In vremurile in care orice semi-analfabet isi poate “cumpara”, ca la piata, diploma de facultate, care ar trebui sa fie invatamant superior accesibil doar celor cu “cap”, multi ne putem intreba, Care mai este sistemul de valori?

La ce se mai raporteaza valoarea, atunci cand aceeasi distinctie care este muncita cu sudoare, nopti nedormite, efort si surmenaj psihic accentuat, si multe alte compromisuri si lipsuri de catre unii oameni care s-au chinuit sa termine un liceu, se da si unora a caror singura calitate este aceea de a avea bani.bani destui incat sa cumpere o diploma de invatamant superior, recte facultate, de la un profesor corupt si bogat ori unul vai de mama lui de sarac, dar tot corupt.

Ce mai insemna sistemul de valori..care mai este referinta, etalonul acestuia?Caci , ca orice sistem, acesta trebuie sa aibe si un punct de reterinta.

Pai , va spun eu, care este sistemul de valori, care este punctul de referinta.Nu mai sunt cei cu adevarat inteligenti, si cei care au muncit pe drept sa castige acea diploma.

Valoarea la care se face raportarea este chiar baronul ala local, cu 3 diplome de facultate si 2 masterate.Ambele cumparate.pe bani. Grei.Si copilul lui cu inca pe atatea, cumparate tot de tac’su.La ei ne raportam astia care chiar stim despre ce e vorba in materiile pe care le-am facut in 4-5 ani de facultate…nu in 1-2 sau chiar niciunul…pe care nu i-au facut astia.

Si asa, daca e s-o luam pe aia dreapta, tot pentru astia o sa ajunga omul cinstit sa lucreze, asa ca ne-am lamurit care este etalonul sistemului de valori, asta…pentru cei care se il pierdusera in degringolada romaneasca actuala.

Pupici pe portofel

Ieri,in sfarsit,la capatul puterilor(rabdarii) am luat telefonul in mana si am scris 3 mesaje scurte si la obiect. Apoi,dupa bunul meu obicei mi-am inchis telefonul . Ma asigur astfel ca nu poate sa ma faca nimeni sa ma razgandesc,deoarece,pe moment devin sensibila )

In loc sa ma simt usurata azi dimineata cand m-am trezit,m-am simtit obosita si impovarata. Nu gasesc nicio explicatie logica. In mod rational,realizez ca am facut foarte bine,in sfarsit am reusit sa zic ce gandeam si am incheiat. Dar,pe de alta parte nu ma simt deloc asa. Si este ciudat …

La mine niciodata nu a existat cale de mijloc,eu nu prea stiu ce-i ala compromis. La mine ori e alba,ori e neagra ,niciodata gri. Si atunci,de ce am un sentiment din paleta gri,adica confuzia. Trebuia ori sa fiu usurata,ori nu. Dar sunt confuza,si am momente cand sunt ori asa,ori asa.

Inca o intrebare : de ce nu sunt normala cand vine vorba de relatii? Ma incanta,fluturasi,mesaje,zambete,dimineata plina de soare si dupa 1 zi sau max 2 luni ,nu mai pot sa stau. Nu mai rezist. Zilele incep sa semene cu pietre de moara,noptile prefer sa le dorm adanc,fara sa mai stiu de mine , si tot asa.

Sa zic ca de 3-4 ori pe an eu ma “indragostesc” si am simptomele insirate mai sus. Apai,e normal? Nu mi se pare. Dar in acelasi timp,nu ma pot controla,sau schimba. Toti pleaca optimisti dupa ce le spun de “ciudata” de langa ei,imi spun ca “eu nu sunt ca ceilalti,o sa vezi, nici n-o sa stii cand trece timpul” . Dar stiu…il numar..fiecare zi in parte..daca vrea sa ne vedem in fiecare zi ii spun “pai ieri n-am stat 5 (!!!) ore impreuna?” .

O singura data am fost altfel. Vara trecuta . Cred  ca a fost ceva la prima vedere. Nu stiam cum sa imi petrec mai mult timp cu el. Ajunsesem sa-l visez (ceea ce eu nu patesc niciodata,sa-mi visez actualul “iubit”), in fiecare zi ma trezeam cu zambetul pe buze,inainte de culcare nu imi mai creeam propriul “univers” ca sa ma trezesc fericita,eram deja. A durat 2 saptamani. Despartirea mi-a provocat cea mai acuta durere fizica,psihica si sufleteasca,care mi-a fost data sa traiesc vreodata. Mi-a luat mult timp sa invat sa nu mai plang noptile,dar niciodata nu au incetat sa mi se taie genunchii cand il vad.

Mi-am promis sa nu mai trec vreodata prin asa ceva. Oare atat de adanc mi-am infipt promisiunea in minte,incat acum automat resping o posibila apropiere. Acum,toate sunt obsesii. Iar la obsesii ajung,si cand ajung nu mai reprezinta interes. Ar fii trebuit sa fiu barbat,macar asa se justifica rolul de “vanator” pe care-l am .

Compromisul – dintre Iaşi şi Bucureşti am (re)ales acum un an, în căutarea răului cel mai puţin rău. Cam aşa cum încerci să nu îl alegi pe Vadim sau pe Becali şi alegi ce mai rămîne pe lîngă. Pentru că nu îmi permit mai mult, pentru că financiar nu am alte opţiuni.

După un an, realizez compromisul aproape absurd pe care trebuia să îl fac, precum mulţi alţii. Un compromis pe care nu-l regret, dar pe care mi-l asum deşi îl resimt acum la sfîrşit mai puternic.

Asta pentru că vizualizez:

Doi ani de facultate ca două ore interminabile într-o haltă unde trebuie să schimbi, aşteptînd trenul următor printre indivizi mai mult sau mai puţin dezgustători. Un tren spre viaţa trăită şi nu irosită printre cursuri goale, existente doar prin denumiri şi titluri. Într-o haltă mică eşti paralizat lîngă bagajul tău, cu biletul în mînă, perfect inutil pînă la sfîrşitul celor două ore ce se scurg ca într-o reluare cu încetinitorul.

Noroc de farmecul cîmpului, de umbra protectoare a vreunui stejar de-o seamă cu halta, de florile immortelles crescute prin puterea unor opinii sau impresii. Pe lîngă clădirea bolnavă de rugină şi inadecvare a haltei DJSC.

.

O haltă bîntuită de o secetă culturală, irigată iluzoriu de un festival de film francofon, de zîmbete transmise pe diferite lungimi de undă, de un concert grimus sau oricare altul demn de luat în seamă.

Nota Bene!-se scad concertele cu muzică eşuată, miros de campanie electorală şi ambiţii de ştampile pe buletine de vot.

