Multa lume se intreaba ce e cu obsesia asta a liberalilor pentru functia de prim ministru. Multi considera ca este, vorba bunicutei, un moft. Argumentele aduse sunt cum ca nu avem dreptul sa cerem asa ceva pentru ca nu avem suficienti parlamentari sau ca unul sau altul dintre liderii nostri sunt cuprinsi de o inexplicabila si de nejustificat dorinta de putere.

Sa incerc o explicatie. Nu tine de ambitii personale, va asigur, ci de situatia politica din Romania si de ambitiile personale ale altora.

Sunt de acord ca puterea executiva din Romania este amestecata de Constitutie intre guvern si presedinte. Cu toate astea Romania nu este nici macar regim semiprezidential ca in Franta, ci actul nostru fundamental consacra existenta unui guvern care isi bazeaza legitimitatea pe o majoritate in Parlament, institutia reprezentativa suprema a poporului roman. Definitie care enerveaza mult pe unii, va asigur.

Daca presedintele nu are cai constitutionale de subordonare a executivului, asa cum s-a dovedit in perioada 2007-2008, atunci apeleaza la solutii politice, prin simpla metoda a desemnarii unui prim ministru favorabil.

Iar noi, prin solicitarile noastre, tocmai asta incercam sa evitam. Pentru un echilibru just, atat de necesar unui eventual guvern de coalitie care se vrea a fi intre parteneri egali si nu intre niste sefi si niste subordonati.

De aceea in cursul dezbaterii noastre de la sedinta de luni, nici macar sustinatorii unei participari la guvernare alaturi de PD nu au luat in considerare ipoteza de a face asta sub un premier PD. Pentru ca nu am fi avut absolut nicio garantie ca elemente pe care le-am fi putut impune in protocolul de guvernare nu ar fi fost incalcate de prim ministru sub pretextul drepturilor sale constitutionale, cum s-a intamplat in cazul Dan Nica. Pe langa faptul ca, datorita modului de functionare a guvernului, unde nu exista democratie ci doar decizia finala a premierului, orice fel de act sau decizie a unui ministru liberal ar fi putut fi modificata sau anulata de decizia individuala a primului ministru.

Dsicutia este strict teoretica, desigur, pentru ca anuntul facut de Emil Boc cu privire la dreptul inalienabil al Partidului Democrat la desemnarea premierului pune negocierile in imposibilitatea de a ajunge la un rezultat.

La aceasta concluzie a ajuns si Tariceanu in decembrie 2008 si atunci s-a spus ca se agata de scaun si ca a scos PNL de la guvernare. Stia el ce stia.

Am ceva timp de cand platesc cu drag si spor la apartamentul meu semidecomandat vechi de 40 de ani dar care imi da senzatia aia absolut necesara romanului de “casa mea”.

Oricum nu discutam astazi despre casa ta, proprietate personala.

Ce vroiam sa va povestesc este povestea interfonului de la mine din bloc. Dupa lupte seculare s-a hotarat : vom avea interfon.

Ce m-am mai bucurat ! Era o mica speranta de securitate.  Bucuria din pacate nu a tinut mult pentru ca din a doua zi, deja dragul meu interfon a fost schimbat cu altul. Nu stiu cauzele ..vreo gripa porcina de interfoane .. nu stiu

A venit altul nou si l-am primit si pe el la fel de calduros. Din pacate a patra zi incepu sa faca dragul interfon mofturi. Suna numai la mine. Oricine vroia sa sune in alta parte era refuzat dur si adus pe linia mea. Asa ca din ziua a patra ajunsesem portarul blocului cu norma intreaga.

Stiam cine vine, cand vine si dadeam drumul numai la cine vroiam eu. Toate babele mureau de invidie iar eu ma simteam stapana blocului.

Din pacate foarte repede s-a format o coalitie impotriva mea inclusiv vecina mea din dreapta cu care ma intelegeam foarte bine , m-a tradat. Fiind singura impotriva tututor nu am putut decat capitula neajungand nici macar pana la o renumarare de voturi nule.

Acum e calm si liniste .. interfonul suna la cine vrea el … cand vrea el

uneori mai suna si la mine …

Sunt obosit. Am avut o zi foarte grea. Am reusit sa deschid calculatorul doar acum seara. DIncolo de toata murdaria campaniei electorale am gasit si o stire care m-a bucurat, si anume numirea lui Dacian Ciolos in functia de comisar european pentru Agricultura. Nu credeam ca se va intampla asta. Credeam intr-un blat facut in favoarea Irlandei. Credeam ca Irlandei i-a fost promis acest post pentru a face lobby pozitiv cetatenilor irlandezi pentru a vota la referenum in favoarea tratatului de la Lisabona. M-am inselat.  Cred ca acesta este un succes al Romaniei, un succes al diplomatiei romanesti si, trebuie sa recunosc, un succes al lui Basescu. Stiu, sustinatorii coalitiei anti-basescu imi vor sari in cap. Dar acesta este adevarul.

Am avantajul de a fi neutru acum. Nu-l sustin nici pe Geoana, nici pe Basescu, din simplul motiva ca, pentru mine, intre cei doi nu exista un rau mai mic. Sunt doua rele la fel de mari.

Desigur, aceasta numire a venit intr-un moment cheie pentru Romania: campania electorala. Cu siguranta, aceasta numire va fi instrumentalizata electoral (poate a fost deja dar since rnu am apucat si nici nu am chef sa citesc toate site-urile de stiri si de campanie ale candidatilor). Si, din nou, vorbind obiectiv, mi se pare mult mai normal sa instrumentalizezi in scoprui electorale o astfel de numire decat un film care poate fi (sau chiar este dupa cum multi au demonstrat) o facatura.

Sa facem un bilant al ultimelor doua zile. Coalitia anti-Basescu ataca printr-un film indoielnic. Basescu contraataca printr-o numire europeana. AVANTAJ BASESCU as zice. Mare avantaj! Cred ca rezultatele din 6 decembrie s-au jucat in aceste 2 zile. Sustinatorii lui Basescu pot sufla usurati. Coalitia anti-Basescu s-a sabotat singura.

Reiterez faptul ca, din punctul meu de vedere, singura parte negativa acestui film este reactia lui Basescu de la realitatea TV, care, de fapt, a justificat lovirea atunci cand esti injurat. Daca toti am face asa, cred ca jumatate dintre romani ar trebui sa fie la spital .

Sa ne bucuram totusi de numirea lui Dacian Ciolos. Avand un comisar european la agricultura poate se va misca ceva si in agricultura romaneasca. Banuiesc ca accesarea unor fonduri europene pentru agircultura este acum mai accesibila. Sa fie intr-un ceas bun!

