poate ca ar fi bine sa adaugam cadourilor “clasice” o felicitare facuta de mana sau un simbol zodiacal, ceva care sa aiba relevanta pentru sufletul caruia ii daruiti.

Ceas de birou desteptator pe disc aderent.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

mi-am luat un ceas ieftin. nu port ceasuri, iar timpul este, oricum, ingrat. fie ca trece prea repede, fie ca trece prea incet. niciodata nu trece cum trebuie. insa ceasul asta ieftin e mic si simplu. ca ceasurile pe care le vedeam la mama candva. si nici nu imi pasa cum arata timpul lui. dar mi-ar parea rau daca s-ar strica, pentru ca asa cum e acum, cu limbile miscandu-le, traieste.

as vrea sa leneveasca zilele astea. nu ceasul, Timpul.

Poza superfaina gasita pe net:

Fara comentarii …

Astept weekendul ca un copil care isi asteapta mama de la piata, pentru ca stiu ca atunci am 2 zile libere in care ma odihnesc. Dar ajung sa ma odihnesc cu adevarat? In unele saptamani da, in unele nici macar nu apuc sa fac jumatate din lucrurile pe care mi le-am propus. Si atunci ce fac? Innebunesc.. Vreau timp, vreau sa se inventeze un elixir sa nu mai fim nevoiti sa dormim. Va dati seama cat timp am castiga? Cate ore in plus ? Si parca tot nu ar fi de ajuns. Vorba aia : ai mai mult vrei si mai mult.

Sunt absenta, cum zicea KingSnake si stiu ca Joa nici nu mai indrazneste sa ma intrebe despre munca . O mare parte din timp imi mananca jobul, dar nu ma plang, e bine.  E o absenta uneori din vointa proprie, alteori nu tine de mine. Sunt momente in care simt nevoia sa respir aerul ala curat de odata. Vreau sa stiu de ce trece timpul asa repede, pentru ca nu ma trezesc bine luni dimineata si deja e vineri , ora 14:00 si eu casc intruna la birou.

Inchei aici si ma duc sa dorm, mai irosesc cateva ore din viata mea

p.s. si ca tot veni vorba de ore, timp sper sa nu uit maine sa imi iau ceasul sa il duc la reparat..

p.p.s. maine e marti, dar de la o vreme pana si zilele de marti sunt mai normale decat restul saptamanii.

Semnat,

Marmotica

I have been feeling very anti-social lately. And I’ve been forced into a lot of social situations.

Ok, so not forced. Yesterday was Martha’s baby shower and it was exactly what I expected from my birthday twin. No lame games. A lovely collection of friends. MFEO. Savannah. Delicious treats. Perfect. If I ever get knocked up, repeat plz.

Tonight I went to the CEAs with Savannah. Google it. Ya’ll should be smart enough to know where I am by now. I drop enough hints. Those who aren’t lazy and have stalkerish tendencies can google any show I mention and figure it out fairly quickly.

Anyway…what an experience. I drank a lot of Maker’s tonight so I don’t really want to stick around that long, but ya’ll deserve a quick rundown of what I saw.

• A dude dressed like a pimp in a floor length coat that looked like it was made from Toy’s R Us’ entire stock of Tickle Me Elmos.
• A dude dressed like…a barbarian? I’m not even sure what he was supposed to be.
• A dude in a GIANT paper mache head made to look like some sort of demon. For my True Blood friends…THE GOD WHO COMES. (I just giggled at that…hi, I’m 12)
• The guy in the spandex stripper outfit. Holy hell dude. PUT THAT THING AWAY.
• The guy wearing the “Zebras in public” track jacket. I wanted to mug you and steal that shit. Your Paul Frank hat was cute too. So were you kind of.
• The guy in the leather/alligator patent leather beige sport coat. Holy fuck.
• The multiple dudes in fur (not muppet) coats. The fuck?
• The multiple ladies (and dudes) with face paint/glitter.
• THE HAIR. OMG, THE HAIR.
• The dude who thought he was Russell Brand.
• The girls presenting the awards in head to toe sequins and white feathered wigs.
• Sequins. So. Many. Sequins.
• The hooker in the bathroom with the pancake boobs who was actually wearing fishnets, booty shorts and knee-high black boots.
• The video of the sock puppets dressed as French people.

