… nu exista oameni mai departati unul de altul ca acei casatoriti si instrainati totodata.

“Te iubesc”

Cuvinte lipsite de orice speranta. Le spusese asa cum ar fi spus “Am cancer”.

…mai toti oamenii de pe lumea aceasta cauta suferinta in cele mai vesele locuri deoarece isi inchipuie ca nu li se cuvine fericirea.

Tacerea e dureroasa ca o rana si neagra ca moartea.

… osciland delicat intre dragoste si prietenie, acel unic stadiu in istoria unei iubiri cand se poate spune ca nu e inca amestecata cu durere.

O data ce-ai iubit pe cineva, dragostea ramane. Caci dragostea-i atat de rara, atat de greu de intalnit.

Ce altceva e suferinta, decat o oprire a fiintei noastre, o uriasa inertie care face sa apese asupra ei tot ce exista?

Das Alter macht nicht kindisch, wie man spricht,

Es findet uns nur noch als wahre Kinder.

Daca n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra.

Casatoria e o temnita in care oamenii, cu vini diferite, se inchid si se urasc reciproc crezand ca au fsot pedepsiti sa ispaseasca pe nedrept pedeapsa celuilalt.

… sufletul nu doare, numai se strange, se apropie de nesimtire…

Si fara glorie, istoria nu e decat biologie.

Cati Napoleoni nu putrezesc in provincie, din lipsa de prilej?

Tot ce intra in gura ingrasa si tot ce iese terfeleste.

Par incapabili sa ne iubeasca daca nu ne schimba mereu cate putin. Ei iubesc ratiunile lor de-a iubi aproape la fel de mult ca si pe noi si adesea chiar mai mult. O asemenea iubire nu-ti aduce aceleasi satisfacii.

In realitate fericirea ingusteaza cumplit orizontul omului, nu crezi?