Am ajuns în Bucureşti. Gara cea mai goală, mai plină de tristeţi. Răul despre care nici măcar nu mai pot spune dacă e mai rău, dar spre care fug mereu atunci cînd nu mai am unde fugi, chiar dacă nu ştiu să ducă undeva mai departe de atît. Sunt cobaiul din labirint care intuieşte pe aici bucata de caşcaval adulmecată.

imi “plac” oamenii care vorbesc de independenta si primul pas pe care-l fac e sa se casatoreasca… so fracking wrong… pentru mine 80% din populatia acestei lumi este ultradependenta…

dar inainte sa-mi prezint cazul… am fost si eu… asemenea ca si voi in acelasi Matrix… credeam ca am sa mor fara dragoste… ca am sa ajung pe strazi fara servici… ca cine stie ce alte prostii… va spun sincer… ca un spirit analitic, toata lumea este predispusa la aceleasi evenimnete… important este sa participi…

eu mi-am luat o pozitie de “dead man walking”… doresc sa am mobilitatea maxima de a face ceva… daca azi mi se nazareste sa plec… sa pot pleca… sa fug… sa zbor… sa pot sa-mi iau lumea in cap in orice secunda… sa n-am nimic ce sa ma retina… si intr-un final ce-ar putea sa ma retina?… in fine… in jurul acestor linii as trasa eu cu adevarat independenta… libertatea…

cel mai mult imi place sa ma aseaman cu un cal… care a scapat de sub robie si alearga din ce in ce mai salbatic peste tot… bine ca poti cadea si in cealalta extrema… sa alergi prea repede si sa te trezesti singur… dar depinde ce urmaresti…

imi vine sa iau pe oricine la palme daca as auzi gresit cuvintele “te iubesc”… habar n-aveti ce inseamna asta… sunteti o gramada de indragostiti care in stangacia lor se elibereaza uneori prea des prin aceasta sintagma…

“te iubesc” inseamna ca sunt gata sa ma fac rob emotiilor mele… sunt gata sa ma pierd daca nu sunt deja pierdut pentru tine… cand Fiul a coborat pe pamant… s-a facut liniste in cer, doar el si-a asumat sa ne iubeasca si sa plateasca pretul… pe care tu… ce stii tu despre pretul iubirii?
Ohhhhhhh… cat va doresc… inainte sa ajungeti macar atat de liberi ca si mine, sa puteti alege cu adevarat ceva, mintea voastra sa se poate exprima liber in fata oricarei persoane… si singurele compromisuri sa le faceti din motive de decenta, sau a nu face mai mult rau cu adevarul decat bine…

Va recomand printre altele cand mergeti la teatru sa vedeti orice interpretare a “Elixirul Dragostei”… la inceput… apare titrat ceva de genu: “Fericit este acel om care nu a cunoscut dragostea”…

Eu sunt cel mai nefericit om posibil, caci am cautat si am gasit dragoste… dar pretul… Doamne… ca l-as plati de mii de ori… pretul e mare… si atunci poate ca gresesc cerandu-va sa cunoasteti dragostea inainte sa spuneti din nou “te iubesc”… pentru ca nu v-as dori decat fericire…

Dar ce ma enerveaza cu adevarat… sunt reactiile astea in lant… orbirea… depdendenta… dragostea nu se consuma… dar daca voi nu o luati decat asa… o sa ajungeti obezi, bolnavi si din ce in ce mai tristi si depdenteti de cele mai efemere manisfestari ale ei… si atunci da… ma enervati… pentru ca eu caut si sustin minunea… si trebuie sa ma lupt constant cu voi cei care-o rupeti in bucati sau o jucati la doua zaruri….

Eu care sunt gata sa alerg in orice colt dupa ea… voi care o ascundeti in intuneric sub plapuma…

Si eu sunt bolnav… sunt bolnav fara ea… imi inec pasiunea in fiecare parfum care trece prea aproape… intre oricare doua picioare ale vruneia care ma poate privi in ochi… dar nu raman sa tin de cald in casa… nici sa impart prea multe mese…

Nu sunt aproape de ceea ce-mi doresc, dar sunt fericit ca stiu ce vreau…
Nu trebuie sa fie a mea, nu trebuie sa ma iubeasca, nici macar sa ma placa…
Pentru ca nu asta ar trebui sa schimbe ceva fata de ce simt pentru ea…
As vrea bineintels sa fiu mai aproape, sa o tin in brate, sa o sarut des…
Dar nu pentru a consuma dorinta, ci pentru ca asta m-ar face sa traiesc…

Darius_II

Tunete si fulgere! Tara-i nefericita si stresata si nervoasa… Stii sentimentul ala ca “lupti” intr-un razboi care nu e al tau? Ca intalnesti, intr-un anumit context, doar oameni cu care n-ai cum sa te intelegi? Ca iti dai viata peste cap sa faci lucruri in care nu mai crezi, ca te enervezi in fiecare moment din cauza unor persoane pe care, in alte conditii, n-ai da nici macar 2 lei?

Da, vorbesc de nefericire in cea mai simpla forma a ei – compromisul. Si totul incepe cu un “da, hai sa facem asta!”, apoi iti iei o mare teapa si ramai pe aceasi barca (barca ce pluteste in deriva si totusi are calatori ce spera sa ajunga la mal unde vor ei) cu oameni care nu au nimic in comun cu tine, care iti pervertesc planurile transformand “totul” intr-o “chestie” de care ti-e sila.

Si-atunci, de ce mama naibii, nu-mi iau jucariile si plec? Nu stiu. Pe de-o parte ma gandesc ca pe X si pe Y nu-i intereseaza ca eu ma simt ca naiba zilele astea, pe X si pe Y ii intereseaza ca o sa se-ntample “chestia”. Cand cineva spune <Tara o sa faca…>, pe ei nu-i intereseaza ca eu nu mai cred in acel lucru sau ca nici macar nu mi-am luat vreodata angajamentul ala ori ca “datele problemei” s-au schimbat in asa fel ca “vaca mea mov” e acum “capra lor verde”.

Cine stie, poate dragostea asta cu sila o sa se termine OK… desi ar fi o premiera.

