…că de mai mult n-am vreme, cum “zice” unii nu am vreme nici să mor.
Se ia una bucată loc de muncă, se amestecă apoi cu una bucată master şi uite-aşa nu mai ai nici timp să respiri. Şi asta în fiecare zi, că aşa au luat-o razna ăştia de la facultate şi ne zăpăcesc evri fachin dei. De-abia aştept weekend-urile, care şi ălea nu ştiu când trec pe lângă mine. Mda, am nevoie de mai mult de 24 de ore pe zi pentru a ajunge să le fac pe toate. Şi am nevoie de o evadare pe undeva ! Departe de toate minunile ăstea. Acum când scriu chestiile ăstea îmi vine inevitabil în minte acea povestioară a lui Dinescu despre femeile de carieră. Bine, nu mă consider aşa, dar cu siguranţă timpul meu liber este cam egal cu al lor. În fine, din acea povestioară un pasaj îmi place foarte mult. “Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa“. Întreaga povestioara aici.
E aşa de important să faci lucrurile care-ţi plac cu adevărat şi din care-ţi culegi satisfacţia. Toată lumea te sfătuieşte să nu te laşi prins în lucruri care te consumă prea tare şi pe care le faci fără tragere de inimă, căci alea vor suge din tine tot ce e mai bun. Dar acum întrebarea care se pune e oare ne permitem toţi să facem asta ? Oare toţi avem libertatea de a alege să facem doar lucrurile care ne plac ? Io una nu-s una din ăia. Cel puţin nu în totalitate. Asta a sunat cam a consolare şi într-o anumită măsură cred că şi e aşa, pentru că fac totuşi şi lucruri care-mi plac foarte mult. Cred că dacă aş fi prinsă într-un vârtej de-ăsta al lucrurilor din care nu obţin satisfacţie, aş fi clacat de mult. Pot să sper că într-o zi voi putea să-mi permit să fac numai lucruri care-mi plac, da’ să nu fie la pensie
Ieri am ieşit la o plimbărică prin parc şi mă gândeam că mi-e dor de toamnele ălea lungi, în care găseşti muuuulte frunze pe jos de nici nu mai vezi trotuaru’ prin care mergeam târâindu-mi picioarele şi făceam frunzele să se ridice. Acum parcă prea repede se trece de la un anotimp la altu’. Mi-e dor să strâng multe frunze şi să mă arunc în ele Copilu’ din mine caută să iasă la suprafaţă, că-n ultima vreme l-am cam sugrumat. Singurele momente în care-mi permit să mă prostesc e când mă joc cu Lala sau când mai vorbesc cu ea. Citisem undeva că până şi simpla rostire de cuvinte frumoase, complimente ajută la producerea de endorfine şi de atunci o alint pe Lala intr-una
Pe altă cărare, prin altă pădure, la unul din cursurile noastre, profesorul a spus o chestie care mi-a rămas întipărită în minte. Discutam despre ce înseamnă să fii adult şi am ajuns cu discuţia la părinţii noştri şi la cum s-ar cuveni să-i răsplătim la un moment dat pentru modul în care ne-au îngrijit şi ne-au crescut atâţia ani. Şi unii dintre noi ne gândeam la îngrijirea lor atunci când vor avea nevoie, dar nu toţi părinţii au nevoie de aşa ceva. Şi-atunci profesorul ne-a spus că el personal crede că cel mai bine îi poate răsplăti pe părinţii lui prin a fi la rândul lui un părinte cât mai bun pentru copiii săi. Şi mi-a plăcut foarte mult asta !
Şi un sfat pe care l-am primit, de data asta de la o profesoară, a fost acela de a ne feri de lucrurile care sunt de la sine înţelese.
Oare de ce oamenii spun lucruri prea târziu ? Când ai momente în care ai fi dat şi luna de pe cer doar ca să auzi nişte cuvinte care nu vor să iasă din gura unei persoane orice ai face. Nu vor şi pace ! Şi apoi după o anumită perioadă ele îşi fac apariţia timide în viaţa ta, dar tu nu mai ai nevoie de ele şi înseamnă prea puţin să le auzi. Oare de ce facem aşa ? Lăsăm timpu’ şi prafu’ să se apună peste lucrurile importante, pentru ca mai apoi ele să nu mai valoreze mult.
Şi acum la sfârşit o întrebare întrebătoareee. Să zicem că ştii o persoană, da’ care nu-ţi place de fel. O consideri respingătoare din toate punctele de vedere. Ei…ce faci când începi să schimbi, din politeţe, “neşte” cuvinte cu acea persoană şi ajungi să descoperi că aveţi ceva lucruri în comun ? Dacă extrapolezi oarecum, ajungi la ideea că şi propria ta persoană şi se pare respingătoare ? ai ?
Şi o melodie care mă obsedează. Na, să vă obsedeze şi pe voi

