Va promiteam intr-un post anterior ca am sa va mai povestesc ce am mai facut prin Bucuresti weekend-ul trecut. Ei bine m-am dus sa vad si eu “mandria lui Ceausescu” si anume Casa Poporului.

*sursa aici

Desi mi-am petrecut cativa ani prin capitala nu am apucat sa vad mandria nationala. Ce va pot spune este ca merita chiar este majestoasa si are o frumusete aparte (poate cumva legata de dimensiunile sale megalomanice) – asta lasand deoparte ce simbolizeaza ea si, deasemeni, ignorand scopul pentru care a fost construita.

Ca sa fiu sincer eu nu am vizitat-o din aceleasi motive pentru care mai nimeni dintre romani nu se duc sa o viziteze: fiindca reprezinta un om (un sistem, o perioada) pe care multi dintre noi l-am detestat si hulit. Casa Poporului nu este pentru romani cea mai grea cladire din lume, nici a doua cladire din lume dupa Pentagon si nici macar un lucru asupra caruia sa privim cu mandrie (nu de alta proiect romaneasc, materiale romanesti, sudoare romaneasca si banii romanilor) ci mai degraba este un lucru de care ne este “rusine”.

Vorbind cu ghizii am aflat ca cea mai mare parte a vizitatorilor nu sunt romani, ca sunt multi straini ce vin in Romania doar pentru a vizita Casa Poporului (ce acum gazduieste atat Parlamentul Romaniei cat si Muzeul de Arta Contemporana, precum si un Muzeu al Costumelor Populare) venind deja cu “lectia invatata”. Acest lucru l-am constatat si eu, in timp ce grupurile de romani nu erau mai mari de 8-10 persoane, cele de straini depaseau 20-25.

Sincer cred ca ne este rusine de acest simbol, ne ferim sa ni-l apropriem ca fiind al nostru. Pentru noi nu este altceva decat imaginea unui dictator, reflexia dusa la extrem a viziunilor unui om: Nicolae Ceausescu, si poate chiar mai mult: amintire vie a ceea ce am urat cel mai mult, comunismul. Si totusi pierdem ceva din vedere: desi credem ca el este un palat construit pentru a-i servi lui Ceausescu drept resedinta imparateasca, aceasta credinta este complet falsa, caci ea a fost construita pentru a gazdui “Romania” de catre romani si pentru romani. Mai exact, viziunea lui Ceausescu era aceea de a avea toate “puterile statului” sub un singur acoperis; si comunist nu era doar el, ci printr-un joc al destinului  “comunisti” eram cu totii, caci vrand nevrand cu totii ne aflam sub “valul rosu”.

Epoca Ceausescu a disparut, in locul ei a aparut democratia, planificarea cincinala a fost inlocuita de piata libera, 20 de ani au trecut si noi totusi nu putem sa trecem peste mentalitatea noastra prejudicioasa si re-negatoare. Chiar nu putem sa acceptam ca acest colos de marmura este al nostru, chiar nu putem sa ne promovam si noi anumite simboluri nationale ?!?

Acceptarea existentei Casei Poporului / Palatului Parlamentului ca punct de reper pe harta turistica a Romaniei nu implica nicio afinitate fata de vreun sistem politic, cum nu implica cu necesitate nutrirea unui sentiment de “dor si jale” fata de Ceausesti. Faptul ca acceptam existenta Castelului Peles (care apropos nu mai este al nostru) implica cumva ca toti suntem regalisti?!? Implica faptul ca toti bunicii si strabunicii nostrii au fost impacati cu existenta regalitatii pe plaiuri romanesti?!? Pot sa bag mana in foc unora li s-a parut poate la fel de nefast pentru ei si pentru Romania, ca si comunismul; si totusi ne mandrim cu el.

Intr-o societate romaneasca ce duce lipsa de valori, de simboluri, de motive de mandrie, nu vad de ce nu putem sa acceptam acest “bun national” ca fiind al nostru si sa ne mandrim cu el, asa cum este: mare, urat, rece, comunist, megalomanic, gigantesc, Ceausist, alb, din marmura, imens s.a.m.d.

Eu ca sa fiu sincer pana la capat am avut o tresarire de emotie combinata cu uimire si mandrie atunci cand am intrat in aceasta cladire, spunandu-mi in minte ca mai avem si altceva cu ce ne mandri decat cu saracia, rromii, hotiile, gropile din asfalt, carutele de pe drumuri, trafic de femei si alte lucruri pentru care suntem cunoscuti in tot Occidentul.

]]> http://necenzuratul.wordpress.com/2009/11/14/lectia-de-istoriecomunismul/ Sat, 14 Nov 2009 11:11:51 +0000 necenzuratul http://necenzuratul.wordpress.com/2009/11/14/lectia-de-istoriecomunismul/

Haideti sa va vorbesc ceva despre istorie ,preferata mea.Astazi am sa vorbesc despre Comunism.

Comunismul a aparut in Rusia in 1917 dupa lovitura de stat bolsevica,si se intalneste in timpul lui Stalin(1928-1953).Are la baza o ideologie de clasa,considerand proletariatul clasa progresivista.

Comunismul urmarea construirea societatii socialiste in care scop urma sa distruga lumea burgheza .Spre deosebire de nazism ,comunistii isi propun schimbarea societatii dar nu in mod fatis adica pe fata ci in mod disimulat,ei afirma idealuri umane general valabile cum ar fi libertatea,egalitatea,actionanad de fapt impotriva acestora.

Instaurarea comunismului in Romania s-a efectuat in patru etape toate aflandu-se bineinteles sub controlul total al sovieticilor:

-impunerea guvernului condus de Petru Groza controlat de PCR in 1945

-falsificarea alegerilor in favoarea comunistilor in noiembrie 1946

-dizolvarea membrilor partidului national taranesc PNT si procesul liderilor sai (inscenarea de la Tamadau)

-si ultima a fost abdicarea silita a regelui Mihai in 1947

Cam atat despre comunim mai sunt foarte multe de zis dar eu v-am facut doar o prezentare.

“Unde-i cazul?” “Nu e fişa?” de-a vaţi-ascunselea cu cazul morţii misterioase a Episcopului Dorimedont.

Citat: “Originalul fişei medicale, scris pe hârtie, a Episcopului Dorimedont (Cecan) a dispărut din Biroul de statistică şi arhivă al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie (INN) din Chişinău, a declarat acum două săptămâni Ozea Rusu, directorul general al INN. Este vorba despre actul solicitat insistent, timp de aproape doi ani, de către rudele regretatului, pe care dl Rusu refuza să-l elibereze.” Preluat de CLICK AICI

În Basarabie sunt tensiuni încă din anul 1992, când basarabenii au dorit să se unească cu România, dar fostul preşedinte Ion Iliescu nu a acceptat aceasta. În Basarabia, după cum aţi văzut, anul acesta au fost diferite manifestaţii revoluţionare împotriva guvernului comunist din republica Moldova. Poporul nu mai vrea dictatură, văzând că alte state au ieşit de mult din foamete, iar conducerea rusească bolşevică îi ţine pe loc, în sărăcie şi-n foamete, depinzând de comunişti, nu de propriile forţe. Ei sunt un stat românesc furat de ruşi pe vremea celui de-al doilea război mondial, cum a fost furat şi tezaurul României şi este ţinut cu forţa la Moscova.

