Model : Andrei Pavel

Model : Andrei Pavel

Am zis pentru cei care isi mai clatesc ochii pe aici, sa specific ca urmatoarele fotografii au fost ca tema pentru scoala. Sa nu se inteleaga ca mi`as fi descoperit o pasiune ascunsa in a face poze in cimitir . Am avut sa transpun o poezie in fotografii. Mi`am ales “Plumb” de George Bacovia.

* “Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint –
Stam singur în cavou… si era vint…
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig –
Stam singur lângă mort… si era frig…
Si-i atirnau aripile de plumb.”

**Ca sa gasiti mai usor fotografiile … Am pus link`urile mai jos

Enjoy !

Plumb part 1

Plumb part 2

Plumb part 3

Plumb part 4

Plumb part 5

Plumb part 6

Plumb part 7

Plumb part 8

Plumb part 9

Plumb part 10

M-a nins zăpada toată,
zăpada asta tristă cu miros de cenuşă.
În mine s-a închis cu zgomot o uşă.
Cimitirul e un fel de banchiză polară,
unde lumina a clipit pentru ultima oară.
Rănile mele sunt pârtii de schi.
Aş putea să dansez…
Nu-mi mai este dor de moarte (ca ieri),
dar nici de tine,
cea care am fost şi nu mai sunt
azi nicăieri.

Naistul român Gheorghe Zamfir, aflat la Chişinău pentru repetiţia concertului care va avea loc pe 16 decembrie curent, a depus flori, astăzi, la mormintele artiştilor Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, Nicolae Sulac, Grigore Vieru şi alţii, înhumaţi în Cimitirul central din str. Armenească a capitalei. Împreună cu Gheorghe Zamfir, la cimitir au depus flori naistul moldovean Vasile Iovu şi omul de afaceri Iurie Borş, fondatorul orchestrei municipale “Creator Iurie Borş”, cu care va evolua la concert.

“Fiind la repetiţii şi avînd o scurtă pauză, am venit ca să depunem flori la marele nostru poet Grigore Vieru, la soţia mea, Maria Iovu, pe care, fiind prieteni, maestrul Gheorghe Zamfir o cunoştea foarte bine, am fost şi la Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, şi nu în ultimul rînd la marele Nicolae Sulac”, ne-a comunicat Vasile Iovu.

Întrebat ce reprezintă pentru el persoanele, la mormintele cărora a depus flori, Gheorghe Zamfir a afirmat că viaţa pămîntească e scurtă, e trecătoare, dar ei rămîn în inimile noastre ca nişte lumini. Pentru mine toţi au fost ca model de artă, morală, tărie de care au dat dovadă pe tot parcursul vieţii lor, a adăugat Zamfir.

Concertul din data de 16 decembrie curent, de la Palatul Naţional, este organizat sub egida Primăriei Chişinău, în contextul sărbătorilor de Crăciun. Pe scenă vor evolua naiştii Gheorghe Zamfir şi Vasile Iovu, sub acompaniamentul orchestrei municipale “Creator Iurie Borş”.

Potrivit lui Iurie Borş, aceasta este prima colaborare între naistul Gheorghe Zamfir şi orchestra nominalizată, însă se planifică un proiect cu durată de pînă la trei ani.

Am fost duminica la tata la mormant, era si cazu’ – au trecut 3 ani si de cand l-am dus acolo. Planu’ era sa ne urnim, io si frati-miu, duminica pe la 10 jumate, s-o luam pe mamaia din Berceni si sa aterizam la cimitirul Adormirea Maicii Domnului – pe la un 11 si ceva.

Duminica dimineata, eu eram in picioare, micul dejun luat dar fratele meu drag le dormea de mama focului. Acum nu ca nu l-as f i inteles, dar orisicat… mai era si mamaia care ne astepta, si nici sa pierd toata ziua prin cimitir nu-mi parea o perspectiva reusita. Asa ca l-am trezit fara prea multe scrupule. Departe de el sa se supere, a deschis ochii zambind larg… :”Lasa, sor-meo, ca nu e graba. Nu pleaca tata nicaieri!” … dap. Asta-i frati-miu.

La cimitir a fost cam trist. Chiar as fi plans daca nu era frati-miu cu glumele lui pe acolo… Macar sper ca a ras si tata!

A murit Gheorghe Dinică!

