EI bine .. dupa cum am promis am revenit cu postari!!

Vorbeam zilele trecute cu un nenea pe mess , un nenea pe care nu l-am vazut in viata mea in lista  …de unde a aparut nu stiu… Cert e ca si-a luat ignore! De ce? Pai dupa o lunga discutie bazata pe intrebarile arhicunoscute gen “ ce muzica asculti ? ” - Industrial , Dark wave, irish ascult ce imi place … , ” Cati ani ai ?” - pai merg pe 21 … , “ de unde esti?” - Din Bucuresti  a dat-o in diverse gen “ Ai prieten ? ” – DA! ,” Cine dracu sta cu tine? “ -  Cine ma place

A dat-o in insulte, unele pe fata , altele mai ascunse si ceva mai elegante..dar tot insulte raman.

“Tu esti rockeritza din aia nebuna cu pierce-uri si tatuaje … Esti EMO nu? “  -  Ok.. deci da am pierce-uri si am si un tatuaj, ascult Industrial ( care nu e rock …e subcultura ) si NU ! Nu sunt EMO… Unii oameni chiar nu fac diferenta. Emo asculta muzica de taiat vene ( oricare ar fi aia ) , eu nu ascult muzica de taiat vene. Nu ma tai pe vene , nu m-am taiat niciodata si nici nu o sa o fac vreodata. Imi pretuiesc viata , asa cum e ea , cu bune si rele si nu simt nevoia sa fiu mereu in centrul atentiei.. Si daca ar fi sa ma pun in centrul atentiei nu as face-o prin taiatul de vene. Nu de alta dar e o prostie … Daca ar fi sa ma pun in centrul atentiei mi-as face un pierce nou , m-as machia cumva mai dubios , o freza ciudata , haine dubioase…ceva sa socheze , fiindca mie imi place sa sochez. Si el m-a socat pe mine .. Acest Dan.. pe care nu il cunosc si nu ma cunoaste si cum a ajuns la mine in lista e un mister pe care inca nu am reusit sa il elucidez.

Dar dupa cum spuneam si-a  luat ignore.  Nu am nevoie de imbecili prin lista.

O sa imi schimb numarul de telefon la un moment dat si pe cel nou nu o sa il dau decat anumitor persoane cu mentiunea ” NU IL DAI LA NIMENI CA ITI RUP CAPUL! ” – nu de alta dar primesc telefoane de la persoane dubioase care ma intreaba ce chiloti am pe mine , ce culoare sau mai stiu eu ce , sau nu vorbesc si se gasesc sa sune numai la ore absolut superbe gen 02:00 noaptea… si suna si suna pana cand ma forteaza sa  pun telefonul pe silent si sa il bag in sertarul de la birou. Serios acum oamenii astia nu au viata ? S-A INVENTAT TV-UL sau INTERNETUL!!! USE IT!!! nu stricati buna dispozitie a celor din jurul vostru.

In alta ordine de idei am inceput sa ascult iar Dropkick Murphys , Flogging Molly , The Dubliners si The Pogues. Nu i-am mai ascultat de o gramada de vreme si chiar imi era dor de ei. Pentru cine nu stie cei mai sus mentionati sunt trupe ce canta muzica irlandeza. Va recomand sa ii ascultati fiindca sunt geniali!

O sa fac un post special pentru cateva piese de la formatiile mai sus mentionate ca sa va delectati si voi cu putin muzica buna asa..cadou de Craciun din partea mea

S-a imbolnavit Sirius ( my beautiful cat ) si umblu cu el pe la veterinar si ma uraste !!! Fiindca i se fac injectii cu antibiotice care dor ca dracu si tipa saracul de nu mai poate. Nu am vazut in viata mea un motan care sa urle pe 3 tonalitati diferite. Dar totusi motanul meu nu e orice fel de motan

A nins !!! Putin , aproape insesizabil…dar eu sunt happy ca a nins si am apucat sa vad fulgisori.. Sper sa avem un Craciun alb!
In rest am mai iesit cu Krisztina prin AFI Palace  la cafea / caffe latte / ciocolata calda si ne-am distrat.  Am ras , am glumit alea alea …