Episcopul Dorimedont era un arhiereu din Sinodul condus de Patriarhia Moscovei, în partea Republicii Moldove. El era Episcopul de Edineţ şi Briceni. S-a făcut cunoscut în inimile multora ca un adevărat patriot român şi trăitor al Ortodoxiei româneşti. A predat în limba română, a slujit în limba poporului român-basarabean, a construit institute teologice cu predare în limba română, ceea ce aatras nemulţumirile Patriarhiei Moscovei. Dar, pentru că era iubit prea mult de popor, nu au avut cum să-l înlăture. Cu toate acestea, s-a găsit soluţia exactă, deşi necreştină. Într-o zi, Episcopul Dorimedont a fost chemat la hramul mănăstirii Călărăşeuca. Acesta era ultimul moment prin care comuniştii îl înlăturau pe Episcopul Dorimedont. Au fost scoase indicatoarele de pe şoseaua Donduşeni-Otaci, la locul cu pricina. Într-o curbă deosebit de periculoasă, şoferul a pierdut controlul volanului, a derapat şi aşa s-a produs cutremurătorul accident. Episcopul Dorimedont şi-a pierdut viaţa, mutându-se la Domnul în ziua de 5 Decembrie 2006. Aceasta a fost neiertătoarea soartă a Episcopului Dorimedont cecan pentru faptul că a iubit patria românească şi Credinţa Strămoşească.

Sfintele Moaşte ale Mucenicului Episcop Dorimedont.

După ce familia a sesizat aceste nereguli şi dubii din cazul morţii episcopului Dorimedont, au cerut fişa de la medicul care a examinat trupul Arhiereului. Acesta nu a dat nimic timp îndelungat. După o oarecare vreme, bolşevicii au găsit o altă soluţie pentru a se spăla pe mâini de cazul asasinării Episcopului Dorimedont Cecan: “Originalul fişei medicale, scris pe hârtie, a Episcopului Dorimedont (Cecan) a dispărut din Biroul de statistică şi arhivă al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie (INN) din Chişinău, a declarat acum două săptămâni Ozea Rusu, directorul general al INN. Este vorba despre actul solicitat insistent, timp de aproape doi ani, de către rudele regretatului, pe care dl Rusu refuza să-l elibereze.” Preluat de CLICK AICI

Articol semnat de Ieromonah Veniamin Ilie

Generalul Rogojan continua dezvaluirile din ZIUA cu episodul decembrie 1989 si povesteste cum seful Armatei, generalul Militaru, executa ordinele ambasadorului URSS

Continuam publicarea senzationalului interviu pe care generalul (r.) Aurel Rogojan, fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, seful Departamentului Securitatii Statului, l-a acordat Ziarului Ziua. Generalul Rogojan dezvaluie unele momente cheie petrecute in timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Potrivit acestuia, Securitatea stia ca Ceausescu urma sa fie inlaturat de la putere. El afirma ca anumite evenimente din decembrie 1989 s-au facut sub stricta indrumare a unor puteri straine. Printre acestea, rolul cel mai important l-a jucat fosta URSS. Din punctul de vedere al celui care a lucrat in fostul DSS, dar si in noul SRI, indiferent de miscarile care au loc pe scena politica, serviciile secrete isi vad de treaba. Depinde numai cum si in beneficiul cui folosesc informatiile. Generalul Rogojan spune ca multe evenimente nefericite petrecute dupa 1989 s-au declansat din cauza celor care in decembrie 1989 nu reusisera sa vina si ei la putere. In episodul urmator, Rogojan se va referi la agentii de influenta ai serviciilor de informatii romanesti si straine care actioneaza in Romania.

Teama de revolutie a generat diversiunea teroristilor

Puteti comenta pe scurt momentul decembrie 1989 din punctul de vedere al ofiterului de informatii care se aflase la cabinetul generalului Iulian Vlad. A fost o revolutie in adevaratul sens al cuvantului sau…? Cum ati perceput dumneavoastra perioada respectiva?

Evenimentele din decembrie 1989 erau mai demult… anuntate. Traiam foarte intens o “cronica a evenimentelor anticipate”. In 1989 se intrase in linie dreapta. Intr-o cadere libera, pe care sistemul nu o mai putea controla. Era evident ca ceea a durat un deceniu in Polonia, un an in Ungaria, o luna in Republica Democrata Germania, o saptamana in Cehosovacia si Bulgaria, in Romania s-ar putea intampla instantaneu. Erau cunoscute si coroborate evolutiile politice cu invatamintele si concluziile evenimentelor care au determinat schimbarile anterioare de directie in istorie.

In 1976 a fost desecretizata si pusa in circuitul public, la Biblioteca Congresului SUA, una dintre strategiile globale de lupta impotriva comunismului, elaborata in anii ‘50, dar ale carei consecinte puteau fi lesne recunoscute in anii ‘80, atat in intreaga dinamica si configuratie a mediului international, cat si in evolutiile interne, inteligent determinate si atent controlate, din tarile “puncte nevralgice” ale sistemului mondial socialist. O singura necunoscuta mai era: “Cand si cum?”

Miscarile care au actionat la vedere, asumandu-si transformarile din celelalte tari foste socialiste isi trimiteau, tot mai frecvent si cu misiuni explicite, emisarii si in Romania, pentru pregatirea a ceea ce urma. Daca a fost sau nu o revolutie, s-au exprimat, cred, toate punctele de vedere posibile. In mod cert, a fost o victorie a strategiei globale de lupta impotriva comunismului. A existat si o teama de revolutie, care a generat diversiunea teroristilor. Si acest lucru s-a spus. Toate adevarurile importante au fost rostite. Nu le lipseste decat mantia oficiala a formalizarii lor. Istoria o va face, intr-un final. Dar istoria nu se scrie atata timp cat protagonistii evenimentelor nu trec si ei in istorie… Pana atunci, insa, in fata crucilor concetatenilor care si-au pierdut viata in “valtoarea” evenimentelor, nu putem sa nu ne intrebam: “De ce?”

Puteti fi mai explicit in privinta tarilor din care proveneau cei care au pregatit momentul caderii lui Ceausescu?

Ca sa fiu mai explicit: presiunea externa incisiva, deci si mai putin acoperita, venea din “tarile surori” din vest si nord-vestul Romaniei, dar si… din Iugoslavia. “Capsa de initiere” a exploziilor planificate, aproape concomitent, in Iasi, Cluj, Timisoara si Bucuresti, avea capatul fitilului in Est. Maiestria serviciilor speciale scenariste si regizoare a evenimentelor anuntate a fost impecabila. Multa vreme, disidenti si opozanti (n.n.-categorii esential diferite) considerati ca fiind manipulati din vest, am avut surpriza sa se constate ca erau tot de “sorginte estica” si livrati vestului, in ipostaza unor cartite pe termen lung. Ei faceau, in Romania, treaba estului cu banii vestului.

