See this article in English.

Mă uitam zilele acestea la Animax, la “The Amazing Race” (să fiu sincer, probabil unul din singurele reality-shows care mi-au plăcut vreodată), şi vedeam 2 echipe luptând pentru eliminare (background story nu este necesar, nu are mare legătură, doar detaliile esenţiale aici). O echipă era formată din mamă şi fiu (pe care cred că din greşeală sau nu am cam împiedicat-o … oops ^_^ ) şi una dintr-un cuplu recent despărţit. În timp ce vizionam, mă întrebam cu cine să ţin, şi mintea mi s-a dus la “cu cine mă identific”. Mama şi fiul, sau cuplul? A durat cam o secundă de gol în gândire pe situaţia asta. O secundă mai târziu:

Yahweh: “Cu cine să te identifici? Cu câştigătorul “

Restul e tăcere…şi awesomeness

bine ca din cand in cand, foarte rar insa, cineva mai face si o declaratie, o evaluare de situatie normala, rationala in tara asta.

…viata nu se opreste la 7 decembrie pentru nimeni in lumea asta. Decat daca ne cheama Al’ de sus la El…

a spus Vasile Blaga, secretarul general al PDL. as vrea sa aud de mai multe ori asemenea declaratii…

Bai, realizez ca eu nu mai am timp sa scriu. Si totusi, imi fac timp sa trec pe altii si sa comentez. Ba si comentez acolo… comentez frate, nu gluma. Uneori, comentariile mele sunt mai lungi decat posturile lor. Si e asa, funnea. Ma gandesc ca eu as putea foarte usor sa copiez comentariile pe care le las si sa le pun aici. Poate o sa fac asta. Sau poate las doar link.

Deocamdata, iacata ultimul comentariu lasat la Xayide.

7. andra – noiembrie 29, 2009

bai, iti zic, asa eram eu cu cartile anul trecut. acum nu stiu ce dracu’ am, ma chiiiiiinui cu niste carti amarate… si stii ca se mai intampla sa iti pice in mana o carte care TREBUIE (gen, pentru scoala or something) sa o citesti dar e de cacat! adica ea, asa, o fi calumea, blablebliblobla bla bla, da’ tie nu iti capteaza atentia si pace! ba si parca nu se termina frate cartea aia. si citeeesti… si citeeeesti… ba si nu se mai teeeermina… si ramai asa, cu un gust nasol dupa o carte d-asta de ti se ia o vreme.

aa da, si! era sa uit – si eu am citit Elevul Dima, si mi s-a parut sincer superba [bine, bine! recunoosc, la un moment dat incepuse sa ma plictiseasca pentru ca punea PREA MULT accent pe expeditia pizdii ma-sii, da' a trecut repede )]. cu toate ca eu speram din tot sufletul sa fie finalul ala dramatic, ei doi se sinucid intr-un cadru care sa se potriveasca bine (camera veche si saracacioasa de hotel nu e rea, da’ au fost acolo niste chichite care au facut rahatul praf), si sa moara amandoooi, in acelasi tiiiiimp, asa cum planificaseraaaa, si sa fie frumooos si dramatiiiiiic (mie imi plac finalurile dramatice in care personajul principal se sinucide, dupa cum observi. unii oameni zic – “ce sadic.”; mie imi plac, asta e, duceti-va naibii!). si in fine, nu se intampla asa, si e trist. si e un final naspa. si mie nu imi place. de fapt, nu mai stiu exact cum e finalul, da’ stiu ca eu am fost dezamagita rau ca nu a iesit cum vroiam eu (si cum planuisera si ei, de fapt).

oo, si asta e faza in care eu imi dau seama ca tu probabil nu ai terminat cartea si cand citesti acest comentariu o sa zici probabil “NU! fuck! ce proasta, uite-o si p-asta, s-a gasit ea sa vorbeasca! nuuuuu!” si inchizi repede calculatorul si iei cartea in brate.

sper totusi sa nu fie asa. da’ iti zic, m-a frustrat teribil ca nu iesit finalul dramatic cum trebuia.

da’ chiar si asa, e buna cartea. mie mi-a placut.