Spre ruşinea mea, doar ieri am reuşit să-mi fac timp să merg să văd luminiţele de Crăciun. Când a fost “aprinderea” oficială nu am vrut să merg pentru că ştiam că o să fie multă lume şi oricum nu o să văd mare lucru. Aşa că am preferat să-mi ocup timpul cu altceva. Dar ieri am simţit nevoia să merg să le văd. Nu ştiu la ce mă aşteptam. Aşa că mi-am agăţat camera de gât şi am luat-o la pas. Am mers de la Romana până la Unirii şi mai apoi până la Casa Poporului. Mi-a plăcut foarte mult ideea cu sania Moşului lângă brăduţ. Mi-au mai plăcut 2 locuri “de băgat capul pentru poză” (aşa s-a exprimat un copilaş când am trecut pe lângă ele ). Am stat puţin pe marginea patinoarului şi m-am uitat la cei care se dădeau pe gheaţă şi erau toţi foarte fericiţi. Apoi am luat la pas Bulevardul Unirii şi mi-a lăsat un uşor gust amar. Erau acele căsuţe, iar eu mă aşteptam să se vândă chestii care au legătură cu perioada în care ne aflăm. Dar printre acele căsuţe erau şi unele în care se vindeau tot felu’ de porcării pe care le vezi şi la gurile de metrou. De la ghiuluri până la alte chestii de prost gust. Mi-au plăcut în schimb căsuţele unde se vindea turtă dulce, deşi nu sunt amatoare. Mi-a plăcut cum arătau figurinele acelea Şi am fost foarte amuzată când la una din căsuţe, unde un nene făcea colaci secuieşti, o scos de sub masa respectivă o chestie care semăna cu un uscător de păr pe care l-a îndreptat spre colacul care se prăjea. Sper totuţi că era doar o chestie care semăna cu uscătorul şi să nu fi fost chiar aşa ceva:)

Mi-a fost milă în schimb de o copilă. Era fix la intrare pe bulevard o sanie, iar în ea era o fetiţă costumată în spiriduş. Şi toată lumea se suia lângă ea în sanie pentru a face poză. Dar ea săraca avea o mutrişoară Vedeai pur şi simplu cât de mult îşi dorea să se fi aflat în alt loc şi cât de îngheţată era.

Mi-a făcut bine plimbărica. M-am simţit foarte bine când am ajuns acasă. Îmi place foarte mult când e mai răcoare afară şi simt că-mi îngheaţă faţa. Iubesc senzaţia aia. Mi-aş fi dorit să se şi simtă în aer că vine Crăciunul. Deşi se auzeau colinde la căsuţe, părea că nu-şi au locul acolo. Nu ştiu, ceva nu se lega. Sau poate mi se pare mie….

Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, dar de ceva vreme observ doar lucruri frumoase. Poate e efectul perioadei care o să vină. Nu ştiu, cert e că-mi place. Pentru mine, am decis că la sfârşitul fiecărei zile o să spun un “mulţumesc”, o să analizez ziua care a trecut şi o să mulţumesc pentru un anumit lucru, sau o să-i mulţumesc unei persoane. Astăzi am plecat cu noaptea-n cap din Bucureşti pentru a ajunge mai repede acasă şi de pe la mijlocul autostrăzii până aproape de Sibiu a fost vreme urâtă, ploaie şi pe alocuri lapoviţă. Dar la aproximativ 12 km de casă am avut parte de mica mea minune Cerul s-a înseninat, iar un superb curcubeu a apărut. Nu mai e nevoie să spun că feţele tuturor călătorilor s-au înseninat Îmi pare rău că nu am mai avut baterie la camera pentru a încerca să capturez farmecul momentului. Dar astăzi vreau să mulţumesc pentru acel moment special Chiar mi-era dor să văd un curcubeu !