Lupta pentru putere

Lupta pentru putere a fost surda si dura, iar unora “le-a scapat printre degete”, trebuind sa se multumeasca cu pozitii secunde, din care au continuat sa comploteze ulterior, in speranta ca se vor impune in prim plan sau isi vor impinge acolo marionetele. Altfel, Romania nu se confrunta cu repetatele episoade de violenta politica, care au subminat puterea de stat si au mentinut instabilitatea, punand sub semnul intrebarii optiunile pentru democratie. Intre cei care s-au impus in cadrul puterii provizorii au existat si ideologi ai violentei politice. Ei nu se sfiau sa afirme ca o societate nu poate fi trezita din inertia vechiului sistem si pusa pe o directie de evolutie normala, daca nu este electrocutata cu socurile violentei politice. Lumpenproletariatul, spuneau acei ideologi, este ideal ca masa de soc, dar “nu trebuie lasat sa se catere in tronurile puterii”. Pot sa afirm ca am trait la intensitate maxima evenimentele anilor ‘80, cele din decembrie 1989, martie si iunie 1990, septembrie 1991, dar si altele, si am trecut dintr-un mileniu in altul, nu doar ca spectator al istoriei.

Arestarea lui Iulian Vlad anuntata inainte de a se produce

Pana la infiintarea SRI, ce ati facut?

Ceea ce am facut si inainte. Activitate de secretariat-juridica, relatii si protocol. Sistemul informativ national de securitate nu poate fi oprit. El functioneaza, chiar daca structurile sale institutionale sunt formal si temporar abolite. Informatiile sunt imateriale, ele nu se supun evenimentelor si revolutiilor, ci, dimpotriva, le determina si controleaza evolutiile. Un sistem informativ de securitate este sistemul imunitar al comunitatii nationale. El nu poate fi nici cenzurat, nici arestat.

In ziua in care s-a publicat decretul de desfiintare a Departamentului Securitatii Statului, noul Serviciu de Informatii, preluat sub umbrela Ministerului Apararii Nationale (nu era pentru intaia oara in istoria Romaniei!), trimitea conducerii provizorii buletinele de informatii nr. 2 si 3.

Preluat de Veniamin Ilie de pe site-ul 9am.ro

SURSA. http://victor-roncea.blogspot.com/

Sunt unul dintre fidelii cititori ai blogului jurnalistului Claudiu Târziu. Astăzi, am găsit ceva interesant în arhivele domnului Claudiu:

NOTĂ: Şocant, dar adevărat! oameni ucişi şi jefuiţi tocmai când “dreptul uman” bântuia în întreaga lume. De ce sunt oameni care mor în chinuri şi în nedreptate, iar statul român mereu tace, iar când unul din parlamentari face ceva strigător la cer, îi dă “imunitate parlamentară” ca să nu-şi plătească faptele cu închisoarea? De ce avem un stat clasificat în topul corupţiei, alături de bulgari? De ce suntem un stat sărac, pe când ţara noastră deţine foarte multe bogăţii? De ce parlamentarii au zeci de mii de euro venituri, iar românii lucrează pentru 650 roni? Este simplu: cine s-a îngrijit că astăzi vom avea pâine pe masă, se va îngriji şi mâine! Totuşi, de ce nu se îngrijesc de gurile românilor şi cei ce sunt în fruntea ţării şi abuzează de popor numai când este nevoie de votări? Oare, suntem români buni numai când mergem la vot?

Întrebări fără răspuns, din păcate! Din vina cui? Din vina ssorţii că ne-am născut români!

Veniamin Ilie

Cand se ajunge la ananghie, pacatosii se adreseaza lui Dumnezeu, implorand iertare si cerand ajutor. Pastrand proportiile, in aceasta neplacuta situatie se gasesc astazi, in plina criza financiara, fundamentalistii pietei. Manifestanti au defilat pe Wall Street cu pancarde pe care scria “Marx avea dreptate!”, iar in alte locuri pe glob multi si-au reamintit de sumbrele prevestiri ale ganditorului german cu privire la prabusirea ineluctabila a capitalismului. Revista “Time” il amintea si ea in ianuarie 2009 pe Marx in articolul “Rethinking Marx” : “acest imens turn, ce ii domina in ceata, inevitabil, pe toti ceilalti”. Saptamanalul american “Newsweek“ titra un numar cu cateva luni in urma : “Suntem acum toti socialisti?”. Redutabili politicieni ai dreptei liberale europene uitasera discursurile tinute cu putin timp inainte si vituperau acum aratand cu degetul la racilele sistemului.

Dar deocamdata vedem ca nu s-a intamplat nimic din teribilele prevestiri, cuvantul de ordine al guvernelor occidentale, acesti “imputerniciti ai capitalului” cum ii numea Marx, fiind “Salvati cu orice pret bancile!”. Oare totul nu a fost decat o alarma falsa ? O serie de reviste nu cred insa asta si publica “cover stories” ilustrate cu portrete ale lui Marx reamintind valabilitatea ideilor autorului “Capitalului”, dar si unele aspecte noi pe care le are lumea moderna si care nu au fost banuite de el.

Iata de pilda saptamanalul german “Die Zeit” (tiraj cca. 500.000 ex.), care in ultimul sau numar (nr. 35 din 20 august 2009) consacra 4 pagini mari raspunsurilor date de cativa economisti, literati si ziaristi la sapte intrebari legate de soarta capitalismului :

1. – Capitalismul oare mai exista?

 2. – Sa fie inegalitatea pretul de platit pentru asigurarea cresterii economice?

3. – Ce a ajuns omul in capitalism?

4. – Distruge capitalismul democratia?

 5. – Munca mai are un sens?

 6. – Exista o morala a pietei?

7. – E posibil un capitalism fara perioade de avant si cadere?

Asemenea intrebari, greu de presupus ca s-ar putea desbate cu obiectivitate in presa romaneasca, se ridica in occident pentru ca cele cateva decenii de exceptionala stabilitate economica au fost solul prielnic de aparitie a unor teorii, printre care cea ca era postindustriala a dat nastere unui capitalism fara crize, un fel de paradis mentinut in viata de niste bancheri indemanateci si de o inteligenta colectiva numita “piata mondiala financiara”. Dar atunci cand spaima unei rasturnari radicale cuprinde societatea, oamenii isi pun intrebari grave, menite sa caute posibilitatile adaptarii la noi conditii de viata. Care sunt greselile pe care le-am facut? Cum a transformat capitalismul esenta umana? In ce masura economia se impaca cu etica? Noua ordine economica posibila se potriveste democratiei? Este un fenomen de neocolit ca unii sa devina tot mai bogati, iar altii – tot mai saraci?