Cat de departe esti dispus sa ajugi pentru a obtine ceva ?! Sunt sigur ca tu ai zice ca nu esti genu’ ala de persoana care sa faca compromisuri.Dar clar mai sunt unele persoane care face lucruri josnice pentru a obtine ce vor. Eu ma refer strict la ce am avzut azi. Era o pustoaica de clasa a noua, care se dadea in spectacol  in fata liceului,adica faze din alea de doi lei,gen ” Aoleuuuu ,morrrrr… chemati salvareaaaaa !!! ” Inainte sa tipati ca-s insensibil si toate alea … tipa facea asa pentru ca a luat “1″ in teza.Dudeeee .. eu care eram aproape sa raman olimpic, pentru ca nu-i asa am reusit sa trec in sfarsit la matematica,dupa multe ore de studiu intensiv si dupa multa milogeala.Oricum,asta a fost asa ca un off-topic.Ideea e ca pe mine tipa aia m-a dezgustat. Bai fato, nu faci asa daca iei “1″ in teza.De ce ?! Pentru ca nu-i nici-un profesor asa absurd sa-ti puna 1 si in catalog. Dar daca pe tine te mananca,si vrei sa copii si ca proasta te mai lasi si prinsa .. e partea a doua. Oricum .. nimeni de acolo nu o baga in seama … gardianu’ se uita la ea,asistenta medicala era plecata de muuult timp din liceu,profa de serviciu’ calma ” Heii,aduce`tii niste apa ca ii este rau! ” Mda … trist,din partea ei .. nu mi se pare ok sa faci asa dintr-o asemenea cauza.Si mai erau altii langa ea care cica o incurajau ” Lasa fa, ca nu-ti pune unu !” Bai .. deci tare incurajarea:)))

Sunt într-un moment de slăbiciune şi declar public că sunt în anumite momente un mare naiv…pe bune. Eu, în nemernicia mea, credeam că marea majoritate a românilor se înscriu în partide politice româneşti, sau în cazul nostru italiene, din anumite convingeri de ideologie, simpatie politică, apropiere culturală sau strict avantaje generale, de naţie sau comunitate. Aiurea…majoritatea românilor din Italia se înscriu şi-şi vând sufletul pentru o atenţie, o fotografie sau o promisiune fără nicio bază. Am curaj să afirm că majoritatea dintre noi ăştia din Italia suntem nişte profitori neruşinaţi.

De câteva luni am încercat, prin natura ocupaţiei mele extra, de ziarist, să observ comportamentul concetăţenilor mei în faţa propunerilor indecente ale politicienilor. Concluzia e clară: ne vindem sufletul şi onoarea şi prestigiul şi demnitatea la primul care se fotografiază cu noi sau ne bagă în seamă. Asta nu înseamnă că generalizez. Un exemplu ar fi Duţu Mihai, cu care am avut polemici destule şi cu care m-am “porcăit” în particular sau chiar în public, dar care pariez că s-a înscris în PD-L din convingere, nu din prostie. Dar el e excepţia care întăreşte regula. Fiind perioadă de campanie electorală atât la administrative cât şi pentru europarlamentare, am avut ocazia să intervievez câţiva români din Italia care s-au înscris în diferite partide politice româneşti sau italiene…concluzia e una: s-au băgat în politică nu din convingere, ci din interes…nu a contat ideologia, nu a contat că sunt la un partid care ne defavorizează pe noi “stranierii”, nu a contat că e de stânga sau de dreapat…a contat o cină “moka”…o aprobare pentru un magazin…o promisiune pentru un sediu, samd…suntem slabi şi uşor de manipulat, o spun cu riscul tuturor eventualelor repercursiuni ulterioare din partea celor despre care am scris sau cu care am vorbit (există şi excepţii desigur). Ne vindem foarte uşor, nu avem o ideologie specifică emigranţilor, nu suntem în măsură să analizăm concret şi corect actuala situaţie politică…şi asta dintr-un singur motiv: lipsa unităţii. Fiecare reacţionează individual, fără o pregătire, fără o cultură politică necesară, fără o strategie comună, eficientă şi studiată. Sunt convins că şi de data asta, din alegerile administrative nu vor ieşi rezultate pozitive…doar prin minune să avem primul consilier!

Eu, după cum mulţi mă cunosc, nu fac parte din vreo asociaţie sau partid politic…dar am convingerea că Forumul comunităţii româneşti de la Milano din 23-24 mai, poate fi o ocazie pentru a pune la punct multe lacune…mulţi ignoră acest eveniment şi greşesc…trebuie de văzut că un grup de persoane, fără interese personale, au făcut pe dracu’ în patru să găsească posibilităţile financiare şi logistice pentru a organiza acest eveniment…şi din câte îmi dau seama cu mari sacrificii…invitaţii sunt de marcă, chiar surprinzător de importanţi…proiecte se vor prezenta multe (vă asigur)…sediul ales e de mare clasă…prezenţa câtorva români de mare calitate, dar rămaşi anonimi, aproape ca sigură… faceţi tot posibilul să fiţi prezenţi…e o ocazie mare de a ne întâlni şi “pune ţara la cale”…sunt convins că prezenţa în comitetul de organizare a Simonei Farcaş, Daniel Grigoriu sau Ramonei Bădescu nu convine multora, dar ar trebui lăsat orgoliul la o parte şi pus în faţă interesul comunităţii…ce ziceţi, se poate?

…titlul unei carti, adresata unui agent STASI retrogradat in perioada comunista, pentru ca a indraznit sa simta !
Peroiada in care erau mutilate caractere… timpuri in care anumiti oameni cu inalta constiinta priveau sinuciderea ca alternativa – traiului tern plin de compromisuri !
”The lives of others”  un film tulburator despre vremurile din Germania de Est, in care erau monitorizate pana si gandurile !

Raeka

Traversam o perioada foarte grea…cel putin pentru unii . O perioada in care tre’ sa ne revizuim stilul de viata si sa limitam totul la minim.

Vom avea doua categorii de baza: stapani si sclavi!

Vei fi stapan sau sclav!?

Daca vei avea norocul si sansa sa fii stapan, cat de drastic vei putea fi!? Integritatea va disparea definitiv! ?Vei anihila complet omul din tine!?

Daca vei avea ghinionul sa fii sclav, cat de mult vei putea indura si pentru cat timp!? Iti vei putea pastra demnitatea!?

Pana unde esti dispus sa mergi pentru a’ti atinge scopul!? La ce anume poti renunta si pentru cata vreme!?

Se zice ca ajungi sa cunosti un om atunci cand e in saracie! A venit vremea sa aflam!

Prietenii ce rol vor avea!? Acum ai o justificare mai puternica pentru a’i tine aproape!?

Prieteniile false se vor raspandi ca si gripa la cei cu imunitatea scazuta!?

Cele mai mari compromisuri le’ai face in sfera profesionala sau in cea personala!?

In ciuda problemelor si a greutatilor, cat de drept te poti mentine!? Cat timp!?

 Important e ca atunci cand deviezi sa nu o faci pentru mult timp…

Totusi tre’ sa ne gasim sprijinul…pentru a putea ramane oameni!

Pana la urma dupa cum spunea si Henry Miller:

Raeka

Linişte.. asta e tot ce a mai rămas. Şi erau atâtea de spus, au rămas atâtea lucruri neterminate… Şi nici măcar nu mai ştiu de unde a pornit totul. Nu mai ştiu cine a lăsat-o să se stingă. Da, probabil că eu, pentru că sunt neîndemânatică şi overthinking.. Sau poate că tu, puţin imatur şi indecis.. De acum probabil că nici nu o să mai aflăm..