De Craciun ma vad cu Mihai ( Za boifriend ) si cu Krsztina si logodnicul ei. Si iesim pe undeva… vedem pe unde atunci.Iar de Revelion… habar nu am !!! Astept invitatii fratilor!! Sariti cu ceva invitatii pentru doi… dar va anunt ca nu putem pleca la munte sau oriunde altundeva in afara Bucurestiului so daca e sa ne vreti si pe noi ( me and za boifriend ) cu voi la Rev mesaj , comm sau mail la adresa de pe pagina de CONTACT. Cine ne cunoaste personal stie ca suntem de treaba

Maine ma vad cu Anca de pe forum !!! Si o sa facem poze Si o sa va pun poze cu mine si cu ea !  Si o sa vedeti si noua mea magnifica freza

Well cam atat .. Stay tooned for more si mai ales pentru postul cu muzica

Good night !!

Am un chef nebun de toamna, de ascultat rasete si de privit copaci, de stat pe o banca pana se insereaza, cu o ciocolata calda intr-o mana si mana cuiva drag in cealalta…

Este caldă şi miroase bine de tot.

Intunecata,densa,reconfortanta,ma priveste iscoditor prin bulele ce se ridica la suprafata.Stie ca ma innebuneste parfumul ei si profita la maxim de asta.Ma simt ca o prada ale carei miscari sunt prea usor de intuit,o victima a unui pradator dulce.Ma invaluie,imi torsioneaza simturile,ma face sa cedez,desi stiu ca aceasta slabiciune mi-e fatala.Si pierd in fata ei…

O ating încet. Îmi încălzeste palmele. Cu cât o ţin mai strâns, cu atât simt căldura ei trecând prin toate încheieturile mele. Îmi dă un sentiment de fericire,ma atrage intr-o cursa spre care ma indrept de buna voie.Sunt constienta…Ajung in punctul in care nu mai am scapare.Se scurge usor,aluneca prin prelungiri interne catre cel mai indepartat punct al sufletului meu.Stiu ca sunt prizoniera ei.Pot sa simt asta pe varful limbii.E o durere dulce,catifelata,cu acorduri rafinate de rom.In ultima instanta ma omoara.Devin praf,apoi doar…

Ciocolata caldă.

PASI :

1.Taiati ciocolata in bucati mici si puneti-le intr-un bol de mixer.

2.Incalziti laptele la o temperatura moderata pana fierbe si este prea fierbinte pentru a-l putea atinge.

3.Adaugati zahar si vanilie si amestecati pana se dizolva zaharul. Luati-l de pe foc.

4.Turnati o ceasca de lapte si turnati-o peste ciocolata.

5.Lasati ciocolata sa se topeasca incet. Amestecati-o pentru a face toata ciocolata sa intre in contact cu laptele.

6.Continuati sa adaugati lapte si sa amestecati pana ce tot laptele a fost turnat.

7.Amestecati impreuna si apoi turnati in cescute.

8.Peste continut adaugati frisca si razuiti putina ciocolata deasupra.

SFATURI:

• 200 grame de ciocolata inseamna cam 2 cescute de ciocolata rupta.
• Folositi ciocolata reala de cea mai buna calitate de care puteti gasi.

• Frisca poate fi preparata natural din smantana zahar pudra si zahar vanilat.

Voilà!

Nu ca mi-as pune intrebarea ( capcana) “de ce si eu am blog?” , dar am si un raspuns. Ma incearca uneori niste talente de dau pe dinafara. De alte ori ma bantuie idei stranii sau sentimente ce oscileaza de la o extrema la cealalta. Si  chiar nu am cui sa le impartasesc; macar pe un blog, exista o oarecare posibilitate( e drept foarte mica) ca  cineva, extrem de plictisit, sa isi piarda vremea citind ceva de pe aici.

Chiar nu ma asteptam ca la jumatatea lunii octombrie sa am zapada numai buna de incercat la cativa km de oras. Ma gandeam zilele acestea cum, in iarna trecuta, stateam intr-o cafenea din centrul vechi al orasului. Ultima masa de la geam era favorita mea. Mi se parea foarte relaxant si placut sa stau cu o ciocolata calda in fata si sa privesc cum ninge. Aveam mai mereu cate o bluza groasa cu gat pe care o imbracam pe sub palton. Imi trageam manecile si tineam strans cana in mana ca sa imi incalzesc degetele.

