Daca anul trecut nu am reusit sa trecem de preselectii, anul acesta am muncit mult si nu ne-am lasat pana nu am ajuns pe podium..un traseu.. nu tocmai dificil, dar obositor (practica, proiecte scoala, social life)..

Am rezolvat-o cu sportul.. i-am convins pe toti sa dea o tura in parc sau fuguta la sala..am dat si noi cateva ture..tutoriate, prezentari..si am “slabit” putin ..de informatie, idei mai mult sau mai putin stralucite (inclin spre mai mult )

Odata ajunsi in finala, am avut norocul de a lucra pe brieful oferit de ANAT..Treaba noastra a fost sa schimbam perceptia romanilor despre litoral…s-ar spune ca este greu de realizat asa ceva, daca nu chiar imposibil..teoretic, noi am reusit

Locul 3 : Hot Spots  ( e bine, luam mai mult..dar..daca nu luam nimic? )

Locul 2 : ta na na na…Involvee (eram sigura ca vor fi pe podium :p)

Si totusi, emotiile cresc,cresc..am avut o campanie buna, am muncit la ea, fetele au prezentat foarte bine [da, sunt mandra de echipa mea..lucram impreuna din primul an (cu exceptia Ioanei, care s-a adaptat ff bine ) si ne-am descurcat mereu- de ce nu am fi facut-o si acum?! ]…parca stiam ca o sa castigam (poate “de vina” a fost si feedbackul pozitiv oferit de toti cei care ne-au urmarit marti), dar in acelasi timp ne  gandeam ca.. daca nu urcam pe podium?..palpitatii, tremurici in toata regula

Si acum sa te tii

Castigatorii probei de Comunicare Institutionala sunt…

..Raul Pop (director general Recolamp, sponsorul probei) : -Hmm, nu stiu exact cum se citeste..

..in momentul ala am stiut ca noi suntem ..explozie pe randul Prchersilor..

..PRchersssssssssssssss…..

A fost un moment minunat ..Ne-am dorit foarte mult sa castigam..si am reusit : P

Multumim mult celor care ne-au sustinut.. de la parinti la prieteni/colegi de munca/ facultate ..

Fcrp-istilor, sunteti cei mai tari .. Va doresc la toti sa aveti colegi cum avem noi

Gata pentru moment..o sa revin cu poze

P.S. : Felicitari tuturor participantilor.. inclusiv celor care nu au trecut de preselectie..timpul nu e pierdut ( vorbim din proprie experienta )

Dacă nu aţi ajuns aseară, aici puteţi găsi înregistrarea prezentării noastre.

Recunoaştem, şi eu, şi Mădă, am avut emoţii când să urcăm pe scenă, ieri, la Palatul Parlamentului. Dar totul a fost bine când am început să prezentăm, mai ales că am avut ceva susţinători în sală.

Şi despre ce am vorbit? Despre litoralul românesc, despre cum am văzut noi că s-ar putea schimba percepţia internă asupra lui. Pe scurt: Marea Neagră prinde culoare!

Pe de o parte, lucrurile deja au început să se mişte pe litoral, dar sunt încă multe probleme care mai trebuie rezolvate, cum ar fi curăţenia, calitatea serviciilor, siguranţa, transportul, şi de aceea vom comunica în paralel, o dată către public, pentru a scoate în evidenţă multitudinea de evenimente şi posibilităţi de petrecere a timpului liber pe litoral, direcţie în care s-au realizat deja multe lucruri, şi o dată către furnizorii de servicii şi instituţiile care chiar ar putea să facă mai multe pe litoral pentru a face raportul “calitate-preţ” echitabil. Tacticile ni le-am împărţit pe extrasezon şi sezon, în ţară şi pe litoral.

Sperăm ca ideile noastre să fi plăcut nu doar publicului, care ne-a felicitat după prezentare, ci şi juriului.
Şi mai sperăm ca această campanie să fie implementată şi să vă facă să vedeţi altfel litoralul românesc.

Cam asta a fost cu bulinele colorate.

Eee, stiu ca vreti sa aflati ce e cu bulinele, nu?  ..Singura modalitate este sa veniti sa ne sustineti maine, incepand cu orele 15:00..Palatul Parlamentului, sala Nicolae Iorga ..