Ştii.. comunicarea asta e un lucru aşa ciudat.. Cred că animalele, în nonverbalitatea lor se înţeleg mult mai bine decât noi. Acolo e totul aşa clar.. Noi, din nou, complicăm totul. Totul e egoist în acţiunile noastre. Şi nu contează că la finalul lor am pierdut de fapt miza, atâta timp cât orgoliul nostru e intact. Ştim asta şi totuşi nu facem absolut nimic să remediem lucrurile. Sau lăsăm puţin de la noi şi ni se pare că am renunţat la atât de mult şi că am devenit atât de vulnerabili în ochii celorlalţi că ne luăm înapoi şi mai mult decât am dat, ca să devenim şi mai inabordabili.

Suntem o specie ciudată, noi.. Variabilitatea asta care ne caracterizează ne face existenţa deopotrivă mai plăcută şi mai dificilă. Mda, sunt altfel, eşti diferit. Tocmai asta te face mai atractiv în ochii mei. Cred că tot ce înseamnă mister mă fascinează. Îţi dai seama dacă eram toţi la fel? Păi ce mai eram noi atunci şi în ce fel de lume am fi trăit? Trebuie doar să învăţăm să mai facem şi compromisuri..

Din nou despre nereguli grave în protecţia copilului din România !

Şi totuşi se continuă cu hărţuirea şi sancţionarea repetată a persoanelor care denunţă aceste nereguli, aceasta pentru a se proteja orgolii, scaune, personaje ” de neînlocuit ” …

Ruşine să vă fie tuturor celor care vă complaceţi, minţiţi, tăinuiţi, vă compromiteţi chiar şi prin tăcere, consimţiţi a fi părtaşi la ticăloşii, faceţi orice numai ca să protejaţi imaginea NU a copiilor, ci, a instituţiilor, funcţiilor, unor ” personalităţi nemuritoare ”.

S-a întâmplat în Covasna …

Inspectoratul Judetean de Politie Covasna a inceput urmarirea penala impotriva directorului Centrului de Plasament din Intorsura Buzaului, pentru neglijenta in serviciu, dupa ce s-a descoperit ca un tanar de 17 ani din Centru ar fi intretinut raporturi sexuale cu minorii internati.

Purtatorul de cuvant al IJP, Andrea Buzsi, a declarat luni, corespondentului NewsIn, ca urmarirea penala a inceput atat in cazul directorului, pentru neglijenta in serviciu, cat si in cazul minorului de 17 ani, banuit de abuz sexual asupra minorilor. Potrivit aceleiasi surse, deocamdata raportul medicului legist nu este finalizat.

Directorul Directiei pentru protectia Copilului Covasna, Vass Maria, a declarat ca, in urma raportului preliminar al anchetei interne, au dispus desfacerea contractului de munca in cazul unui educator si diminuarea salariilor pentru restul educatorilor, cu 10%. Acest procent se scade si din salariul de baza si din sporurile directorului Centrului de Plasament, iar dupa analizarea rapoartelor finale se vor mai lua o serie de decizii.

Ancheta Politiei la Intorsura Buzaului a inceput in luna ianuarie, dupa ce politistul de proximitate din cadrul Politiei Orasului Intorsura Buzaului s-a sesizat cu privire la faptul ca un elev de 9 ani de la o scoala generala din oras, provenit din Centrul de Plasament din localitate, prezinta echimoze in zona fetei si declara ca a fost lovit de un tanar de 20 de ani, cazat in acelasi centru de plasament.

Potrivit IJP Covasna, in urma verificarilor efectuate de politisti din cadrul Serviciului de Investigatii Criminale si de la Politia Orasului Intorsura Buzaului s-a stabilit ca trei minori ocrotiti in centru, cu varstele de 8 si 9 ani, ar fi fost batuti de doi tineri, R. Mihai, de 20 de ani, si A.I., de 17 ani, institutionalizati in acelasi centru.

Extinderea cercetarilor a scos la iveala faptul ca existau indicii conform carora in luna septembrie anul trecut, A.I., de 17 ani, ar fi intretinut relatii sexuale cu patru minori cu varstele cuprinse intre 8 si 12 ani, ocrotiti in Centrul de Plasament din Intorsura Buzaului.

Sursa : www.ziare.com

” Să ţinem presa la distanţă ! ”

Regulamentele privind respectarea dreptului la imagine şi intimitate al copiilor instituţionalizaţi sunt destinate stopării anchetelor jurnalistice sau de orice fel ? Sunt aceste Regulamente destinate stopării unor denunţuri, sunt capac etanş ca să nu răsufle nimic , sunt instrument de intimidare, sunt ele oare ceea ce ar trebui a fi sau pretexte pentru protejarea imaginii unor persoane, funcţii, etc ?

SITE CJCS – …

Opinia publică va fi iar pe jar, ” analiştii ” vor sării blamând educatorii din sistem, toţi se vor arăta surprinşi, consternaţi apoi se vor lansa cu furie împroşcând cu invective tot ce mişcă-n sistem , ori, problema aici e, că-n sistem nu mişcă absolut nimic fără ştirea sau voia, consimtul conducerii iar cei ” neascultători ” care mişcă denunţând ororile din sistem sunt răstigniţi, timp în care opinia publică tace, verificări nu se fac, iar conducerile Consiliilor Judeţene protejează imaginea ” protecţiei copilului ”, integritatea averilor ” divelor ” şi ” prinţişorilor ” şi nicidecum nu viaţa, nu destinele, nu ceea ce ar trebui. Vorba bătrânilor, când va pricepe cineva în ţara asta amărâtă că : ” peştele de la cap se împute ” ?

Voi spune, voi denunţa, voi răcni până ce mă va auzi cineva, că nu e normal ceea ce se întâmplă în protecţia copilului, e strigător la cer , e sfidarea oricăror principii şi valori e …. spuneţi voi ce e, după ce veţi mai auzi şi despre alte cazuri, alte orori, alte mizerii ascunse sub preş, căci aşa înţelege conducerea oricărui Consiliu Judeţean să ia poziţie : protejând imaginea judeţului, cântându-i în strună câte unei Duuamne directoare, lăsând-o cu bună ştiinţă să-şi facă mendrele, să-şi etaleze muşchii, a se citi orgoliul, ba mai mult, ajutând-o …. Să vă dau exemplu concret !

Pentru ca nici o informaţie să nu răsufle în afara sistemului, se apelează la teorii frumos ambalate, şi care nu au nimic în comun cu realitatea, important rămâne să se protejeze imaginea, să fie totul ermetic închis, şi nicidecum să se ia măsuri concrete. Consiliile Judeţene aprobă cu ochii închişi Regulamentele privind respectarea dreptului la imagine şi intimitate al beneficiarilor ( copiii şi tinerii din sistem ), fără să pară a realiza că formularea lor e aberantă şi că se ajunge la situaţia ca legile invocate să se bată cap în cap cu legile ” omise ” cu bună ştiinţă. Astfel, deşi cei din interiorul sistemului ar fi firesc să fie primii care să sesizeze aspecte negative, nereguli, abuzuri, sunt legaţi la mâini de invocarea secretului confidenţialităţii !!! Mai mult, prin aprobarea acestor regulamente se vrea impunerea legii tăcerii, îngrădirea accesului presei, a oricăror mijloace mass media la informaţii şi se acordă exclusivitate în luarea deciziilor directorilor Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului . Va să zică, Zeii decid totul, absolut tot.

