Generaţiei care nu-şi găseşte repere decât în indiferenţă.

Generaţiei căreia nu vrem să-i cunoaştem şi nici nu stăm să-i ascultăm sufletul.

Generaţiei care se scufundă în haos pentru că nu are repere…

Nu pentru că şi le-a pierdut.

Nici n-ar fi avut ce.

Repere nu a avut nici generaţia mea.

Dar a avut încrâncenare.

În fiecare dintre noi era atunci un Icar.

Iar zborul nu ne-a fost iluzie.

A fost vis.

Mai devreme sau mai târziu împlinit.

Indiferenţa unora şi altora…

Nu mai ascultăm de mult.

Cred că nici pe noi câteodată nu ne mai ascultăm.

Generaţiei nemulţumite…

Cum fiecare generaţie cred că a fost la rândul ei.

Unii au ştiut însă de ce.

Şi nu le-au permis altora să aleagă.

Au ales ei.

Post-scriptum

O dată cu reciclarea materialelor refolosibile ar trebui să începem să ne reciclăm şi sufletele.

Şi înainte de a vrea să salvăm planeta şi delfinii ar trebui să ne salvăm generaţiile.

Dar din asta unii n-ar avea nici un câştig, nu?

Şi nici nu cred că ar fi interesaţi să aibă.

Numele tau e o soapta, ti-o citesc seara de pe buze si ii raspund cu apasarea numelui meu…
Numele tau e o chemare, e o mana intinsa ce asteapta…
Numele tau e un suspin, o bataie dureroasa de inima…
Numele tau e un parfum de tamaie si levantica, il port in suflet si el ma poarta in visare…
Numele tau e o adiere racoroasa ce imi infioara simturile…

“Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus… ”

Dacă eu vorbesc, şi plîng, şi îţi spun că am nevoie de tine, tu ai să taci.
Dacă eu strig, şi lovesc, şi îţi spun că nu am nevoie de tine, tu tot ai să taci.

Dacă eu te chem, tu ai să pleci.
Dacă eu te alung, tu tot ai să pleci.

Dar eu vorbesc, şi lovesc, şi plîng, şi te alung, şi te strig, şi te chem, aşteptîndu-te să vii lîngă mine şi să îmi vorbeşti.

Sau ce tare este internetul …

Dupa 32 de ani ma trezesc ieri cu un individ, sa-i zicem SSS, care -mi cere sa-l accept  … pe messenger.

Nu eram sigur daca este fostul meu coleg de facultate, din Egipt si am riscat.

De cum l-am zarit in poza l-am recunoscut. El este .

Cum va spuneam, cu multi ani in urma, am avut sansa sa stam in caminul nr. 8 din Hajdeu  (Cluj Napoca) in aceeasi camera, alaturi de alti cativa colegi, desi el era la Economia Agriculturi iar eu la Finante-Contabilitate .

Cum m-a gasit, simplu  ” la noroc pe internet” .

Din una in alta am aflat ca locueste in localitatea Dammietta, la 15 km de Marea Alba (Marea Mediterana). Nu departe de Port Said dar si de Cairo, aproape de Canalul de Suez .

Are un baiat de 16 ani si o sotie si i-ar place sa se reintoarca in Romania. Mi-a spus ca pentru a veni in Romania are nevoie  de chemare .

Ma intreb si va intreb si pe voi, ce implica ( pt mine bineinteles ) daca-i fac o chemare . Exceptand faptul ca-l cazez cateva zile . Dar daca doreste sa se stabileasca definitiv la noi ?

O sa ma interesez si la ambasada dar poate ma ajutati si voi.

Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga (Matei 16:24-25).

Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii cu adevărat ca Isus în toată personalitatea ta, El te va atrage într-o viaţă de răstignire şi umilinţă. El va pune asupra ta astfel de cereri de ascultare încât nu vei avea voie să îi urmezi pe alţi creştini. În multe feluri, El pare să îi lase pe alţi oameni buni să facă lucruri care pe tine nu te va lăsa să le faci.

Alţii care par foarte religioşi şi folositori poate că vor da din coate, vor trage sfori şi vor unelti ca să îşi ducă la îndeplinire planurile, dar tu nu poţi. Dacă încerci să o faci, vei întâmpina aşa un eşec şi aşa o mustrare din partea Domnului, încât să te facă să te pocăieşti amarnic.

Alţii se pot lăuda pe ei înşişi, lucrarea lor, succesele lor, scrierile lor, dar Duhul Sfânt ţie nu îţi va permite să faci nici un astfel de lucru. Dacă începi să o faci, El te va conduce într-o umilire adâncă ce te va face să te dispreţuieşti pe tine însuţi şi toate faptele tale bune.

Altora le va fi permis să reuşească să câştige sume mari de bani, sau să primească vreo moştenire, sau să aibă lux, dar poate că ţie Dumnezeu îţi va purta de grijă într-un mod zilnic, pentru că El vrea să ai ceva mult mai bun decât aurul, o dependenţă neajutorată de El şi bogăţiile Lui.

Domnul poate că va lăsa ca alţii să fie onoraţi şi scoşi în faţă în timp ce pe tine te va ţine ascuns în obscuritate pentru că vrea să dea naştere unui rod ales şi înmiresmat pentru slava Sa viitoare, care poate fi născut numai în umbră.

Dumnezeu poate că îi va lăsa pe alţii să fie mari, dar pe tine te va ţine mic. El îi va lăsa pe alţii să facă o lucrare pentru El şi să primească cinstea, dar pe tine te va face să munceşti şi să trudeşti fără să ştii cât de mult faci. Apoi, pentru a face lucrarea ta încă şi mai preţioasă, El îi va lăsa pe alţii să primească cinstea pentru lucrarea pe care tu ai făcut-o; aceasta pentru a te învăţa mesajul crucii, umilinţa, şi ceva din valoarea faptului de a fi îmbrăcat cu natura Sa.

Duhul Sfânt te va supraveghea cu stricteţe, şi te va mustra cu o dragoste geloasă pentru sentimente şi cuvinte fireşti, sau pentru că pierzi timpul, lucruri pentru care alţi creştini nu par să sufere niciodată.