Muzica tipica pentru o cafenea si pentru atmosfera de iarna. Un pachet de dunhill. O ciocolata calda.  Amicii-facultativ. Asa se poate transforma o zi friguroasa si mohorata de iarna in 2 ore de relaxare. Incerc sa profit din plin de unele momente de liniste.

Trebuie sa recunosc ca imi place sa ma rasfat si o fac ori de cate ori am ocazia. Mi se pare o necesitate sa ies in oras la o cafea. De cele mai multe ori ma binedispune si imi face ziua al naibii de buna.

As a final excursion for the 2009 residency, we faced our hangovers, donned a rather attractive array of knitwear, and went hiking in Valle d’Aosta.

It was all worth it for the stunning views… and the ciocolata calda at the end was icing on the cake…

Windy Saioa?

Refuelling.

E toamna si e frig.Si a plouat.Cum se strica vremea,cum incepe scoala.Mereu a fost asa.Coincidenta sau poate nu.Mi-era putin dor de strazile pline de frunze ude ce fac fleosc,fleosc cand calci pe ele,sau de diminetile cand ma duceam spre scoala cu umbrela in mana,grabita.Mereu sunt grabita sau agitata atunci cand tre sa ma duc la scoala si ploua.In general,nu pot sa zic ca imi place toamna…dar sunt anumite momente pe care le iubesc.Gen fleosc.

Cu o zi inainte de inceperea scolii,adica pe 13 o sa ascutl incontinuu Deftones-Back to school.Ca si anul trecut.Numai ca acum e altceva.

Daca ma gandesc mai bine,imi place toamna.Imi place cum te simti toamna.Imi place sa beau ciocolata calda,sa stau pe canapea,sa citesc si sa arunc cate o privire pe geam sa vad cum ploua.Apoi sa ies si sa simt cum este aerul dupa ploaie.

Trebuie sa-mi corectez lista cu ce am de facut,sa mai adaug ceva,sa tai.Cred ca sunt obsedata de liste.Dar sunt al naibii de practice.

P.S.:
-Daca nu e si bataie pe Nestea,nu va dau.
Noi:Da,da,sigur.
Alta:Si bataie pe baiat.
Mony:E bun.Sucul.

   Am avut niste saptamani de calvar din toate punctele de vedere….sunt foarte obosit …. cel putin psihic.  Am tot incercat sa depasesc starea dar pana la urma si corpul meu m-a tradat.

    Da … pana si acesta – am racit ! Ma doare gatul si tusesc precum un magar.

Nasul curge, gatul doare, ochii laimi lacrimeaza,  glasurile colegilor de birou ma exaspereaza iar telefonul nu conteneste sa sune si imi vine sa-i bat pe toti cei ce-mi taie calea (nu conteaza de ce; daca nu exista un motiv, imi imaginez unul)! PANDEMONIUM !!!!

    Doar o sauna si o ora de sala m-ar mai scoate la liman! Dar… SUNT RACIT “in p…uiii mei!” ( mi-am amintit de Despot si retarda aia de prezentatoare de la “U TV” cred – hehehe …. cand vad oameni din astia incep si eu sa ma simt bine – mai exista speranta)

  Ufff…frig…. rau….agonieeeee…..!!! Ce sa fac sa treaca?? Ce sa mananc??? Ce sa beau? O supa de pui, oare?

 Poate…dar nu vreau acum…sunt moftuos (PMS -varianta masculina) .

Aparea vocea constiintei mele ( si ea viciata de starea mea), si imi sugereaza….o cacao cu lapte?

  NU….e amara si fac 13-14 dupa ce o beau…..dar atunci ce?

Mmmmmda….cred ca doar ciocolata calda imi ramane …dar n-am…( traiesc eu cu impresia asta) …. totusi ma indrept catre camaruta mea cu bunatati si gasesc asta :

Dolfin - mix din fulgi de ciocolata alba si neagra pentru prepararea dulciurilor si a bauturilor de ciocolata calda - 350 g

 Sunt si eu curios referitor la cuita asta care arata intr-un anume fel – putin retro – parca povesteste despre niste vremuri de mult apuse ale ciocolatei , unele in care aceasta era celebrata si consumata astfel incat nimic din componenta si valoarea ei gustativa sa nu ramana pierdut – ceva rar si foarte bun;ceva aparte. O deschid si gasesc ceva nou pentru mine; nu vreau sa spun inca ce gasesc, dar va arat :

Fulgi de ciocolata... )

        O da!sunt fulgi de ciocolata – ciocolata rasa; ciocolata fina care se topeste la prima atingere ; gustul…..imaginati-va o ciocolata fina cu un gust pregnant de cacao ce este completat de vanilie care ii da o finete aparte.