Those were the highlights. I tried to block a lot of it out. My friend Sarah (from Stick Figure Drawings) performed with her other band, Small Time Crooks and they were awesome. You, You’re Awesome (sock puppet video band) were pretty great and I also enjoyed Magnolia Mountain. The Tillers and The Seedy Seeds won awards, which pleased me. I left early because I’m old and it’s a long drive.

We drove past the Taco Bell that Woodership Down and I walked through the drive thru drunk. I sent him a picture. I miss that dude. I thought I lost one of my favorite shoes, but turns out it was under the seat in Savannah’s car. Day = saved.

So now, I am going to attempt to start the second Sookie Stackhouse book. I read the first one this morning. Yes. You read that right. I don’t read, so much, as devour books. I give myself 10 pages before the Maker’s takes over and I am out like a light.

Ceas de perete Slim, din plastic si cadran de metal.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Ceas de birou desteptator cu termometru si calendar.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Ceas de birou cu display albastru.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Set birou din lemn cu suport de pix, ceas in stil retro si cu sertar.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Ceas LCD mic din plastic cu display transparent.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Ceas de birou in carcasa de lemn.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Set de birou: ceas, suport carti de vizita, cutit corespondenta.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Ceas de birou cu termometru, calendar si desteptator.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Ceas de perete sau de birou cu reglare automata, calendar si termometru.

Sursa: ABTH – obiecte promotionale

Astăzi, mi s-au întâmplat lucruri bizar de bizare (wtf?). Începând din metrou, când am văzut o babă doamnă trecută de a doua tinerețe, care se pregătea pentru o întalnire (un date, că am văzut că așa se poartă). Se ruja, avea un iPOD, și mestecând gumă, se tot uita la ceas, mai mai să nu întârzie. Funny…
În 77`le ce mă duce-n mirificu-mi palat de pe Izvorul Mureșului, fiind si eu cu iMP3 player-ul în urechi (a se deduce că în urechi îmi erau înfipte căștile acestuia), văd o doamnă mult mai în vârstă decât precedenta, care vorbește cu cineva, și al dracu se uită și spre mine… Toată lumea-n jurul meu râde, o doamnă se uită scârbită la mine; într-un final, scot căștile din urechi, și ce să vezi, femeia vorbea cu mine, îmi întindea cârjele, care cumva s-o ajut să urce-n autobuz, și țipa într-un hal, de zici că semnasem actele tot, că o îngrijesc până moare și-mi lasă mie casa și pensia…
Următoarea umilință care am primit-o azi:
M-am săturat să mă uit la ceas, zilnic, și să-mi arate mereu 6 fără 10, așa că am pus pragu-n picior, și aujourd`hui m-am dus la ceasornicărie. Intru, îmi vărs durerea, la care femeia respectivă-mi răspunde (foarte politicos de altfel) : „Îmi pare rău, domnul ceasornicar nu este momentan, revine dupa ora 15”
Sunt două posibilități, în capul meu:
1. Ori era secretara, ceea ce-mi provoacă multe „crampe cerebrale”, dacă-n ziua de azi a ajuns ceasornicarul de la colț de lângă fosta Cofetărie Brâncoveanu să aibă secretara;
2. Aia-și bătea joc de mine, și râdea-n „culise” cu toate prietenele ei ceasornicărițe sau assistent ceasornicar.
Atunci am tras o concluzie: Nu fuma dacă n-ai frigider!
Am plecat acasă, unde am frigider, mi-am făcut o cafea, am fumat 2 țigări, și-am renăscut…