Aşa că hotărăşte că Dumnezeu este un Suveran infinit şi are dreptul să facă ce vrea cu ce este al Lui, şi că poate să nu îţi explice o mie de lucruri care îţi pun în încurcătură raţiunea în ce priveşte felul cum se poartă cu tine. Dumnezeu te va lua pe cuvânt. Dacă te vinzi în totalitate ca să fii robul Său, El te va înfăşura cu o dragoste geloasă şi îi va lăsa pe alţii să spună şi să facă multe lucruri pe care tu nu poţi să le faci. Stabileşte acest lucru pentru totdeauna; tu trebuie să ai de-a face direct cu Duhul Sfânt, El trebuie să aibă privilegiul de a-ţi lega limba sau de a-ţi opri mâna sau de a-ţi închide ochii în moduri în care nu o face cu alţii. În orice caz, să ştii acest mare secret al Împărăţiei: atunci când eşti stăpânit atât de total de Dumnezeul cel Viu încât, în adâncul tău tainic, eşti mulţumit şi fericit cu această pază şi conducere ciudată, personală, privată şi geloasă a Duhului Sfânt faţă de tine, atunci ai găsit anticamera cerului, înalta chemare a lui Dumnezeu.

preluat de pe PerlaSuferinței

Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga (Matei 16:24-25).

Dacă Dumnezeu te-a chemat să fii cu adevărat ca Isus în toată personalitatea ta, El te va atrage într-o viaţă de răstignire şi umilinţă. El va pune asupra ta astfel de cereri de ascultare încât nu vei avea voie să îi urmezi pe alţi creştini. În multe feluri, El pare să îi lase pe alţi oameni buni să facă lucruri care pe tine nu te va lăsa să le faci.

Alţii care par foarte religioşi şi folositori poate că vor da din coate, vor trage sfori şi vor unelti ca să îşi ducă la îndeplinire planurile, dar tu nu poţi. Dacă încerci să o faci, vei întâmpina aşa un eşec şi aşa o mustrare din partea Domnului, încât să te facă să te pocăieşti amarnic.

Alţii se pot lăuda pe ei înşişi, lucrarea lor, succesele lor, scrierile lor, dar Duhul Sfânt ţie nu îţi va permite să faci nici un astfel de lucru. Dacă începi să o faci, El te va conduce într-o umilire adâncă ce te va face să te dispreţuieşti pe tine însuţi şi toate faptele tale bune.

Altora le va fi permis să reuşească să câştige sume mari de bani, sau să primească vreo moştenire, sau să aibă lux, dar poate că ţie Dumnezeu îţi va purta de grijă într-un mod zilnic, pentru că El vrea să ai ceva mult mai bun decât aurul, o dependenţă neajutorată de El şi bogăţiile Lui.

Domnul poate că va lăsa ca alţii să fie onoraţi şi scoşi în faţă în timp ce pe tine te va ţine ascuns în obscuritate pentru că vrea să dea naştere unui rod ales şi înmiresmat pentru slava Sa viitoare, care poate fi născut numai în umbră.

Dumnezeu poate că îi va lăsa pe alţii să fie mari, dar pe tine te va ţine mic. El îi va lăsa pe alţii să facă o lucrare pentru El şi să primească cinstea, dar pe tine te va face să munceşti şi să trudeşti fără să ştii cât de mult faci. Apoi, pentru a face lucrarea ta încă şi mai preţioasă, El îi va lăsa pe alţii să primească cinstea pentru lucrarea pe care tu ai făcut-o; aceasta pentru a te învăţa mesajul crucii, umilinţa, şi ceva din valoarea faptului de a fi îmbrăcat cu natura Sa.

Duhul Sfânt te va supraveghea cu stricteţe, şi te va mustra cu o dragoste geloasă pentru sentimente şi cuvinte fireşti, sau pentru că pierzi timpul, lucruri pentru care alţi creştini nu par să sufere niciodată.

Aşa că hotărăşte că Dumnezeu este un Suveran infinit şi are dreptul să facă ce vrea cu ce este al Lui, şi că poate să nu îţi explice o mie de lucruri care îţi pun în încurcătură raţiunea în ce priveşte felul cum se poartă cu tine. Dumnezeu te va lua pe cuvânt. Dacă te vinzi în totalitate ca să fii robul Său, El te va înfăşura cu o dragoste geloasă şi îi va lăsa pe alţii să spună şi să facă multe lucruri pe care tu nu poţi să le faci. Stabileşte acest lucru pentru totdeauna; tu trebuie să ai de-a face direct cu Duhul Sfânt, El trebuie să aibă privilegiul de a-ţi lega limba sau de a-ţi opri mâna sau de a-ţi închide ochii în moduri în care nu o face cu alţii. În orice caz, să ştii acest mare secret al Împărăţiei: atunci când eşti stăpânit atât de total de Dumnezeul cel Viu încât, în adâncul tău tainic, eşti mulţumit şi fericit cu această pază şi conducere ciudată, personală, privată şi geloasă a Duhului Sfânt faţă de tine, atunci ai găsit anticamera cerului, înalta chemare a lui Dumnezeu.

G.D. Watson

 În sfârşit, există şansa să se mai strângă rândurile creştinilor ortodocşi în Orăştie, prin înfiinţarea filialei LTCOR! Sigur, mi se va spune că se putea şi fără o astfel de asociaţie… Ei bine, vedem rezultatele: câte capete, atâtea sensuri. Fiecare înţelege Ortodoxia cum vrea, bazându-se pe prezenţa mai mult sau mai puţin activă a Duhului Sfânt în el. De aceea, la o adică, când tinerii din Orăştie sunt solicitaţi pentru o manifestare creştin-ortodoxă, nu se prezintă. Cred că, trăind şi pe pământ, nu numai în cer, putem să ne folosim de mijloacele omeneşti ce favorizează o coeziune şi o deschidere de căi de comunicare /comuniune între noi, creştinii ortodocşi. Şi prin această asociaţie, sunt convins de asta, putem să devenim mai adunaţi.