         Mirosul este ametitor  -mai ales din cauza vaniliei iar papilele gustative te tradeaza imedinat – “parca ai fi cainele lui Pavlov” .  Experienta e foarte placuta.

         Sar peste detalii si va spun ce s-a intamplat cand am amestecat fulgii de ciocolata cu laptele fierbinte : pai ce sa se fi intamplat?  Dupa ce am adaugat 4 linguri de  fulgi de ciocolata si i-am amestecat energic pentru a fi sigur ca se topesc si am lasat apoi licoarea obtinuta sa se raceasca putin pentru ca frigea destul de rau. Am lasat-o vreo 2 minute si am vrut s-o beau – am avut surpriza ca aceasta sa se fi ingrosat putin  ( probabil din cauza ca se mai racise ).  Am gustat-o !

Este foarte  aromata si suficient de dulce incat sa va faca sa va bucurati de gustul ciocolatei , nu de al zaharului ( il gasisti si pe acesta tot acolo dar in foarte bine omogenizat).

Daca o gustati , vei sti clar ca nu este nevoie sa indulciti cu zahar ( are suficient )

Nu o sa va mint, bate toate prafurile de la “Pro-Brands!”  -”Eracleea” sau mai stiu eu ce – nimic de zis sunt si acelea bune dar nu sunt din fulgi de ciocolata.

Am mai gasit ceva foarte interesant : pe ambalaj, sunt prezentate cateva mnoduri de utilizare ale fulgilor de ciocolata, din care se remarca reteta pentru Mousse Chocolat (vezi in imagine)

Cam asa ar trebui sa arate un Mousse Chocolat -YUMMM - salivez deja.

Ce sa mai tot aberez!!! Mi-am baut  bautura, a fost super si astept sa v-o ofer si voua!  Asa ca faceti bine si scrieti-mi daca vreti sa cumparati ciocolata sau fulgi de ciocolata. 

Sunt Radu , doar Radu, iubesc ciocolata ….. si acum vand ciocolata !

P.S : Look me UP!

Frumos muzeu ti-au mai facut la Praga! Oare cum o fi ca, dupa o viata chinuita si roasa de angoase si depresii, in care nu ti-ai gasit niciodata locul si linistea, sa te trezesti, dintr-odata, cu ditamai gloria postuma, cu muzeu, statui, casa memoriala, librarii, strazi, piete si cafenele care sa-ti poarte numele. Bomboane de ciocolata cu chipul tau mai lipseau, si-l intreceai chiar si pe Mozart!

Oricum, draga domnule Kafka, te poti mindri ca muzeul tau din Praga (de pe malul drept al Vltavei, cum te indrepti catre podul Carol asaltat de turisti si aparate de fotografiat) nu e ca orisice muzeu plicticos, din ala cu vitrine pline de praf si pancarte didactice. Nu, nici pomeneala! Intri intr-o semiobscuritate pe care melodia unei cutiute muzicale dezacordate, ce pare ca iese din peretii imbracati in pinza neagra, o face aproape terifianta. Mie, una, mi s-a cam strins inima de tristete cind am ajuns acolo si ti-am vazut povestea. Pe podea, pe pereti, prin camerele labirintice.

De la subsol, dintr-un fel de arhiva rece si tacute, i-am telefonat domnului Rossman. Mi-a raspuns o voce stranie, care vorbea fara sa ma asculte. Pe un perete alb, intr-o incapere facuta din oglinzi, s-a proiectat umbra unui castel care apoi a disparut misterios. Figurile in sepia ale iubitelor tale coborau din tavan, invaluite intr-o lumina difuza. Felice, Julie, Milena, Dora. Patru chipuri, patru povesti, patru cronici ale unor logodne neimplinite si ale unor casatorii mereu aminate. Scrisorile lor s-au sters litera cu litera, dupa ce le-am citit.