După cum titrează Cotidianul, PNL şi PSD s-au luat cu acte. Actul îl găsim aici însoţit de câteva comentarii entuziaste .

Reacţiile cetăţenilor (pe care le-am putut observa în mare parte pe internet, dar şi în „mediul offline”) faţă de parafarea coaliţiei dintre partidele lui Mircea Geoană şi Crin Antonescu au fost din cele mai interesante: Antonescu este un trădător care a pus partidul lui I. C. Brătianu sub basca lui Ion Iliescu, producând astfel răsucirea în mormânt a reputatului penelist; Geoană este de fapt interfaţa PSD-ului condus din umbră de acelaşi Ion Iliescu, Marean Vanghelie, Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc; Antonescu s-a „dezbrăcat” de principiile sale morale şi de bunul-simţ, pe care le-a promovat atât de intens în campania electorală şi a ales să se unească cu tabăra pesedistă. „Memoria colectivă”, pe care am studiat-o apelând la virtuţile de focus group imens al internetului, a reînviat chiar fapte, mai mult sau mai puţin verificate, de acum 100 de ani ale Partidului Naţional Liberal, pentru a-i demonstra ticăloşenia (am dat exemplul pentru amuzament ).

M-am întrebat care ar fi fost discuţiile în situaţia în care Crin Antonescu s-ar fi îndreptat spre tabăra pedelistă. Şi am mari îndoieli că ar fi fost lăudat. Cred că o astfel de mişcare l-ar fi afectat foarte tare din punct de vedere imagologic, însemnând terminarea carierei sale politice.  Chiar dacă o parte a votanţilor lui Crin Antonescu îl consideră  trădător, alegerea făcută este cea mai bună pentru el şi partidul său, în condiţiile date. O alinaţă cu PDL-ul l-ar fi transformat într-un demagog (ca să mă exprim în registrul antonescian ), iar o retragere din prim plan şi lipsa unei alianţe cu unul dintre partidele puternice ar fi fost de asemenea echivalentul unei sinucideri politice mai lentă. Procentul de voturi obţinut ar fi fost irosit, iar PSD-ul şi PDL-ul ar fi trebuit să se alieze (?!) pentru că nu ar fi putut guverna în minoritate. În acest timp, Crin Antonescu ar fi „strigat” din opoziţie, dar fără acelaşi impact pe care l-ar putea avea fiind la putere.

Cred că semnând acordul cu PSD-ul Antonescu a obţinut multă vizibilitate, suplinind faptul că nu a intrat în turul al doilea. Totodată a lansat în presă un subiect puternic, reuşind să-l „acopere” pe Traian Băsescu.  Mircea Geoană pare deja învingător, deja vehiculându-se câteva nume din cabinetul Iohannis. Mai mult, cred că Geoană are nevoie de Antonescu în campanie pentru a-l completa la capitolul carismă şi obrăznicie, el fiind singurul care a fost în stare să-l lovească destul de puternic pe Traian Băsescu în dezbaterile electorale. Ceea ce şi-a asigurat Antonescu, astfel, este supravieţuirea în primele rânduri ale politicii, indiferent cum va evolua „relaţia” sa cu PSD-ul. Peste cinci ani va avea mult mai multă experienţă şi va fi mult mai matur din punct de vedere politic, având şanse să fie un candidat redutabil la preşedinţie.

Am construit acest raţionament cu gândul că Mircea Geoană va ieşi învingător în turul al doilea şi obiectivele „Acordului pentru ieşirea României din criză” vor fi puse în practică.  La acest moment, în care PDL-ul a rămas singur, iar Traian Băsescu şi-a creat mai mulţi duşmani decât prieteni, teoretic, ar exsita o şansă pentru Geoană. Totul depinde de felul în care Antonescu va reuşi să comunice cu alegătorii săi pentru a le explica decizia luată, dar şi de felul în care va reuşi să-i mobilizeze să voteze împotriva lui Traian Băsescu. Mă aştept, şi ar fi recomandabil, ca în următoarele săptămâni să auzim din partea celor două partide proaspăt coalizate cât mai multe mesaje de mobilizare a electoratului. Totodată, mă aştept la o campanie susţinută împotriva lui Traian Băsescu.

Sunt însă multe necunoscute, la acest moment, care mă determină să fiu rezervată în privinţa concluziilor. Prima necunoscută şi cea mai importantă dintre ele este orientarea votanţilor lui Antonescu: pro sau anti Băsescu (în acest sens, unele studii îi dau o şansă lui Geoană). A doua este legată de felul în care va face faţă Mircea Geoană dezbaterilor cu Traian Băsescu. Ar mai fi şi capacitatea celor două partide coalizate de a impune tema crizei economice în condiţiile în care Băsescu forţează foarte mult, dar credibil, pe teme din afara agendei. Rămân totuşi optimistă în ceea ce priveşte viitorul politic al lui Crin Antonescu, indiferent de rezultatele turului II. În acest sens, nu văd pe nimeni în PDL la fel de puternic şi de popular cum este Băsescu (offtopic – pe care votanţii săi înflăcăraţi îl descriau la Cronica Cârcotaşilor ca fiind un „om de şpriţ” ) . În condiţiile în care el nu se va ocupa decât de propria sa imagine fără să cultive nici un succesor, probabil Antonescu, dacă va mai fi preşedinte al PNL, va avea mari şanse să intre în turul al doilea în alegerile prezidenţiale de peste cinci ani.

Sursa foto: www.cotidianul.ro

Gata. Crin şi-a prins trandafirul roşu al pesedeilor în piept, cu spinii la vedere. Patriciu îşi freacă palmele salivând la gândul că va scăpa de plata celor 600.000.000 $ pe care le datorează statului român în abracadabranta afacere cu Petromidia. Iliescu îşi ascute secera, iar Năstase îi sărută ciocanul. Astăzi la ora 13.00 s-a semnat acordul politic. De fapt azi la ora 13.00, liberalii au subsemnat, fără a crâcni, ca nişte vite duse la tăiere, atât la propriul lor declin cât şi l-a furtul epocal care va urma dacă Geoană va ieşi noul preşedinte al României.