Revista franceza “Le Nouvel Observateur” publica in numarul din 20 august 2009 un grupaj de articole ce se deschide cu “Le grand retour de Marx”, in care se constata revenirea in actualitate a “teoreticianului barbos, ale carui intuitii au capatat odata cu criza o forta neasteptata”. In el Philippe Raynaud, profesor de filozofie politica la universitatea Paris-II, scrie ca “daca democratia produce o cerere mare de egalitate niciodata satisfacuta, este natural ca periodic sa renasca aspiratia spre o realizare a acestor promisiuni nerespectate, ceeace conduce cu usurinta la contestarea formalismului democratiei liberale”. Un alt autor semnaleaza ca o surpriza salutul respectos dat autorului “Capitalului” de o seama de discipoli cu nume prestigioase in politica franceza : Alain Minc, Jacques Attali, Pascal Lamy. Care totusi il amputeaza pe Marx de partea sa cea mai vie: revolta fata de nedreptate, ura fata de bani (acest vitel de aur “ce abate cele mai frumoase suflete spre ceeace este mai rusinos si mai nefast in om”), cel ce admira Comuna din Paris si explica esenta luptei de clasa.

 Inaugurand la 25 martie noul local al lui London School of Economics, regina Elisabeta II a intrebat de ce nimeni dintre ilustrii economisti britanici nu a stiut sa prevada venirea crizei. I s-ar fi putut raspunde ca, cu 160 de ani inainte, o anuntase un batran socialist german. Dar Marx nu si-ar fi putut niciodata imagina supravietuirea atat de lunga a unui sistem pe care il considera irational in principiu si distrugator in actiune. Iar capitalismul e in continuare si azi bine-mersi si inca nu i s-a gasit o alternativa credibila.

In incheiere prezint mai jos un pasaj din articolul publicat in “Le Nouvel Obs” de Daniel Bensaid, profesor de filozofie la Paris-VIII Vincennes si membru al NPA :

Sa gandim lupta

De douazeci de ani Marx e privit in cea mai buna dintre lumile liberale posibile drept un personaj total depasit. Dar fantoma lui s-a reintoars odata cu criza financiara, cu capitalul globalizat. Acum 160 de ani “enorma ingramadire a marfurilor” era abia la inceput. Dar Marx nu s-a multumit sa priveasca aceasta situatie. Critica sa a economiei politice urmarea gasirea secretului, descifrarea logicii ei. Pentru a-si depasi limitele, capitalul e constrans sa-si largeasca fara incetare sfera acumularii si sa-si accelereze ciclul rotirilor sale. Transformand totul in marfa, el inghite spatiul si indraceste timpul. Criza globalizarii capitaliste scoate la iveala tendinta de trei ori destructiva a capitalului : a naturii, a societatii, a umanului. (…) Acolo unde economistii vulgari asista cu gura cascata la spectacolul crizei, Marx surprinde in chiar clipa ivirii lor contradictiile ucigatore ale unei societati schizofrene unde “banii isi striga pofta” asa cum “cerbul mugeste insetat dupa apa proaspata”. Vitalitatea studiilor marxiste demonstreaza fecunditatea actuala a operei sale. Jacques Derrida atragea inca in 1993 atentia asupra tentatiei de “a-l folosi pe Marx impotriva marxismului, pentru a neutraliza sau a estompa imperativul politic in exegeza calma a unei opere deja clasate”. Cel mai rau ar fi deci sa facem din el un autor academic corect sau un vulgar intelectual de stanga. Marx e un ganditor al conflictului si al luptei. Pentru a salva acest spirit subversiv de banalizarea ce il ameninta, mai trebuie oare sa repetam ca aceasta critica a capitalului are drept corolar comunismul? Mostenirea lui Marx pune deci intrebarea daca cuvantul “comunism” a fost compromis prin folosirea lui birocratica de stat pana in aceea incat a devenit de nepronuntat. Si sa determinam mai ales ce inseamna comunismul astazi – utopie critica, miscare de emancipare sau ipoteza strategica.

Cineva spunea pe blogul domnului Adrian Năstase (vezi adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/08/18/o-carte-doua-obiective/ )  : +Democratia deabia se construieste in tara noastra. […] Cel mai puternic conflict este intre cetateni si institutiile statului.+

De când datează jocul “de-a hoţii şi vardiştii” ? Parcă din secolul XIX. Încă de atunci s-a încercat să se construiască şi democraţia, şi comunismul. Chiar şi Brătienii au inserat ceva principii comuniste (preluate de la Jules Michelet, nu de la Karl Marx) în doctrina PNL. Aşa se explică “trădarea generoşilor”. Dan Amedeu Lăzărescu avea dreptate : Istoria culturală a secolului XIX românesc este lecţie recurentă din care trebuie să învăţăm mereu.

Titus Filipas

Basarabia a ales! Comunismul, intoarcerea in timp, suicidul politic, social, cultural, ideologic, mental, fizic, psihic, economic… Pentru basarabeni nu mai poate exista expresia “speranta moare ultima”!!! Au ales singuri sa-si distruga viitorul, sa se izoleze, sa puna jugul pe grumazul lor si al generatiilor urmatoare, s-au exclus din orice circuit european si prefera sa ramana rusificati si sclavii aceluiasi sistem ticalosit si reductionist, aservit Moscovei ca si pana acum. Romania nu poate facenimic pentru cei ce refuza sa se ajute. Voi ati ales, nici mila nu imi mai poate fi de voi!

Sa mai ridem un pic de teatrul mare din Moldova, unde toti joaca dupa bunul plac al marelui conducator.

30.05.2009

Scenariul 1989 pare sa devina realitate in Moldova comunista. Nu conteaza neaparat forma prin care regimul va fi schimbat – violenta sau pasnica, “revolutie” sau lovitura de stat – ci rezultatul: acelasi ca si in Romania. Fara indoiala ca regimul comunist trebuie sa dispara. Si, sa fim seriosi, Voronin e la degetul cel mic de la piciorul stang al lui Ceausescu. Nu el ar fi problema. Ci intelegerea.

In 1989, In ciuda istoriei oficiale perpetuata de gastile care au pus mana pe putere, conduse atunci de Militaru, pe plan militar, Iliescu, pe plan politic si Brucan, pe cel “civil”, lovitura de stat a implicat mult mai multe forte decat se speculeaza: CIA in coniventa cu GRU, KGB si serviciile subordonate din Ungaria si Iugoslavia. O patura interpusa a mijlocit intre aceste servicii, care doar au executat ordinele. Declaratia de la Budapesta, de exemplu, din iunie 1989, prin care “societatea civila” maghiara si straina de Romania solicita “autonomia Transilvaniei” – declaratie de care nu s-au dezis nici pana astazi semnatarii ei, nume semi-importante – nu era aranjata de serviciile in cauza, chiar daca agenti ai lor se numara printre autori, ci de forma emergenta de organizare a “societatii deschise”a lui George Soros. Ce ne-au adus, dupa 1989, grupurile sociale reunite sub umbrela Frontului Salvarii Nationale vedem acum: deposedarea romanilor de Romania, fizic si institutional.