P.S. La cafeneaua din curte fac o ciocolata calda absolut delicioasa. Am stat vreo ora acolo, m-am incalzit, am uitat de vocea de la telefon, de castelul alb, de cutiuta muzicala stricata. Dar ma intreb: oare tie iti placea ciocolata, draga domnule Kafka?

Au descoperit înăuntru o casă, o cheie sol, un embrion cu o floare-n loc de nucleu, speranţe cristalizate care s-au lichefiat la contactul cu aerul şi multe vibraţii. Şi culori. Undeva, între pancreas şi splină, stomac şi intestine, inimă şi plămâni, am găsit un curcubeu care era încă viu.

Are metabolismul optimist. Identitate. Da, pielea îi miroase aşa cum mirosea copilăria,  a cacao cu biscuiţi romstar, a simplitate şi bucurie sinceră la mărunţişuri. Tălpile îi miros a mărar, iar din genunchi îi curge smirnă. În loc de retine are papile gustative şi-n loc de papile gustative are retine. Ciudate conexiuni neuronale. Reţeaua ei nervoasă se ţese concentric, egal, ca o pânză de păianjen, în jurul unui ochi de un albastru zdrobitor care-o priveşte-n omuleţ, omuleţ ce atârnă sfidător de sus în jos, sau de jos în sus.

Anatomia ei sfidează legea gravitaţiei. În cutia toracică toate organele, cu sertărele, cufăraşe, post it-uri şi alte remindere, au aripi şi zburătăcesc de colo colo. Când ea doarme, dorm şi ele. Câte unul stă de pază. În seara asta de veghe în lanul de alizee intercostale stă o mitocondrie.

Înăuntru sunt 22 de grade. E bine. E ca o zi caldă de primăvară. Înfloresc, căzând pradă, zambile şi narcise şi brânduşe. Înăuntrul ei e martie. E mereu martie. Şi-aprilie. Şi-atât.

Şi timpul i se scurge prin vene, ţinând loc de plasmă. O apă chioară la prima vedere, important în microscop. Fundamental, am putea spune. Are rol consitutiv în fizionomia ei de păsări-lăţi-lungilă. Suficient de lungă, de lată, de aromată. Îşi deşurubează buricele degetelor şi din degetul mic de la mâna stângă curge şofran, din inelar cuişoare, din mijlociu roşu, din arătător iepuraşi şi din degetul mare i se scurg ochii. Apoi, din degetul mare al mâinii drepte îi cad cai convecşi verzi pe pereţi, din arătător scorţisoară, din mijlociu codiţe împletite, din inelar gumă de mestecat d-aia mişto de face baloane şi din degetul mic îi curg coajă rasă de portocala şi rom.

Şi undeva, deasupra rinichiului stâng am găsit un cozonac. În loc de vezică urinară are un lac de acumulare cu baraj artificial. Doar că e folosit pe post de loc în care se depozitează meticulos, aranjate alandalalalalalala, tot felul de comete şi de constelaţii şi de moş crăciuni din plastic.

În loc de ovare are două căi lactee. Şi momentan ovarul stâng, supranumit Bamă nu discută cu ovarul drept, Păstârnac. S-au certat în urma unei partide intense de balet.

Şi embrionul, da. Piatra ei filozofală, descoperită vie, pulsând în ritm de fanfară militară. Strident, speriat, confuz, embrionul are în citoplasmă amintiri din vieţi anterioare, niţică ataraxie şi-un insolit care rezidă în capacitatea lui de-a fi gravid c-un alt embrion. Un embrion însărcinat cu mântuirea lumii.

Şi cel mai ciudat e că am descoperit în ţesutul ei musculos buzunare. Mii de buzunare cu mii de răvaşe cu mii de poveşti cu mii de frânturi din suprafeşe terestre acvatice aeriene cu mii de speranţe şi vise şi vertijuri şi furtuni şi musoni de vară şi toamnă şi primăvară şi iarnă şi ameţesc prea repede şi are gust de baclava, dar nu mă pot opri fiindcă mişcarea asta circulară mă linişteşte şi-mi aranjează frica precum biluţele unei socotitoare, dispersând-o, liniştindu-mă.

Am mai găsit monştri pufoşi, prietenoşi şi răpciugoşi. Am găsit o lămâine. Şi poate, nefiresc, cel mai ciudat a fost că într-o excrescenţă lăuntrică, pitită bine într-un joc de autofaţea, având consistenţă gelatinoasă şi fiind opacă, mic, în siguranţă şi dormind m-am găsit pe mine însumi.