P.S.: Sa nu mai spuneti nimanui ca secretul va fi dezvaluit in timpul prezentarii (sshtt..ramane intre noi).. See you 

Mai avem timp până mâine la 16.00 pentru a termina prezentarea, cu cîteva zile înainte de a o susţine. Sperăm că orezul chinezesc pe care ni l-au promis Mădă şi Alex în seara asta ne va ajuta să punem la punct ultimele detalii ale campaniei.

Am vorbit mai devreme şi cu cei de la Praxis, erau cu toţii şi mai lucrau  la campania cerută de clientul lor, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Ne-am propus să dăm tot ce e mai bun din noi, şi ei la fel.

Ne-am întâlnit în fiecare zi în ultima perioadă, iar aseară am vorbit şi cu Traian Bădulescu, reprezentantul ANAT, despre ideile noastre, care par să-i fi plăcut.

Suntem pe ultima sută de metri…

Nu mai ştiu exact cine a spus-o. Ştiu că era cândva săptămâna trecută, pe la început, când tot făceam research şi descopeream noi şi noi probleme de pe litoralul nostru.

Am cercetat litoralul la faţa locului de 1 mai, am aplicat chestionare, am găsit şi nişte studii făcute de hotelieri, plus  articole din presă şi informaţii de la ANAT. Am vrut să facem şi un fel de “brand association” test, şi câteva persoane ne-au spus că asociază litoralul cu ideea de comunism. Pentru că infrastructura e veche şi multe lucruri nu sunt modernizate. Clădiri vechi,planuri ale orăşelelor făcute în stil comunist, betoane multe… Şi tot glumeam pe tema asta, spuneam că nu trebuie să promovăm ceva ce nu există, deci ar trebui să scoatem în evidenţă ce avem deja.. “Vino pe litoral.. noi te ducem în trecut!”

Dând gluma la o parte, am găsit destule probleme ale litoralului, atât în realitate, cât şi reflectate în percepţia publicului. Oamenii se plâng în primul rând de gradul de igienizare, apoi de preţurile mari şi de serviciile proaste. Şi problemele acestea chiar există. Noi nu putem schimba percepţia oamenilor despre litoral dacă litoralul nu se schimbă.

Ni s-a spus să transmitem ideea de accesibilitate, un raport “calitate-preţ” echitabil, alături de ideea de “spaţiu al distracţiei, al diversităţii posibilităţilor de petrecere a timpului liber”. OK, în partea a doua deja se mişcă lucrurile pe litoral. Dar revenind la raportul calitate-preţ: recunoaştem că nu e tocmai echitabil, de multe ori. Şi atunci, ne gândim să comunicăm în acest sens, dar către oamenii care pot creşte calitatea. Altfel spus: preţurile nu le putem scădea, dar dacă va creşte calitatea, deşi preţurile rămân la fel de mari, raportul ar fi mult mai bun.

Asta pentru că suntem convinşi că nu putem vinde mere stricate, ambalate frumos. Aşa că strategia noastră va încerca să vândă mere mai bune, într-o pungă transparentă.

Cred că cel mai important lucru pe care am început să-l învăţ în facultate e munca în echipă. FCRP-ul te forţează să colaborezi. Echipa mea preferată este, întâmplător, cea de la primul proiect din facultate. O echipă foarte bună, care încă rezistă în aceeaşi formulă. Ne-am numit, la început, Funky Jungle. Ne-am adunat pentru că ne înţelegeam bine, pe când încă nici nu ne cunoşteam toţi colegii. Marele noroc a fost că ne completam şi când lucram, eram toţi foarte  ambiţioşi şi împărtăşeam aceeaşi viziune. Dar a venit momentul în care am vrut să ne testăm, ca echipă, şi în afara facultăţii, mai exact la Olimpiadele Comunicării. Şi aşa s-a născut PRchers.

Am participat, anul trecut, la proba de PR. Anul acesta, am acumulat mai multă experienţă şi am zis că suntem gata pentru o provocare şi mai mare: proba de Comunicare Instituţională. Brieful pentru preselecţii ne cerea să facem, pentru Ministerul Sănătăţii Publice, o campanie prin care să convingem angajaţii din centrele urbane mari ce lucrează în domenii de activitate intelectuală, să facă sport. Am îmbinat tacticile din advertising, PR, comunicare on-line şi marketing direct în încercarea de a schimba o atitudine şi un stil de viaţă.