Practic, această batjocoritoare certitudine a victoriei pe care o tot expune nou formatul hibrid Geoană+Antonescu, nu este altceva decât o altă diversiune patriciuiană de manipulare a electoratului. Se încearcă injectarea ideii că singura cale prin care această coaliţie ar funcţiona, în eventualitatea în care, să zicem, s-ar produce dezastrul naţional ca Geoană chiar să câştige alegerile, ar fi dispariţia definitivă a lui Traian Băsescu nu numai de la Cotroceni, ci de pe întreaga scenă politică a României. Ceea ce se încearcă la ora actuală, pe lângă faptul că este o tentativă de castrare morală a lui Traian Băsescu ruptă parcă din paginile unei odisee peceriste, este şi coruperea sistematică a electoratului liberal şi transformarea lui într-o turmă de manevră a neo-bolşevicilor din PSD. Tactica e una arhicunoscută, o deviere tipic comunistoidă de la orizontul oricărei raţiuni politice: fraudarea libertăţii de-a alege. Adică, redai cu forţa, ca certitudine unanimă, o realitate falsificată, ceva ce nu s-a petrecut. În cazul de faţă, înfrângerea lui Băsescu. E, dincolo de aerul odios al inepţiei, chiar hilară tehnica lui Antonescu, încă o dovadă în plus că aparţine marii familii a diletanţilor de manevră. Mai mult, o sinucidere politică cu adevărat umilitoare pentru electoratul liberal din România. De aceea – încă! – mi-e greu să cred că acest electorat, poate singurul cu cea mai profundă înţelegere a importanţei vitale a libertăţii de-a alege, va accepta ca atât viitorul acestei ţări cât şi o întreagă tradiţie a liberalismului românesc ( a sistemului politic pe care s-au clădit singurele perioade prospere din istoria acestui popor) să fie pusă la jugul celor care, timp de 15 ani, au făcut din România una dintre măsele stricate ale Europei. Oameni buni, asta nu mai e politică nici în ruptul capului, ci jaf la drumul mare, ultima încercare a oligarhilor de a pune ghearele pe ceea ce a mai rămas din economia acestei ţări şi de a face din voi o masă  de tirani ai imposturii!

Aantjes: CDA sluit PVV uit

Telegraaf 16.11.09  Omdat de PVV ‘geen democratische partij is’, kan het CDA volgens het beginselprogram niet met de partij regeren.

Als het CDA met de PVV wil regeren dan moet de partij haar beginselprogram aanpassen. Dat zei voormalig fractievoorzitter Willem Aantjes van het CDA maandag in het EO-radioprogramma Dit is de Dag. 

Volgens Aantjes vereist het beginselprogramma dat een coalitiegenoot een democratische partij is en dat is de PVV in zijn ogen niet. Als het CDA met de PVV in zee wil, dan zou in het beginselprogramma ‘democratisch gekozen’ moeten komen te staan, stelde hij.

Zie ook:

Aantjes: CDA moet beginselprogramma aanpassen wil het met PVV kunnen regeren

Crapuul 16.11.09 Volgens Aantjes vereist het beginselprogramma dat een coalitiegenoot een democratische partij is en dat is de PVV in zijn ogen niet. Als het CDA met de PVV in zee wil, dan zou in het beginselprogramma ‘democratisch gekozen’ moeten komen te staan, stelde hij. Meer bij Omroep Brabant, AD en Telegraaf

15 Noiembrie. Traian Basescu poarta negocieri cu partidele pentru desemnarea premierului. Partidele spun in cor: “Johannis”. Traian Basescu le spune pe rand : “NU”. Situatia ramane, deci, asa cum o stiam. PD-L se simte indreptatit sa spuna ca se asteapta la un premier din randul democrat-liberarilor, in virtutea drepturilor celor cu cele mai multe mandate. Traian Basescu confirma.

Intalnirea este prevestitoare. Presedintele ramane singur in fata celor multi. Singura propunere pe care nu o refuza categoric este aceea a PDL-ului. Ce inseamna asta? Traducerea ramane in planul razboiului Traian Basescu- Coalitia Partidelor.” Am incercat un compromis desemnand un premier apolitic (Croitoru). Nu ati vrut.”, pare a spune Traian Basescu. Alungand gandul rau de a fi un om ce refuza compromisul, presedintele lasa deschisa o singura cale: alegerea unui premier democrat. Lasand partidele in asteptare, sugerand varianta premierului democrat, crescand tensiunea si facand ca partidele sa se inflacareze la ideea unei noi lupte anti- Basescu pentru care nu este nevoie de arme noi, Traian Basescu adauga o noua piesa la imaginea sa de Aparator al poporului, de victima a coalitiilor politice corupte.

Anticiparea luptei prezidentiale: lupta pentru premier

6 noiembrie. Presedintele il numeste premier pe Liviu Negoita, primar al Sectorului 3, nu, 4, nu… 3… D.A., 3. Dupa balbaiala atribuirii unui sector peimarului devenit prim- ministru, Traian Basescu surprinde esentialul: a obtinut 80% la alegerile locale, deci nu se lasa intrecut de Johannis. Este la fel de apreciat ca primarul sibian, sustine presedintele, incercand sa intimideze gurile rele ce ar putea indrazni sa sustina contrariul. Un singur detaliu ii deosebeste pe cei doi primari cu aspiratii la functii inalte: coloratura politica. Desigur, o astfel de varianta este inacceptabila pentru partide care sustin cu indarjire ca il vor pe Johannis. Cum ar fi putut altfel? Lupta deja a inceput. Echipele au fost anuntate. Acceptarea variantei propuse de Traian Basescu ar insemna o rusinoasa capitulare,  capitulare care nici pentru victoria bunului simt la care Crin Antonescu face referire cu atata patos nu poate fi acceptata. Oricine ar ceda in fata lui Traian Basescu ar face un pas inapoi in construirea strategiei de lupta electorala. Lupta pentru premier nu este altceva decat lupta prezidentiala impotriva actualului presedinte.

Exista doua parti declarate: Traian Basescu si Anti Traian Basescu. Oricine se situeaza la mijloc pierde. Rolurile sunt, deci, usor de identificat. Presedintele joaca rolul victimei ambitioase, martirului pentru popor. Jertfirea sa psihica pentru binele poporului e evocata in mai toate discursurile prezidentiale. “ Imi asum responsabilitatea ce o presupune functia in care poporul m-a investit. Ar fi putut sa- mi fie bine, dar costurile erau prea mari: dezamagirea electoratului ( inchiderea dosarului Patriciu, acceptarea ca Voiculescu sa fie stapan pe minele de sare). Nu am cedat din respect pentru popor.”. Cam asta este mesajul pe care presedintele l-a transmis astazi la Buzau. Si ca ideea sa se fixeze bine in mintile viitorilor alegatori, presedintele aduce in discutie si radacinile actualei coalitii : cei 322. Atunci poporul i-a luat partea . Acum, coalitia s-a format din nou. Prin procese logice, mai mult sau mai putin constientizate, oamenii vor redefini situatia actuala in vechii termeni. Astfel:

Logica referendumului din 2008:

1. 322 au luptat impotriva presedintelui

2. Presedintele s-a intors la popor (referendum)

3. Oamenii au dat vot de incredere presedintelui

4. Lupta anti- Basescu a fost tradusa ca lupta impotriva poporului

Traducerea:

Coalitia impotriva presedintelui inseamna colitie impotriva poporului.