Şi-am întrebat neantul ieşit la promenadă pe glandele ei endocrine, l-am întrebat pe cine disec, cine e această ea.

“Înăuntru nu există frontiere delimitate chirurgical şi bisturiul ăla disecă persoana greşită.”

De cand s-a lasat frigul am o obsesie:  pe unde merg fetele au acelasi miros; de aici alte intrebari care nu ma lasa sa dorm (sankee) : ce plm a mai scos J lo in materie de parfum iarna asta? ce plm de parfum e ala ce se aplica peste geaca de blana roz? de ce plm io miros tot timpul a carciuma? etc etc (niciodata nu mi-au placut astia care scriu etc de 2 ori dar ce plm sa fac daca nici de mine nu-mi mai place demult)

Azi cand am mers in bucatarie dupa cafea am aflat adevarul…parfumul ala ce ma obseda gen Patrick Suskind(dar nu in sensul erotic afemeiatilor) e de fapt miros de ciocolata calda :| .

Revelatia?! pai uite ca nu toti au reflexul asta al meu de a raspunde ospatarului la “Buna seara” cu ” O bere te rog”.  Si chiar vorbeam acum ceva vreme cu un preten cum ar fi sa comandam si noi  un coniac sau plm mai stie ce au astia prin baruri ca fan sa aflu n-am fost niciodata.

Am zis sa fiu si eu in ton cu sarbatorile si sa scriu ceva legat de Craciun…dar nu sunt sigura cat de bine va iesi. Stiti ca toate povestile lui Jane Austen se termina cu sfarsit fericit tot timpul, pentru ca ea nu a avut parte de sfarsitul ei fericit? Cred ca asa ma simt si eu in mai mica sau mai mare masura.

___________________________________________________________________________________________________________________

                                              I Dare You To Kiss Me

Totul era minutios planificat. Nu avea cum sa dea gres. Stia foarte bine, nu avea cum. Agatase in fiecare coltisor posibil o legatura vasc. Si daca n-ar fi vrut si tot ar fi reusit, dar ea vroia, normal, ea vroia. Stia ca vroia. De cand incepuse scoala stia ca il placea. Faptul ca acum un numar relativ  mare de oameni se…saruta mai ceva ca la Discovery Channel erau doar detalii. Putea foarte bine sa se aseze in pragul usii de la bucatarie sub pretextul ca era acolo ca sa ajute si poate…poate…o sa aibe el nevoie de ceva si bingo! Ce geniala putea fi. Ii mai trebuiau o pereche de aripi si niste sageti in forma de inimioara.

“Dar vad ca ti-ai dat toata silinta,” ranji Antonio.

Se uita la el incruntata. O enerva faptul ca isi dadea seama imediat ce punea la cale, ca si cum i-ar fi citit gandurile.

“Subtilitatea ta este debordanta,” continua el.

“Stii ce,” spuse ea vazand-o pe Nisca in spatele lui. “Plimba-te si tu pe aici, poate esti norocos.”

Deveni mai serios. “Ai grija ce faci, Micky.”

Stia foarte bine ce facea pentru ca imediat il ochise pe Gabirel. Radea cu niste prieteni. Doar, doar, de-ar fi avut nevoie de ceva…un servetel sau ceva…Asteptase zece minute si el era neclinitit. Poate daca s-ar muta mai spre sufragerie…Si tocmai cand se pozitiona in apropierea usii, Gabriel merse in bucatarie dupa o cana de vin fiert.

Degeaba incerca si se stresa…nimic nu se va intampla.  Isi rotii ochii in jurul camerei. Vroia sa stie tot si sa cuprinda tot. Se incrunta…undeva…intr-un coltisor, Nisca tocmai se ridica pe varfuri ca sa il pupe Antonio. Nu stia de ce, dar o deranja. O scotea din minti de fapt. Se uita in alta directie. Gabriel vorbea deja cu un grup de persoane. Isi lua de pe masuta din sufragerie o cana aburinda de vin fiert si exact cand se pregatea sa iasa din camera il vazu. Vroia sa intre. Era sansa ei, s-ar fi intersectat exact in dreptul usii si ar fi ras un  pic dandu-si seama unde se afla si…dar nu. Nu a facut nimic. A ramas acolo unde era asteptand sa treaca el.