Nu ne referim la datele personale ale copiilor, la datele de identificare, ne referim la situaţii fără ieşire. Nu educatorii permit prezenţa yalelor pe uşile dormitoarelor, subliniez, chiar dacă se fac dubluri, pe timpul nopţii unuia i se pune de exemplu o pernă pe gură şi, o singură supraveghetoare nici nu poate bănui ce se poate întâmpla, sau, pe timpul zilei, geaba încearcă educatorul a intra într-un dormitor, dacă el, educatorul căruia i-a fost subminată autoritatea în faţa copiilor, educatorul care e hărţuit moral , educatorul care e înregistrat pe tel mobil şi filmat la sugestia unor adulţi ce nu au scrupule în niminicii, şi e oprit a verifica ce se întâmplă … acest educator nu va putea dovedi niciodată nimic, mai mult i se va îndesa pumnul în gură. Imaginea primează, nu ororile, nu viaţa, viaţa aşa cum e … nu ce s-ar putea îndrepta.

Citez din Regulamentul aberant şi aceasta deoarece aceste hârtii se aruncă angajatului spre a se semna, nimeni nu oferă lămuriri suplimentare, şi mai grav, nimeni nu oferă în scris nimic … se protejează ei pe .. ei, baronii, şefii …

Art. 5 În cazul în care informaţiile sunt solicitate de la persoane fizice care ocrotesc copii prin intermediul unei măsuri de protecţ ie, persoanele în cauză vor putea oferi datele solicitate numai cu avizul expres al directorului executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş -Severin, în condiţiile prevăzute la articolele precedente.

Ex . – De servici fiind, constaţi : un abuz, un furt, vrei să opreşti săvârşirea unei fapte cu repercursiuni grave, nu ai voie să apelezi serviciul 112, nu ai voie să mişti până ce nu ai undă verde de la directorul direcţiei cum că poţi da datele necesare, va să zică poliţia nu poate intervenii în timp util pentru că educatorului i se impune tăcere, poliţia dacă vrea date să aştepte avizul directorului, termenul de răspuns la cererea scrisă fiind de 5 zile, în acest timp …. Dumnezeu cu mila !

Art. 8 Furnizarea verbală a unor informaţii referitoare la situaţia copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie reprezintă un atribut exclusiv al directorului executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş -Severin, atribut care poate fi exercitat cu respectarea strictă a prevederilor prezentului regulament.

Să înţelegem, că acesta e şi un angajament ferm al directorului că va fi prezent şi la dispoziţia instituţiei renunţând la orele predate la universităţi de prin alte localităţi ? Vor primii educatorii tel. de servici, au certitudinea că li se va răspunde la apel în cazul în care situaţia o cere ? Mai precis, educatorul ce acoperire în scris are la o adică căci situaţiile sunt multe şi implică nişte explicaţii ori din rândurile mai sus citate nu reiese decât că se protejează imaginea cuiva, se pune un lacăt ! Adio acţiuni de prevenţie dar, educatorul e sancţionat … Să scrii teorii bazându-te pe nişte legi, pe altele evitându-le cu nonşalanţă e uşor.

Poate e bine să amintim că libertatea de acţiune a educatorului e îngrădită, că în centrele de ocrotire sunt mulţi tineri cu vârste până la 21 de ani, că nu există personal de pază şi protecţia în aceste instituţii, există gardieni la direcţii să apere conducerea, birourile să preîntâmpine atacarea, Doamne iartă-mă a vreunei ” dive ”, dar, acolo unde e nevoie şi e, nu există … Securitatea, siguraţa la locul de muncă, sănătatea angajatului în instituţiile de ocrotire nu este respectată !

” … vizitatorii vor avea acces în incinta serviciilor de profil numai dacă sunt însoţiţi, în permanenţă , de către reprezentantul desemnat de către directorul executiv al Direc iei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş – Severin. ”

Până acum lucrurile nu au stat deloc aşa, să dea bunul Dumnezeu măcar de aci înainte , deşi …

Deci nu vor mai fi sancţionaţi educatorii, pentru refuzul de a semna bilete de voie unor tineri , ce se deplasează în afara localităţii ceva zile la solicitarea unor cetăţeni din străinătate … îhîm …

” Realizarea unor materiale audio, video, scrise sau sub orice alt formă , în incinta serviciilor de specialitate vizitate sau cu privire la aceste servicii, se poate realiza numai cu acordul expres al directorului executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş -Severin.

Şi cine e ăla care să acorde acces presei, aşa-i, s-a mai pus un lacăt ! Oare de ce nu se pun zăbrele, botniţe, belciuge, paravane triple, ziduri de 5 m, peste tot, ca să se asigure lipsa de transparenţă şi implicit liniştea …. tăcere şi linişte, să nu răsufle nimic, dar, pozăm în îngeraşi, ” nu avem nimic de ascuns ” …

Persoanele fizice sau juridice care solicită informaţii sau doresc să realizeze materiale de orice natură , referitoare la situaţia copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie vor declara, în prealabil, pe proprie răspundere, că datele ori informaţiile care urmează a fi obţinute vor fi utilizate fără a aduce atingere imaginii şi dreptului la intimitate de care dispun copiii menţionaţi anterior.

Mda, deci şi tinerii care pot fi în situaţia de a fi abuzatori beneficiază de privilegiile confidenţialităţii, nimeni nu poate a-i opri căci, nu ai cum şi nu ai voie, dar, în cazul unei tragedii, a săvârşirii unei fapte, se cer probe, iar verba volant, scripta manet dar te binecuvântează cu eticheta de nebunie …

Şi dacă vor vorbi copii, tineri aruncaţi din sistem? Şi dacă tragedii precum în Covasna sunt mult mai numeroase şi-n mult mai multe locuri ? Şi dacă să zicem, ca exemplu, conducerea nu permite acces, nu avizează o anchetă, nu oferă informaţii, protejând vreo rudă , sau, ascunzând mizeriile tocmai pentru a proteja imaginea instituţiei, sistemului, necum să se implice să stopeze nişte nelegiuiri care există ?

În Covasna e trist, tragic, înfiorător tot ceea ce s-a întâmplat, dar, măcar s-a spart buba, s-a aflat, se vor lua nişte măsuri, se vor opri ororile, pentru că, iată, unor oameni le pasă şi, se pare că, în Covasna Consiliul Judeţean a lăsat IPJ Covasna să-şi facă datoria, nu s-a ” protejat imaginea instituţiei ” ci, probabil oameni cu suflet au înţeles că există nereguli în protecţia copilului şi că e benefic să se intervină pe problemă nu să se protejeze persoane, orgolii, ticăloşii, cum se practică-n alte părţi e important şi subliniez, organele de poliţie îşi fac datoria, nu ei ascund mizeriile, dimpotrivă, ar face mai mult, dar, iată aşa zise regulamente formulate în pripă fără să se ţină seama de foarte multe alte aspecte, ajung să fie piedică în demararea unor acţiuni !