Nu mai pot ! Nu mai rezist ! Mi s-a întors stomacu’ pe dos din cauza campaniei ăsteia ! Afişe cât 4 etaje agăţate pe blocuri, omuleţi coloraţi la gurile de metrou care sar pe tine să-ţi dea diferite chestii, stau aşa “trimişi” de la 2-3 partide unu’ după altu’, de dacă iei de la fiecare ce-ţi dau strângi câte o plăsucă de maculatură, asta ca să nu spun “cur papir”. Astăzi când am ieşit de la metrou era un grup de oameni cu diferite pancarde pe care erau diverse mesaje de gen “afară cu turnătorii din berceni” sau “opriţi înţelătoria”…chestii de genu’ ăsta. Mărturisesc că o parte din mine s-a trezit intrigată de ei şi când am trecut pe acolo mi-am dorit să văd de ce anume protestează ei, dar tocmai când să scot vorbele pe gură am auzit pe 2 dintre băieţii care stăteau cu chestiile ălea în mâini că întrebau pe cineva cât mai aveau de stat aşa, că ei cam au început să îngheţe. Şi atunci am priceput despre ce era vorba. Era doar un truc murdar al unui partid rival. Asta era, iar “protestatarii” erau oameni culeşi de pe stradă şi cărora le-au fost promise ceva lucruri în schimb. Iar apoi lucrurile au devenit şi mai clare când m-am trezit la uşă cu 2 oameni care mă îndemnau să ies în stradă pentru “susţinerea cauzei”. Hai sictir ! Mi-e scârbă de lucrurile ăstea şi de perioadele de campanie electorală. Sâmbătă dimineaţă o să plec şi eu acasă, dar nu pentru a vota. De data asta nu o să merg la vot pentru că la noi în ţară, scumpii noştri politicieni nu ştiu să susţină o campanie. Poate aş fi votat, dacă aş fi văzut măcar o sclipire în ochii vreunui candidat. Dar nu vezi aşa ceva. Afişele sunt toate seci, nu-mi exprimă nimic poziţia aia înfiptă, privirea inexpresivă, zâmbetul fals si eventual mâna aia încordată în faţă care se vrea a fi o mână oferită cu căldură şi prietenie ţie, alegătorului.

Uite că am ajuns şi pe Coziaaaaa ! Frumoasă zonă ! Weekendu ăsta am fost cu încă 16 zăpăciţi, la o cabană. A fost frumos, am scăpat de aglomeraţia din Bucureşti, dar bineînţeles după 2 ore de stat în trafic iar apoi încă 2 de stat la intrare în Piteşti (aici a fost mai tragic pentru că în 2 ore am parcurs 1 km jumate). deh, deja am început într-o oarecare măsură să mă obişnuiesc.

Aşa…..Cozia….până am ajuns la cabană a fost ceva de mers, pentru că persoanele care mai fuseseră acolo au avut un black-out şi au cam rătăcit puţintel drumul….dar n-a fost bai mare. Doar că a durat mult până am ajuns sus. De-abia la 3 noaptea am reuşit minunea. Când am intrat în cabană, jaleeee ! Era un frig de am zis că dimineaţă nu mai reuşim să ne ridicăm din paturi ! Problema e că echipamentu’ meu de munte e acasă şi nu aveam destule haine. Aşa că am făcut frigul în prima noapte, că a mai durat până am tăiat lemne şi a început să se încălzească. A 2a noapte a fost caaaald şi bineeeee !

Distracţie a fost, băutură iar a fost. S-a jucat Popa Prostu’ pe pedepse şi mima. Au fost multe râsete. Exact ce aveam toţi nevoie. Ne-am şi plimbat puţin pe acolo, a fost foarte uşor la coborâre, dar cam greuţ la urcare, mai ales pentru cei care s-au făcut puţin praştie cu o seară înainte Oricum eu am fost în elementul meu, mi-a părut puţin rău când a fost nevoie să plecăm spre casă.