Nu neaparat pentru ca numele lui de cod este ‘Zeus’, ci probabil pentru ca de multe ori, mai ales in raport cu aliatii sau adversarii politici, se crede ‘Zeus’. Se desparte prea usor de oameni valorosi sau care i-au fost alaturi, are puternice inclinatii in a-si impune viziunea chiar si in momentele cand ar trebui sa fie mai flexibil. In acesti cinci ani de presedintie de prea multe ori mi-a lasat impresia ca nu-si respecta indeajuns adversarii si probabil dina aceasta cauza astazi ii este greu sa gaseasca aliati. Cred ca un politician de succes pe langa scopurile nobile fixate trebuie sa stapaneasca si arta de a folosi metodele, aliantele onorabile in incercarea lui de a obtine rezultate.

ps: cu acest post ma opresc sa-l mai analizez pe Traian Basescu. in acesta dezgustatoare campanie este oricum inutil sa-ti spui parerea despre unul sau celalalt pentru ca imediat esti considerat ‘omul lor’. am scris aceste lucruri despre Basescu pentru ca am crezut in el, in viziunea lui, in promisiunile lui. astazi insa NU mai cred in nimeni. sa-l votez pe Geoana (Iliescu, Vanghelie, Nastase)? EXCLUS!!!!!! pe Basescu? daca amaraciunea dezamagirii ar fi mai blanda POATE… insa e necrutatoare, nemiloasa si dezarmanta… asa ca…

… si am fost si la atb*. Pentru ca a fost o perioada in viata mea cand ascultam mai multa muzica house, pe langa Placebo, RHCP si altele in gen. Stiu, stiu…primul gand ar fi ca aceste genuri se bat cap in cap si ca este o varza in capul meu, sau a fost. Ei bine cred ca ma consider o persoana open minded si nu ma tamponez de idei preconcepute cum ca daca ascult rock sau indie sau drum and base there is no way I could listen to “that crapy house music”. De ce sa excludem din start posibilitatea ca sunt cateva molodii ale acestui gen care suna foarte bine si iti transmit o anumita stare “mishto”?! Doar ca spre deosebire de perioada aia, cred ca eram prin clasa a 10-a – a11-a, acum nu cred ca as mai iesi intr-un club ca sa ascult house sau nu as iesi intr-un club ca sa dansez pe muzica house. Ma limitez la a asculta cateva melodii, pe care le aleg pretentios, dar o fac la mine acasa, sau pe stada cu castile in urechi.

Am ajuns in Kristal Glam Club vineri seara si m-am simtit mai mult decat ciudat si out of place. Pentru ca eu una cumparasem bilet pentru un concert atb* si asta era tot ce vroiam sa ascult. Ei, ceilalti, venisera acolo in schimb sa se distreze si sa danseze pe muzica house, indiferent cine mixeaza. Tipii cu camasi roz bagate un pic in pantaloni in fata pentru a se remarca cureaua cu catarama gigantica si tipe cu fuste scurte sau pantaloni scurti, tricouri glam si palarii a’ la Michael pe cap erau de nelipsiti. Cocktailuri scumpe inauntru si masini luxoase afara erau in meniul serii. Am intrat si am asteptat nerabdatori si din ce in ce mai somnorosi momentul cand Andre Tanneberger(atb*) va veni si va “canta” melodiile pe care le stim cu totii sau macar cateva din ele.