La fel, azi, in bucata de Basarabie injumatatita de URSS cu actuala Republica Moldova si o parte din Ucraina. Apropo: nu numai romanii din Republica Moldova au nevoie sa-si recupereze propria cetatenie, ci si cei din Ucraina: de la Maramuresul furat la nordul Bucovinei, Tinutul Herta sau Basarabia istorica, Bugeacul si, de ce nu?, Insula Serpilor. Chiar daca autoritatile noastre, infestate de cartite, din ministerele de resort, nu se prea grabesc sa-si sporeasca efectivul pentru a imbunatati mecanismul recuperarii cetateniei romane – dupa cum a solicitat foarte clar presedintele Traian Basescu, in repetate randuri – este bine sa sublinem ca avem o datorie de sange in ajutorarea acestor romani, aflati in situatii mult mai disperate decat cei din Moldova, chiar asa comunista. Ucrainenii practica in mod cert o politica nu de deznationalizare fortata, ci mai rau: un adevarat genocid etno-cultural la adresa romanilor. Speriati de spectrul dezintegrarii la amenintarile Rusiei, Ucraina ataca in sarje adversarul mai slab: Romania. Agresivitatea serviciilor de informatii ucrainene s-a intetit in ultima perioada: dincolo de propaganda neagra a presei haholilor, agentii lor au tocmit tot soiul de noi gainari ultrasi sa defaimeze Romania prin toate mijloacele, inclusiv asmutindu-i asupra Moldovei, “sub steag strain”, pentru a se arunca vina tot pe noi. Scenariul 7 aprilie pare sa se reincalzeasca, de data aceasta cu un sprijin mai elaborat din partea societatilor cu usile “larg inchise”.

Manevrele celor care se pregAtesc sa schimbe echipa de ocupanti ex-sovietici ai Moldovei romanesti, Basarabia romana, cu o alta, tot de ocupatie, sunt stimulate de esecurile pe banda ale comunistilor, care nici pana azi nu au reusit sa-si instaleze noul conducator de paie. Comunistii, satelizati de gunoaie ale spatiului post-sovietic, pretinsi “emisari UE” sau “analisti americani”, dau din groapa in groapa. Manutele au inceput sa le tremure, mai ales cand scriu pe la gazeta de perete a PCRM. Unul dintre cei mai buni agenti ai Romaniei, infiltrat in randurile comunistilor, nu ezita sa transmita, asa cum poate, cu limbaj dublu, ca practicant al “informatiei deschise”, semnele de slabiciune ale regimului. Fiecare raget sau flatulenta a lui Voronin se resimte in virgulele plasate, aparent aiurea, intre subiect, “Puterea”, si predicat, pe care va las pe dvs sa-l ghiciti. E clar ca s-a trecut de la “faza Budapesta” la “vine-vine Timisoara”. Cu tradatori, “Iude”, sau fara, un vot in plus sau unul in minus, Moldova se va schimba, in curand, iremediabil. Pacat ca, la fel ca in Romania, nu a mai ramas nici o forta romaneasca pentru a salva basarabenii de o noua ocupatie. Adio (dar raman cu tine), Basarabie!

Un scenariu bine pus la punct de catre comunisti.

Astazi trebuia sa se voteze presedintele tarii. Dar a fost anuntata programarea pentru 3 iunie. Inca nu se stie ce fel de joc vor face insa cu siguranta Comunismul se transforma pe zi ce trece intr-o alta bestie care vrea sa devina totalitara si fara concurenta si opozitie.

Daca nu vor castiga pozitia de Prezident in tara ei vor fi trasi la raspundere pentru violentele si cei 3 morti in urma protestelor. Si aceasta lista cu raspunderi in fata legiipoate sa continue la nesfirsit.

Poze: www.Unimedia.md

Tocmai că astăzi n-am apucat s-aud o ştire, să citesc un ziar, deşi, dacă aş fi deschis radioul maşinii le-aş fi aflat într-un sfert de oră pe toate. Parcă m-am şi săturat de ştirile noastre. Dimineaţa când deschid PRO TV-ul parcă nu mă mai slăbesc ăştia cu accidentele. Când nu se-ntâmplă vreun accident mai urât tot ajung să ne dea o crimă, iar asta zi de zi. Sigur că nu te obligă nimeni să deschizi televizorul sau mai simplu, pui mâna pe telecomandă şi schimbi dacă nu-ţi place. Decât că asta deja, se-ntamplă de ani de zile. Mă-ntreb cui serveşte totusi? Am citit ceva interesant legat de inteligenţa emotională şi anume că, pentru a putea fi creativi trebuie să avem o stare de mulţumire, de bucurie, de împlinire. Nu cumva, zic şi eu, că n-am studii în domeniu, aştia vor să ne tâmpească de bună dimineaţa, ca să mai se gate cu spiritul creativ al acestui popor? Zic şi eu…

Şi ce mi-e dat sa aflu, că tot n-am avut stare şi m-au mâncat degetele? Că s-ar fi furat vreo cincizeci de arme dintr-un depozit al armatei. Ei, Creţuleasco, că tare-mi place cum îi întrebi matale pe domnii aceia, de-au fost cincizeci de arme şi cine s-ar face responsabil. Vă spun eu d-ră: de vină suntem noi toti! Păi cum aşa?

Am să vă dau un mic exemplu. Când am fost la Sighetul Marmaţiei, la festivalul măştilor am rămas îngheţat nu atât de gerul care în cele din urmă m-a ţintuit câteva zile la pat, dar mai cu seama că am avut sentimentul că mă aflu într-un stat poliţienesc.Veniseră la festival din toate colţurile ţării, de la Curtea de Argeş, Bihor, Sălaj, vârstnici şi tineri, cu fluiere, acordeoane şi dobe, dar mai cu seama cu sfintele porturi tradiţionale, care mie mi-au mers la inimă. Ceea ce însă n-aveam cum să pricep a fost de ce aceşti oameni minunaţi erau despărţiţi de noi cei care-i filmam şi-i adoram printr-un gard, ba ceea ce mi s-a părut cel mai strigător la cer, faptul că eram ţinuţi acolo în spatele gardului de jandarmi. Nu unul ci o mulţime. Ce rost aveau acolo ăştia, când, la tribună, ca odinioară parcă, erau doar o mână de politicieni obscuri de care nimeni nu a auzit. Drept îi, Doamne, că reprezentau oficialităţile şi că, da’ dacă n-ar fi fost bine colindate?? Am vrut să prind mai deaproape nişte instantanee, însă mai că nu am fost îmbrâncit de omul legii până ce nu l-am întrebat foarte apăsat de se mai crede cumva în comunism. Nu că pentru mine comunismul are cine ştie ce conotaţii negative, decât că ştiam că aşa va întelege că a întrecut măsura. Acolo oamenii parcă sunt mai iertatori şi nu-i bagă în seamă pe aştia care vor să le mai ţină jugul pe gât. Sunt buni de să-i pui pe pâine şi-s iertători. Ce mai încoace şi- ncolo? Asta este poliţia politică. Jandarmeria care în loc să-i apere pe cetăţeni îi apără pe politicieni care le conferă diverese privilegii.