La facultate e interesant, e total diferit faţă de ce am făcut la Sibiu, deocamdată îmi place şi mă bucur că nu sunt făcute diferenţe între cei care au făcut la Bucureşti şi cei din provincie, cum a păţit Paula cu profesorii pe care îi are la cursurile ei.

Ce să mai adaug ? Habar n-am….sunt cam pe fugă…am prins un loc în Bucureşti şi pescuiesc oleacă de wireless…unde stăm nu avem deocamdată net….aşa că…..Poze….a….am fost şi în Herăstrău, mi-a plăcut foarte mult, am stat pe marginea lacului şi am citit.A fost o după-masă excelentă.

…plouă, plouă şi nu se mai opreşte de câteva zile. În casă e cald şi e bine, patul e confortabil, iar vocea lui Tracy Chapman e exact ce am nevoie acum, se potriveşte cel mai bine cu vremea mohorâtă de afară. Pe Tracy am descoperit-o din întâmplare recent şi nu mă mai pot sătura de ea. E absolut genială !

Ce e caracteristic la vremea asta e că te împinge spre reflexie. Gândurile se perindă cu o viteză năucitoare prin minte, se schimbă la fiecare 5 minute, apoi revin, apoi dispar din nou. Eu acum mă gândesc la o replică pe care am văzut-o în nu ştiu ce film ieri şi care zicea că omul nu e definit de acţiunile sale, ci de felul în care se ridică atunci când a fost doborât. Mi se pare o porcărie, deşi momentul filmului în care a fost spusă replica era unul tipic, de corazon ca să spun aşa. La mine a fost exact pe invers. Nu sunt de acord cu afirmaţia asta, pentru că tocmai acţiunile unui om definesc cel mai bine caracterul acestuia. Şi dacă o luăm logic, felul în care se ridică el, nu e tot o acţiune ? Eh….

Dacă tot am vorbit la filme, mi-am adus aminte de unul pe care l-am văzut săptămâna trecută. Am fost cu nişte prieteni la Multiplex, habar n-aveam ce film rulează, da’ na, film să fie. A fost Hamlet 2. De mult nu am mai văzut o asemenea porcărie de film. Se vroia comedie, dar era o comedie de-aia răsuflată, fără înţeles. Bleah, nu mi-a plăcut deloc. M-am uitat pe imdb după el şi surpriză ! avea 6.4 !!!! Rahat ! Ştiu cum se dau notele pe imdb, dar totuşi, 6.4 pentru aşa ceva ? Supraestimat !

Hmmmm…ce frumos le mai cântă Tracy !

Pffff…..acu mi-am adus aminte de colega de apartament. Nu Paula, cealaltă, Ana. O să cam avem de tras cu ea. Săptămâna trecută eu şi Paula am plecat în oraş şi ea ne-a întrebat dacă poate invita câţiva prieteni la ea. Noi am fost de acord şi am plecat. Când am venit acasă…surprizăăăă….urlau manelele la noi (rahat !), copilaşii erau beţi mangă, era vin vărsat peste tot, bineînţeles că li se făcuse foame şi au intrat în mâncarea noastră. Draci ! Iar bineînţeles că au rămas peste noapte la noi, că deh, de ce să plece ei ? Era unu foarte nervos care dădea cu pumnu’ în perete constant. M-a enervat rău de tot şi era cât pe ce să-l dau afară. Iar a doua zi dimineaţă, drăguţa de Ana a plecat la prietenul ei şi nu s-a mai întors 2 zile, iar apoi a plecat acasă. Cine a trebuit să strângă ? Noi. Foarte urât din partea ei. Nu suntem absurde să nu înţelegem că omu’ mai vrea să dea câte un chef, dar dacă tot faci asta, apăi strânge fato după tine ! Şi după cum ziceam mai sus….EH….

Acu stau şi mă gândesc la Valea Oltului. E vreme urâtă şi sper să nu fie accidente. Acum 3 săptămâni drumul Sibiu-Bucureşti a durat aproape 12 ore, cu 2 accidente grave pe Valea Oltului, la nici 10 km unul faţă de celălalt. Ceva tot s-a întâmplat, doar că în direcţia cealaltă, înspre Cluj, că de juma’ de oră trec într-una salvări şi maşini de pompieri ba încolo, ba încoace. O fi fost ceva în lanţ, sau vreun autocar ceva. Brrrrrr, urât !