Ideea este usor de indus, mai ales daca tinem cont de faptul ca Traian Basescu este, totusi, presedintele ales, deci dispune de legitimitatea necesara.

In tabara cealalta, partidele refuza sa se intalneasca cu noul premier pentru negocieri. Dandu-se raniti in orgoliul profund democrat, liderii PNL, PSD si UDMR refuza sa ia parte la o asemenea inscenare. Nici nu ar putea. Compromisul nu este o strategie de razboi. Acelasi lucru il simte si Traian Basescu, acelasi lucru il simte, de exemplu, si Crin Atonescu care, mai presus de toate, uraste, se pare, lipsa de bun simt. Sistemul este “nesimtit”, afirma “ politicos” Antonescu, cu inflacararea specifica revolutionarului bunului simt. Solutia: inlaturarea sursei raului, inlaturarea lui Traian Basescu care oricum isi bate joc de popor, dupa parerea candidatului liberal. Urmand, insa, grila logica de mai sus, asta nu inseamna ca poporul a fost fraier? Au votat romanii RAUL fara sa isi dea seama? Oricum ar fi, candidatii ne asigura salvarea. Avem multe variante de salvari…atat de multe incat cei mai multi dintre romani prefera sa nu se lase salvati, sa nu-si aleaga salvatorul. In aceste conditii nu pot decat sa il citez pe PSD-istul singuratic, transformat, revoltat, Sorin Oprescu , cu al lui slogan pentru un popor microbist : “Hai Romania!”

Andreea Paun

O lună aflată sub semnul Constituţiei

România trăieşte în aceste zile cele mai pertinente secvenţe de politică. O politică efectuată cu constituţia în mână, se analizează la virgulă fiecare articol, fiecare limită care poate fi eludată. Este un război între puteri în stat, deopotrivă un preşedinte puternic şi un parlament îndărătnic. Dar şi un guvern muribund. Totul înseamnă miza pecuniară pe care o aduc cu sine alegerile. Românul elector, aşteaptă ca pe o izbăvire următorii 3 ani de acalmie. Cei trei ani care vor urma înseamnă perioada de linişte, de pace socială, timp în care recesiunea se va termina, actorii care astăzi îşi dau în cap cu constituţiile vor putea să îşi refacă din nou rezervele financiare, secătuite aspru, iar pentru unii poate chiar de tot în acest joc al lui “care pe care”. Este o încleştare în care partidele şi preşedintele au pus ca miză totul. Supravieţuirea politică. Prima victimă – Emil Boc. Nu, nu se poate spune că Emil Boc este un politician prost, dimpotrivă am avut şansa să îl remarc în câteva rânduri – Oltchim şi Ocnele Mari – contexte care m-au determinat să îi ofer puncte acolo unde nu îl ajută înălţimea. Glumesc, şi îmi pare rău de el. Se alătură grupului de perdanţi, de genul Tăriceanu, Constantinescu, Ciorbea şi lista se poate duce mult în spate, pentru că acesta va fi şi destinul lui Boc. Îngropat. A ieşit înfrânt dintr-o luptă în care s-a luptat cu demnitate. Din pacate, realitatea nu este ca în legende. David a fost învins de Goliat. Şi a fost învins definitiv.
Lupta care se dă acum între partidele politice – PSD, PNL, UDMR – pe de-o parte şi Băsescu plus PDL, este o confruntare din nou cu final mortal. Cine plusează mai mult decât poate să deconteze va fi următoarea victimă. Deja se prefigurează o victimă potenţială. Artizanul acestei majorităţi, Crin Antonescu, poate muri politic în doar câteva zile, dacă nu are pregătit un stil adaptabil de a suporta rocade neaşteptate. El este cel care a înaintat ideea tehnocraţilor, el l-a identificat pe Klaus de Sibiu, şi până azi (14 oct.), lucrurile par să meargă conform planului liberal. Dar zilele pe care le trăim se măsoară din punct de vedere al flash-urilor în ore. Surpriza de mâine poate să anuleze toată construcţia PNL-eului, o repoziţionare a UDMR, care nu are ce pierde, cei 5% sunt oricum o sumă constantă, poate aduce de la sine o fisură în „alianţa de pe hârtie”. PSD joacă totul la sacrificiu, iar ei trebuie să fie cu ochii în ambele direcţii. Bun, duşmanul lor este Traian Băsescu, dar la o adică, pe noul val creat de liberali, lupta pentru a intra în turul doi se dă totuşi cu candidatul galben. În atare condiţii, Geoană trebuie să se războiască totuşi cu un Crin pentru a rămâne favorit pentru cel de-al doilea tur prezidenţial. Iar, dacă lucrurile pentru Antonescu rămân în graficul propus, punctele liberalului se adună. În sensul că acceptarea lui Klaus pentru funcţia de premier, face ca lucrurile să se complice pentru Geoană în lupta lui cu Crin Antonescu. Cel din urmă ştie clar şi limpede că prin reuşita de a-l forţa pe Băsescu de a-l desemna pe Klaus prim-ministru, nu câştigă doar în faţa preşedintelui, dar totodată îi ia faţa şi social-democratului. Antonescu poate repurta aşadar o dublă victorie, dar cum am mai spus, poate pierde şi tot ce a construit până acum, în fracţiune de ore. Mircea Geoană este un observator partizan în acest meci. El priveşte şi la Cotroceni, şi în parlament. Este atât de aproape totul şi în acelaşi timp atât de departe. Oricum poziţia lui un pic laterală îl avantajează. Nu e chiar în ringul de box, e mai degrabă în colţul lui Crin, îl suţine pe acesta, dar în acelaşi timp dacă liberalul îşi va frânge gâtul în lupta cu Băsescu, să fim convinşi, PSD-eul nu va plânge deloc!
Din păcate o victimă potenţială este şi personajul care deşi nu a jucat decât tuşa politicii de Dâmoviţa, sunt şanse nici să o mai joace vreodată dacă acum, se năruie planul majorităţii. Klaus Johannis, îşi joacă destinul politic. E clar că independenţa lui este legată de destinul lui Antonescu. O înfrângere a liberalilor aduce un oprobriu şi sibianului. Chiar şi pe plan local, din păcate pentru el. Ardelenismul înţelept se poate considera că nu a fost, la spartul târgului.
Băsescu stă încă relaxat la adăpostul celor 36%. Dar este în corzi, este în arenă, înconjurat de mai mulţi toreadori. Cât de repede va reuşi să spargă această colaiţie, atât de repede se poate salva. Pentru că dacă vor trece zile, relaţiile de camaraderie între opozanţi se vor cimenta.
Totul sau nimic. Urmează o lună de foc, Luna Constituţiei, cel mai spectaculos joc democratic din 1990 şi până astăzi, fără principii, fără morală, fără legi. Apropos, deşi este campanie electorală, azi, la Iaşi, nu a fost nici un politician, de Paraschieva!

