O altă superbă ruină neîntâmplătoare, la periferia nordică…

… a Pieţei Romane

Piaţa Romană nr. 7 (zona alb-negru)

(probabil va urma)

__________________________________

P.S. – Un bun prieten mi-a trimis, tocmai de la Bruxelles, acest link către blogul domnului Romulus Cristea, care, într-un foarte bine documentat articol analizează şi atrage atenţia asupra situaţiei scandaloase a imobilului din Piaţa Romană nr. 7 / Str. Cihoschi nr. 3, care, am aflat, se mai numeşte şi Casa Lalu.

Pentru a se putea vedea frumuseţea trecută a acestei case, vă prezint o fotografie de detaliu, culeasă de pe Flickr şi aparţinând lui Noridamar, însoţită de un fragment din comentariul original:

© Noridamar

De asemenea, şi revista “Dilema Veche” deplânge soarta aceastei superbe clădiri într-un articol semnat de Andrei Pippidi, articol pe care îl reproduc mai jos.

Eu am fotografiat casa întâmplător, printr-un gard de şantier, venind pe Cihoschi dinspre liceul pe care l-am frecventat, destul de regulat, acum treizeci şi ceva de ani.

Puteam, la fel de bine, să fotografiez, cu mai mult timp în urmă, casa deja disparută astăzi de pe str. Visarion nr. 8, din Bd. Lascăr Catargiu, la doi paşi de Piaţa Romană.

Şi pentru că blogul meu este, totuşi, un blog cu înclinaţii politice, reamintesc celor din provincie şi din străinatate ca locaţiile în cauză  se află în sectorul I, unde primar este domnul Andrei Chiliman de la P.N.L., pe care, dacă ar avea curaj sau energie, ar trebui să-l ia la întrebări “şeful” pe linie de partid Crin Antonescu, chiar dacă şeful pe cealaltă linie, Dinu Patriciu, îl lasă în pace sau, poate, chiar îl încurajează, de când e mai mult afacerist decât arhitect.

Cam cât face kilul de teren pe taraba 7 din Piaţa Romană nici nu vreau să mă gândesc!

Anul IV, nr.163 – 23 martie 2007

Andrei PIPPIDI | SOS Bucureşti
Cînd o să se oprească?

«Într-unul din articolele precedente, pomeneam în treacăt de o casă “închisă şi pustie” din Piaţa Romană, chiar lîngă Academia de Studii Economice. Acolo, la nr. 7, a fost casa profesorului Lalu. Peste cîteva săptămîni n-o să mai fie. În jurul acestei splendide case (1890? 1900?) se foiesc acum muncitorii. Azi, făceau ţăndări cu pickhamerele clădirea care leagă locuinţa principală de construcţia din fundul curţii, condamnată şi ea.

Uşa de la intrare era deschisă spre scara care urcă spre un parter înalt. Parter şi etaj – casa pare opera unui arhitect francez, care a împodobit-o cu mascheroane şi amoraşi de ghips deasupra intrării şi în jurul unui fronton somptuos. Peste toată scena plutea un nor alb: praful ridicat din sfărîmarea zidurilor. Ferestrele, încadrate de ornamente ca ramele oglinzilor de odinioară, sînt deschise sau sparte, ori astupate cu placaj. E spintecată şi marchiza, iar tencuiala are nenumărate julituri.

A apărut o pancartă care anunţă că autorizaţia de “desfiinţare” a fost eliberată de primăria sectorului 1 în decembrie 2006, pentru corpul 2. Va să zică, clădirea din spate, cu ieşirea pe strada Cihoski, la fel de impunătoare, dar mai sobră ca decor: un perete a căzut şi rana se cască, largă. Beneficiara acestei acţiuni de vandalism se numeşte Curta Ruxanda Ianula. Prin urmare, dna Curta, avînd de demolat o clădire valoroasă într-o zonă protejată (protejată cum se vede!) s-a adresat Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu (încă director: acelaşi Ştefan Damian responsabil pentru multe avize de acest gen) şi a primit de acolo asigurarea că, nefiind monument istoric, casa poate fi sacrificată. De altfel, nu există nici o garanţie că, după prima etapă, nu vine rîndul corpului 1 (eventual, victima unui accident…).