Pentru acest lucru am abordat, în paralel, tactici cu efecte pe termen scurt -”bombardarea” cu mesaje- şi  tactici cu efecte pe termen lung, care nu par să fie atât de eficiente pe moment, dar, în timp, au impact mult mai mare decât cele cu efecte imediate. O mentalitate se schimbă în timp, cu un efort susţinut. Mesajele ni le-am îndreptat, vizând beneficii diferite aduse de sport (în funcţie de interesul fiecărui destinatar) atât către angajaţi, cât şi către managerii lor. Pe manageri încercam să îi convingem să promoveze sportul în companiile lor, conştienţi fiind de importanţa acestuia pentru cultura organizaţională şi productivitate, iar angajaţilor le-am evidenţiat beneficiile personale, vizându-le stima de sine şi nu aducându-le în atenţie ceea ce ştiau deja: că sportul înseamnă sănătate. De ce? “Gulerele albe” sunt suficient de inteligente să ştie că sedentarismul are n efecte negative, dar se complac în situaţie, neglijându-şi condiţia fizică. Şi atunci au nevoie de un call to action care să le apară că porneşte, cumva, chiar de la ei.

Am lucrat mult la campanie. Am gândit-o în detaliu, şi la sfârşit am fost foarte mulţumiţi. Şi, ca răsplată, am fost selectaţi printre cele 11 echipe finaliste.

Ce înseamnă Finala Olimpiadelor Comunicării? Înseamnă că vom primi un brief pentru o campanie de informare sau socială de la un client real -  o instituţie – şi că vom prezenta rezultatul final la Palatul Parlamentului, în faţa celor mai mari personalităţi din domeniu.

Joi vom afla ce client avem, şi vom primi brieful. Ştiu că ne aşteaptă, din nou, multă muncă. Dar ştiu că fac ceea ce îmi place, exersând rolul pe care vreau să îl joc mai târziu, acela de strateg. Şi am încredere în noi, pentru că ştiu ce putem.

Bine ..m-ati prins..inca nu fac ..

Dar pot spune ca in cazul echipei noastre strategia  a dat roade ..dovada ? .. incepand de  saptamana viitoare,  aici subsemnata, Mirunik  si don’soara Madlene merg la sala ..si cum parcul e la 2 minute de scara, m-am gandit ca poate ar fi placut/sanatos sa-mi incep ziua cu nitel jogg..va tine si pe voi? :p [ mentionez ca am mai corupt cateva persoane din jurul meu ]

Sa recapitulam : sport [...] sport ..asa ca hai sa dam o tura [pe jos, cu bicicleta, cu rolele- fiecare dupa posibilitati - dar nu cu masina ]

Dupa cum anunta si Miru intr-un post anterior, anul acesta am hotarat sa trecem la un alt nivel :  am renuntat la proba de PR [ nu pentru ca nu ne-ar fi tot draga] si am ales sa participam la Comunicare institutionala .

De ce am schimbat macazul? In primul rand pentru ca vrem sa punem in practica si notiunile de teorie acumulate in timpul [ or not] cursurilor de advertising, marketing , online..Si de ce sa nu recunoastem, tema de preselectie de la Com institutionala ni s-a parut mai incitanta, mai dificila ..ca deh e greu sa convingi “gulerele albe” sa faca sport..

Si mai greu  a fost sa lucram..intrucat deadline-ul s-a suprapus cu un altul, timpul pe care ar fi trebuit sa-l acordam brief-ului s-a injumatatit..dar cine spune ca noaptea nu se lucreaza bine? ..Mai pe la Miru, mai pe la Mada, ba si un Alex [eu am sarit din schema anul acesta; la mine ne reunim pt brief-ul final ...uneori nu strica sa fii optimist ], mai o conferinta, una [2, 3,..] ciocolatele ..chiar si in curtea scolii..sa nu uitam nici parcul ..[consider necesar sa mentionam toti partenerii  care ne-au gazduit pe timpul creatiei ]

Intr-un final, ne-a iesit pasenta.. ..a fost mai greu sa ne exprimam in 4000 de cuvinte, dar Miru a reusit performanta ..