Nu se desfiinţează apartenenţa la o parohie. Să nu fie! Din contră: preoţii din întregul Protopopiat Orăştie sunt chemaţi să colaboreze cu toţi creştinii ortodocşi care vor intra în asociaţie. Cred că disiparea, împrăştierea şi refuzul de a sta la o masă şi de a discuta (şi apoi de a face), mi se par cele mai grele păcate pe care pot să le facă oamenii de azi în contextul unei aşa zise globalizări dar care, paradoxal, dezbină prin metodele promovate.

Aşteptăm, deci, pe toţi creştinii ortodocşi la întâlnirile propuse de LTCOR Orăştie spre slava lui Dumnezeu şi spre binele Bisericii noastre!

preot Narcis Terchet (Orăştioara de Jos)

Pentru ca tot am amintit de liderii imperfecti, sa spunem catvea cuvinte si despre liderii eficienti. Lista de mai jos nu este exhaustiva, si nici definitiva. Dar bisericile unor astfel de lideri au vazut rezultate incurajatorare, uneori exceptionale.

1. Credinciosie fata de Biblie si adevarurile ei. Nu doar sa creada formal, ci sa traiasca adevarul cu pasiune.

2. Perioada lunga de slujire in bisericile respective. Nu perioada in sine este cheia, ci dispozitia liderilor de a face planuri pe termen lung si a se dedica lor. Viziunea pe termen lung este vitala. Thom Rainer mentioneaza ca durata medie cat sta un pastor intr-o biserica este de 3.6 ani, in timp ce liderii eficienti petrec in medie intre 11.2 pana la 21.6 de ani in bisericile care cresc.

3. Incredere umila. O siguranta a chemarii lor, care nu ii face insa sa devina aroganti. Increderea lor se bazeaza mai degraba pe ceea ce realizeaza Dumnezeu, decat pe capacitatile si talentele lor.

4. Acceptarea responsabilitatii pentru esecuri. Impreuna cu pozitia de lider, accepta si riscurile si responsabilitatile ce deriva din asta. Nu dau vina pe circumstante sau pe altii in perioade dificile sau de conflict.

5. Iubeste neconditionat. Slujirea poate fi “murdara” iar crestinii niste “cretini”. Si nu e usor sa ii iubesti pe cei care sunt in permanenta nemultumiti sau te ataca. Desi sunt imperfecti, liderii eficienti iubesc membrii bisericilor lor asa cum sunt, pentru ca au invatat de la Isus cum sa iubeasca.

6. Perseverenta. Cand ai un plan de perspectiva lunga, vor sti sa creasca cu pasi mici dar siguri. Asta inseamna perseverenta si o incredibila rabdare.

7. O viziune orientata catre exterior. Este parte integranta din viata lor. Nu doar o orientare evanghelistica, ci o pasiune pentru cei ce stau departe de Isus si de biserica. Viziunea lor va reflecta permanent aceasta orientare misionara.

8. Dorinta de a lasa urme. Urme pe care si altii sa poata calca. Ambitia si pasiunea liderilor eficienti nu poate fi negata, insa nu se limiteaza doar la ei si propriul lor succes. Si dupa ei potopul. Ci ei vor ca biserica sa isi urmeze cursul pozitiv si dupa plecarea lor

Adaptat dupa Thom Rainer

Cine suntem fiecare/Cine ar trebui sa fim noi – IDENTITATEA IN HRISTOS:

Cine ar trebui sa fi tu cu adevarat daca esti copilul lui Dumnezeu? Asa ar trebui sa fim cu totii daca ne numim crestini, daca credem cu adevarat in Isus Hristos, pentru ca Dumnezeu vrea ca noi sa fim fii ai Lui si ne vorbeste prin Scriptura astfel:

1.Sunt sarea pamantului(Mat.5,13).

2.Sunt lumina lumii(Mat.5,14).

3.Sunt un copil al lui Dumnezeu(Ioan 1,12).

4.Sunt o parte a adevaratei vite,un vlastar al vietii lui Cristos(Ioan 15,1-5).

5.Sunt prietenul lui Cristos(Ioan 15,15).

6.Sunt ales si randuit prin Cristos sa aduc roada(Ioan 15,16).

7.Sunt un rob al neprihaniri(Rom.6,18).

8.Sunt rob al lui Dumnezeu(Rom.6,22).

9.Sunt un copil al lui Dumnezeu si El este Tatal meu duhovnicesc(Rom.8,14-15).

10.Sunt impreuna mostenitor cu Cristos Impartasind mostenirea Sa(Rom.8,17).

11.Sunt un templu un salas al lui Dumnezeu.Duhul Sau si viata Sa locuieste in mine(1Cor.3,16).

12.Sunt lipit de Domnul si un singur duh impreuna cu El(1Cor.6,17).

13.Sunt un madular al trupului lui Cristos(1Cor.12,27).

14.Sunt o faptura noua(2Cor.5,17).

15.Sunt impacat cu Dumnezeu si un mesager al pacii(2Cor.5,18-19).

16.Sunt un fiu al lui Dumnezeu si una in Cristos(Gal.3,26-28).

17.Sunt un mostenitor al lui Dumnezeu de vreme ce sunt un copil al Sau(Gal.4,6-7).

18.Sunt un sfant(Efes.1,1).

19.Sunt lucrarea lui Dumnezeu,zidirea Sa,nascut in Cristos pentru a face voia Lui(Efes.2,10).

20.Sunt impreuna cetatean cu sfintii si cu restul familiei dumnezeiesti(Efes.2,19).

21.Sunt intemnitat pentru Cristos(efes.3,1).

22.Sunt neprihanit si sfant(Efes.4,24).

23.Sunt un cetatean al Cerului locuind acolo chiar si acum(Filip.3,20).

24.Sunt ascuns cu Cristos in Dumnezeu(Col.3,3).

25.Sunt o expresie a vietii lui Cristos pentru ca El este in viata mea(Col.3,4).