Maestrul Gheorghe Dinică a încetat din viaţă,ieri 10.11.2009, la ora 13:00, la vârsta de 75 de ani, în urma unui stop cardiac. Actorul va fi înmormântat vineri, pe Aleea Artiştilor din Cimitirul Bellu.

Actorul a fost operat pe 09.11.2009 de colecist, iar, în urma intervenţiei, starea i s-a agravat. Pe 22 octombrie, maestrul a fost dus, de urgenţă, la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Floreasca din Capitală, prezentând o septicemie în fază avansată, care i-a afectat inima, plămânii şi creierul.

Dinică a fost diagnosticat cu: bronhopneumonie cu stafilococ auriu şi candida,pneumonie bazală stânga în remisie, şoc septic, disfuncţie multiplă de organe, insuficienţă cardio-respiratorie cu suport vasopresor, insuficienţă renală cronică acutizată, hemofiltrare continuă, insuficienţă respiratorie acută cu suport ventilator, disfuncţie digestivă cu ileus dinamic, disfuncţie hepatică cu sindrom de colestaza, deficit sinteză hepatică, disfuncţie hematologică în remisie.

Actorul suferea de mai multe afecţiuni cronice, inclusiv de maladia Alzheimer, o afecţiune a creierului, care se manifestă prin tulburări de memorie şi tulburări de comportament. Cu toate acestea, actorul a continuat să joace în diferite producţii de teatru şi film, impecabil.

În momentul internării, Gheorghe Dinică juca în serialul românesc de epocă “Aniela”, unde interpreta rolul lui Grigorie Vulturesco, un general în rezervă şi erou al României de la începutul secolului XX. Actorul a mai fost internat, în 2007, la Târgovişte, din cauza unui puseu de tensiune.

Cateva din replicile cu care actorul a ramas in istorie, cel putin in amintirea mea:

”Sunt vagabondul vieţii mele… măturător de praf de stele.(…) Nu am luat totul de la viaţă, nu i-am dat cât aş fi vrut”

„Dragostea nu are vârstă, indiferent că este în primăvara anilor sau a toamnei, ea răbufneşte şi îşi cere drepturile…”

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

In ultima vreme  citesc cam tot ce-mi cade in mana…

Bineinteles,atata timp cat autorul lor este Octavian Paler.Putine carti m-au fascinat inca de la prima pagina,iar daca acum as incerca sa expun o lista cu motivele pentru care  am decis sa devin dependenta de scrierile acestui mare om,cu siguranta nu as reusi sa ma fac pe deplin inteleasa.Pur si simplu ador cum da putere unei simple propozitii,cum reuseste “sa tune” in constiinta si in suflet soaptele ideilor sale.

Cartea pe care am citit-o recent se numeste “Un om norocos”.E una din seria de carti pe care le-am citit si pe care intentionez sa le citesc.O sa fac un fel de maraton Octavian Paler.Si apropo…ca tot vin sarbatorile.Nu stiti ce cadou sa-mi cumparati?Va rog,un Octavian Paler!

In continuare,2 fragmente care mi-au placut in mod deosebit:

“ Adevarul e ca m-au atras intotdeauna cimitirele. De cate ori am avut timp si exista un cimitir prin apropiere, inca inainte de adeveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri intregi printre morminte. E placut sa intalnesti atatea nume de oameni fata de care tu ai o superioritate indiscutabila: traiesti. Orice ar fi facut ei, oricat de mari ar fi fost calitatile lor, mediocritatea ta valoareaza mai mult: e vie, respira. In plus, nimeni nu-ti striga ca nu esti bun de nimic, desi intr-un cimitir sunt mai numerosi oameni decat pe strada. Cu mortii nu risti niciodata nimic. Ei sunt foarte politicosi si discreti; singurul pericol e sa te plictisesti de atata discretie. ”

“…nu stiu, domnule sculptor, cum e mai rau: sa-ti para rau de ce ai facut sau de ce n-ai facut. Asta niciodata n-am reusit sa ma decid… Dar mint…Cineva zicea ca pe masura ce-i scad puterile, ii scad si dorintele. Adica nu ai putere sa fugi, nu mai ai dorinta sa fugi. Eu cred ca lucrurile nu stau asa. Daca nu mai ai putere sa bei e si pentru ca nu-ti mai e de ajuns de sete. Si, la drept vorbind, asta-mi reprosez. Ca atunci cand puteam merge nu mi-a fost de ajuns de sete. Ca am avut forta sa renunt. Imbatranisem, domnule. Cand omul e cat de cat tanar, in ciuda anilor, e slab in fata dorintelor. N-are puterea sa renunte, cedeaza in fata lor. Se apleaca spre izvor, fiindca nu-si poate stapani setea. Cand face pe inteleptul, gata. S-a terminat. Vedeti prin urmare ca n-am glumit spunand ca bolile ne deschid ochii. Ascultati-ma pe mine, viata e un miracol ticalos de scurt.”