Basescu a fost un comandant hain, pe care lumea il respecta de frica. Zic marinarii din generatia lui, ca unul dintre uriasele vapoare pe care le-a comandat era inzestrat cu piscina, dar Basescu avea obiceiuri de gåde turc: a interzis cu desavårsire ca personalul sa faca baie in piscina, cu exceptia sa. Nava traversa tropicele, sub o caldura sufocanta, si comandantul Basescu fuma trabuc si bea whisky tråntit intr-un sezlong, dupa care se balacea in piscina o ora, sub privirile de animale biciuite ale echipajului. Nu pot sa-mi imaginez ca la batrånete Basescu va fi invitat de fostul sau subaltern Johnnie Walker, pentru a bea un pahar de tarie in amintirea tineretii. In schimb, tovarasul Ion Iliescu a fost un activist omenos, care a lasat amintiri pe masura crezului sau påna la marginile pamåntului. Acolo, la fruntarele planetei, tovarasul Li Peng, fostul premier al Republicii Populare Chineze, a tinut tot timpul sa-l mai vada o data pe ortacul sau Iliescu, inainte de a inchide ochii. Cei doi tovarasi au fost colegi la Moscova, unde s-au pretuit reciproc. Partidul Comunist Chinez i-a facut tovarasului Ion Iliescu cea mai minunata surpriza: l-a invitat in China, pentru a sarbatori o jumatate de veac de la prima sa vizita in aceasta minunata tara. Tovarasul Ion Iliescu a vizitat prima data China populara si prietena in luna septembrie a anului 1958, cånd la Beijing au avut loc lucrarile Congresului Mondial Studentesc. Cu acest prilej, a dat måna cu tovarasul Mao Tze Dun. Apoi a mai vizitat China de inca patru ori. Desi nu are descendenti directi, tovarasul Iliescu face parte acum dintr-o familie de peste un miliard de membri. Cel mai mult in China, pe tovarasul Iliescu il intereseaza sa viziteze hidrocentrala “Celor trei defilee” de pe Fluviul Albastru, care este cel mai mare obiectiv de acest gen din lume. Dorinta secreta a fostului presedinte romån este sa dea måna cu fiecare dintre cei 18.000 MW, reprezentånd puterea instalata a hidrocentralei. Din pacate, megawatii sunt foarte greu de educat si China a hotaråt prin decret sa inceteze orice tentativa de indoctrinare a megawatilor.

            A avea o privire obiectiva asupra situatiei politice actuale, din lume si din tara, presupune indeplinirea a cel putin doua conditii :

            - Sa accepti ca experienta comunista, cunoscuta si de noi romanii, s-a incheiat definitiv si iremediabil in 1989.  Ca de pilda in Rusia – patria revolutiei comuniste din octombrie 1917 – unde planificarea centralizata a intregii economii a fost inlocuita cu jocul fortelor pietii, prin distributia fostelor proprietati ale statului unor oligarhi, care in cel mai scurt timp au devenit fabulos de bogati. Ca de pilda in China, unde la putere e partidul comunist, iar tezele clasicilor marxism-leninismului sunt pomenite cu sfintenie, dar in practica peste 30.000 patroni sunt milionari, iar zeci de milioane de chinezi muncesc in conditii de extrema saracie. Cele doua tari – Cuba si Coreea de nord – in care comunismul se mai aplica in forma sa aproape „clasica“, sunt nesemnificative ca performante economice pentru a fi luate drept model de altii.

            - Sa accepti ca am intrat intr-o epoca in care capitalismul de tip occidental, cunoscut si de noi, este in criza, ca s-a dovedit ca are defecte ce impun ca el sa fie reformat fara intarziere. Ca de pilda in Statele Unite, unde guvernul a alocat de la buget 700 miliarde dolari pentru salvarea unor banci pe cale de a da faliment, contravenind astfel principiului proclamat al neamestecului statului in jocul liber al fortelor pietii. Ca de pilda in Germania, Franta, Italia, unde niste guverne liberal-conservatoare au consimtit sa acorde garantii de sute de miliarde de euro unor mari banci aflate in aceiasi situatie, insotindu-si asta de cuvantari indignate privind abuzurile capitalismului.

            Dar nu toti analistii politici accepta fara reticenta aceste doua premise, caci ele deranjeaza gandirea conformista, ce se impacase cu noua ordine mondiala victorioasa dupa prabusirea comunismului. Intr-adevar, ce confortabil era sa ai un dusman asupra caruia iti arunci sagetile, atunci cand stii ca el este la pamant, fara sanse de a se mai ridica. Si cat este de suparator atunci cand vezi ca edificiul clasicilor liberalismului a devenit fragil ca faurit din carti de joc, urmare a rapacitatii unor speculanti bursieri. Indeosebi aceasta reactie de respingere o au o cativa ziaristi si eseisti romani, ingrijorati de eventualitatea unor reforme economice prea radicale, care le-ar putea fisura convingerile de beton.

            Unul dintre marii luptatori pe frontul mistificarii cetateanului este TRaian Ungureanu, ziarist preferat al presedintelui tarii (detaliu important, caci prin intermediul TRU putem patrunde mai usor in profunzimile gandirii basesciene). Pentru TRU victoria lui Obama la alegerile din SUA (v. Cotidianul – 2 noiembrie 2008) este echivalenta cu venirea la putere a „socialismului stangii politico-intelectuale“, intruchipat de „un idol cu experienta politica nula“. In acest fel „America va fi impinsa spre o ideologie straina de valorile ei fundamentale“, „nervul libertatii va fi domesticit in numele justitiei sociale“, „avutia va intra intr-o schema birocratica“, etc. Pe scurt Obama la Casa Alba e un dezastru. De ce oare toata aceasta aiureala, fara nici legatura cu realitatea prognozata de analisti occidentali de prestigiu? Pentru a-i inspaimanta pe romanii ce peste putin vor intra in cabina de vot. Caci, dupa TRU, Romania se va afla in fata unei dileme asemanatoare : sa opteze pentru capitalism (nu precizeaza cine este aparatorul lui, dar probabil PD-L) sau pentru socialism, intruchipat de PSD. Cum ? „PSD va inabusi rapid viata sectorului productiv“, iar „instinctul libertatii va fi curmat de revenirea servitutii“. Sigla TRU poate fi citita si ca Trancaneala Urata.

            Pentru acelasi ziarist reactionar (v. Cotidianul din 20 noiembrie 2008) suntem in plin „razboi de uzura morala impotriva lumii romanesti educate“. Floarea oraselor romanesti n-ar mai vrea sa se oboseasca ducandu-se la vot (unde, daca ar face-o, bineinteles ca ar vota doar cu partidul intelectualului suprem al tarii). Pericol mare deci, caci – crede TRU – in joc e „o miza totala“: venirea la putere a „celui mai antiurban si pro-marlanesc regim politic de la brutele staliniste incoace“. Populatia rurala, cca. 40% din cea a tarii, este probabil deja considerata pierduta pentru cauza basesciano-stolojenisto-macovei. Dar acum aflam ca exista riscul ca si cei de la orase sa se leneveasca, sa nu inteleaga ca „a sta acasa e pasul spre a doua colectivizare“. Naluciri, cosmaruri in stare treaza, halucinatii de intelectual frustrat ? Mai curand insa este expresia unei atitudini imorale, de inselare constienta a cetateanului credul ce i-ar putea  acorda o bruma de credit acestui textier, angajat pentru propaganda electorala cu promisiunea ca va fi recompensat cu un post in diplomatie.