26.Sunt un ales al lui Dumnezeu prea ales si sfant(Col.3,12).

27.Sunt un fiu al lumini si nu al intunericului(1Tes.5,5).

28.Sunt un frate sfant care are parte de chemarea ceresca(Evrei 3,1).

29.Sunt un partas al lui Cristos(Evrei 3,14).

30.Sunt una din pietrele vii ale lui Dumnezeu,zidit fiind in Cristos ca o casa duhovniceasca(1Pet.2,5).

31.Sunt membrul unei semintii alese,a unei preotii imparatesti,a unui neam sfant,a unui popor pe care Dumnezeu si l-a castigat ca sa fie al Lui(1Pet.2,9-10).

32.Sunt un strain si calator pe acest pamant pe care traiesc vremelnic(1Pet.2,11).

33.Sunt un dusman al Diavolului(1Pet.5,8).

34.Sunt un copil al lui Dumnezeu si atunci cand se va arata Cristos, voi fi ca El(1Ioan 3,1-2).

35.Sunt nascut din Dumnezeu si cel rau(Diavolul)nu ma poate atinge(1Ioan 5,18).

1. Devreme ce sant in Cristos,prin harul lui Dumnezeu… sunt socotit neprihanit,iertat si in pace cu Dumnezu(Rom.5,1).

2. Am murit cu Cristos si am murit fata de pacat si acesta nu mai are putere sa-mi guverneze viata(Rom.6,1-6).

3. Sunt pe veci liber de orice osandire(Rom.8,1).

4. Sunt in Cristos prin voia lui Dumnezeu(1Cor.1,30).

5. Am primit Duhul care vine de la Dumnezeu ca sa putem cunoaste lucrurile ce ni s-au dat prin harul Sau(1Cor.2,12).

6. Ni s-a daruit gandul lui Cristos(1Cor.2,16).

7. Am fost cumparat cu un pret,nu mai sunt al meu,ci al Domnului(1Cor.6,19-20).

8. Am fost pecetluit si uns de Dumnezeu in Cristos si pecetluit cu Duhul Sfant,care este o arvuna a mosteniri noastre(2Cor.1,21).

9. De vreme ce am murit nu mai traiesc pentru mine,ci pentru Cristos(2Cor.14,15)

10. Am fost facut neprihanit(2Cor.5,21).

11. Am fost rastignit impreuna cu Cristos si traiesc… dar nu mai traiesc eu ci Cristos traieste in mine.Viata pe care o traiesc acum o triesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu(Gal.2,20).

12. Am fost binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti(Efes.1,3).

13. Am fost alesi in Cristos inainte de intemeierea lumii,ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui(Efes.1,4).

14. Am fost rinduit mai dinainte,dupa buna placere a voiei sale sa fiu infiat prin Isus Cristos(Efes.1,5).

15. Am fost rascumparat si iertat si sunt un beneficiar al harului Sau.Am fost inviat impreuna cu Cristos(Efes.2,5).

16. El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti alaturi de Cristos(Efes.2,6).

17. Prin Duh avem intrare la Tatal(Efes.2,18).

18. In El avem,prin credinta,indrasneala plina de incredere(Efes.3,12).

19. Am fost izbavit de sub puterea intunericului si stramutat in Imparatia lui Cristos(Col.1,13).

20. Am fost rascumparat si iertat prin singele Lui de toate pacatele(Colos.1,14).

21. Cristos insusi locuieste in mine.Sunt inradacinat si zidit in El prin credinta(Col.2,7).

22. In el sunt taiat imprejur cu taierea imprejur a lui Cristos si dezbracat de trupul poftelor firii pamantesti(Col.2,11).

23. Am totul deplin in El(Col.2,10).

24. Am fost ingropat impreuna cu El,inviat impreuna cu El si adus la viata impreuna cu El(Col.2,12-13).

25. Am murit impreuna cu Cristos si am inviat impreuna cu El.Viata mea e ascunsa cu Cristos in Dumnezeu(Col.3,1-4).

26. Mi s-a dat un duh de putere,de dragoste si de chibzuinta(2Tim.1,7).

27. Am fost mantuit si mi s-a dat o chemare sfanta dupa hotararea si harul Sau(2Tim.1,9).

28. Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti sunt dintr-unul.De aceea,Lui nu-i este rusine sa-i numeasca “frati”(Evrei 2,11).

29. Am dreptul sa ma apropii cu deplina incredere de scaunul harului Sau,ca sa capat indurare si har la vreme de nevoi(Evrei 4,16).

30. El mi-a dat fagaduintele Sale nespus de mari si scumpe,ca prin ele sa fiu facut partas firii dumnezeiesti(2Pet.1,4).

Sursa: RomoFlorin

1. Este manifestată local şi vizibil. Deşi este un aspect universal a bisericii Noului Testament, ea se manifestă în lume ca un trup de credincioşi local indentificabili.
2. Este spirituală. Deşi nu este nestructurată şi neorganizată, biserica este creată şi susţinută de Isus Hristos prin Duhul Sfânt. Astfel, este mai mult un organism decât o organizaţie, instituţie sau mecanism.
3. Este autonomă. Părtăşia de sine stătătoare şi de sine susţinătoare. Trebuie condusă de bătrâni, servită de diaconi, guvernată de congregaţie.
4. Este colectivă şi interdependentă. Membrii ei se slujesc unii pe alţii după chemarea lor şi darurile spirituale.
5. Este condusă doctrinar sau teologic. Doctrinele biblice trebuie să predomine deasupra pragmatismului şi sensibilităţii culturale. Biserica există sub conducerea lui Isus Hristos, şi trebuie condusă prin cuvântul Său. Scriptura este inspirată şi atot-suficientă şi regulamentul credinţei şi practicilor bisericii.
6. Este misionară. Părtăşia trebuie direct implicată în stabilirea de noi biserici ale credinţei şi practicii, amândouă în propria localitate şi în toată lumea.
7. Principalul ei scop şi motivaţie este gloria lui Dumnezeu în Hristos. În timp ce biserica trebuie să expună o veritabilă şi inepuizabilă dragoste pentru umanitate, cea mai mare preocupare trebuie să fie interesele, voia şi gloria lui Dumnezeu.