N-am epuizat decat vreo 200 de titluri, dar azi chiar nu stiu ce titlu  ar fi cuviincios. Este vorba despre familie si consãteni. Stiam cã cei plecati obisnuiesc sã se intoarca in sat la Paste, Craciun, Sf. Marie Mica si la Luminatie. Nu stiam care are participarea cea mai mare, care presupune efortul cel mai mare. Am aflat ieri, vorbind la telefon cu sora-mea. Cu cateva zile inainte, sora-mea a curãtat mormintele aflate in grijã in oras, in Satu Mare, si in satul natal, la vreo 25 de kilometri.  A dat telefoane la cei mai de departe sã stie dacã vin, pentru a se pregati cu cele cuvenite unor oaspeti. N-a confirmat nici unul dintre cei ce necesitau cazare…Sambata a fost la Luminatie  in Baia Mare. Duminica a fost la mormintele din Dej, la cca 100 de kilometri de Satu Mare, apoi in satul natal, direct la cimitir, la parinti, iar in drum spre casa s-a rugat si la mormintele cunoscutilor din doua sate  aflate pe traseu…Azi este Luminatia la alte doua cimitire din oras. Am intrebat-o cu cine s-a intalnit, cine a fost la eveniment. “Intreaba-ma cine n-a fost!”,  a raspuns  cu subinteles. “Au fost si Grigor din Viena, Nutu Vida, decanul din Cluj, academicianul Strempel Gabriel  din Bucuresti…Nu-ti mai spun de cei din orasele si satele din jur”. Sora-mea a fost destul de ponderata in reprosuri, dar unul dintre frati, cu care am vorbit azi la telefon, m-a intrebat si mi-a reprosat dur: ” Ce stii tu? Cred ca n-ai fost de vreo 30 de ani la Luminatie…”. Acum imi fac curaj sa vorbesc cu celalalt frate…Poate amân pânã mâine, il sun dupa ce va citi prezenta postare.

Livia@Halloween Party@Cluj

HALLOWEEN@CLUJ
De unde vine totusi aceasta sarbatoare pe nume ‘Halloween’? Halloween are mare legatura cu vechiul festival celtic, pe nume Samhain. Cu 2000 de ani urma, celtii sarbatoreau anul nou pe data de 1 Noiembrie. Aceasta zi marca sfarsitul verii si inceputul iernii. Celtii credeau ca in noaptea inainte de noul an, bariera dintre cei morti si cei in viata se va deschide. In data de 31 octombrie ei sarbatoreau Samhain, si credeau ca fantomele celor morti isi fac aparitia pe pamant. Pentru a comemora evenimentul, druizii pregateau un imens foc de tabara unde oamenii obisnuiau sa arda animale drept sacrificiu pentru zeii lor.
In a doua jumatate a secolului XIX-lea, America devenise o tinta foarte buna pentru noii emigranti, in special milioane de irlandezi (Irlanda fiind unul dintre teritoriile populate de celti acum 2000 de ani) care au jucat un rol important in ceea ce priveste sarbatoarea de Halloween. Pornind de la aceasta traditie (irlandeza si engleza) americanii au inceput sa se costumeze si sa mearga din casa in casa pentru a cere alimente sau bani, iar acea traditie este inca valabila si a devenit in cele din urma traditia “trick-or-treat”.
La sfarsitul anilor 1800, a avut loc o miscare a americanilor prin care acestia tranfosrmasera aceasta traditie intr-o sarbatoare oarecum pozitiva care avea ca scop imbunatatirea relatiilor intre familii, vecini, copii; practic se dorea o intarire a legaturilor sociale dintre membrii comunitatii.
Traditia americana “trick-or-treat” isi are radacinile probabil in Anglia pornind de la parada “All Souls” unde cei saraci primesc mancare ca pomana, in schimbul careia se vor ruga pentru sufletele celor morti.