            Mai subtil si mai rafinat, deservind insa aceiasi cauza, este un articol al lui Andrei Plesu din 5 noiembrie intitulat „Intre comunism si capitalism“. La 19 ani de la prabusirea regimului comunist si instalarea si in Romania a capitalismului mult dorit, constatam ca – in plina campanie electorala – se mai recurge la argumente pentru a-i convinge pe cei inca oscilanti, ca singurele optiuni politice continua sa fie doar cele doua ideologii si sisteme economice. Autorul ne asigura ca sunt inca multi cei care – datorita crizei economice – considera comunismul „mai uman, mai grijuliu, mai putin periculos decat capitalismul“. Si dl. Plesu il intreaba pe bietul alegator aflat in pragul cabinei de votare : „Ce preferati? Preferati sa va fie frica de persecutie, de puscarie, de fiecare cuvant care va iese pe gura, sau sa va fie frica de irosirea economiilor de-o viata? Preferati cenzura, sau roiul de libertati smintitoare ce insotesc democratia? Sa fiti proprietari sau sa vi se lase in ograda strictul necesar unei subzistente minimale?“ etc. etc. Desigur ca, in urma acestor intrebari retorice, toti vor vota cu entuziasm partidul celui ce a elaborat si aprobat Raportul lui Tismaneanu. Dar scoaterea din nou la fereastra a regimului comunist ca sperietoare, face ca procedeul sa nu se deosebeasca cu nimic de manipularea din articolele lui Tr. Ungureanu. Nu exista azi nici o optiune politica care sa sustina readucerea in Romania a comunismului, a colectivizarii, a cenzurii, a hranei pe cartela, a indoctrinarii politice si a cultului personalitatii. Exista insa sansa unor propuneri pe plan mondial privind corecturi radicale de adus capitalismului, care nu mai e privit de tot mai multi ca „un liman fericit al umanitatii“. Exista sansa ca si in Romania sa se traiasca mai bine prin reforme eficiente, iar nu prin promisiuni goale de tipul „Sa traiti bine!“. Exista sansa unei economii sociale de piata, iar nu a uneia in favoarea doar a catorva rasfatati de soarta. Exista inca multe sanse, cu conditia ca lor sa li se dea o …sansa prin sprijinirea, la alegeri si dupa alegeri, a stangii !

             Reinhard MARX este arhiepiscopul catolic al orasului München din Bavaria. Tot el este si autorul recent al unei carti ce poarta titlul incitant „Das Kapital“ (Capitalul), cu subtitlul „O pledoarie pentru oameni“. Cartea incepe cu o scrisoare pe care autorul i-o adreseaza lui …Karl MARX (1818 – 1883). Intr-un interviu acordat revistei SPIEGEL din 27 oct. 2008, inaltul prelat explica de ce trebuie si astazi acordata atentie filosofului si economistului mort acum 125 de ani. Dau mai jos cateva pasaje din acest amplu interviu:

            „Biserica trebuie sa tina cont de analiza sociala din scrierile lui Marx. Miscarea marxista a avut cauze reale  si a dat multe raspunsuri justificate. Biserica catolica a pus insa in garda ca daca ideile lui Marx ar fi urmate pana la capat, rezultatele vor fi rele. In enciclica „Centesimus annus“, elaborata de Papa Ioan Paul al II-lea dupa prabusirea comunismului, scrie :  „Cand capitalismul nu rezolva problemele principiale ale echitatii, solidaritatii, libertatii oamenilor, ci sapa noi transee de lupta, atunci vechile ideologii vor reveni“. Iar prin asta se avea desigur in vedere marxismul.

            Unul dintre fondatorii teoriei sociale a catolicismului, Oswald von Nell-Breuning, spunea: „Toti stam pe umerii lui Marx“. El a fost criticat pentru asta, dar in fond avea dreptate. Noi, cei ce ne reclamam de la etica sociala catolica, niciodat nu am identificat opera filosofica a lui Marx cu Stalin sau cu Gulagul. Nu i se pot atribui lui Marx toate greselile epigonilor lui. Dar exista la Marx si o anumita gandire totalitara, o imagine despre societate, pe care eu nu o impartasesc. Conceptia opunerii claselor, a luptei oamenilor intre ei, nu are nimic crestinesc, caci noi crestinii vedem in fiecare om chipul lui Dumnezeu.

            Procesul de globalizare a fost intrevazut inca de Marx ca are in miezul lui globalizarea capitalului. Iar el a ajuns acum la o acumulare ce ii confera o noua „calitate“, cu trasaturi de nedreptate.Marx a evidentiat corect caracterul de marfa al muncii si economizarea multor domenii ale vietii. Marx renaste intr-un fel astazi, caci el a prezis disparitia capitalismului ca urmare a propriilor sale contradictii. Eu, ca episcop, nu am solutii pentru a preconiza cum trebuie tinut in frau turbo-capitalismul. Dar crestinii trebuie sa caute sa se implice in politica, pentru a-i schimba structura. Angajamentul caritativ nu e suficient. Economia trebuie reformata dupa principii morale, fara insa a desfiinta fortele pietii. Teoria sociala a catolicismului este de aceea critica la adresa capitalismului.

            Trebuie, cu regret, sa recunoastem ca exista o relatie intre prabusirea comunismului si capitalismul dezlantuit astazi. Capitalismul nu a mai simtit presiunea competitiei intre sisteme, s-a simtit liber si a trecut la specula fara limite, echivalent cu a comite un pacat. Trebuie sa ne intoarcem la o economie de piata supusa regulilor, nu prin revolutie, ci reformata. In plus mai sunt cateva intrebari la care nu doar piata trebuie sa dea raspunsuri : Ce poate ajuta omul? Sta oare omul in centrul preocuparilor? Cum capata el munca, cum capata el educatia? Explicatia pentru care am ajuns in impas este lacomia omeneasca. Sunt structuri care imping omul spre rau, ba chiar situatii in care raul e recompensat, pofta nesatioasa – laudata. Marx nu avea dreptate ca intreg raul sta in relatiile de proprietate. Faptul ca omul isi dobandeste prin munca o proprietate tine de virtutile umane. Iar o gresita intelegere a egalitatii in societate desfiinteaza libertatea. Proprietatea este – dupa Sf. Toma de Aquino – un principiu al libertatii. Cine nu poseda nimic, ci doar munca sa, va fi exploatat. Traim un moment in care toti se intreaba cum poate fi reperat capitalismul. Dar va veni timpul cand se vor pune si intrebarile esentiale, ale unei noi ordini mondiale, ale regulilor noului sistem si ale moralei sale. Biserica catolica se preocupa demult de reformele sociale, iar prin asta se deosebeste de marxismul revolutionar. In Germania, de pilda, asigurarea de somaj a fost introdusa de un preot catolic, care timp de 8 ani a fost ministru al muncii in guvernul republicii de la Weimar. Biserica a fost si este si o instanta caritativa, dar asta nu e suficient. Noi nu suntem in cautarea unei lumi ideale, dar dorim un stat social, o globalizare echitabila, sanse egale de participare pentru cei saraci si dezavantajati.“  

            Va puteti imagina un inalt prelat roman si ortodox care sa exprime puncte de vedere apropiate de cele ale episcopului german ? Eu nu (inca) !