Daca e un lucru pentru care am apreciat muzica lui a fost ca nu este  compusa numai din deat-uri haotice ci ca transmite o stare, ca de multe ori are o voce(feminita de obicei), ca l-am descoperit intr-o perioada in care credeam ca sunt indragostita de un tip cu ochi rusinos de albastrii-bleu pe care l-am cunoscut la munte, la Voineasa, ca atunci cand inchideam ochii vizualizam multe si aveam un zambet pe fata care ma linistea si multe altele probabil. Eram constienta ca nu o sa mixeze multe melodii vechi gen Ecstasy, 9 PM,  Marrakech sau altele dar ma asteptam sa fie melodii in genul lui fara sa am senzatia ca se adapteaza dupa toti tignitii pe care nu ii intereseaza ce muzica house asculta si pe ce danseaza atata timp cat ai 500 de beat-uri pe secunda si nici un cuvant. Nu imi pare rau ca am fost pentru ca daca nu as fi facut-o probabil ca as fi vrut sa o fac si uite tot asa. Asta a fost si un prilej sa imi dau seama de schimbarea care s-a produs in mine, sa imi amintesc ca a fost un moment in care ma puteam adapta muzicii acesteia si as fi putut sa dansez pe muzica house simtindu-ma bine. Mi-am dat seama ca acum sunt croita sa ma simt bine pe un alt gen si intr-un alt context dar ca de ascultat o pot asculta in continuare in momentele in care vreau sa inchid ochii si sa uit de mine sau in momentele in care am un surplus de energie. Probabil ca imi va veni sa dansez dar asta pentru ca nu pot sa stau pe loc cand ascult o muzica energica…dar nu as face-o intr-un club inconjurata de oameni care nu imi plac si care mi se par superficiali dar care poate de fapt nu sunt.

Ne schimbam…in bine sau in rau sau pur si simplu ne schimbam si atat. E important totusi sa acceptam asta si sa ne simtim bine asa cum suntem fara sa regretam asta. Si chiar daca avem momente melancolice, spre binele nostru si al “lipsei de frustrari”, e bine sa ramana la stabiul asta si sa nu traim in trecut si in prezent.

Dear God,

So far this year you have taken away my favorite dancer – Michael Jackson, my favorite actor – Patrick Swayze, my favorite singer – Stephen Gately and my favorite actress – Farah Fawcett. Just so you know, my favorite politician is Mircea Geoana.

Blogul asta e pe moarte. De ce nu-mi scrieti? De ce? De ce?

Citeam blogul ‘al vechi de pe weblog si acolo omii interactionau si-mi scriau chestii. V-ati lenevit? Ati devenit mai multi si ma ignorati? Oricum stiu ca scriu cacaturi. Scriam mai misto inainte. Nu eram mecanica. Era pasiune. Si acum ce cacat e? Habar nu am. Scot chestii.

Stiti ce visez eu? Ca pentru o zi in viata sa fiu prima in ze list. si apoi pot sa revin cu picioarele pe pamant. ce vreti? sunt competitiva si imi doresc celebritate si recunoastere.

uatever. e vineri. nu-s acasa acum, probabil. si probabil ca voi plecati in wk. si eu nu. ca eu muncesc. uatever de doo ori. e trecut de doispe si n-am somn. am insomnii regizorale. pfff

da’ daca o sa ajung celebra, la oscar, imi cititi si comentati blogul? ajung prima in zelist? da au ba?

sunt tampita. ma uit la csi. aia de stiu mereu raspunsurile. si nici nu am scris cu diactrice

putoare de om. sunt franta. delirez.

mars de aici! cica Basescu ar fi pocnit un copil si acum se discuta pe text (declaratii) si pe imagini. copilul ala rade apoi. io zic ca i-a zis asa in misto. cica l-au gasit in Italia (Marius Istratioiu) si a recunoscut. omg! se merge fff departe. io tot zic ca a fost la misto…

concluzia e ca eu cu Geoana nu votez si ca o sa-l aleg pe Basesc (again) si apoi o sa-mi bag un bat in cur in timp ce urlu ca e o tara de doi lei. cam asta defineste o atitudine generala.

revolta la urne nu exista. eu as face o greva a alegatorilor si m-as alege pe mine

Tocmai am aflat ca un pusti de 20 de ani e cel mai tare blogger din Romania.  Isi zice Zoso si probabil ca are mai multi sustinatori decat Basescu. Cinste lui, e o realizare ca la varsta pe care o are sa fie luat ca referinta de cei care isi masoara succesul pe bloguri!