Noi numim aceasta sarbatoare “Ziua Mortilor” sau “Luminatia” cand oamenii merg din timp la cimitire, fac curat si pun flori pe morminte, iar in seara de Luminatie aprind lumanari si dau pomeni saracilor.
Nu stiu exact cum se intampla noaptea in cluburile din America, insa —>

In Cluj aproape toate cluburile se pregatesc de Halloween

In Cluj aproape toate cluburile se pregatesc de Halloween asteptandu-si clientii mascati. Ma intreb de ce nu se pun bomboane pe bar . Poate din cauza crizei nu se practica acest obicei, dar poate la anul… ar trebui sa se organizeze concurs si sa se ofere premii pentru cea mai deosebita costumatie, nu?!
Anul acesta cele mai renumite cluburi din Cluj cu tema Halloween au fost:

DEACADENCE, DIESEL, MY WAY

Clujenii s-au mascat in tot felul de personaje… unii chiar au inchiriat costume de la Teatrul National.
In DECADENCE am vazut o costumatie foarte draguta, o zana sau spiridusa ce era, avea o rochita foarte frumoasa.
In MY WAY am vazut un detectiv interesant, gen Sherlock Holmes
In DIESEL erau cativa ingerasi simpatici (vezi poza) si un Clown interesant pe care l-am prins de nas, ca apoi sa-mi dau seama ca era Honoriu, un prieten . Eu m-am deghizat intr-un dracusor… cu toate ca mi s-a spus sa-mi las coarnele acasa ca nu am nevoie de ele Lumea s-a smitit bine… cred, Livia cel putin s-a simtit excelent… poate la anul ma voi deghiza si eu intr-un ingeras , nu mi-ar strica niste aripi pufoase …

Livia

Băbuţele mironosiţe cu scaun “închiriat” în lăcaşul de cult duminical şi traseu prestabilit săptămânal înspre locul de veci al bărbatului defunct au de ce să se teamă. Încrâncenarea bătrânelelor posesoare de baticuri înflorate, de a se îngriji cu atenţie de mormintele familiei, poate păli în faţa unor noi reguli ce s-au ivit la orizont. Deocamdată doar în Anglia dar suflul bate înspre bătrânul continent.

Despre ce este vorba mai exact? Într-un cimitir din insulă s-a interzis “decorarea” locului de veci cu mai mult de un buchet de flori. Cine încalcă această regulă va fi aspru deposedat de surplusul floral. Toată această tevatură nu pentru că administratorului nu i-ar plăcea garoafele, de exemplu, ci fiindcă acestea îi încurcă pe grădinarii angajaţi întru păstrarea unei curăţenii exemplare. Nu mă pot pronunţa asupra utilităţii unei astfel de găselniţe. Nu consider însă că a împiedica pe cei dragi să-şi aducă omagiul celui decedat, fie şi prin buchete de flori, constituie un pas înainte în menţinerea ordinii. Dacă nu ar fi plini de whisky şi bere neagră, angajaţii s-ar orienta mai bine în spaţiu scăpând de ”pericolul” de la capul crucii. Deh, englezii şi metehnele lor.  

Mă şi văd pus în faţa unei asemenea situaţii pe tărâm roş-galben-albastru cu nuanţe fino-slave. Mineriadele din ‘90-’91 vor fi simple fâsuri în faţa revoltelor de stradă fără precedent declanşate de tagma femeilor trecute de 50 de ani. Ţara va intra într-un colaps fără de sfârşit iar starea marţială nu va putea face faţă asaltului gospodinelor cu poale. Atunci să vedeţi situaţii la limită şi nu acum. Partidele politice ar înceta să mai existe, sindicatele ar fi doar o amintire suavă iar palatul Victoria o simplă ruină în bătaia umbrelelor şi fusurilor. Ce referendum pentru Parlament, număr de membri şi alte asemenea? Va fi o luptă pentru supravieţuire a celor care ar fi putut accepta o asemenea mârşăvie. Nu va există gaură de şarpe în care să se ascundă din calea hoardelor cu părul despletit şi iubitoare de moaşte pentru consum laic.

Atenţie legiuitori, Apocalipsa poate fi mai aproape decât credeţi!