Ruptura PSD-PDL

Să-i spuneţi lu’ Mutu că ceea ce se întâmplă acum în România nu a fost premeditat! În lumina ultimelor evenimente, jocul politic al PD-L pare mult mai clar, devenind evident faptul că totul a avut la bază o strategie bine pusă la punct. Modul în care s-a produs ruptura dintre PSD şi PDL a relevat că:

1. PDL încearcă de mai mult timp să scape de PSD, provocându-i în mai multe rânduri astfel încât cei din urmă să pară vinovaţi de ruperea coaliţiei;
2. Au forţat nota cu legile educaţiei, încercând o remaniere a ministrului Ecaterina  Andronescu în cazul în care aceasta nu ar fi acceptat varianta democrat-liberalilor;
3. Au forţat nota cu asumarea răspunderii pe cele trei legi, ameninţându-i cu excluderea din executiv în cazul în care nu ar susţine acest demers;
4. După ce s-au văzut cu sacii în căruţă, având cele trei legi în portofoliu, inclusiv pe lista foarte scurtă de realizări ale actualului guvern, au atacat în punctul cel mai sensibil al social-democraţilor, portofoliul de la Interne.

Toate aceste evenimente coroborate cu declaraţiile membrilor PDL demonstrează că nimic nu a fost întâmplător în această evoluţie, iar motivul invocat de primul ministru, recte declaraţiile ministrului Nica, a fost doar un pretext pentru lovitura finală aplicată PSD-ului. Astfel democrat-liberalii au reuşit ce şi-au propus:

1. Să scape de asocierea dăunătoare cu PSD;
2. Să fie organizatorii alegerilor;
3. Să se poată lăuda cu cele trei legi care, în paranteză fie spus, nu mai puteau fi aprobate până la alegerile prezidenţiale dacă ruptura se petrecea înainte de asumarea răspunderii;
4. Să poată da vina pe cineva fără nici o reţinere.

Astfel au fost declanşate mari schimbări de personal. Poate unii vor gândi că aceste schimbări nu afectează foarte mult bunul mers al ţării. Teoretic, aşa ar trebui să fie, dar, din nefericire, la noi, politica are o influenţă prea mare asupra tuturor domeniilor de activitate. Dacă se schimbau doar miniştrii poate n-ar fi fost atât de grav, dar când se schimbă secretarii de stat, prefecţii, subprefecţii şi toţi şefii deconcentratelor numiţi de PSD, deci practic  se schimbă conducătorii din jumătate de ţară, se poate spune că sunt create toate premisele pentru un haos naţional şi, din păcate, este un haos premeditat.

Dacă pot înţelege jocul politic până la un punct, nu pot înţelege unde este România în acest context şi unde sunt românii.

De broze verstandhouding in de coalitie is deze week verder onder druk gezet. PvdA en CDA drijven uit elkaar. De nacht na het mislukte polderoverleg over de AOW-leeftijd drentelde vicepremier Bos nog laat door de gangen van de Tweede Kamer. En ook Minister Verhagen zou dreigen op te stappen.

Balkenende in de rug aangevallen

Volkskrant 03.10.09  Kritiek krijgt premier Balkenende al langer, nieuw is dat hij wordt aangevallen in de rug – vanuit zijn eigen partij CDA en vanuit zijn eigen kabinet. De premier heeft vrijwel geen vrienden meer. 

Slob hekelt loslippigheid Verhagen over Uruzgan

Volkskrant 03.10.09 Fractieleider Arie Slob van de ChristenUnie betreurt de ‘loslippigheid’ van CDA-minister Verhagen over Uruzgan. 

Uruzgan en AOW drijven wig in coalitie

Trouw 02.10.09   De broze verstandhouding in de coalitie is deze week verder onder druk gezet. PvdA en CDA drijven uit elkaar.

Verhagen dreigde met opstappen

Telegraaf 02.10.09  Minister Verhagen (Buitenlandse Zaken) zou eergisteren met opstappen hebben gedreigd. De CDA-bewindsman was woedend over de houding van de coalitiepartners, die zich verzetten tegen een langer militair verblijf in Oeroezgan.

Verhagen dreigde met opstappen rond Uruzgan-debat

Elsevier 02.10.09  Minister van Buitenlandse Zaken Maxime Verhagen (CDA) heeft gedreigd om op te stappen rond het debat over het verblijf van de Nederlandse militairen in Afghanistan.

Verhagen: ik heb niet gedreigd met portefeuille

DEN HAAG – Parool 02.10.09   Minister Maxime Verhagen (Buitenlandse Zaken) ontkent dat hij heeft gedreigd op te stappen. ”Opstappen doet een minister alleen als die zich niet kan vinden in het kabinetsbeleid”, zei hij vrijdag na afloop van de ministerraad. Ook …

Verhagen: niet gedreigd met portefeuille

Volkskrant 02.10.09 Minister Maxime Verhagen (Buitenlandse Zaken) ontkent dat hij heeft gedreigd op te stappen. ‘Opstappen doet een minister alleen als die zich niet kan vinden in het kabinetsbeleid’.

Verhagen: ik heb niet gedreigd met portefeuille

DEN HAAG – AD 02.10.09   Minister Maxime Verhagen (Buitenlandse Zaken) ontkent dat hij heeft gedreigd op te stappen.

Zie ook:

AOW

Er hangt een ijzige kou in de coalitie

Na AOW is nu pensioen het hete hangijzer tussen sociale partners

Impasse Uruzgan: ChristenUnie wil praten

Uruzgan verdeelt coalitie

Verhagen schept verwarring

U en ik maar denken dat de inzet van de Nederlandse strijdkrachten in Uruzgan zou gaan om een nobele zaak, namelijk het invoeren van de democratie, het uitroeien van de Taliban en de wederopbouw van het land. Deze zaak kostte het vaderland 21 levens… (voor het gemak tellen we de duizenden andere militairen van andere landen er maar niet bij, en ook niet de slachtoffers onder bevolking)

Invloed

Maar als we de kranten mogen geloven gaat het bij Maxime Verhagen alleen om de invloed die wij als klein landje moeten hebben, wanneer we meedoen met de grote jongens… Invloed waarop, op wereldzaken? Politiek zaken doen, met daarbij onze inzet in Uruzgan als middel om dingen gedaan te krijgen?!!! Onze macht vergroten over de ruggen van onze soldaten?!!! Gaan we desnoods over lijken om meer invloed te kunnen uitoefenen in de wereld?!!!