Isi puse un sal pe umeri si se duse afara, in gradina. Nu mai era nimeni. Putea acolo sa stea si sa bea linistita. Ar fi vrut sa se gandeasca la el si sa se blesteme pentru faptul ca nu i-a luat-o inainte, dar nu putea.

“Cam frig, nu ti se pare?” tresari cand auzi vocea lui Antonio.

“Ba da, dar…e mai multa liniste…” ii raspunse ea.

El veni pana in dreptul ei. “Nu prea ai avut noroc.”

Afirmatia lui o enervase. Ii intoarse spatele. “Ti-am zis eu ca nu sunt bune de nimic plantele alea.”

“N-as fi de acord,” ii raspunse ea taioasa.

“Esti cumva geloasa?”

Micky rosii cum nu rosise niciodata. “Poate sunt.”

“Nu ai de ce,” se uita la ea.

“De ce nu esti acum cu ea?” il intreba uitandu-se timida la el.

“Poate nu vreau sa fiu acolo…”

Ea incerca sa se uite in alta directie. Privi spre cerul instelat si luna de clestar care dadea un luciu argintiu zapezii din jurul lor.

“Nu avem vasc,” ii spuse el.

“Ai dreptate, nu avem. Dar nici nu avem nevoie.”

Se ridica incet pe varfuri si lasa un sarut usor pe buzele lui reci.

“Imi pare rau,” se balansa inapoi.

“Nu-i nimic. Nu ai pentru ce sa iti ceri scuze. Ce-ar fi crezut lumea…”

“Mie nu mi-ar pasa,” continua ea.

“Nici mie…eu ma gandesc la tine.”

“N-ai de ce sa iti faci griji. O sa ma descurc cu o inima franta.”

Vru sa plece, dar el nu o lasa. O mai saruta o data. In jurul lor incepu din nou sa ninga.

_______________________________________________________________________________________________________

Hai ca a iesit destul de bine. Dovada ca m-am uitat la multe programe de speciale si am baut prea mult vin. Craciun fericit!

M-am trezit azi mai de dimineaţă decât îmi programasem, aşa că am avut timp să deschid şi televizorul. Am dat de Seinfeld. Era episodul “The Dealership” din sezonul 9. Jerry vrea să îşi ia o maşină, iar George depune o plângere împotriva unui mecanic pe motiv că i-a furat un baton de ciocolată din aparatul ăla gen tonomat [nu ştiu cum să îi spun]. Aici voiam să ajung la tonomat…aşa mi-am amintit ce am păţit zilele trecute.

Nu îmi place să îmi iau nici un fel de băutură de la aparate amintite mai sus. Dar aveam o dimineaţă nu tocmai bună aşa că m-am gândit să beau o ciocolată caldă, poate mai îmi trece din năcaz. Mi-am luat bancnota de un leu şi m-am poziţionat în faţa aparatului. Care aparat evident că nu mi-a acceptat-o. Am tot încercat vreo câteva minute bune până când se îndură cineva de mine şi îmi dă o fisă. Deja îmi sticleau ochii… bag fisa, apăs butonul magic şi aştept câteva secunde timp în care auzeam cum paharul era umplut. Se termină procesul minune şi victorioasă îmi iau paharul care….  spre încântarea mea deplină şi de necombătut… era plin cu apă fiartă. Ce puteam să îmi doresc mai mult de atât??? În afară de ceea ce era evident, adică de a a da foc aparatului. Răspunsul??? Nimic! Zile bune să tăt avem că de restul om avea noi grijă.

later edit: Nu mi-a convenit că am primit apă caldă, azi în loc de ciocolată caldă a fost… paharul gol. Noroc cu ceaiul!

Am facut gris cu lapte, din ala bun de care imi facea mama cand eram mica…

Gemul imi zambeste tantos din varf pentru ca a inlocuit celebra cireasa. Se scurge incet de placere, la gustul grisului fierbinte. Aburi dulci se raspandesc prin bucatarie… e gata. Ciocolata calda s-a asezat deja pe masa din camera mea si isi asteapta partenerul!

… e doar o alta seara de iarna in care tu nu esti langa mine.