Aceste regulamente formulate aberant, care nu ţin seama de tot ceea ce implică prea multa secretizare, paravan, instrument, numiţi-le cum doriţi, sunt de fapt şi o spun limpede, destinate şi enunţate în aşa fel încât nu au ca scop protejarea imaginii minorilor ci, intimidarea persoanelor ce ar denunţa nereguli, cu alte cuvinte oricine ar deschide gura ar răspunde penal, ( după părerea unora ) mizeriile vor fi şi mai bine îndesate sub preşuri ca să nu duhnească-n afară rahatul, abuzul de autoritate, de influenţă, va avea cale liberă, orice anchetă jurnalistică să fie stopată din faşă dar protejăm incompetenţa şi fumurile vreunei ” dive ”, ce contează că , în instituţiile de ocrotire, la fel ca şi pe stradă există abuzatori şi victime şi cine ştie ce, şi cine ştie câte …. important e să nu se dea satisfacţie cuiva, să se ascundă, să se pitească, să se etanşeze totul, să funcţioneze controlul absolut ! Să nu răsufle informaţiile în afară, să nu se poată dovedi nimic, asta primează, nicidecum nu există vreun gram de bunăvoinţă a se îndrepta ceva, e mai uşor să numeşti o persoană că e nebună, s-o acuzi de exagerare s-o supui la hărţuiri şi să-i transmiţi pe diverse căi ameninţări de tot felul, decât să te preocupe, pe tine aşa zisă protecţie a copilului aspecte cum ar fi : furtul, vagabondajul, frecventarea unor anturaje dubioase, consumul de alcool, posibilul abandon şcolar , abuzuri, etc.

Ce înseamnă ” atribut exclusiv al directorului ” … să va fi prezent nonstop şi peste tot pentru a ” furniza informaţii verbale ” ?

Şi uite aşa, şi-a rezolvat protecţia copilului cărăşeană ” problema arzătoare ”, bănuiţi cine era …. e limpede ce urmează, punerea-n practică a ameninţărilor de până acum, îndepărtarea din sistem a denunţătorilor şi cu asta, punct, linişte şi pace … ce contează dedesubturile, ce contează orice altceva …. Adevărat, ca la voi, la nima, ” sincere felicitări ” ! Numai că …. au omis că nu pot controla chiar tot, buba se va sparge, repet, cu sau fără cineva-n sistem şi principiul dominoului se va pune-n mişcare, să-i vedem … Păcat e că se-ntâmplă tragedii, lângă noi, dar se refuză a se vedea viaţa, aşa cum e … a se mişca un deget …. eu am încercat să nu fac valuri prea mari, să atrag atenţia, de luni … Dumnezeu cu mila !Sunt pregătită ! Pe mine, nu mă are nimeni la mână cu nimic !

Sibilla

Update :

Am observat pe site-ul oficial al ANPDC următorul aspect :

În structura instituţiei intră: Corpul de control, Compartimentul audit, Compartimentul presă, Direcţia de monitorizare, Serviciul Licenţiere, Direcţia economică, Compartimentul resurse umane, Biroul achiziţii publice, Compartimentul relaţii cu publicul, Serviciul afaceri europene şi relaţii internaţionale, Direcţia politici, strategii, Biroul Programe, Serviciul juridic şi contencios.
Există doua compartimente : Compartiment presă şi Compartiment relaţii cu publicul ! ANPDC nu are nici lacăte, nici interdicţii aberante de a impune Legea Tăcerii, se aude-n Caraş-Severin ?
Nicăieri, şi-am scormonit zeci de siteuri, ale Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului din întreaga ţară, am căutat şi pe alte surse, pe seiturile oficiale ale celorlalte Consilii Judeţene din ţară, nu am găsit o altă Hotărâre de aprobare a Regulamentului pentru respectarea dreptului la imagine şi intimitate a copiilor/tinerilor din instituţii , prcum premiera mondială aş zice … din, Caraş-Severin şi mă refer la formulările aberante de genul : ” se vor oferii date solicitate ( inclusiv in anchete ! ) numai cu avizul expres al directorului executiv al DGASPC ”, ” furnizarea verbală a unor informaţii … reprezintă atributul exclusiv al directorului executiv ”, ” realizarea materialelor scrise … numai cu acordul expres al directorului executiv ”, etc. etc. …. nicăieri în lume nu s-a procedat la impunerea Legii Tăcerii prin intermediul invocării unor pretexte de genul ” protejarea imaginii şi intimităţii copiilor ”, cu scop limpede de a opri din faşă demararea vreunei anchete de orice fel … numai şi numai în Caraş-Severin ! Dovada că e aşa, formularea acelui Regulament, o formulare aberantă, invocarea unor Legi cu omisiunea altora …. Căutând pe acele situri, am găsit însă : rapoartele de activitate şi rapoartele corpurilor de control, rubrica achiziţii publice, documente de interes public, accesul la informaţii de interes public, etc … va să zică, mai puţină secretizare, mai multa deschidere …. deci se poate si altfel, la noi, de ce nu şi nu şi nu ?

Este cunoscut scandalul dintre Dan Capatos şi Teo. Totul a început de când Capatos a s-a luat de ea pentru că şi-a pupat în fund fostul patron într-un interviu. Iată ce spune Capatos pe blogul său:

Teo îşi smulgea, jurnalistic vorbind, părul din cap, chinuită de remuşcările plecării din trustul Pro, îl idolatriza pe Adrian Sârbu, îl ridica la rangul de Dumnezeu pe pământ şi, într-un final apoteotic, se repezea la degetelele lui de la picioare, odinioară înveşmântate în imaculate şosete flauşate şi i le pupa mai ceva ca Madonna în clipul cu Iisus cel negru. Am spus atunci că ceva mai grotesc n-am citit în viaţa mea şi că nu înţeleg cum o personalitate precum Teo se poate apleca în acest mod, într-un adevărat limbo pe dos, de prea-slăvire a tătucului cu barbă din Pache Protopopescu.

I could not have said it better Chiar mi s-a părut jenantă Teo în acel moment. Nu e vorba aici că nu o apreciez pentru tot ceea ce a făcut ea în televiziune. Dar o dată ce ai plecat nu te mai uiţi înapoi, indiferent de cât de greu îţi este, şi în nici un caz nu te milogeşti, pentru că ea asta a făcut, îmi amintesc foarte clar că a zis că dacă Sârbu i-ar cere-o, s-ar întoarce imediat în ograda Pro Tv-ului. Se pare însă că ograda asta nu e pentru orice vită răzgândacă.