Lucrarea lui Ioan Botezătorul era pocăinţa. Lucrarea lui Isus era pocăinţa. Lucrarea ucenicilor era pocăinţa. Şi cerurile o ecunosc şi se bucură când un păcătos .. ce face? .. se pocăieşte.. se pocăieşte.

Cu alte cuvinte, noi suntem chemaţi să predicăm, ce? Pocăinţa. Eu aud o grămadă de oameni spunând ca vor să îşi împărtăşească credinţa. Eu nu aud foarte mulţi oameni spunând că vor să meargă şi să predice pocăinţa. Dar la aceasta suntem chemaţi. Noi suntem chemaţi să predicăm evanghelia pentru iertarea păcatelor, să o proclamăm tuturor neamurilor.

Aceasta a fost definiţia clasică a lui Pavel a predicării evangheliei. Este predicarea pocăinţei. Şi tocmai pentru că a predicat pocăinţa, ei l-au oprit, în versetul 21 spune, şi au încercat să mă omoare. Aşa ca să vedeţi că biserica primară a înţeles predicarea lui Isus, continuând predicarea lui Ioan, a ucenicilor şi au fost credincioşi în a proclama pocăinţa de păcate…întoarcerea de la păcate la Dumnezeu.

Nu poate exista mântuire fără pocăinţă. Pocăinţa este un sinonim. Este un element în lucrarea lui Dumnezeu şi care este aşa de esenţial ca lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu se poate numi de fapt, Pocăinţă, întoarcere.

“Doctrina pocăinţei este partea care lipseşte astăzi, din multe grupuri care din alt punct de vedere au o înţelegere fundamental sănătoasă şi ortodoxă.” Aceasta nu este o bătălie nouă. Acesta este o bătălie veche. Oamenii de astăzi predică o evanghelie care zice, “Uite cum e, tu crede numai, nu te îngrijora de păcatul tău, nu te îngrijora de trecutul tău, tu crede numai şi restul vine mai târziu.”

“Predicarea superficială care nu are de a face cu starea teribilă de vinovăţie şi păcătoşenie a omului, chemând pe toţi oamenii de pretutindeni să se pocăiască, rezultă în întoarceri superficiale. Şi aşa avem astăzi, o mulţime de prefăcuţi cu limbi ascuţite, care nu arată nici o dovadă de regenerare. Palavragind de mântuire prin har, ei nu manifestă nici un har în propria lor viaţă. Declarând sus şi tare că sunt îndreptăţiţi doar prin credinţă, ei eşuează în a-şi aminti că credinţa fără fapte este moartă şi că justificarea prin fapte înaintea oamenilor nu trebuie ignorată de parcă ar fi în contradicţie cu îndreptăţirea prin credinţă înaintea lui Dumnezeu.” Harry Ironside

Zgomotul frunzelor uscate,

bătute de vânt pe aleile

cu vorbe bolnave placate,

are durerea singurătăţii tale,

ce-aşează lacrimi-petale

pe gândul meu din depărtare.

Tu ai făcut din singurătate,

un poem cu rime încrucişate

şi-o melodie parcă mută,

pe care nimeni n-o ascultă;

ascunzi miresme inodore

pe palete de culori incolore.

Visul meu ţi-a dat strălucire,

ţi-a alungat surâsul-amăgire,

ai stat mirată-ntr-un tablou,

sperând că vine ceva nou

şi misterul tău fără noroc,

pentru mine nu mai are loc.

Dorurile mele îţi sunt itinerar,

iar tu rămâi cea mai frumoasă,

te-aştept să vii la mine iar,

să fii comoara mea din casă.

Am auzit de multe ori in cadrul familiilor evanghelice urmatoarea remarca adresata copiilor: Trebuie sa fii cap si nu coada! Fara explicatii sau cu explicatii eronate de cele mai multe ori, aceasta cerinta cred ca li se pare copiilor sau tinerilor, elevi sau studenti, o cerinta absoluta, de neatins. Un fel de chemare militareasca, un fel de izolare in top, un fel de “trebuie sa fii geniu, nu cel din urma.”

Ceea ce vad in aceasta remarca si explicatiile adiacente este o amestecatura de mandrie, lacomie, egoism, inconstienta, duritate… Si culmea e ca aceasta remarca se bazeaza pe un text din Biblie, doar ca temelia e stramba: versetul e scos total din context.

Care este adevarul despre “cap si nu coada”?

Domnul te va face sã fii cap, nu coadã; totdeauna vei fi sus si niciodatã nu vei fi jos, dacã vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tãu pe care ti le dau astãzi, dacã le vei pãzi si le vei împlini, si nu te vei abate nici la dreapta nici la stânga de la toate poruncile pe care vi le dau astãzi, ca sã vã duceti dupã alti dumnezei si sã le slujiti. (Deuteronomul 28:13-14)

Observatia mea consta in 2 puncte principale:
1. Dumnezeu este cel care te face “sa fii cap, nu coada” si nu e doar rezultatul efortului uman. Este interventie divina!
2. Dumnezeu te va face sa fii cap, nu coada DACA indeplinesti niste conditii:
- daca vei asculta de poruncile Domnului;
- daca le vei pazi si le vei implini;
- daca nu te vei abate nici la dreapta nici la stanga de la toate poruncile…

Acum se ridica problema urmatoare: Cum tinem cont de contextul istoric?
Aceste promisiuni conditionate au fost facute poporului Israel. Noi suntem poporul Israel? Suntem cei care putem primii aceste binecuvantari?

Raspunsul este DA. Daca l-am acceptat pe Domnul Isus Hristos ca Domn si Salvator. Iata explicatia:

Efeseni 2:11 De aceea voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului:

12 aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.

14 Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea,

15 şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;

16 şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.

17 El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe şi pace celor ce erau aproape.

18 Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.

19 Aşa dar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

20 fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

Concluzia: Ascultati de Dumnezeu si El va va face cap si nu coada!
Atentie: Acolo unde vrea El!

