wow ce tanar si ce…..comunist…erai

cuuum poate sa ii bantuie trecutul pe unii oameni…..

Astazi, fiind una din duminicile mele libere, am stat toata dimineata in pat cu laptopul in brate, am facut “surfing” pe web, am mai scris cate ceva pe blog(noua mea jucarie cu care sper sa ma mandresc in viitorul apropiat) si cel mai “important” am stat sa ma gandesc daca merg la vot. Ma intereseaza atat de tare viitorul meu? Da. Dar chiar cred ca pot face ceva ca sa il schimb in bine? De ce sa merg la vot? Un raspuns ar fi acela ca merg ca sa votez cu Base ca sa nu vina Geoana peste noi. Base deja in 5 ani a furat destul, si-a aranjat oamenii, familia, “viitorul”….pe de cealalta parte Geoana, daca vine la putere, va trebui si el la randul lui sa faca ce a facut Base pana acum, adica sa isi aranjeze si el tot in jur( a nu se citi “tot injur”  :p). 

Dar daca Base e nesatul si daca iese continua sa fure asa “ptr siguranta zilei de maine” ? 

In orice caz, daca ajung in cabina o fac doar ca sa nu iasa Geoana ptr ca nu imi place fata lui de comunist. L-am vazut si la marea confruntare si era cam stresat…cine stie, poate il preseaza rusii

Va anunt daca ajung in cabina de vot.

]]> http://andreisamericandream.wordpress.com/2009/11/28/sondaj-un-mare-si-hotarat-nu-geoana/ Sat, 28 Nov 2009 17:37:18 +0000 Andrei http://andreisamericandream.wordpress.com/2009/11/28/sondaj-un-mare-si-hotarat-nu-geoana/ http://vladenachescu.wordpress.com/2009/11/26/pe-asta-il-vrei-sa-iti-hotarasca-viitorul/ Thu, 26 Nov 2009 20:35:51 +0000 vladenachescu http://vladenachescu.wordpress.com/2009/11/26/pe-asta-il-vrei-sa-iti-hotarasca-viitorul/

Primele rezultate parţiale: Mircea Geoană- 49,57%, Traian Băsescu-50,43%

Se spune că Sfântul Nicolae s-a născut în Asia Mică, într-o familie de oameni foarte bogaţi. După moartea părinţilor săi, el a dat săracilor toată averea pe care a moştenit-o şi s-a făcut preot. Moş Nicolae este considerat ocrotitorul celor care călătoresc pe mare, pe uscat şi prin aer, apărător al soldaţilor în război, ajutor al văduvelor, orfanilor şi fetelor de măritat.

Oare sf Nicolae a uitat sa ii ocroteasca pe romani?

V-am promis ca o sa scriu un articol despre pensionarii din autobuze. Iata-l!

Trebuie precizat faptul ca acest articol nu se adreseaza tuturor cititorilor. Acest articol e pentru cei care stau in centru, aproape de facultate sau de locul de munca, pentru domnisoarele bronzate sub neon, plimbate in masini de lux de baietii cu ceafa groasa, pentru sportivii pasionati de jogging sau pentru cei care cred ca mersul cu autobuzul te injoseste. Cred ca ati prins aluzia: e pentru cei care nu circula cu autobuzul.

Dupa cum ati observat, titlul articolului face referire la firmele mari de avocatura. Acela e numele clasic, compus din doua parti: prima parte si partea a doua… [glumesc] o parte principala si una secundara. Partea principala suna cam asa: “Sefu` mare, sefu` mai mic, sefu` mic etc.”, iar partea secundara: “Sclavii”. Deci, in concluzie: “Nicoara, Hentea & Asociatii” s-ar putea traduce prin “Sefu` `al mare, sefu` `al mic & sclavii”. Aceasta este conceptia batranilor despre sistemul de transport in comun din municipiul Cluj-Napoca. Ei sunt sefii, RATUC pune la dispozitie soferii, iar ceilalti pasageri sunt niste figuranti (personaje episodice). Cred ca ati observat ca in fiecare autobuz (da` in fiecare maa!) sunt batrani, iar numarul acestora variaza de la cativa (pe autobuzele care vin din Buna Ziua), la multi (pentru Gheorgheni-Marasti), urmand limita care tinde la infinit (Grigorescu). Aproape toti vor sa stea jos (aproape, pentru ca, slava Domnului, sunt si exceptii). Dar nu vor sa stea jos in orice conditii, sunt marlani: vor sa li se cedeze locul, sa deranjeze pe cineva. Cand autobuzul e gol, toti stau in picioare, iar cand lumea sta si pe scari, iti vaneaza locul ca niste vulturi.