Dupa o saptamana in care am stat frumusel la munte, la draga mea colega de banca si prietena Raluca, careia trebuie sa ii multumesc pentru gazduire, trebuie sa recunosc ca m-am scarbit. Si nu de ea, cum probabil ati fi tentati sa credeti, ci de cu totul alti factori.

Ca sa continui cu imaginea mea de “Hai sa ne bagam pula in Romania, ca suntem o natie de cacat“, este absolut inuman sa vina ambulanta pe partia Kalinderu de 11 ori intr-o zi datorita celor care sa dau cu capace de wc stilizate (aka copaitze), sanii de plastic, celofane si blugi (da, daca sunt mai plastici, aluneca ). Fata de anul trecut, frecventa accidentelor (adica numarul total raportat la numarul de zile) a fost mult mai mare pentru ca acum ii obliga sa se duca cu telescaunul pana sus, unde e cica partia de “cocalari”, pentru ca jos nu mai au voie. –> Telescaunul ia mai multi bani, oamenii se dau ca nebunii, partia e mai inclinata, ZBANG! copacul se ia sigur in brate.

Sunt mai mult ca sigura ca printre cititori sunt destul de multi schiori, placari. Booon! Nu va vine sa le dati cate un ski sau o placa in cap de fiecare daca cand intra in mijlocul partiei sau, si mai rau, in voi? Hai sa va explic frustrarea mea pana la capat: schiam eu frumos in mijlocul partiei, ma duc pana in lateral sa fac un viraj (Ca acolo era mai buna zapada si eu nu mai avem canturi) si DOBITOCUL ma vede, si isi da drumul. De oprit, P*LA. Cum dracului sa ma opresc cand eu tocmai viram? Si ma ia RATATUL ALA AL SOCIETATII din plin, cad de doua ori in cap, vanatai, minor bruises. Ce ma oftic este ca nici macar nu s-a oprit. S-a duuuus mai departe. Iar eu mi-am ratat sansa vietii de a sparge cuiva capul. Trist.

Preturi mari la telescaun, dar asta stie toata lumea. Oameni ok, dar primeaza cei “cool”, care merg pe partiei in pantaloni de trening NIKE sau ADIDAS si se dau mari schiori pentru ca merg pe cur. Ca sa nu luam in considerare ceasurile mari si sepcile cu auriu. Bleah! * do the monkey, come on, do the monkey ) *

Schimband complet subiectul, sunt oameni care chiar nu se simt, orice le-ai zice. Iar astia intra in categoria de “nesimtiti notorii”, carora chiar nu ai ce sa le faci. Daca ti se spune, daca ti se atrage atentia ca esti peste limita cu mult, de ce naiba mai continui? Ca te crezi mare si tare si de fapt nu esti? Da, asta a fost un motiv care a “pretty messed up” the whole holiday. Aveam inside jokes, “Carne de copil” ), dar la un moment dat nu a mai avut nimic niciun farmec. Si este extrem de aiurea sa incerci sa eviti oameni cu orice pret numai din instinct. Aveam mult mai multe pretentii.

Dar … am ras, am fumat narghilea si am descoperit ca aroma nu se simte orice i-ai face ), am facut carbuni, m-am uitat la astia care au fumat iarba cat de fericiti sunt ) Am baut ciocolata calda si am citit Maitreyi si Tai-Pan, m-am dat pe schiuri si mi-am facut vanatai. Mi-am cumparat BUFF * daca nu aveti asa ceva nu ati trait pana acuma * si tot drumul in intercity personal (pt ca e mult mai comfortabil ) ) am incercat sa gasesc tot felul de modalitati cum sa mi-l pun ) La un moment dat reusisem si sa fac un fluture Am avut parte de o experienta ft placuta cand am plecat, pentru ca aveam un caine in vagon care nu statea o clipa locului si am ras cu lacrimi. A fost frumos.

Am invatat niste chestii totusi: oameni pun la suflet cam tot ceea ce li se intampla, oricat de mult se zbat sa nu recunoasca asta. A plange e ceva omenesc, chiar daca te vede altcineva; nu e semn de slabiciune. O pasiune poate degenera comportamente pe care nu le mai constientizam si pe care nu le mai putem controla si intelege in acelasi timp. Pierzi niste oameni doar pentru ca cineva are o gura prea mare sau este prea badaran…

Ma intreb cum ar fi daca nu as invata nimic?