Iar acum Teo se lamentează că nu a salutat-o la un eveniment monden. Capatos zice că are martori cu care poate să demonstreze contrariul. Nu ştiu dacă sunt neapărat “lamentările penibile ale unui şomer” cât vaietele unei persoane care consideră că nu trebuie contrazisă, că trebuie aşezată pe un piedestal unde oamenii nu pot să o atingă prin remarci şi replici în contradictoriu, ci doar să fie atinşi de aura ei de divă a divertismentului. Ceva gen Mihaela Rădulescu, dacă vă sună cunoscut.

Capatos îi aminteşte lui Teo de vremurile ei ”valoroase”, în care şi salariul avea o valoare mare, şi invitaţii din emisiune cântau despre bani şi despre valoare:

Doamna Teo, dar de maneliştii scoşi din haznaua societăţii, spălaţi de dumneavoastră cu periuţa de dinţi şi promovaţi în emisiuni de maximă audienţă, nu ne mai spuneţi nimic?

Dar oare Capatos nu păcătuieşte cu aceste afirmaţii având în vedere că şi în emisiunea lui vin personaje precum Alina Plugaru, Tarky şi nu în ultimul rând slinoasa şi răpănoasa de Nikita? Faptul că o persoană nu are coloană vertebrală, da, e o chestiune de care poţi să te legi, dar Capatos ştie foarte bine că în industria divertismentului supravieţuirea înseamnă o luptă feroce în care este nevoie şi de compromisuri, precum nişte invitaţi cu care în mod normal nu ai vrea să împarţi aceeaşi stradă, darmite acelaşi studio sau canapea, indiferent că eşti sad sau ”Happy” about it.

Vazusem aseara o emisiune la Tv “rai, da buni” unde era o domnishoara [dpdv social, ca la cum se comporta nu mai e domnishoara de mult] care sustinea ca vrea sa fie celebra. A incercat sa cante o melodie live, si imi spuneam ca de mult nu am mai vazut pe cienva sa falsesze asa. Evident, moderatorul a executat-o rapid, a facut-o sa se simta oribil, dar ea avea o parere f buna despre ea. La un moment dat a intrebat-o daca ar fi dispusa sa se culce cu cineva pentru a avea succes si tipa a zis ca nu. In incheiere el i-a zis: “Nu conteaza ce compromisuri faci, conteaza doar sa reusesti”

Sunt putin sceptica. De fapt, nu-s de acord deloc. Daca ar fi sa mai dau un exemplu… O persoana care isi doreste sa fie populara, sa fie cunoscuta. Isi construieste o imagine reuseste sa atraga atentia, insa intervine ceva in viata ei si se pliaza pe imaginea construita cu multa truda. Mai exact ma refer la faptul ca in momentul in care toti te stiu cine esti si tu faci o greseala, cei din jur te vor cunoaste drept cel sau cea “care a facut asa” sau caruia “i s-a intamplat asta”. Cand vorbeam de compromis, in acest caz am vrut sa spun ca sunt si unii care fac anumite chestii doar ca sa le arate celor din jur ceva.

In alta ordine de idei vreau sa afirm faptul ca a face un compromis inseamna sa iti asumi un risc foarte mare. Uneori e bine alteori nu. Procentul e discutabil. Imi doresc sa nu fiu pusa in viata in situatia de a face un compromis prea mare pentru ca nu-mi place sa iau decizii.

Următoarea promisiune este una dintre promisiunile cele mai frumoase şi mai remarcante făcute de Dumnezeu Israelului, promisiune condiţionată de respectarea legământului încheiat de Dumnezeu cu aceştia, legământ condiţionat de ascultarea lor faţă de Legea lui Dumnezeu.

Exodul, 19:6 Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

Această promisiune s-a transferat poporului Noului Legământ, Bisericii şi noi, astăzi suntem preoţi ai lui Dumnezeu. Dumnezeu este acelaşi, cuvântul Lui este acelaşi şi această promisiune va transcende veacurile până va veni Domnul pe norii cerului.

1 Petru 2:5 Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Apocalipsa, 1:6 şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.

Este minunat să beneficiem de această promisiune însă întrebarea care se pune este aceasta: Ne comportăm noi ca nişte preoţi?

Arătăm noi prin trăirea noastră, prin îmbrăcămintea noastră, prin vorbele noastre, prin munca noastră că suntem o împărăţie de preoţi. Nu cumva am uitat acest lucru? Nu cumva suntem într-o criză de identitate şi am ajuns să ne batem joc de propria imagine prin toate compromisurile pe care le-am făcut cu vieţile noastre?

Să luăm un singur exemplu din ceea ce înseamnă să fii preot. Dumnezeu a dat următoarea lege preoţilor: să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ţi se descopere goliciunea înaintea Lui. Este o poruncă şi Dumnezeu nu tolera încălcarea ei, ba mai mult de atât nimeni nu ar fi îndrăznit să gândească ca ar putea s-o încalce. Frica de Dumnezeu străbătea inimile oamenilor!

Noi astăzi, creştinii contemporani ai secolului 21 spunem că aducem lui Dumnezeu jertfe vii, vieţile noastre închinate Lui, însă mă întreb: Este viaţa mea caracterizată de o atitudine plină de teamă în prezenţa lui DUmnezeu?

Mărturisim că avem intrare liberă în Locul Preasfânt, în prezenţa lui Dumnezeu, cum de ne permitem totuşi să venim oricum, să stăm oricum, să spunem ce vrem, să ne îmbrăcăm cum vrem în prezenţa Lui? Oare nu este aceasta o profanare şi necinstire a lui Dumnezeu care cheama cu strigăte pedeapsa lui Dumnezeu?

Am reuşit ce n-au reuşit ortodocşii să facă în 2000 de ani, am reuşit să desfiinţăm Biblia în folosul poftelor noastre, în folosul dorinţelor noastre de a ne identifica cu lumea şi să trăim cum ne trăsneşte fiecăruia prin cap.

Unde este reverenţa faţă de Dumnezeu? Unde este teama de Dumnezeu?

N-am rămas mirat să văd în biserici băieţi care urmăreau cu privirile goliciunile care se plimbă cu capetele goale prin biseicile noastre. Oare care va fi pedeapsa pentru astfel de profanări ale locului unde este chemat Numele Lui Dumnezeu?

Faci sau nu faci parte din împărăţie? Eşti sau nu eşti preot?

Dacă eşti, atunci, pentru Numele Sfânt al Lui Dumnezeu, tradu Scriptura cu viaţa ta.

Vreau să fie clar încă din prima idee, că nu scriu pentru faptul că sunt frustrat din cauza situaţiei pe care o voi prezenta, ci consider că merită să cunoaştem realitatea şi din alte perspective decât cele pe care le auzim în fiecare zi şi care fără să ne dăm seama ne influenţează modul de a gândi.