E interesant la ce anvergura a ajuns blogul in zilele noastre, cati oameni sunt antrenati in acest fenomen. La cum evolueaza lucrurile este posibil ca in viitorul nu prea indepartat sa avem un partid al bloggerilor, cu o reprezentare semnificativa in Parlament.

Ma intreb daca baiatul asta, Zoso,  a primit vreo oferta de la vreunul dintre candidatii la presedintie..

Nu pentru ca n-ar avea intentii bune. Cred ca de cele mai multe ori el este sincer si vrea binele tarii. Astazi insa, dupa cinci ani in care a fost presedinte, el nu este evealuat de alegatori doar pe baza promisiunilor si declaratiilor de intentii. A fost la putere cinci ani. In 2004 a castigat alegerile cu un puternic discurs anti-coruptie. In 2009, cand inca suntem cea mai corupta tara din UE, el spune in interviul dat lui Andrei Gheorghe pentru presa.nu:

Ştii din ce vine indicatorul \”cea mai coruptă ţară\”? Corupţia era legată de marile privatizări, în trecut, dar în mandatul meu nu a fost aşa. Poţi să-mi spui privatizarea pusă sub semnul întrebării în ultima vreme? Acum, mă uit la televizor şi văd că se vorbeşte de corupţie. Există o percepţie puternică a corupţiei, care vine din viaţa de zi cu zi. Şi mai vine din declaraţiile de avere ale oamenilor politici. Pe oricine întrebi, vei auzi: \”Da, cutare e corupt\”, doar fiindcă e om politic, fiindcă e preşedinte. Am ajuns să folosim şi când trebuie, şi când nu trebuie această expresie blestemată, \”corupţie\”.

Intr-adevar, nu s-au facut privatizari suspecte, dar a fost cineva, dintre marii rechini, condamnat pentru coruptie? De ce trebuie sa dam si astazi spaga ca sa fim tratati in spitale? Nu expresia este blestemata, ea nu are nicio vina, ci impotenta noastra, neputinta dvs. domnule Presedinte, in fata coruptiei. Prin aceste declaratii, Traian Basescu ’spala si decoreaza vitrina unei pravalii in care misuna sobolanii’. Insa, un presedinte trebuie sa fie mai mult decat un spalator de parbrize.

PS.: il astept pe ‘cipistan’ sau pe altcineva din ‘echipa de serviciu’ cu linkul raspuns la acest post.

Este riscant sa scrii astazi despre alegeri, despre sansele candidatilor in turul doi. Disperarea nebuna  de a convinge alegatorii face din aceasta campanie un ‘razboi’ in care se utitilizeaza arme din ce in ce mai demne de dispret. Pe bloguri atmosfera este la fel. Sustinatorii si adversarii lui Basescu ‘trag in toate directiile’.  Probabil multi au dreptate. Jocurile inca nu sunt facute si ‘mobilizarea electorala cu efecte decisive’ a inceput, cel putin la Brasov. Astazi pe strazile orasului a rasunat toata ziua, din difuzoarele ascunse sub panoul imens cu chipul lui Basescu, indemnul ‘gandit’ sa mobilizeze decisiv:

Pe 6 decembrie brasovenii adevarati voteaza cu Traian Basescu.

Astazi dupa-amiaza, in 30 de minute am auzit de doua ori acest indemn ‘minunat’, cu care se incearca ‘desteptarea celor care nu consimt la politicianismul ieftin’. Chiar aici am ajuns, eu care m-am nascut, am crescut, am invatat, am visat, am iubit, am muncit si traiesc in Brasov? Daca nu votez cu Basescu devin brasovean de rangul doi sau trei? Probabil urmeaza si varianta nationala care ne va spune ca ‘romanii adevarati’ sunt doar fanii lui Basescu… Politicianism ieftin si dezgustator…

Poza superfaina gasita pe net:

Fara comentarii …

Am văzut de curând, prin Scribul : Video, un video şi a comentat mai mult, dar îmi mai amintesc acum doar 2-3 citate. Oricum, video bun, ultimile 2 minute s-au potrivit perfect cu ce “probleme” la care aveam nevoie de răspuns am avut.