Am o intrebare, retorica, pentru parinti: Aceasta binecuvantare este doar pentru elevi si studenti sau se aplica si celor din campul muncii?

“Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană. Dar lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi.” Filipeni 3:4-15a

Imagine preluata de pe criscente.wordpress.com

Din totdeauna mi-au placut aceste versete. De fiecare data cand le citesc am impresia ca e ceva mai mult printre randuri.. am impresia ca mai urmeaza ceva, ca nu e scris totul. Aceste randuri ilustreaza gandul lui Pavel pentru mine, pentru tine, crestinul din ziua de azi. Acesta e gandul lui pentru noi in fiecare zi.

Daca privesc la Pavel raman uimit de descrierea pe care si-o face. Imi place sa o aseman cu o simfonie care intra intr-un crescendo rapid care cumineaza cu afirmatia: “cu privire la neprihanirea, pe care o da Legea, fara prihana”. M-am gandit de multe ori la aceasta afirmatie a lui Pavel, si ma intreb ce se ascunde in spatele ei. Un om fara prihana..

Pavel, un evreu bine educat, care a invat cel mai bine ce inseamna sa urmaresti Legea cu mare zel si a fost omul care, poate, a ’stors’ cat se poate de mult din Lege.  Pavel era omul exemplu pentru toti din timp lui. Tinerii se uitau la el plini de respect si spune-au: “Ca el vreau sa ajung!”. Cei de-o varsta cu el ii dadeau intaietate. Batranii il respectau si ii incredintau lucruri importante. Era un ‘Iov’ al acelor timpuri printre ei. Si acum te gandeste: toate aceste lucruri sa le socotesti ca un gunoi! sa le socotesti ca o pierdere, tot timpul investit, ani si ani de zile sa ii socotesti pierduti pentru tine. De ce? Pentru ca si-a dat seama de un lucru si anume ca toata aceasta neprihanire a lui pe care i-o poate da Legea nu este decat un 0 (zero) cat se poate de mare. Si-a dat seama ca are nevoie de indurarea lui Dumnezeu, de solutia Lui, de neprihanirea capatata prin credinta in Hristos Isus.

Pavel a inteles ca a investit intr-o directie gresita, ca a pus pasiunea lucrurile care nu sunt nimic in comparatie cu ADEVARATELE lucruri, si de atunci un singur gand la insufletit mai departe: sa-L cunoasca pe Hristos Isus, si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui si sa se faca asemenea cu moartea Lui ca sa ajunga la premiul chemarii ceresti.

Mi-am dat seama ca uneori traiesc si eu cu impresia ca, calitatile mele,  realizarile mele ce le dobandesc in clipa ce trece, ma pot apropria intr-un fel sau altul de Dumnezeu. Expresia unui frate mai in varsta: “m-am prins“. Asa patesc si eu. “M-am prins” gandind ca daca am facut o fapta buna, daca am dat celor nevoiasi, daca am implinit poruncile Lui, Dumnezeu mi-ar fi dator. Dar nu e asa. Orice as face eu, Dumnezeu nu imi va fi dator niciodata. Tot ce as putea face EU nu ma va aduce la sfintenia ceruta de Dumnezeu. Versetele citite in biserica, poeziile recitate frumos, cantarile pline de pasiune, predicile pompoase, lucrarile pe care le fac, activitatile la care particip, religiunea mea, ’sfintenia’ mea.. toate aceste lucruri nu ma ajuta la nimic. Toate aceste lucruri trebuie sa le socotesc ca o pierdere si eu, asa cum a facut-o Pavel altadata, si sa ma las umplut de singura pasiune adevarata, aceea de a-L cunoaste pe El, Hristos Isus, Domnul meu, si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si punctul culminant, sa ma fac asemenea cu moartea Lui. Tot ce e in mine sa moara si sa nu mai traiesc eu, ci Hristos.

Spune-am ca am mereu impresia ca nu e scris totul acolo, si cam asa este intr-o anumita privinta. “Gandul acesta sa ne insufleteasca pe toti!” Pavel a fost, a alergat spre tinta, si-a sfarsit alergarea, iar in urma lui alti si altii mereu au alergat  spre tinta pana in zilele noastre. Acum a venit randul meu sa alerg, a venit randul tau sa alergi. Avenit randul nostru sa uitam tot ce a fost in urma noastra, sa lasam totul deoparte si sa ne avantam mereu spre tinta, sa cautam mereu sa ajungem la o cunoastere mai deplina a lui Hristos, sa ne apropriem mai mult de premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu.

Hei, frate, gata mersul pe loc, hai sa alergam din nou, cu avant mai mult..

“Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi.“

Am vazut culoarea suferintei
In marginea oricarui timp,
Unde lumea se inclina inspre hau
Si-am fost infrant dincolo de cuvinte .
Obosit, am incetat chemarea sa mai simt,
Prabusirea m-a cuprins in mreje de foc –
A ars toata viata, tot parfumul inceputurilor,
A mai ramas doar chipul palid al noptii
In care m-am nascut pentru-a ajunge-aici .

Mirarea din urma
De nedescris,
Fiinta risipita in intregime
Peste ani si peste zile,
Strigatul frant inainte de a incepe,
Cenusa arzand din nou in apa vie .
Cine-a murit aici ?
Nimeni .
Ecoul isi poarta prin noapte chemarea …

Există multe lucruri ciudate în universul nostru fizic

Pe care le cunoaştem sau mai bine zis cărora le bănuim înţelesul,

Adevăratul lor chip rămâne însă, din păcate

Pentru cei mai mulţi dintre noi, nedezvăluit.

Multe mistere stau încă nedezlegate, aşteptând

Probabil mintea care să le afle înţelesul, sau poate

Întregul univers vuieşte în aşteptarea unui nou Parsifal.

Dar dintre toate, cea mai mare enigmă rămâne Celălalt.

Mulţi nu-l cunosc, pentru mulţi el nici măcar nu există,

Iar alţii nu înţeleg despre ce este vorba, Cine sau ce este El.