Eh….

Mai bine o las pe Tracy să cânte. She makes more sense than I do

M-a binedispus când l-am văzut. Probabil de la culori !

Încă puţin şi ridic din nou ancora spre capitală. Dar înainte vreau să vă arăt un filmuleţ despre ceva de care toţi avem nevoie la un moment dat. Despre bulan….bine, în filmuleţ se zice mai delicat şi anume chance, dar cu toţii ştim că aici se pretează perfect zicala aia cu prost să fii, noroc să ai. Mie-mi place în mod deosebit cea cu parcarea. Pe aia nu ştii cum s-o interpretezi, ori norocul şoferului că ieşise din maşină la timp, ori ghinionu’ lui, că din atâtea locuri goale de parcare, tocmai pe ăla cu belea l-a nimerit

Un început de săptămână fain să aveţi !

Dada, se poate şi aşa. Foarte faină chestia. Chiar mai faină decât cea cu Baby Got Back postată aici. Ce m-a surprins a fost el şi lejeritatea lui în mişcări, deşi nu pare foarte uhm…uşurel. Dar îmi place foarte mult această variantă de Evolution of Dance, video-ul cu cele mai multe vizualizări de pe youtube.

Am văzut recent filmul Almost Famous. Interesant film, dar coloana sonoră e genială. Ei, din coloana aia sonoră mi s-a pus pata rău de tot pe o melodie. Cea de mai jos. Enjoy !

Am dat peste poza asta accidental pe net. Dacă chiar există în felul acesta (n-am încercat să caut, dar după numele pozei e în Croaţia) şi nu e prelucrată în photoshop, atunci acolo aş vrea să evadez

Lumeee, lumeeee….astăzi avem o colecţie de voi apreciată şi de pe mess adunată ) Chestiile de mai jos le-am primit pe mes…mi-au plăcut….le dau mai departe pe-aici…că mass-uri nu practic….

Pentru început câteva traduceri :

Ce puii mei? – What my chickens?
du-te-n pisicii mă-tii – go into your mother’s cats
ce pusca mea? – what my gun?
pana mea – my feather
ce basca mea? – What my hat?
shiapa mă-tii (una mai moldovenescă aşa) – your mather’s onions
e cu capu! – he is with his head
dă-te-n sânge – go into blood
nu mă freca la icre – don’t rub my fish eggs
ce faci mă? uite frec menta – rubbing the mint
mă doare la basca / cot / cur – my hat hurts, my elbow hurts, my butt hurts
să moară peştii mei – so my fishes shall die
plimbă ursul – go walk the bear
mă doare-n paişpe – it hurts in my fourteen

Apoi avem…

TOPUL PROSTIEI

LOCUL 5
=========
Un tip dă o spargere la un magazin. După ce a luat toţi banii, hoţul a vazut o sticlă de Scotch pe un raft şi i-a cerut vânzătorului s-o bage şi pe aceasta în pungă. Vânzătorul a refuzat, motivând că nu crede că hoţul are vârsta legală pentru a-i putea da alcool. Hoţul a insistat că are vârsta, însă vânzătorul a replicat de fiecare dată că nu-l crede fără dovezi. Drept urmare hoţul a scos permisul auto şi i l-a arătat vânzătorului pentru a-şi dovedi vârsta. Tipul a studiat bine actul, după care a recunoscut că nu are dreptate şi i-a dat hoţului sticla.

După ce hoţul a părăsit magazinul, vânzătorul a sunat la poliţie şi le-a dat acestora numele şi adresa din permis. Hoţul a fost arestat după doua ore.

LOCUL 4
=========
Un automobilist a fost prins de un radar care i-a inregistrat viteza şi i-a fotografiat şi maşina. A primit apoi prin poştă o amendă de 40$ şi o fotografie a maşinii. În loc să plătească, automobilistul a trimis la poliţie o poză cu 40$. Câteva zile mai târziu, a primit o scrisoare de la poliţie care conţinea o altă fotografie, de data aceasta fiind fotografiată o pereche de cătuşe.
Şoferul nostru a achitat imediat amenda.