..si am realizat [again] cat de placut este sa lucram impreuna..atat de diferiti si totusi ne completam atat de bine..amazing :*

Cel mai aşteptat concurs din domeniu se apropie şi, bineînţeles, PRcherii nu pot lipsi. Mai este aproape o săptămână până la înscrierea la Olimpiadele Comunicării, şi ne-am zis că ar fi timpul să ne punem serios pe treabă, pentru că suntem puşi pe fapte mari.

Anul acesta, au intervenit câteva schimbări: din păcate, Flori nu va mai putea participa pentru că va fi plecată în timpul interviurilor, aşa că am primit-o în echipă pe Ioana Cucu, colegă cu noi la facultate, căreia urmează să îi dăm botezul de proaspătă PRcheriţă:).

Ne-am gândit să trecem la o provocare mai mare ediţia aceasta. Cel puţin aşa vedem noi proba de Comunicare Instituţională. Mai mult decât la PR, aici vom putea folosi şi tactici din advertising, comunicare online sau marketing direct. Este o provocare mai mare pentru că vizează schimbări de substanţă, ce ţin de comportamente sociale, adânc înrădăcinate în stilul de viaţă al oamenilor.

A trecut un an de la ediţia trecută, an în care în care am acumulat experienţă, nu doar în PR, ci şi în Advertising, şi suntem gata să mergem mai departe şi să ne testăm cunoştinţele şi aptitudinile. Iar Olimpiadele Comunicării sunt cel mai bun teren pentru noi.

Cu toţii venim cu forţe proaspete de la NexT, festival internaţional de scurt şi mediu metraj, unde am fost bravi voluntari, am muncit mult dar am văzut şi filme bune, gândindu-ne, în acelaşi timp, cum să-i facem pe angajaţi să alerge mai mult la proba de Comunicare Instituţională…

Iata ca a venit vremea sa scriu, din nou, despre un proiect foarte drag mie: Olimpiadele Comunicarii. Este un proiect din care am facut parte in editiile din 2006, 2007 si 2008, fie ca participant, fie ca parte din echipa de organizare. Despre ce au insemnat Olimpiadele pentru mine, am mai scris aici.

Si chiar daca anul acesta stau deoparte, urmaresc toate noutatile legate de Olimpiade.

Inscrierile au inceput deja si dureaza pana pe 16 aprile. Si, la fel ca in 2007 si 2008, evenimentul va avea loc la Palatul Parlamentului. Superba vederea spre Bulevardul Unirii. Mai ales de la balcon

Imi plac mult temele de preselectie, sunt actuale si foarte challenging. In special cea de la Comunicare Politica. Aviz colegilor mei de la masterul de Marketing Politic

Comunicare Institutionala: “Campanie care sa-i convinga pe angajatii romani sa faca mai mult sport”.

Advertising: “Campanie care sa-i convinga pe consumatori sa cumpere produse fabricate in Romania, in defavoarea celor din import”.

Comunicare Politica: “Campanie prin care electoratul roman sa fie convins sa voteze, in cadrul unui Referendum, pentru schimbarea formei de republica, fie intr-una Prezidentiala, fie intr-una Parlamentara (la alegerea echipei)”.

Relatii Publice: “Campanie care sa incurajeze populatia sa recicleze deseurile provenite de la echipamentele electronice (DEEE)”.

Tot ce trebuie sa stii despre inscriere si participare in pagina Concurs.

Si anul acesta, Juriul Olimpiadelor este alcatuit din peste 70 de profesionisti din domeniul comunicarii. M-am bucurat sa vad, pe langa partenerii traditionali ai Olimpiadelor, si cateva nume “proaspete” din industrie, cum ar fi Petrisor Obae (Pagina de Media) sau Diana Dragomir (Inpolitics).