Iarăşi se nimicesc amintiri. Socrate Lalu a fost profesor de farmacologie, la Iaşi (1913-1920) şi la Bucureşti (1920-1940), printre cei cărora acest domeniu ştiinţific le datorează mult. Născut la Piatra-Neamţ, îşi făcuse studiile la Paris, unde a şi publicat, în anii 1902-1912, lucrări de fiziologie comparată, medicină experimentală şi toxicologie. Înaintea lui, proprietarul casei, cel puţin din 1911, a fost colegul lui de la Facultate, medicul Ion Nanu-Muscel (1862-1938). O stradă din Bucureşti îi poartă numele.

Anul trecut, într-un ziar care, în suplimentul săptămînal, publica “portretele” unor case istorice, am văzut fotografia imobilului din Piaţa Romană, nr. 7, cu o prezentare entuziastă. Acum înţeleg că, de fapt, era reclama pentru vînzare. Una după alta, casele de această vîrstă sînt atacate, ca la un bombardament. Direcţia “de cultură”, care, de fiecare dată, îi satisface pe solicitanţi, ar trebui să se cheme Direcţia demolărilor. În afară de biserici, oricum refăcute toate, nu mai există în capitală clădiri mai vechi decît vremea Unirii, ba chiar, ca aspect exterior, epoca Independenţei. Din cauza acestei epidemii mortale pe care a provocat-o specula de terenuri în centrul oraşului, n-o să mai rămînă nici generaţia aceea de case de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Aceste ravagii le face ignoranţa unor oameni cărora nu le-a spus nimeni să preţuiască trecutul şi care, ori urmăresc pur şi simplu cîştigul, ori sînt nerăbdători să imite mode străine. Adică, în loc să aibă mîndria de a se instala în case de nobilă tradiţie, îşi doresc sticlă şi beton, aceşti cititori ai revistelor cu hîrtie lucioasă, din care au învăţat cum să se îmbrace şi să blindeze ferestrele cu termopan.»«

***

© Alexandru Dan Mitache • 2009

Ieri a fost premierea (câte o diplomă, staţi liniştiţi) copiilor de la şcolile din Sectorul 1 care au prestat bine pe la olimpiadă. În Parcul Kiseleff. Mulţi copii, învăţători, părinţi.

Personalmente mă deranjează foarte tare când politiculşi promovarea lui se împleteşte cu copiii. Cum a făcut PSD ieri, când a împărţit tricouri şi baloane la manifestare, singurul partid cu astfel de preocupări cu această ocazie a prilejului.

Numai că eu sunt unul şi copiii au fost mulţi. Căci s-au înghesuit să primească şi tricourile şi baloanele. Şi s-au bucurat.

Deci?

PNL se face o miscare destul de interesanta in campania electorala pentru europarlamentare si, probabil, cu efect in cea pentru prezidentiale: deschide Cafeneaua politica. De cateva zile se renova cu spor un fost magazin de pe Calea Grivitei, undeva langa statia de metrou, si eu ma intrebam ce dracu’ de afacere se deschide pe timp de criza. Ei bine, cum era de asteptat, o afacere politica. Azi au instalat si firma pe care scrie cu litere mari Cafeneaua Politica, PNL sector 1. Deci nenea Chiliman are idei ingenioase de campanie. Nu prea imi dau eu seama ce trebuie sa se intample pe acolo, dar probabil se vreau un soi de club liberal unde sa se desfasoare diverse dezbateri, evenimente de campanie si oricum sa joace rol in promovarea partidului si a organizatiei locale. Avand in vedere cat de plicticoasa e campania asta, as zice ca asta-i cel mai spectaculos lucru de pana acum. Ma bate gandul sa incerc si eu o cafea la ei, cand s-o deschide, sa vedem cam ce oameni misuna pe acolo si ce se discuta. Oricum, simplul fapt ca mi-a atras atentia si m-a facut sa scriu despre asta e un rezultat pentru tipii de la PNL. O sa stau cu ochii pe ei si eventual revin sa povestesc ce se intampla.