LOCUL 3
=========

Este o poveste adevărată din San Francisco: Un bărbat care vroia să jefuiască Bank of America a intrat într-o sucursală şi a scris pe o foaie de depozit: “Acesta este un jaf armat. Pune toţi banii în această pungă”.În timp ce aştepta la coadă pentru a da biletul discret funcţionarului, s-a gândit că cineva l-ar fi putut vedea în timp ce scria biletul şi ar fi putut anunţa poliţia. Drept urmare, a ieşit din bancă şi a intrat în sucursala băncii Wells Fargo de peste drum. Dupa ce a ajuns la ghişeu, i-a dat nota funcţionarului, care i-a răspuns că nu poate da curs cererii deoarece mesajul este scris pe un bilet al Bank of America, şi că trebuie ori să scrie mesajul pe un bilet Wells Fargo ori să se intoarca la Bank of America. Dezarmat, tipul a zis doar “OK” si a plecat.
A fost arestat câteva minute mai târziu, în timp ce stătea la coadă în sucursala Bank of America.

LOCUL 2
==========
Câţiva angajaţi ai firmei Boeing s-au hotărât să fure o barcă de salvare pneumatică de la un Boeing 747. Au reuşit să o scoată din avion şi să o aducă acasă. La puţin timp după aceea, au plecat într-o excursie pe râu. Nu a trecut mult şi au observat un elicopter al Pazei de Coastă care survola împrejurimile. Se pare că semnalul radio de urgenţă încorporat în astfel de bărci a pornit automat atunci când s-a umflat…
Nu mai este nevoie să menţionăm că respectivii nu mai lucrează la Boeing.

LOCUL 1
=========
Un student la medicină care efectua practică într-un centru de toxicologie povesteşte cum ca a fost sunat la un moment dat de o doamna foarte panicată care i-a spus că si-a surprins fiica mâncând furnici. Studentul a liniştit-o, spunându-i că furnicile totuşi nu sunt toxice şi că nu este nevoie să o aducă pe fetiţă la spital.
Calmată, doamna i-a mai povestit că oricum luase măsuri, şi că-i dăduse copilului otravă pentru furnici, pentru a omorî insectele pe care aceasta le inghiţise deja.
A fost momentul în care studentul i-a spus s-o aducă imediat la spital…

ŞI MARELE PREMIU:
=================
Ştire la radio: un pasionat de bungee-jumping a sărit de la 30 m cu o coardă elastică de 60 m.

Iar acu la sfârşit, un filmuleţ de la Mama Rusie.

Măăăăăă, altceva la teveu nu vezi decât acceleratoru’ particulelor lu’ papură vodă din Elveţia. Aşa cevaaaaa ! Nu contest importanţa acestui experiment, da’ mai lăsaţi-mă dom’le-n pace ! Parcă stă în loc lumea de el. Altceva în afară de chestia aia nu mai vezi la televizor. Încă ăştia de la Realitatea au dat în direct minunea. Ce a înţeles lumea din transmisiunea lor în direct ? Nimic. De ce ? Pentru că acolo erau nişte grafice şi niste progrămele arătate, pe care evident nimeni nu le cunoştea. Iar în consecinţă, nimenu nu a înţeles nimic Don’t you just love live feeds ? Buuun, trece ora 10…zic, e gata şi cu ăsta. Mai vezi despre el puţin la ştiri, aşa un rezumat. Până în octombrie nu mai suntem preocupaţi de găuri negre şi de previziunile mayaşilor şi ale lui Nostradamus. Oricum, chestia asta cu particulele mai e la mare căutare azi, pentru că mâine se dărâmă iar turnurile, iar atenţia se îndreaptă din nou spre America, care a fost cam exclusă din experimentu’ secolului. Între noi fie vorba, mă bucur, pentru că prea se bagă americanii ăştia peste tot. Sărăcuţii de ei, au fost neglijaţi de restul lumii în proiectul ăsta. Las că mâine veţi fi iar în centrul atenţiei, pupa-v-ar mama de popor de McDonald’s-işti ce sunteţi. Am fost rea….ştiu.

Ce vroiam să vă zic e că şi Google-u a fost absorbit în gaura neagră creată de particula aia alu Doamne Doamne.