De ce se intampla asta? Pentru ca RATUC le ofera abonamente gratis. Studentii primesc abonament gratis daca: sunt la buget, stau 2 luni dupa un amarat de studcard/omnipass/euro26, au carnetul vizat la timp etc.. Macar studentii aia merg la scoala (cel putin teoretic). Ce fac batranii? Se duc la piata. Si n-ar fi asta o problema, ca si studentii se duc la piata, dar ei vin acasa cu doua plase pline, sa le ajunga o saptamana. Sefii, in schimb, merg la piata si isi cumpara un ou;maine merg si isi cumpara doua rosii etc.. si uite asa toata saptamana gasesti batrani pe autobuze.

Deci: primesc abonamente moca, circula toata ziua (indiferent de vremea de afara), te jefuiesc de locul din autobuz si apoi ce fac? Vorbesc. Si in marea parte a timpului vorbesc lucruri fara rost sau abereaza pe teme despre care nu au habar. Pe linia 30 s-au introdus autobuze noi (de-alea lungi) – toata lumea are loc pe scaun, insa nu si cele trei batrane senile care mi-au tinut companie, din picioare, si care, pe distanta dintre doua statii, au pus tara la cale, mai ceva ca parlamentarii inapti si guvernul interimar (ala demis de curand). Asa am aflat si eu cum “a stricat Udrea 20 de miliarde de euro pentru campania lu` Basescu”. Pe ce a stricat atatia bani? “Pe pixuri, pe umbrele, pe brichete…n-ai vazut cate o cumparat!?”. Iar finalul, monumental: “Era mai bine cu Ceausescu!” (am vrut sa zic…).

Pai sa incep prin faptu ca eu am votat cu Oprescu. Da, am fost unu din cei 3,4% sau cat are. L-am votat pe el din doua motive, in principiu. Unu ca am crezut si cred incontinuarea ca are carisma necesara sa il bata pe Basescu in turu doi spre deosebire de Geoana (la Crin Antonescu o sa ajung putin mai incolo). De ce cred asta? Fiindca a batut odata PDL-ul la alegerile pentru capitala in principiu fara sustinerea PSD-ului. Si tot odata fiindca imi amintesc cum Basescu l-a bautut in 2004 pe Nastase din PSD si Nastase nefiind nici el cel mai carismatic e peste Geoana din toate punctele de vedere. Asta ma face sa cred ca Oprescu ar fi avut o sansa mult mai mare sa stranga voturile anti Basescu. Si de asta dar si fiindca pare mai putin “comunist” decat Geoana fiindca e independent asa ca tanara generatie putea sa il voteze mai cu constiinta curata in turul 2 decat pe prostanac.

Nu inteleg insa cum de nu realizeaza ca toti au fost comunisti mai mult sau mai putin cu Basescu in frunte. Asa era atunci trebuia sa fii membru de partid daca vroiai sa ai orice fel de functie decenta. Asta nu inseamna ca toti au fost rai ci pur si simplu asa era atunci. Ma lasa rece “tinerii” care voteaza pe liberali (oricare ar fi ei PDL sau PNL) cu gandul ca asa nu o sa mai fie “comunistii” la conducere. Ca sa ajung la al doilea motiv pentru care l-am votat pe Oprescu haideti sa ne gandim putin la cum era pe vremea comunistilor, la ce am zis mai sus. Ca trebuia sa fii membru PCR ca sa ai orice functie si sa cunosti persoanele potrivite si mult mai putin competenta ta. Ce s-a schimbat de atunci in privinta asta? Nimic. Tot trebuie sa fii membru de partid numai ca nu stii in care. Acuma e cam cum bate vantu si la fiecare alegeri parlamentare/prezidentiale/anticipate se perinda prin toate functiile publice (care au cea mai mica importanta si influenta) membrii psd, pnl, pdl etc. Oameni pusi acolo aiurea singura lor competenta fiind faptu ca sunt memebrii al partidului care a iesit mai bine la ultimele alegeri. S-a ajuns sa se dea lume afara care e perfect competenta prin simplu fapt ca nu e membru al partidului aflat la putere. Pai ce e mai comunist decat atat?

Asadar al doilea motiv pentru care l-am votat pe Oprescu e acela ca am rezonat cu discursul lui pentru o Romanie depolitizata. Acuma eu nu sunt asa de naiv sa cred intr-o depolitizare completa dar oricum si daca o lasa mai moale partidele politice cu schimbatul oamenilor din functii publice pe banda rulanta si se creeaza o oarecare continuitate in conducerea tarii (la nivel de macro/middle management) de catre oameni pusi acolo intai pe baza de competenta si apoi din alte motive atunci in viziunea mea avem o sansa sa mai evoluam si noi macar un pic inspre dezideratele europene.