Poate că pe mulţi nu-i mai interesează astfel de subiecte şi s-au plictisit de felul îngust în care le abordez însă dacă există o singură persoană căreia îi va folosi, n-aş vrea să ştiu, dar mi-ar place să existe şi cu gândul acesta voi scrie ce am de gând să scriu.

Alt subiect fierbinte. Am spus şi într-un post anterior că am o dorinţă sinceră de a trata acest subiect şi nu urmăresc încătuşarea prin vorbe meşteşugite a cuiva.

1. Test. Un test pentru atunci când vă îmbrăcaţi, este acesta, (Paul Washer) – dacă îmbrăcămintea ta face că să coboare privirile (băieţilor de cele mai multe ori) celorlalţi de la faţă (care e oglindirea frumuseţii) spre alte părţi ale corpului, înseamnă că nu te-ai îmbrăcat după voia Lui Dumnezeu.

Sunt trei ipoteze care îmi vin acuma în minte: cele mai multe persoane nu sunt conştiente când se îmbracă stârnitor, unele se îmbracă înadins aşa pentru ca să stârnească priviri, iar alte persoane se îmbracă cum se îmbracă pentru că atât e ceea ce pot arăta (ori faţa nu e destul de frumoasă, ori au principii sărăcăcioase) Oricare dintre ele ar fi valabilă, Dumnezeu ne vrea sfinţi, ne vrea exemple şi vrea să facem totul pentru împărăţia lui, chiar luare de decizii minore în acest sens sau majore, după cum ni se cere.

2. Garanţie pentru haine. Dacă o fată nu se va îmbrăca cuviincios înainte de căsătorie, nimeni nu poate da garanţia că o va face după. Eu unul nu m-aş căsători cu o fată, cu care o mulţime de băieţi cu preacurvit în mintea lor cu ea (chiar dacă nu am de unde să ştiu lucrul acesta, dacă aş şti … n-aş face-o), şi care continuă să se îmbrace dacă nu provocator, cel puţin … cu intenţii (conştiente sau inconştiente). Cu cât te înnămoleşti într-o atitudine contrară Scripturii, îţi va deveni tot mai greu şi mai greu să renunţi la ea.

- femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială.

Multe dintre fete pot scăpa de această poruncă şi au şi scăpat parte din ele, prin faptul că nu se roagă, sau o fac foarte rar pe când Scriptura ne îndeamnă pe toţi să ne rugăm neîncetat, şi asta înseamnă că mereu trebuie să fie îmbrăcate (astăzi mai mult se dezbracă) … cu ruşine, nu voi pune nici o întrebare însă, atunci când vă îmbrăcaţi puneţi-vă întrebarea dacă sunteţi îmbrăcate cu ruşine.

3. Diavolul vrea să dezbrace. Atât în cazul băieţilor cât şi al fetelor, Diavolul vrea să ne dezbrace, şi în sens spiritual dar şi în sens fizic, şi o face foarte uşor atunci când ne compromitem în cele mai mici lucruri.

Dacă în lucrurile mici nu putem şi nu vrem să fim serioşi, nu vom putea niciodată să fim în cele mari, vom fi nişte eşecuri şi vom falimenta!

Poate vă aduceţi aminte de eliberarea pe care Domnul Isus o oferă îndrăcitului din Gadara despre care se spune că-şi avea locuinţa înaintea de a fi eliberat, în morminte, nu putea nimeni să treacă prin locurile pe care el le conlinda şi era mereu purtat de dracul prin pustie. Însă, lucrul care mi-a atras atenţia a fost şi realitatea faptului că umbla dezbrăcat, un lucru anormal de altfel.

- diavolul vrea să ne dezbrace de slava Lui Dumnezeu, şi aici este un sens spiritual, diavolul vrea să nimicească frumosul din noi, ceea ce ne face să semănăm cu Creatorul, tot ce ţine de gândirea şi comportamentul unui om.

- diavolul vrea să ne dezbrace … şi de haine. Poate sună comic pentru unii dintre voi şi credeţi că exagerez ori că sunt fanatic. Gândiţi-vă înainte de a mă cataloga care este realitatea, cei mai mulţi oameni sunt ispitiţi în domeniul sexual, prin faptul că privesc, şi ce poate fi mai tentant decât de a privi dezbrăcături, dezbrăcându-se, dezbrăcate ? Oare trăim pe altă planetă, în altă realitate?

15 Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.

Vai de cel prin care vine prilejul de păcătuire! A umbla fiind o ispită pentru alţii, de orice parte te-ai afla, nu vine din călăuzirea Duhului Sfânt! A fi nepăsător faţă de starea spirituală a celorlalţi oameni, nu dovedeşte o relaţie strânsă şi sinceră cu Domnul şi nici realitatea că am înţeles durerea Lui pentru oameni.

Nu scriu mai mult pentru că nu vreau să exagerez şi nici nu vreau să presupun că cunosc foarte multe despre sexul frumos/slab/feminin, ba chiar sunt neştiutor însă pot afirma câteva adevăruri clare bazându-mi gândirea, principiile şi afirmaţiile pe învăţătura Scripturilor.

Am scris acest post pentru că de la lucrurile acestea simple, cum ar fi în acest caz, îmbrăcatul inadecvat, pornesc o serie întreagă de procese  în viaţa unui băiat (nu-l categorisesc, au căzut testului acesta şi slujitori, oameni mari, oameni culţi, preşedinţi de state şi conducători unor mari religii). Şi procesele acestea, cum le-am numit aşa puţin mai plastic, sunt din categoria problemelor de natură sexuală care apar: preacurvie la nivelul minţii şi bineînţeles că se continuă nu în puţine cazuri în cele fizice. Statisticie cu privire la curviile în cadrul bisericilor sunt la fel de strigătoare la cer ca cele din afara bisericilor.

De aici mulţi continuă  cu păcatul masturbării, a pornografiei de care nu se scapă tocmai uşor, şi pentru mulţi acest lucru este un chin, este un iad însă aceşti tineri/oameni nu cunosc calea de a evada din această robie.

Mă înfior la gândul că mulţi dintre voi habar nu aveţi despre aşa ceva şi staţi uimiţi în faţa monitoarelor gândindu-vă de unde mi-au căzut aceste idei. Mă înfior când ştiu că voi care ar trebui să fiţi un exemplu, un ajutor moral şi spiritual pentru mulţi oameni de acest fel, sunteţi … ispite.

Vreau însă să provoc în sensul bun al cuvântului, pentru ca băieţii să cunoască (şi nu numai), care sunt lucrurile care din îmbrăcămintea băieţilor pot fi deranjante pentru fete, dacă există aşa ceva, bineînţeles.

Dumnezeu să aibă milă de noi

P.S. Mi-a venit extrem de greu să scriu aceste lucruri pentru că mulţi mă acuză de multe lucruri, însă am făcut-o.

Post reeditat, detalii aici

Post reeditat, detalii aici