Am tot văzut în ziare că publicaţia The Times a făcut o listă cu destinaţii ideale pentru toamna aceasta. În variantele noastre traduse se laudă Sibiul şi Sighişoara. Când am citit am zis, măi să fie ! Şi am zis să verific sursa oficială, care e puţin cam diferită de ceea ce au scris compatrioţii noştri. Lăsând la o parte orgoliul tipic românesc, care ne-a fost întipărit de către Tăticu’. Pe vremea respectivă dacă România este precizată în vreo publicaţie, la noi se scria pe prima pagină ce şi cum, se făcea mare tam-tam, iar noi aveam impresia că trăim într-o ţară tare importantă. Iar realitatea era că probabil România era precizată în pagina 15 a ziarului într-un chenar pe care toată lumea în trece cu vederea.

Pentru a reveni la The Times, ei recomandă Lanţul Carpatic şi aminteşte scurt şi de două orăşele din secolul al 13-lea, Sibiu şi Sighişoara, la acesta din urmă recomandând şi o pensiune pentru cazare…Mie mi se pare foarte flatant faptul că ne plasează lângă Italia, Spania, Franţa, Anglia sau Polonia. Noi ştim cât de frumoasă este ţara noastră, dar e totdeauna plăcut să vezi că şi altcineva o apreciază. Iar articolul ăsta e un mare pas înainte, e un semn că România apare pe lista de destinaţii recomandate de agenţiile de turism din străinătate. Acum ce mai trebuie să facem noi, e să punem puţin în mişcare afacerea asta a turismului. Trebuie să amenajăm puţin locurile ăstea atât de frumoase.

Articolul din The Times AICI

Am şi eu o întrebare. Poate să-mi explice cineva de ce e bine aşa şi nu invers ? )

Cum puii mei să asculţi manele când există aşa ceva ?

No seatbelt no excuse.

Never ever drink & drive.

Pay attention or pay the price.

“O organizaţie a sănătăţii a produs un lubrifiant pentru prezervative încercând să vină în sprijinul homosexualilor şi al celor care activează în industria sexului. Surprinzător, Number One Plus, un lubrifiant pe bază de apă produs de Population Services International, şi-a găsit şi o altă întrebuinţare în Cambogia.

Vânzătorii locali au confirmat că vând zilnic pachete de Number One Plus clienţilor de sex feminin.”

SURSA

To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.

Oscar Wilde

Tipu’ ăsta-i dat în mă-sa !!! Deţine recordu’ mondial pentru cel mai rapid chitarist in 2008.

Organizaţia nonguvernamentală Ceata lui Piţigoi doreşte să vă aducă la cunoştinţă faptul că este pregătită să scoată la rampă animăluţele anului 2008. Exemplarele de mai jos provin dintr-un tată ciobănesc şi o mamă care de fapt e fiica tatălui…adicătelea incest, da ? Dar pentru că este vorba despre lumea patrupedelor, aceste lucruri sunt total irelevante Avem (de fapt Ramona are) 4 ghemotoace. Mititeii învaţă acu să-şi folosească cum trebuie suspensiile 4X4 de care dispun. Claxoanele deocamdată sunt folosite cu oarecare ezitare. În privinţa combustibilului nu sunt prea pretenţioşi, acceptă orice fel de combustibil. Numai buni la curte, apără omu’ de duşmani. Buni şi la oi, că le apără de urşi Pe durata sezonului estival se pot dresa să aducă friptură, mici şi bere de la turiştii veniţi la relaxare. Iar pe durata iernii pot lua rolul unei plapume care ştie să facă şi masaj (da’ la capitolu’ ăsta se mai lucrează încă în cadrul organizaţiei noastre şi nu deţinem informaţii concrete). Întrucât la factorul drăgălăşenie au obţinut un punctaj foarte ridicat sunt ideali pentru atragerea persoanelor de sexul opus, aşa că dacă sunteţi în căutarea unei metode rapide şi eficiente de a atrage atenţia unei domnişoare sau unui domnişor, o plimbare alături de unul din aceste ghemotoace vă aduce rezultatul scontat. Belelele :

Filmuleţ de prin anii ‘50 care vizează siguranţa. Acu nu mă pot decide dacă e pe bune sau făcut la mişto Mai ales ultimul sfat nu ştiu în ce categorie să-l includ