Multa lume din cei care il simpatizau pe Oprescu au ales sa isi schimbe optiunea si sa opteze catre un asa zis vot util. Adica sa il voteze pe Geoana sau pe Antonescu ca se stia sigur ca unu din ei doi o sa ajunga in turu 2 si astfel sa contribuie mai direct in lupta impotriva lui Basescu. Si eu eram in dubiu, asta pana la marea confruntare. Mi s-a parut o lipsa grava de respect din partea celor 3 care au participat la confruntare sa refuze participarea celorlalti candidati. Nu stiu cum si-au permis sa priveze pe romani si sa il excluda pe Sorin Oprescu care avea inainte de confruntare vreo 10% sau cum si-au permis sa il excluda pe Hunor nu stiu cum al ungurilor, care reprezinta iarasi un procent semnficativ din populatia Romaniei, sau in fine pe populatia radicalista a Romaniei excluzandu-l pe Becali si Vadim sau chiar pe cei 5 studenti excitati de Remus Cernea cu gandeste verde. In fine asta mi-a facut sa imi fie scarba de cei care au participat la confruntare, de cei care au organizat-o si de posturile tv care au transmis-o. Eu as califica-o la modul cum a fost promovata confruntarea ca fraudare a alegerilor (facuta pe bani publici) deoarece a facut sa scada in mod incorect sansele celorlalti candidati creand ideea ca cei trei sunt singurii care conteaza si ca si votant ai de ales doar intre ei. Dovada rezultatul votului si diferenta nemaintalnita pana acuma intre cei 3 si restul. Asadar am fost scarbit de chestia asta si nu am vrut sa votez “util” si am ales sa ma scufund cu corabia. Nu sunt deacord cu principiul hai sa nu votam cu cineva ca oricum nu iasa. Sunt de parere ca pe termen lung chestia asta are consecinte foarte grave. Si oricum chiar daca m-as fi gandit poate ca si restul “tinerilor” ca curva aia de Antonescu ar putea fi o optiune mai buna mi-ar fi fost insultata inteligenta prin smsurile cu date false si indemnuri patriotice cretine. Chiar nu stiu de ce il prefera “tinerii”, poate fiindca are par in cap si vorbeste vag pe intelesu prostului. Plus ca ipocrizia declaratiilor lui ca vrea o camapanie electorala curata si fara atacuri la persoana a iesit la iveala el fiind singurul care a apelat la mijloace murdare. Nu zic ca e bine sau rau ca a facut asta zic doar ca e o curva ipocrita.

Asa deci am fost azi sa votez cu Oprescu si ii zic la doamna de acolo ca nu doresc decat sa votez pentru prezidentiale si nu pentru referendum. Dupa ce semnez pe acolo imi da buletinu de vot pentru prezidentiale si cand ajung in cabina vad ca mi-a dat si pentru referendum. Ok, dupa ce zambesc scarbit si pun stampila pe Oprescu, ies bag in urna, si ii dau inapoi alea cu referendumu. Se uita socata la mine dar cum, dar ce fac ca sunt sigur ca am inteles ce trebe sa fac. “Da nu vreau sa votez referendumul”, m-am voit nevoie sa ma repet. Oare cum de au votat atati de multi referendumul ma intreb?

De ce nu am vrut sa votez pentru reducerea numarului de parlamentari si trecerea la un sistem unicameral? Pentru ca e doar o manevra de luat ochii la prosti a lui Basescu. In primul rand e un cacat de economie nesemnficativa, tot atat o sa se fure pardon cheltuie. Si in al doilea rand e o ipocrizie imensa atat timp cat institutia prezidentiala cheltuie cat camera deputatilor si a senatului IMPREUNA! Dar “tinerii” din generatia mea imi place ca se lasa excitati asa de usor. E smoke and mirrors my friends. Asta e se pare ca a iesit manevra ca au votat jumate din fraieri si iar o sa iasa in astea 2 saptamani ca mesia si salvatorul natiunii si toti oligofrenii o sa inghtia si o sa-i creasca voturile. Acuma totul depinde de curva de Antonescu, care avea o expresie orgasmica pe fata cand a vazut ca a pacalit mult mai multi decat se astepta si are acu cu ce negocia. Trist pentru el ca orice ar face iasa prost ca imagine. Pe deoparte daca se da cu Geoana isi pierde tinerii si pe cei care i-a atras ca sustine “comunistii” el fiind de dreapta si daca se da cu Basescu oricum pica prost la cat tot a zis ca vrea sa scape Romania de el si cum facea el aliante prin parlament in sensu asta cu Iohanis al lui. Da na probabil ca o sa aleaga una si peste 4 ani oricum nu o sa mai conteze la parlamentare ca romanu are memorie scurta.