Is het de heer Verhagen naar de kop gestegen?

Verhagen ligt weliswaar aan de leiband van zijn partijgenoot en premier Balkenende, maar het lijkt erop dat Jan Peter steeds meer moeite krijgt de ‘bull-terriër’ in zijn mandje te houden en met blaffen op te houden… Ziet Verhagen zijn kansen nu schoon nu de geruchten omtrent het vertrek van Balkenende naar Europa verhuist steeds luider worden? Zet Verhagen de politieke verhoudingen binnen de coalitie op scherp? Heeft Verhagen er belang bij te lekken over de Westerscheldekwestie? De Volkskrant van vandaag bevestigt deze stellingname en het wordt duidelijk dat Balkenende van achteren wordt aangevallen, door zijn eigen partijgenoot, (om in christelijke termen te spreken van het CDA) de Judas van dit kabinet. Als dat inderdaad allemaal waar is dan heeft Verhagen bepaalde ambities…

De puzzelstukken lijken op hun plaats te liggen, maar het beeld wat het oplevert is nog niet geheel duidelijk. Het blijft gissen, maar dat er iets broeit binnen het kabinet is zeker…

De krant

Verhagen dreigde met opstappen

DEN HAAG -  Minister Verhagen (Buitenlandse Zaken) zou eergisteren met opstappen hebben gedreigd. De CDA-bewindsman was woedend over de houding van de coalitiepartners, die zich verzetten tegen een langer militair verblijf in Oeroezgan.

Maxime Verhagen

Dit zeggen bronnen dicht bij de regeringscoalitie daags na het Afghanistan-debat, waar de emoties hoog opliepen. Een woordvoerder van Verhagen verwijst het verhaal naar het rijk der fabelen. De bom dreigde woensdag laat op de avond te ontploffen tijdens een schorsing van het debat. De fractievoorzitters van CDA, PvdA en ChristenUnie overlegden toen achter de schermen in een poging de rijen te sluiten, maar kwamen daar niet uit. Vervolgens besloten PvdA en ChristenUnie zelf met een stevige motie te komen om nu al uit te sluiten dat na 2010 nog Nederlandse militairen naar Oeroezgan worden gestuurd. Vlak voor de hervatting van het debat kwam er een telefoontje uit de hoek van het kabinet dat Verhagen niet met een dergelijke motie van de regeringspartners kon leven. In CDA-kringen wordt het dreigement van Verhagen als een grapje afgedaan. Maar de coalitiepartners namen het weldegelijk serieus. Naar verwachting zal het Afghanistan-debat vandaag ook aan de orde komen in de ministerraad. Bij PvdA en ChristenUnie bestaat de nodige irritatie over het optreden van Verhagen. De bewindsman bleef de mogelijkheid van een langer militair verblijf in de Afghaanse provincie nadrukkelijk openhouden, ondanks het standpunt van premier Balkenende dat er door kabinetsleden niet langer moet worden gespeculeerd over de toekomst van onze troepen in dat land. De minister van Buitenlandse Zaken vreest dat Nederland op het internationale toneel aan invloed inboet, als de troepen uit Oeroezgan vertrekken.

Hai să dăm mână cu mână, să vărsăm toţi împreună. Cam asta ar fi senzaţia când vezi că absolut întreaga pătură politică se gândeşte la tactici de şah pentru a păstra sau pentru a obţine ciolanul. Nu ar fi asta în sine o problemă pentru că politica, în ultimă instanţă, înseamnă să pui mâna pe putere. Dar acum ne aflăm într-o situaţie socială şi economică foarte dificilă. Aşa că în timp ce pâinea e pe terminate, circul are program prelungit. De vreo zece luni nu se discută decât despre ruperea Coaliţiei.

Pentru că nu e prima dată când trecem prin criză, de orice fel ar fi ea, propun o scurtă reamintire a momentelor critice din ultimii 100 şi ceva de ani în paralel cu guvernanţii vremurilor respective. Începem cu perioada Războiului de Independenţă întrucât erau deja cel puţin două provincii istorice unite. O perioadă în care erau atât imperiul otoman, cât şi cel ţarist suzerani asupra noastră (într-o anumită măsură), în care pătura politică internă ducea tot felul de tratative pentru obţinerea de la autonomie extinsă până la independenţă totală. Războiul, cu tot contextul regional, a presupus multe sacrificii, mai ales tărie de caracter din partea liderilor. Regele Carol I, premierul Ion C. Brătianu, ministrul de externe M. Kogălniceanu sunt doar câteva nume.

Trecem peste războaiele balcanice, pentru că acolo am fost un fel de „şefi“ şi, oricum, nu era criza noastră. Ajungem la Primul Război Mondial. A fost atunci o tensiune si o criză politică mult mai mare pentru că, în timp ce în primul caz toţi erau oarecum uniţi pentru un sop comun, aici era o dilemă. Regele vroia să intrăm în război alături de germani şi austrieci, avea chiar un document secret semnat anterior cu ei, în vreme ce cultura socio-politică avea înclinaţii spre Franţa. A fost un mediu foarte dificil, dar în niciun caz nu a fost o situaţie de rac, ştiucă şi broască. Ce s-a hotărât a rămas hotărât. Doi ani de neutralitate şi doi ani de război. Sigur, s-a încheiat la un moment dat un tratat păgubos pentru noi cu germanii, dar deja intrăm în detalii istorice.

În al doilea Război Mondial, deciziile nu s-au mai dovedit atât de inspirate, dar au fost la fel de ferme. Antonescu, ce-i drept păcălit de promisiunile şi de hărţile false arătate de nemţi, avea totuşi un caracter de om care merge până în pânzele albe. E adevărat că trebuie să ţinem cont şi de faptul că într-o dictatură deciziile sunt coordonate. Nu vorbim de întoarcerea armelor împotriva nemţilor în August ‘44 pentru că atunci putem spune că pierdusem deja războiul.
În general, putem vorbi atât de decizii inspirate, cât şi de decizii proaste, dar toate suficient de ferme.

