deea a aflat ca deea e ‘fara de bunic’. mai avea doar unul. unul grozav, trecut prin razboaie, cu ceilalti oameni  si cu sufletele lor. bunicul era fost presedinte de colectiv. era inalt si avea multi ani, peste 90. si nu mai vedea cu un ochi. abia o recunostea in timpul vietii, dar pe patul de moarte a recunoscut-o cu ochii inchisi. doar a atins-o si a stiut ca e ea. deea e un gaijin trist. tristetea i se scurge pana in baschetii albastri. musca din escargot raisin-ul pe care i l-am adus si se abtine sa nu planga.

nu plange, micutzule sakura, viata ta merge inainte. o ai asezata in varful baschetilor, in ochii albastri, pe varful buzelor.

am fost cu deea in gradina japoneza sa ne pierdem supararile printre petale de ciresi infloriti. nicaieri nu-oimai liniste. nicaieri nu-i mai fara de moarte decat sub un cires inflorit.

te iubesc, gaijin prostut…

Steluţe de ger

Împodobesc cireşii

Livadă  albă.