Vorbesc fix ca un membru al pulimii. Adică cel care, ajuns acasa pe înserate, tocmai ce s-a schimbat în ceva mai lejer, şi-a deschis o bere ca tot omul şi a pus telecomanda pe, fireşte, unul dintre Discoveryuri. Bate cineva la uşă. O tânără domniţă şi un domn cu nişte primăveri în plus la kilometraj. Cu tricouri şi şepcuţe cu PNL. Care mi-au cerut politicos acceptul pentru a-mi da un flier şi pentru a mă înscrie în baza lor de date. După care m-au invitat la Cafeaneaua politică, un fel de bar la intersecţia Titulescu şi Banu Manta.

Deci, nea Chilimane, stai liniştit, oamenii matale lucrează.

Fenechiu isi face biserica pe banii Guvernului, titreaza azi Cotidianul. Pe scurt: Guvernul a alocat 400 de mii de euro in mai multe transe pentru ca in Iasi, intr-un cartier de vile ridicat de omul de afaceri liberal Relu Fenechiu, sa se ridice o biserica.

Ce am aflat, dupa o documentare sumara pe Internet si pe anunturile de achizitii publice, e ca administratiile din toata tara aloca, frecvent, milioane de euro pentru reparatii si constructii de biserici. Exemple:

-Cea mai mare suma evocata in ultima vreme e 7 milioane de euro, pentru o catedrala in orasul Voluntari, pastorit de faimosul primare Florentin Costel Pandele. Din comunicatul primariei, la startul lucrarilor:

“Costurile pentru realizarea acestui proiect se ridică la 22.040.904 lei (aproximativ 7 mil. euro). Fondurile necesare construcţiei provin exclusiv din bugetul Consiliului Local Voluntari, iar efortul care se va face pentru făurirea acestui locaş de cult nu este mare, dat fiind faptul că „nu există nici un sacrificiu prea mare pentru Dumnezeu”, aşa cum a declarat primarul oraşului Voluntari, Florentin Costel Pandele.”

-Scorul pentru o biserica in Bucuresti e mult mai mic-sub 1 milion de euro. Primarii de sector sunt ceva mai temperati la una bucata constructie. De exemplu, Andrei Chiliman, de la sectorul 1, spune ca in acest an a alocat vreo 2 milioane de euro pentru biserici. In 2004-2007, suma de la bugetul sectorului 1 a fost de circa 4 milioane de euro-atat pentru reparatii, cat si pentru constructii noi.

Intamplator, doi dintre cei trei politicieni mentionati mai sus sunt liberali, dar de fapt, tot politicianul e frate cu Biserica. Conform unei vechi zicale, frate, frate, dar …e pe bani. In cazul asta, pe zeci de milioane de euro de la buget.

Cum am fost făcut în sos propriu de micii comunişti care sălăşluiesc în bloc cu mine la faza cu parcarea, zic ia sa ma interesez io care a faza cu ADP sector 1 şi intrinsecile legături cu Primăria lui Chiliman.

Cum nu sunt chiar venit cu pluta pe Dâmboviţa, am şi io neşte oameni de la care să primesc nişte informaţii off the record care să mă dumirească necesarmente.

Cum sunt un om cu oareşce bun simţ al convieţuirii în societate, mi s-a făcut pielea măciucă de găină când am auzit ce lucruri minunate şi perfect democratice se întâmplă pe acolo.

Cum cei cu care am povestit agale mi-au raportat că există o comuniune în cuget şi (ne)simţiri între ADP sector 1 şi Primărie via Chiliman, am zis că nu se poate aşa ceva şi că (lucru pe care chiar îl cred, dar cu juma de crez) primarele de sector number one cel mai probabil că nu ştie care e situaţia de fapt.

Cum s-a dovedit că am fost naiv şi în alte chestiuni, s-ar putea să fie şi cazul de faţă.

Cum talentele mele jurnalistice se pierd undeva în trecutul începuturilor, am raportat ce am aflat unui pretenar jurnalist, care s-a angajat solemn să facă săpături masive, deşi i-am spus gângurind “bă, să ştii că înţeleg dacă nu o să îţi apară articolul”, la care el mi-a răspuns ceva de genul “”#”¤&#%¤%&¤/#¤%”#%”¤#”, la care eu i-am spus “nu de tine zic, bă, de ziarul la care lucrezi”, la care el mi-a răspuns (şi aici încerc să transpun în scris varianta orală) “……….”.