Dar cu actuala pătură politică, vă daţi seama ce dezastruos ar fi un război pentru noi? Ştiu, astăzi războiul modern e altfel, facem parte din NATO etc., dar un astfel de exerciţiu extrem de imaginaţie ne poate arăta negru pe alb ce fel de guvernanţi avem. Un ministru de interne revocat din interese electorale deşi, paradoxal, chiar se suprapune unei creşteri reale a infracţionalităţii, un ministru de finanţe care propune măsuri de criză înainte de a şti dacă sunt legale, un premier vasal preşedintelui, un „tunar“ economic numit chiar ministru al economiei şi, cireaşa de pe tort, un preşedinte maniac în ale diversiunilor şi manipulării.
Un război ar arăta ca un şir lung de mobilizări când la o graniţă, când la alta sau de tratate de pace semnate când cu duşmanii de ieri, când cu duşmanii de alaltăieri. Iar varianta împrumutului FMI ca „plasa de siguranţă“ ar suna ceva de genul:
„România nu a pierdut răboiul căci are încă teritoriul întreg“.
După două luni – „Nu sunt motive de îngrijorare pentru că nu am pierdut decât o regiune“.
După alte trei luni – „Situaţia nu este foarte gravă. Mai avem, totuşi, o regiune“.
După încă două luni – „Ne-am refugiat, ce-i drept, în ultimul judeţ rămas, dar de aici vom izbăvi cu măsuri de urgenţă.“
La o săptămână, Guvernul şi Parlamentul transmit românilor să stea liniştiţi sub ocupaţia străină pentru că singura Românie care contează a scăpat. E în exil.

Nu lăsa moartea să te găsească stând!

Când s-a format guvernul PSD – PD-L acum 10 luni, am fost convins ca mai toată lumea că asta e o înţelegere care trebuie să ţină până la alegerile prezidenţiale, când o să ştim cine preia frâiele pentru următorii ani. M-am înşelat, nu a ţinut nici măcar atât. Nu ştiam în decembrie cum e mai bine: să nu reziste alianţa asta, semn că ceea ce i-a despărţit pe oamenii ăştia timp de atâţia ani e cât de cât real, sau să reziste, semn că până şi cei mai aprigi duşmani sunt capabili să lucreze împreună atunci când e nevoie. Iată că nu a rezistat, dar nu cred neapărat că e mai bine aşa. Pur şi simplu e tot una dacă rezista sau nu. Guvernarea de până acum a fost una proastă, mai ales din punct de vedere al gestionării economiei pe timp de criză. Din păcate însă, pierdem şi câte ceva din ce s-a făcut cât de cât bun. După dezastrul Cioroianu şi mandatul de subzistenţă al lui Comânescu, România a început din nou să mişte pe plan extern, datorită lui Cristian Diaconescu şi Vasile Puşcaş, doi miniştri buni pe care îi pierdem, din cauza politicii interne de doi lei.

Motivele pentru care a crăpat coaliţia nu sunt foarte importante. În orice caz, motivele invocate de Boc pentru demiterea lui Nica sunt idioate. Ştiind că în presă deja se specula că urmează să facă asta, putea măcar să mai aştepte. Dar n-a făcut-o şi s-a umplut de ridicol. Dincolo de faptul că toată lumea i-a prezentat din nou pe Boc şi pe ceilalţi din PD-L drept nişte marionete fără creier, PSD a câştigat mult din ce s-a întâmplat acum. Majoritatea lumii spune că PSD a greşit, dar cred că e pentru prima dată când pot spune că PSD a acţionat inteligent.

Mai întâi, a părut ca un partid unit. Cu siguranţă mulţi lideri din teritoriu au mârâit, dar vocea lor nu s-a auzit. Toţi cei care au avut ceva de spus au fost de acord unii cu ceilalţi, de la mina teatrală a lui Geoană la indignarea “SA-MA-VOL-NI-CĂ” a lui Iliescu şi bâlbâielile lui Vanghelie. În plus, a ieşit de la guvernare la momentul optim, cu două luni înainte de alegeri, timp în care poate să îşi construiască o imagine de partid de opoziţie.

Dar cel mai important, PSD a reuşit să îi forţeze mâna lui Băsescu. Mesajul lor a fost simplu: “Dacă Băsescu semnează revocarea lui Nica, intrăm în criză guvernamentală”. Ceea ce s-a şi întâmplat, iar cu mesajul ăsta pot merge înainte în campanie. În plus, PD-L e într-o situaţie penibilă acum. Unde s-a mai pomenit guvern de ţară zdravănă la cap unde fiecare om să fie şef peste două ministere?

Să vedem ce va urma. PSD poate merge pe acest drum în continuare sau poate să îşi dea cu stângu-n dreptu’ aşa cum a făcut de multe ori. Dacă Geoană şi cei din jurul lui vor reuşi să păstreze un ton sobru, fără promisiuni halucinante despre zeci de mii de euro românilor care revin în ţară şi sute de locuinţe, atunci are toate şansele. Trebuie doar să aştepte greşeala adversarului, care iată că a venit mai devreme decât se anticipa. Băsescu trebuie să scoată repede ceva din pălărie, pentru că hăhăiala din ultimii ani sau exaltarea din limbaj de acum cinci ani nu mai ţin.

Mai tineti minte cand zicea Dragnea ca daca nu se inteleg, pedelistii si pesedistii o sa rupa pisica? Nu va speriati, nu am luat-o razna si m-am apucat sa scriu despre mizeriile politice care ne inconjoara. Am vrut doar sa semnalez ca pisica e rupta. Gresit.

Din pacate, ocupati probabil cu criza si cu alegerile care bat la usa, nu s-au documentat cum trebuie si au rupt pisica tooootal gresit. Pai cum adica tocmai acum sa il manance limba pe Nica sa faca din tantar armasar, sau mai bine zis sa semnaleze pentru a mia oara turismul electoral? Pai si cum adica sa sara imediat Boc sa il demita? Si de unde atata suparare pe Basescu? Si de unde atatea emisiuni pe tema asta?

OOf, Doamne…. Astia nu au invatat nimic? Pai Alex s-a chinuit degeaba sa scrie indrumarul de rupere a pisicii?

Mai in gluma, mai in serios, lucrurile devin din ce in ce mai clare: nici de data asta nu merg la vot. Si, mai nou, nici nu mai am voie sa ma uit la emisiuni politice Nici macar cu picioarele in apa rece.

la o zi dupa ce marea coalitie germana (CDU/CSU – SPD) a luat sfarsit asa cum e normal in germania – la sfarsitul a patru ani in care a reusit sa isi pastreze echilibrul pentru a guverna tara pe care tocmai a scos-o din recesiune – marea coalitie din romania (PDL – PSD) ia sfarsit asa cum e normal la noi – dupa mai putin de un an in care casatoria de convenienta a blocat reforme vitale si a agravat efectele crizei economice.

update – marti, 10.29

mutarea corecta a presedintelui ar fi respingerea revocarii lui dan nica, nu?