Celălalt e atât de aproape de noi, încât îi putem simţii răsuflarea,

E însăşi fiinţă din fiinţa noastră, ba aş putea afirma fără greş

Că fără noi nici nu ar putea fi vorba despre Celălalt.

Celălalt nu se află nicăerea, şi totuşi este mereu pretutindeni

E atât de departe de noi, şi totuşi atât de aproape,

Celălalt suferă alături de cei dragi, se bucură alături de cei veseli

E melancolic şi tăcut în preajma celor nefericiţi şi trişti.

De aceea dac-ar fi să-i dăm un chip, am putea spune negreşit

Că el este pururi tânăr şi veşnic bătrân, un ochi îi râde iar un altul îi plânge.

În timp ce noi rămânem despărţiţi, fragmentari în dualitate,

El ştie să rămână totuşi unitar, Unu ca fiinţă, multiplu ca manifestare,

Mereu acelaşi, Deseori în schimbare, Celălalt e marea chemare.

Celălalt e omul de lângă noi ce poate nu-şi găseşte alinare,

E fratele nostru aflat în grea suferinţă, e poate întreaga dorinţă

Din lumea cea fără speranţă, e visul celor cu cutezanţă,

Sau poate sublima credinţă în viaţa de dincolo de nefiinţă,

Suprema biruinţă, adevărata pocăinţă, sincera căinţă

Fiinţa ca fiinţă, şi tot ce înseamnă destin sau voinţă.

Celălalt e cel care duce povara faptelor noastre

E bunul prieten ce la necaz şi nevoie se cunoaşte,

Ori iarba ce foşneşte în mirifica pădure, apa cea pură

Ce curge la vale şiroaie, fluturele cel cu aripi de foc

Buburuza ce veselă zboară din loc în loc, greierele

Ce cântă, cântă întruna, păsările ce se-avântă spre ceruri mereu,

Tot mai sus mai aproape de piscuri de munţi,

Sau pământul cel răbdător de pungaşi tot mai mulţi.

Celălalt trece prin lume uşor, nestingherit, chiar cu dor,

Schimbă scenarii, joacă mereu un alt rol, transformă lumea-n decor,

E artistul ce nu oboseşte nicicând, mereu creator de valori

Şi cu moartea se pare că s-a înfrăţit, parcă-s două bune surori.

În timp ce noi ne petrecem în chin, fără vlagă parcă trăim

Fără scopuri precise, idealuri şi vise, cum am putea să mai fim ?

Universul întreg ne vorbeşte despre cel ce-ar putea să ne fie străin

Dacă n-am îndrăzni să-l cunoaştem încet, puţin câte puţin.

Pentru El întrebările valorează mai mult decât tot ce noi ştim

De aceea iubite străin, pentru tine voi pune întrebarea cea mare,

Care nu caută răspunsuri, pentru că singur doar tu trebuie

Să veghezi la naşterea-i cea roditoare la tainica sa, abisală chemare,

Ziditoare de lumi şi de fiinţe prin simpla-i strigare spre zare

Dacă eu nu sunt tu, Celălalt cine şi cum fii-va oare ?

Robert TRIF – din Volumul ” Peregrin spre Absolut “

1. Din eternitate Dumnezeu a avut un plan imuabil cu privire la creaturile Sale.

Niciodată Dumnezeu nu face ceva hotărât numai pe jumătate. Nu există ceva incert în privinţa activităţii Lui. Dacă ar fi s-o spunem într-un alt fel, aş zice că niciodată Dumnezeu nu are un gând întârziat.

Dumnezeu are un plan şi un scop bine finalizate pentr creaţie, pentru oameni, pentru mântuire, pentru întreaga viaţă din această lume, pentru sfârşitul ei, pentru destinul ei final.

Tot ce a făcut Dumnezeu şi a dus la îndeplinire este conform planului Său etern, care este fix, imuabil şi absolut.Planul lui Dumnezeu cuprinde şi determină toate lucrurile şi toate evenimentele, oricare ar fi ele.

De aceea dacă totul este stabilit de Dumnezue, aceasta trebuie să includă în mod obligatoriu acţiunile benevole, acţiunile voluntare ale unor agenţi benevoli şi voluntari.

2. Până şi acţiunile păcătoase sunt sub controlul mâinilor lui Dumnezeu. După ce Iosif le istoriseşte fraţilor săi faptele vieţii sale, se întoarce şi le zice: Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu …

Având în vedere cele stabilite deja despre sfinţenia lui Dumnezeu, trebuie să spunem imediat aceasta: Dumnezeu nu este cauza răului în nici un sens şi în nici o măsură. El nu aprobă răul. Dar El permite agenţilor negativi s-o facă, iar după aceea îl schimbă în favoarea scopurilor Sale înţelepte şi sfinte.

3. Toate hotărârile lui Dumnezeu sunt necondiţionate şi suverane. Ele nu sunt nicidecum dependente de acţiunile omului. Ele nu sunt determinat de nimic din ce poate sau nu face omul. Ele nu depind de nimic altceva decât de voia şi sfinţenia lui Dumnezeu.

4. Hotărârile lui Dumnezeu sunt eficace. Ceea ce Dumnezeu hotărăşte trebuie să se întâmple în mod infailibil. Nimic nu-i poate sta în cale.

5. Hotărârile lui Dumnezeu sunt în toate lucrurile perfect consecvente cu natura Sa înţeleaptă, binevoitoare şi sfântă.

Poate că o întrebare care vine inevitabil este aceasta: De ce a îngăduit Dumnezeu ca să fie păcat pe acest pământ. Răspunsul este acesta: nu ştim. Problema este insolubilă. Dar vom înţelege clar când vom sta faţă în faţă cuDumnezeu în glorie. Trebuie să ne ferim de filozofia modernă care manifestă o dorinţă de cunoaştere a tot – aşa ceva în dreptul lui Dumnezeu nu se poate pune.