Cum România e în continuare minunată şi perfect locuibilă, io zic că mai bine am discuta despre împreunarea la pitecantropii giganţi sub brusturele pitic de sorginte cuaternară…

O dimineata placuta de dumunica. Iata ca la usa suna cineva. Ma reped si imi iau un halat pe mine ca sa pot deschide usa intr-o tinuta decenta. Ma gandeam sa imi pun si cravata, dar soneria devenea din ce in ce mai agresiva. Asa m-am decis sa las cravata sa zaca in sifonier si deschid in sfarsit usa.

Vecina, mestera si atotcunoscatoarea evenimentelor mondene din cartier, era in prag si imi facea semne din mana. Eu stau mirat in usa neintelegand daca cu mana goneste mustele si tantarii de pe scara sau imi face mie semne. Vazandu-ma nedumerit, vecina isi calca pe suflet si deschide gura spunandu-mi cu un aer conspirativ:

- Ati auzit? murmura ea.

- Ce? Intreb eu imprudent.

Brusc, nemultumita de tonul meu, vecina se strecoara in casa. Inchide usa dupa ea si imi spune vizibil usurata:

- De doua zile il urmaresc pe Chiliman.

Valeu! S-a indragostit vecina imi spun eu. Cand vreau, si mai ales daca ma intereseaza subiectul, pot deveni un ascultator perfect. Deci, iau o fata oarecum preocupata, si, mimand indiferenta, o intreb:

- Dar ce aveti cu primarul, v-a suparat cu ceva?

- Pai nu stiti?

- Ce sa stiu? Deja sunt in ceata. Luati-o usurel, cu inceputul, ii spun invitand-o sa stea pe un scaun.

- Ne-au anuntat gunoierii ca nu o sa mai vina sa ne ia gunoiul.

- Ups, asta e grav. Pai nu le platim luna de luna? De ce sa nu mai vina?

- Nu stiti scandalul dintre Chiliman si REBU?

- Ba da, asta a fost de mult. Ce mai e acum?

- Iar s-au certat si acum au reziliat toate contractele, imi spune ea conspirator. Nici factura pentru gunoi nu mai vine.

Ma decid sa iau taurul de coarne si ii spun hotarat vecinei:

- Misiune de cercetare in blocul vecin! Vedeti cum au rezolvat ei problema!

- He, he, am fost deja, mi-a replicat ea.

- Si?

- Nimic, sunt si ei disperati, iata ca nu au nici o solutie. Sunt si ei in aceeasi situatie ca si noi.

- Naspa! O sa ma gandesc cum putem rezolva problema.

- Eu il pandesc pe Chiliman, cand vine sau cand pleaca de la primarie, sa dau cu el de pamant, imi spune ea hotarata.

- OK, e si asta o solutie. Dar ne trebuie un backup pentru cazul in care nu-l prindeti.

- Punem gunoiul langa stalpul din fata casei. O sa-l ridice gunoierii stradali. Nu ati vazut cat gunoi era acolo ieri dimineata?

- Sincer, nu! ii spun eu nedumerit.

Vecina se ridica de pe scaun si se pregati sa paraseasca demn apartamentul. Eu declar oficial sedinta inchisa si o conduc pana la usa.

Imediat cum inchid usa, arunc halatul gros de pe mine si dau drumul la aerul conditionat. Uf, am transpirat tot sub acel halat facut pentru vremurile de iarna. Ies pe balcon ca sa rumeg informatiile cu o tigara. Fara sa vreau, imi arunc ochii in strada si vad un domn in costum si cu o mapa sub brat. O mana tinea mapa, iar cealalta o mica punguta de plastic legata la gura. Cu un gest elegant lasa punga de plastic langa stalp si se indeparteaza.

Raman sa-l privesc cum se urca intr-un Range Rover si demareaza spre Victoriei.

Je, vecina, ceilalti locatari si cu vecinii din cartier, dorim sa-i multumim Domnului Primar Chiliman pentru minunatele zile de vara in care ne asasineaza propriile gunoaie.