Minor rants

Video: “How can it be something that is NOT God?” Yahweh: “I have some ideas [of examples]…”

Video: “God is all, he cant be described, if you have to describe him as you know him, than that god of yours is not worth pursuing” – [Eu:] damn, everyone’s a moral fag when they get to where they think is high enough But I has God worth pursuing, even if it’s not teh one, because I’m not chasing a… lighted shadow like they are.

Video: “A butterfly doesn’t wanna become a tree” Yahweh “Wanna bet?” (probabil voi explica ceea ce ştiu de reîncarnare în alt post, este ceva de discutat aici)

…da, cam atât din ce îmi amintesc, poate mai revin dacă-l mai revăd

Cum scriu un post despre personajele implicate in alegeri, cum sare cineva si ma ‘acuza’ civilizat si respectuos de intentii partizane. Daca scrii pro-Basescu sar pe tine cei din stanga, daca scrii anti-Basescu esti suspect de apartenente tenebroase. Nu mai poate omul sa-si exprime parerea fara sa fie suspectat ca face campanie pentru cineva? Si ce e trist ca nebunia asta a suspiciunilor nu este doar una electorala ci pur si simplu este una permanenta si nationala…

Nu pentru ca Geoana este foarte bun. De fapt adevaratul adversar al lui Base nu va fi Geaona… Adversarul care pare invincibil si despre care chiar Basescu vorbeste in mod admirativ. “…e un admirabil” a spus el astazi despre cel care foarte probabil il va invinge in turul 2: Klaus Iohannis. Il poate injura pe Iliescu, Voiculescu, Hrebenciuc, Vantu pe buna dreptate. Dar ce sa spuna despre Iohannis? Cum, din ce unghi sa-l atace, sa-l ‘murdareasca’? Misiune imposibila Comandante…

Au  fost odata ca niciodata, doua prietene. Ghinionul a facut ca ele sa urmeze aceeasi scoala de calificare profesionala, care scoala ar fi putut contribui la o eventuala promovare. Si s-a dovedit ca socoteala de acasa s-a potrivit cu cea din targ. Mai precis, s-a intamplat ca unitatea respectiva sa scoata la concurs doua posturi vacante ale aceleiasi functii. Bineinteles ca fetele noastre s-au prezentat amandoua la concurs, reusind amandoua.

Trec anii… O alta unitate (care are oarecare legatura cu prima), scoate la concurs un alt post, desi nu mai bun decat actualele, cu perspective insa.

De data aceasta, lasand prietenia la o parte, fetele incep batalia pentru postul respectiv. (Conform fisei acestui post, el nu putea fi ocupat decat prin numire. Ori in Romania, daca nu ai pe cineva acolo sus sa te iubeasca, poti astepta mult si bine numirea).

Bad end pentru personajele noastre… Cand toata lumea era convinsa ca totul s-a aranjat, bomba!  Prin numire, direct de la Bucuresti, pe post soseste un personaj dinafara companiei (nu v-am spus, dar compania respectiva este in restructurare), cu mai putina vechime si experienta in domeniu decat personajele anterioare.

Si pentru ca romanul are multe vorbe de duh, voi incheia tot cu un proverb:” Daca dai, ai” (post).

Dupa cum vedeti activitatea mea pe acest blog a fost una foarte intensa. Am scris cam 7000 de posturi si am primit cam 2344 de comenatarii daca nu ma insel. Hmm… sa zicem ca se putea si mai bine, dar deh sunt si eu om nu pot sa scriu atat. Lasang gluma la o parte, sper sa postez si eu ceva pe aici curand. Uite ca deja am facut un post )