Hai sa fim seriosi pentru o clipa, toata treaba cu asumarea raspunderii a fost incercarea lui Traian Basescu de a provoca PSD si de a destabiliza Coalitia si Guvernul. Ma gandesc ca nici Emil Boc nu a fost foarte fericit cu aceasta procedura, dar dupa cum bine stim…a trebuit sa accepte pentru ca a avut ordin de la Cotroceni, presedintele-premier-jucator dicteaza si Bocul „joaca”…

Din punctul meu de vedere e o aberatie sa-ti asumi raspunderea pe legi superficiale ce vor intra in vigoare anul viitor…mai exista totusi timp sa fie aduse la o forma agreata de sindicate, de profesori, de functionarii publici…singurul obiectiv a fost de a crea tensiuni in Coalitie si de a-i oferi lui Traian Basescu motive sa se laude in campanie. Vad ca stie sa creeze „crize”… 

Sa acordam o bila foarte mare si neagra pentru cei de la PSD care au plecat capul cu umilinta si s-au facut “presulet” la piciorusele “partenerilor” de guvernare…

Ma intreb cine il mai voteaza pe Basescu in conditiile in care  Romania este blocata de proteste sindicale, in fiecare zi 800 de romani isi pierd locurile de munca, oamenii nu mai au cu ce sa isi plateasca ratele la banci, iar Traian Basescu se ocupa de legalizarea prostitutiei si a consumului de droguri…

Nu va spun sa il urati pe Traian Basescu, e totusi baiat bun….”poti sa bei cu el un wihskey….o bere si cam atat”….cand mergeti la vot….ganditi-va cat ati trait de bine…

Acum cateva zile, Mircea Geoana a declarat ca PSD va lasa la constiinta propriilor parlamentari votul pe motiunea de cenzura. Cu alte cuvinte, Geoana joaca pentru a-n-a oara un joc duplicitar: pica guvernul, PSD motiveaza ca legiile sunt neconstitutionale, proaste, dictatoriale in stil Basescu si ce le mai trece lor prin cap; trec legiile si guvernul ramane, PSD ramane la guvernare si sarbatoreste modernizarea Romaniei. Din pacate pentru Geoana, aceast joc reprezinta cea mai buna proasta solutie.

Sa le luam pe rand. Daca pica guvernul, Basescu are mana libera sa joace cum vrea numirea unui nou prim-ministru — si deci o oportunitate de a salva Romania de criza si sa faca un joc politic ingenios, dupa cum am mai explicat. Mai mult, argumentele de neconstitutionalitate, portretizarea legii ca ‘dorinta a lui Basescu’ nu o sa se lipeasca si deci nu o sa ii aduca lui Geoana un beneficiu de imagine. In sfarsit, desprinderea robinetul banului public va infuria sefii deconcentrati PSDisti si baronii locali, lucru ce ii pericliteaza fonduriile de campanie lui Geoana cat si disponibilitatea masinariei PSD de a se mobiliza la alegeri. Daca guvernul ramane, Geoana se incatuseaza politic in alegeriile prezidentiale. In primul rand, Geoana nu va putea juca jocul dublu de a critica guvernul in timp ce guverneaza pentru ca Antonescu si Basescu il vor desena ca ipocrit; iar daca nu il critica, oare de ce mai candideaza? Vorbele de genu ‘noi guvernam cu PD-L nu cu Traian Basescu’ o sa fie goale pentru ca in opinia publica PD-L = Basescu. Dovada acestui trend este revenirea lui Crin Antonescu in ultimele sondaje. In al doilea rand, ramand la guvernare, PSD se coloreaza a ca partid dependent de putere si de cascavalulul furat de la contribuabil dupa cum sugereaza si liderii PD-L prin ultimele declaratii pe care acestia le fac.

Singurele parti bune ale acestui joc sunt neasumarea rezultatului motiunii si pastrarea legitimitatii de sef al PSD. Neasumandusi votul, Geoana poate proclama victorie — desi goala in ochii tuturor — indiferent de rezultat. Dar, mai important, daca Geoana ar fi comandat parlamentariilor sa voteze intr-un fel si acestia ar fi votat altfel, umilinta publica l-ar si scoate din cursa prezidentiala. Daca nu iti poti conduce partidul, oare cum vrei sa iti conduci tara?

Că partidele care au semnat, în decembrie 2008, parteneriatul pentru România nu se înţeleg, se ştie. Nici nu aveau cum să se înţeleagă pe termen lung.
De asemenea, se ştie că peste tot în ţară au fost neînţelegeri majore între PD-L şi PSD atunci când a venit momentul tăierii şi împărţirii ciolanului deconcentratelor.
Acum, în septembrie 2009, cu puţin înainte de alegerile prezidenţiale, secretarul general al PD-L, bihoreanul Vasile Blaga, om cu mare greutate în partidul său, declanşează ceea ce ar putea însemna finalul parteneriatului dintre democrat-liberali şi social-democraţi. Finalul actualului Guvern al României.
Conform presei centrale, Blaga ar fi transmis filialelor din teritoriu ca acestea să evalueze situaţia din judeţe şi să spună: (mai) merge sau nu colaborarea cu “prietenii” din PSD?!
Deocamdată, în Bihor nu au fost semne foarte clare în materie de nefuncţionare a parteneriatului. Cu toate acestea, nu este exclus ca nici PD-L Bihor să nu fie deosebit de fericită de “cocoaşa” politică pe care a trebuit să o accepte.
Că, în acest judeţ, pedeliştii s-au înţeles cel mai bine cu UDMR.
Şi a fost o relaţie clădită în timp…

*foto: 1235.ro

Pentru prestatiile din 2009, statul roman va primi premiu Oscar in 2010. Toate categoriile vor fi castigate, prin aranjamentele de rigoare si cu suportul nemijlocit al poporului, dupa cum urmeaza:

Best Picture: “Alegerile lui 2009″”
Actor in a Leading Role: Traian Basescu
Actress in a Leading Role: Elena Udrea
Directing: Ion Iliescu
Foreign Language Film: “Tabara de la Bruxelles”
Music: Marian Vanghelie
Film Editing: Coalitia PSD-PDL
Sound Mixing: Ministerul Justitiei
Sound Editing: SRI&SIE
Visual Effects: Theodor Stolojan
Documentary Short: Gigi Becali
Documentary Feature: Vadim Tudor
Actor in a Supporting Role: Mircea Geoana
Short Film: Emil Boc
Cinematography: Monica Iacob Rizzi
Makeup: Ion Cristoiu
Costume Design: Gheorghe Pogea
Art Direction: Adrian Nastase
Short Film (Animated): Theodor Paleologu
Writing: Cristian Parvulescu
Actress in a Supporting Role: Elena Basescu – EBA