România a fost eliminată de la Euro 2008, iar candidaţii pe care i-am votat au pierdut alegerile. Sper să urmeze succesele, începând chiar din zilele următoare, şi să se întindă pe o perioadă cât mai lungă şi pe cât mai multe planuri. Premise sunt!

 Dacă mai aveam vreo umbră de îndoială că între Geoană şi Băsescu există un soi de înţelegere subterană, pot spune că acum sunt 100% sigur: anunţul public făcut de preşedintele PSD cu privire la susţinerea lui Chiliman în turul II al alegerilor pentru primăria sectorului 1 l-a făcut câştigător aproape sigur… pe Murgeanu. Electoratul din sectorul 1, cel mai bogat al Capitalei, este cât se poate de anti-PSD, lucru vizibil şi în primul tur, când bietul Tudorache a luat praful de pe tobă. Dacă Geoană vroia să-l ajute pe Chiliman, cel mai bun lucru pe care-l putea face era să-şi ţină gura: electoratul dur al PSD-ului oricum vota contra lui Murgeanu, iar antipesediştii n-ar fi avut ocazia să-şi spună “păi stai aşa, Chiliman e omul lui Iliescu?”.

Mi se pare genial modul in care Partidul Social Democrat defineste separarile ideologice din politica romaneasca. Chiliman, adica un PNL-ist, este pentru PSD mai acceptabil la o primarie de sector decat Murgeanu, un PD-L-ist. Adicatelea PD-L e de dreapta iar PNL de stanga sau centru. Sau oricum o dreapta mai acceptabila. De asemenea, Piedon de la Partidul Conservator e mai de stanga decat Silaghi de la PD-L.

Puteau sa spuna mai bine adevarul simplu, ca sprijina pe oricine nu e PD-L. Era mai cinstit fata de votantii PSD si fata de restul cetatenilor decat sa incerce sa faca parada de o ideologie pe care, de fapt, nu o stapanesc. Daca PSD ar vrea neaprat sa se dea de stanga ar trebui sa renunta la orice sprijin pentru PC, un partid care, in teorie, e conservator, deci de dreapta, sau pentru PNL, care iarasi se vrea de dreapta.

diana e revoltată de sondajele contradictorii, în particular pe cele care privesc sectorul 1 aşa că lansează o leapşă pentru bloggerii sectorului. aşa mă mobilizez şi eu să scriu despre un subiect de care mă lovesc de vreo 3 săptămâni. strict referitor la sondaje înclin să cred că adevărul e undeva la mijloc, cu sondajul CCSB mai aproape de el. nu cred că Chiliman e un primar atât de strong încât să iasă din primul tur, iar Murgeanu nu e chiar un competitor uşor. cred că Chiliman însă şi-a îngreunat situaţia printr-o campanie slabă, de pe o poziţie arogantă aş spune eu. cel mai bun exemplu e outdoorul masiv care pe mine una mă scoate din sărite. outdoorul e un instrument necesar într-o campanie, dar atunci când eşti the incumbent nu e nevoie să sufoci cu panouri cu faţa ta. asta e util pentru cineva total lipsit de notorietate, înscris târziu în cursă, care are nevoie urgent de notorietate. în plus eu în afară de outdoor nu am văzut decât celebra Strategie de dezvoltare durabilă pe care nici măcar eu, pasionată de subiect, nu am avut răbdarea să o citesc plus un pliant cu nu ştiu ce nene consilier pe zona mea. eu aş fi făcut nişte materiale mai simple, cu bullet-uri, în care să spun x parcuri, x străzi şamd. targetate pe acele zone din sector unde poate nu se vede “Capitala Capitalei” (apropo slogan neinspirat cel puţin). în schimb Murgeanu pe care eu nu l-am văzut decât în outdoor are o imagine potrivită pentru zonele din sector foarte populate şi din câte am văzut prin buletine electorale pe acolo s-a şi dus. eu sunt dezamăgită însă că nu am găsit nimic în cutia poştală de la PD-L de 2 ani de când stau în sector. despre Tudorache nu prea merită să scriu. o singură observaţie prea mult machiaj şi photoshop:)