Last but not least, as vrea sa le urez Roxanei, lui Dragos Dehelean, lui Dragos Tuta si intregii echipe Olimpiadelor mult spor si succes! Sa stiti ca vin si eu la conferinte si la party. Ne vedem acolo

Subiectul dezbătut aseară la “Ora de ştiri” a fost dacă Academia Română ar trebui sau nu să se preocupe de imagine…Unul dintre argumentele posibile în favoarea lipsei de preocupare pentru imagine este că “Academia se ocupă de lucruri serioase” şi nu are timp de media, care în ultima vreme caută doar “spectacolul” şi aspecte superficiale. Alt argument posibil ar fi că nivelul preocupărilor cercetătorilor aflaţi în cele peste 60 de institute este mult peste nivelul de înţelegere al cetăţenilor şi nu au cum să facă joncţiunea în spaţiul comunicării. Un alt argument posibil este că imaginea este o tendinţă recentă şi este apanajul firmelor şi agenţiilor de RP cu care Academia nu are nimic în comun. În fine, un alt argument este că ştiinţa şi cultura nu mai sunt valori centrale în spaţiul public şi ca atare nu merită efortul de a comunica, în asemenea condiţii.

Aceste “argumente contra” au fost atinse în dezbaterea de aseară, la care reprezentantul Academiei nu s-a prezentat, fără nici o explicaţie (în stilul binecunoscut al instituţiilor româneşti). Le-am reluat pentru că mi se pare de interes o sistematizare a lor pentru cei care urmăresc comunicarea instituţională. Să vedem în continuare cum se poate răspunde la elementele de mai sus.

a) Activitatea oricărei instituţii este de interes public. Oricât de specifică ar fi activitatea ei, instituţia respectivă ar trebui să se considere “obligată să comunice” pentru că existenţa ei este asigurată de către stat. Prin “obligată să comunice” înţeleg (1) existenţa unui director de comunicare/reprezentant al instituţiei în probleme de comunicare publică şi (2) prezenţa în emisiunile TVR care este televiziunea publică, ori de câte ori există solicitări.

b) Nivelul de informare şi de înţelegere al audienţei este o problemă în orice demers de comunicare publică. Aceasta nu este insă suficient pentru ca o instituţie să renunţe la comunicare. Conţinuturile se pot adapta şi prezenta adecvat pentru nivelul receptorilor, pentru asta există ştiinţa comunicării.

c) Preocuparea pentru imagine este într-adevăr recentă, ceea ce nu înseamnă că este o preocupare frivolă sau numai sfera privată ar trebui să o îmbrăţişeze. Orice organizaţie/instituţie ar trebui să considere comunicarea ca o variabilă importantă pentru realizarea misiunii ei (bineînţeles, am ar fi valabil dacă instituţiile româneşti s-ar întreba care este misiunea lor). Eventual se poate reformula “preocuparea pentru imagine” (care la limită poate să pară superficial) în “preocuparea pentru comunicare”. Imaginea nu este decât rezultatul comunicării organizaţionale: dacă este negativă înseamnă că şi calitatea comunicării a fost slabă.

d) Instituţiile sunt responsabile de menţinerea culturii şi ştiinţei la periferia spaţiului valoric românesc. Este adevărat că au fost alţi factori din evoluţia economico-socială care au avut rolul major în această configurare anormală a valorilor, dar instituţiile au avut o atitudine pasivă faţă de aceste tendinţe. Chiar şi în situaţia actuală, instituţiile ar putea adopta un rol activ care să contribuie pe termen mediu la restructurarea valorică.

În fine, să observăm că într-adevăr imaginea Academiei este neconformă cu realitatea. Eticheta de “dinozauri” (aplicată în mod stereotip de publicul larg în urma lipsei de comunicare despre care vorbeam) corespunde generaţiei în vârstă, o generaţie necesară în asemenea instituţie. Lângă această generaţie există în institutele menţionate o generaţie de vârstă medie şi una de vârstă tânără, ambele dinamice şi competente (am văzut reprezentanţi ai ei la conferinţe, iar colegul meu Andrei este cercetător la unul din institutele Academiei). Nu numai că activitatea lor ştiinţifică este remarcabilă, dar organizaţiile respective au învăţat să câştige fonduri de cercetare şi supravieţuiască din resurse proprii (nu mai sunt acele structuri osificate din perioada comunistă, aşa cum publicul larg încă le percepe). Deci avem situaţia “realitate pozitivă, imagine negativă” dar cum într-adevăr subiectul este periferic pentru media şi sfera publică, e greu de crezut că se va trece curând dintr-un cadran în altul…

]]>