6. Salvarea oamenilor şi a îngerilor, şi a unora dintre ei în mod particulare, a fost hotărâtă de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii.
Adevărul ne depăşeşte. Nu putem pricepe raţionamentul final al minţii lui Dumnezeu. Nu trebuie să întrebi: De ce aşa? şi de ce altfel?

Uiţi cât eşti de mic, cât eşti de finit, cât eşti de păcătos din cauza căderii? Trebuie să aştepti până când, în glorie, ţi se va da răspunsul final. Tot ce ai de făcut aici, în tot acest timp, este să crezi că Dumnezeu este întotdeauna consecvent cu El Însuşi şi să accepţi ceea ce ne-a spus clar şi simplu despre hotărârile Sale veşnice, despre ceea ce a determinat şi a decis înainte de a fi creat lumea.
Haideţi să ne plecăm înaintea măreţiei Sale. Haideţi să ne umilim în prezenţa lui Sfântă. Haideţi să ne supunem revelaţiei pe care ne-a dat-o în harul Său.

Doctrina regenerării este o doctrină care s-a pierdut aproape complet din biserici, chiar şi din cele protestante iar la momentul actual există o enormă confuzie cu privire la ce înseamnă şi semnifică ea şi totuşi e una dintre cele mai importante aspecte din procesul de convertire.

Ce face Duhul Sfânt ca să-i ajute pe credincioşi, pe cei mântuiţi în acest fel, să creadă adevărul? Ce face El mai exact ca să facă eficientă chemarea generală? Răspunsul este: regenerarea. Regenerarea asigură eficacitatea chemării şi o face eficace.

Convertirea este ceea ce facem noi înşine, regenerarea este făcută de Dumnezeu. Când oamenii se convertesc (se întorc la Dumnezeu) ei fac dovada faptului că au fost regeneraţi. Convertirea ureamză după regenerare. Schimbarea mare văzută în viaţa şi trăirea exterioară este pentru că a avut loc o mare schimbare interioară.

Regenerarea poate fi ilustrată prin plantarea seminţei vieţii, ceea ce, evident, trebuie diferenţiat de rezultatele sau consecinţele acelei acţiuni.

Când chemarea este eficace şi oamenii cred, este clar că procesul procreării, implantarea seminţei vieţii a avut loc deja.

Regenerarea reprezintă implantarea unevi vieţi noi în fiinţa umană. Actul înfăptuit de Dumnezeu prin care se implantează în om sursa unei vieţi noi al cărei rezultat este sfinţirea dorinţelor şi dispoziţiilor care ne stăpânesc viaţa.

Pe lângă facultăţile sufletului nostru, există ceva în spatele lor care guvernează peste toate şi acest ceva a fost numit dispoziţia noastră. Dispoziţia formează acea condiţie care determină ceea ce facem şi ce suntem. Dumnezeu lucrează în aşa fel în noi prin Duhul Sfânt încât dispoziţia noastră fundamentală este schimbată. El aşează un principiu sfânt, o sămânţă a unei noi vieţi spirituale, în dispoziţia aceasta care determină ceea ce sunt, cum mă comport şi cum mă folosesc de facultăţile mele.

Datorită puterii dispoziţiei existente în noi, schimbarea produsă ne va afecta întreaga persoană. Modul în care îmi folosesc mintea va fi afectat, emoţiile îmi vor fi afectate, şi la fel şi voinţa. Înainte nu eram interesat de Evanghelie, acum sunt, înainte nu o puteam înţelege, acuma pot.

Schimbarea care a avut loc nu dă un intelect superior. Am aceeaşi capacitate mintală. Dar din cauza schimbării gândirea mea funcţionează într-un domeniu diferit şi pare că este o nouă gândire. Exact acelaşi lucru se întâmplă şi cu sentimentele: omul care obişnuia să urască Evanghelia acum o iubeşte. La fel se întâmplă şi cu voinţa; se împotrivea era îndârjit şi răzvrătit dar acum voinţa doreşte, este nerăbdătoare, este preocupată de Evanghelie.

Schimbarea aceasta a regenerării este instantanee. Procrearea este prin definiţie un act instantaneu. Există un contact imediat prin care sămânţa vieţii pătrunde, impregnează. Ea nu poate fi implantată parţial. Nu mă refer la faptul că suntem conştienţi de momentul acela ci mă refer la momentul propriu-zis în care Dumnezeu lucrează.

Lucrarea are loc în inconştient. Este vorba de o operaţiune secretă, insesizabilă care nu poate fi percepută în mod direct, nici măcar nu o putem înţelege pe deplin.

Regenerarea este un act creativ al lui Dumnezeu în care oamenii sunt total pasivi şi nu contribuie cu absolut nimic.

photoby: Simona Dumitru – SXC.hu

By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.  We hanged our harps upon the willows in the midst thereof. 3For there they that carried us away captive required of us a song; and they that wasted us required of us mirth, saying, Sing us one of the songs of Zion.

How shall we sing the LORD’S song in a strange land?

If I forget thee, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning. 6 If I do not remember thee, let my tongue cleave to the roof of my mouth; if I prefer not Jerusalem above my chief joy.

Remember, O LORD, the children of Edom in the day of Jerusalem; who said, Rase it, rase it, even to the foundation thereof. O daughter of Babylon, who art to be destroyed; happy shall he be, that rewardeth thee as thou hast served us.

M-am lipit de ziduri sa-ti adulmec urmele pasilor… Te-am cautat…
Am fost mereu cu un pas in urma ta, asa ca m-am lipit de ziduri si te-am asteptat…
La miezul noptii, m-a suprins umbra ta: ‘Dormi?’ ‘Nu, astept pe cineva.’ ‘Astepti degeaba, a fost deja aici.’
Asa ca mi-am adunat fortele si am cladit propriu zid… M-am lipit de el si te-am asteptat… Pe acolo sigur nu mai trecusei…
In miezul zilei, soarele mi-a trimis o raza: ‘Astepti pe cineva?’ ‘Nu, dorm, am asteptat toata noaptea, acum dorm.’ ‘Pacat, i-am auzit pasii si se indreptau spre zidul tau.’
Dar m-am trezit prea tarziu, deja trecusei…