Articolul este afişat la următoarele adrese :

http://piataromananr9.blogspot.com/2008/04/gargar-ecologic.html

http://laportileorientului.wordpress.com/2008/05/02/gargara-ecologica/

Titlul e splendid,  şi exprimă adevărul adevărat despre educaţia ecologică/ambientală în România. Mai arată şi eşecul nostru, al românilor, în  crearea unei platforme viabile Web 2.0  de tip reţea virtuală cu feedback pentru educaţia ecologică/ambientală.

Comunismul  a distorsionat complet sistemul nostru educaţional, şi situaţia se perpetuează!

Educaţia ecologică/ambientală este realmente o precondiţie pentru dezvoltarea durabilă, însă nu se face nimic în această direcţie nici în Legea educaţiei, nici în pactul pentru educaţie semnat de partide, deşi obiectivul politic central declarat al Uniunii Europene este dezvoltarea durabilă.

Titus Filipas

Articolul este afişat la următoarele adrese :

http://piataromananr9.blogspot.com/2008/04/gargar-ecologic.html

http://laportileorientului.wordpress.com/2008/05/02/gargara-ecologica/

Titlul e splendid,  şi exprimă adevărul adevărat despre educaţia ecologică/ambientală în România. Mai arată şi eşecul nostru, al românilor, în  crearea unei platforme viabile Web 2.0  de tip reţea virtuală cu feedback pentru educaţia ecologică/ambientală.

Comunismul  a distorsionat complet sistemul nostru educaţional, şi situaţia se perpetuează!

Educaţia ecologică/ambientală este realmente o precondiţie pentru dezvoltarea durabilă, însă nu se face nimic în această direcţie nici în Legea educaţiei, nici în pactul pentru educaţie semnat de partide, deşi obiectivul politic central declarat al Uniunii Europene este dezvoltarea durabilă.

Titus Filipas

S-a diseminat in mod deliberat multa confuzie referitor la situatia economica si sociala a Romaniei in 1989 si pe perioada regimului comunist. Scopul dezinformarii si calomniilor se inscrie in ratiunea perversa a autorilor loviturii de stat si pletorei de profitori ai asa-zisei ‘Revolutii’ de a-si fabrica ‘legitimitate’ si a se prezenta ca pretinsi salvatori ai tzarii in vreme ce ei sint de facto cei care au devalizat-o si ruinat-o. Iata de ce, inainte de a pune in ecuatie si analiza eufemismul “TRANZITIA”, se impune sa recapitulam succint situatia economiei romanesti condusa de Nicolae Ceausescu pina in 1989. In 1989 situatia economica a tzarii era excelenta pentru o tzara in curs de dezvoltare. Tzara muncea si intreg potentialul productiv pe care-l avea era utilizat din plin. Pietzele de desfacere pentru bunurile romanesti erau diversificate, la fel ca si gama de produse si bunuri pe care tzara le producea. Romania nu ar fi colapsat prin disparitia CAER dispunind de pietze pe intreg mapamondul si fiind, intre altele, al patrulea exportator de arme, ca volum si valoare a exporturilor, din Europa. Asa se face ca Romania a putut incheia plata datoriei externe a tzarii in vara 1989 si din vara pina’n iarna se adunasera in visteria tzarii 10 miliarde $. 3 miliarde bani lichizi plus 5 miliarde in creantze, bani care i se datorau tzarii si-au fost incasati dupa ‘89, plus 2 miliade in creantze pe care Irakul ii datora Romaniei si pe care Irakul nu i-a mai putut plati din cauza agresiuniilor americane. Am descris activitatea la export. Ceausescu intentiona sa modernizeze industriile romanesti cu tehnologie de ultima ora folosind proprii nostri bani. Pentru a nu lua de la camatarii lumii si-a trebui sa-i dam inapoi dublu sau triplu. In paralel cu activitatea la export se construia in ritm sustinut, masiv si de calitate in infrastructura tzarii.

Chestia cu asa-zisa ‘tranzitie’ reprezinta un tun prin ea insasi. Statul roman poseda un vehicul economic care-si probase cu virf si indesat potentialul si eficienta si care trebuia conservat si ameliorat din mers. Cind ca stat posezi un vehicul economic, fabrici si uzine, profiturile si cistigurile ajung in visteria tzarii si beneficiaza propasirii tzarii si nu conturilor de banca din Elvetia ale lui Patriciu, Becali, Nokia, Renault, etc. Insa chestia cu ‘tranzitia’ din capetele lui Iliescu si ale oligarhilor se traduce liber cu tranzitul averii tzarii din proprietatea tzarii spre conturile de banca si titlurile de proprietate ale lor. Si suna aiuritor si suprarealist: ‘TRANZITIA’!? Ca si cum intri in casa cuiva si-i spui ca pentru a-l salva de povara de a avea o casa a lui si-o familie a lui incepe o ‘tranzitzie’ si-i iei in stapinire gospodaria, si-i violezi nevasta si copiii, iar el va beneficia de privilegiul de a lucra pentru tine ca sluga.

Acesti asa-zisi ‘politicieni’ si ‘oameni de afaceri’ sint de facto hotzi de codru si psihopati institutionalizabili buni de bagat in puscarii si camasa de fortza. Acesti predatori descreirati, lipsiti de orice fel de constiinta si resort moral, au debilizat economia romaneasca cu scopul deliberat de a o jefui, pradui si fagogiza. Din pacate mare parte din asa-zisa ‘tranzitie’ a avut deja loc si tzara e praf. Pierderi incomensurabile din patrimoniul economic, social si chiar si geografic al tzarii. In plus au ‘tranzitionat’ si 40 miliarde Euro, bani imprumutatzi in numele tzarii si fraudati. In prezent patima imprumuturilor a devenit ca un drog si continua, iar cu economia distrusa tzara nu poate plati nici macar dobinzile, romanii trebuind sa munceasca in viitor pentru a achita limuzinele de lux, SUV-urile, vilele, si sumele astronomice de bani fraudate de oligarhie, romanii fiind condamnati la sclavaj pentru sute de ani de acum incolo. Asa-zisa ‘tranzitie’, de fapt un eufemism pentru devalizarea tzarii, reprezinta o mega-crima impotriva poporului roman si trebuie oprita imediat! Escrocii trebuie bagatii in puscarii si la balamuc, iar bunurile tzarii renationalizate si tzara reconstruita! DESTEAPTA-TE ROMANIE!

INVOLUTIA 1989 si nu Revolutia pentru ca o Revolutie este un proces dialectic care presupune schimbarea unui sistem de organizare socio-economic si cultural inferior cu unul superior. Nu se poate urca in jos! Capitalismul, in ciuda aparentei ‘eficiente’ economice, reprezinta o catastrofa socio-culturala. Pe pricipiul ca este pagubos sa cistigi ceva (financiar) cu un prost (capitalismul) pentru ca pretul pe care trebuie sa-l platesti in degradarea, alienarea, indobitocirea si decimarea societatii te indeparteaza la infinit de orice beneficiu.