As vrea sa inchei spunand ca sunt invidios pe Remus Cernea. Baiatu asta a gasit un mod de a face bani pe urma fraierilor. Sunt ecologist Sunt verde dar da si mie un ban ca-s sarac si eu sunt tanar ca voi studentilor, pare sa zica

Pentru a efectua donaţii în RON sau Euro

o puteţi face în conturile menţioante mai jos:

Contul campaniei în RON este

RO 75 RZBR 0000 0600 1193 7221

deschis pe numele lui Remus Cernea

la Raiffeisen Bank – Agenţia Bucur Obor

Cod SWIFT: RZBRROBU

Gasiti mai multe informatii la el pe site http://remuscernea.ro/doneaza/ in caz ca vreti sa faceti o donatie. Sa-mi bag picioarele chiar imi e ciuda pe el. Din 0.6% cat se pare ca l-au votat daca i-au dat un dolar fiecare s-a scos hipiotu si poate sa fumeze verde multi ani de acuma incolo. S-a prins baiatu ca singura modalitate sa faci un ban in tara asta e sa fii presedinte.

P.S. In caz de nu ati inteles nimic din postul asta pentru ca attention spanu vostru nu suporta un text mai lung de 5 randuri, Basescu e Anticristul si votati dracu cu Geoana ca asta e, e prostanac da e al nostru. Asa popor asa politicieni

P.P.S. Da ba si mie mi-ar place sa fiu “liberal” da societatea in care traim nu are nevoie de liberalism, are nevoie de nu moara de foame deocamdata. Cand o sa ajungem la un anumit nivel de trai care o sa dea oamenilor (tuturor oamenilor nu numai prietenilor tai din club) un oarecare comfort incat sa poata intr-adevar sa gandeasca liberal si nu in cutie sau in regim de turma atunci o sa fiu primu care voteaza liberal. Pana atunci mai e. Sunt inca socat de “tinerii” care au impresia ca ei sunt liberali dar de fapt nu inteleg ca totul incepe in mintea ta. Mai e mult pana atunci. S-ar putea sa nu prind ziua respectiva in Romania.

** sursa pozei aici

Ca sa ne dam seama care ar fi presedintele perfect, trebuie sa eliminam cateva din “calitatile” fostilor si actualului presedinte, adica tot si daca am putea i-am elimina si pe ei; ups, unu deja a fost eliminat. Mi-a placut imaginea ciuruitilor, sa trecem la vorbe.

Toti

- au/avut familii – fara familie

- au/sunt fost comunisti – fara comunisti

- au/avut peste 40 de ani – fara peste 28 de ani

- au fost/sunt mincinosi – fara mincinosi – imposibil

Una peste alta, cu toate ca nu astea sunt singurele “calitati” de eliminat. Presedintele perfect ar fi cam asa :

Singur la parinti, bunici morti, parintii morti, catelul plecat de acasa, fara iubita/sotie/amanta/secretara, gata implinit varsta de 28 de ani. Partea cu mintitul e imposibil, dar macar nu are cine sa il influenteze sa ii umple burta, sa ii inconjoare casele cu masini, sa ii faca cadouri, bani cu  care ar putea hrani un oras, n-ar avea cine sa il distraga la birou, nu ar fi influenta asa mare cum se primeste de la sfatuitori, dar stim cu totii ca ultimul cuvant este al prime-i doamne. Studii care sa nu implice facultatea sau vreo scoala de popi, sa provina dintr-un oras mic, un oras dur, care sa il invete sa traiasca, sa stie engleza cu adevarat, sa stie sa traga apa la toaleta, sa stie sa spuna multumesc, dupa ce este aplaudat, nu inainte, sa aibe memoria buna, un iq peste 90, nu sunt 75 ca ultimilor presedinti si actualului, sa fie dispus sa aiba grija de tara asa cum se presupune si dupa de el, sa poarte chiloti, sa conduca tara nu sa o fure, sa scoata toate legile de rahat si lista ar continua pana la anul.

Legenda : presedinti – dinozauri

Eu nu stiu cu ce l-am deranjat pe Basescu, ca doar amandoi suntem de sticla lunga!Hai marsh ca ma plictisesti mai vaporeanule!Eu am fost comunist de strada,mai Popeye!Hai sictir!

Am fost ieri la un offline cu participarea lui Igor Dodon. Nu s-a prea vorbit despre politică, mai mult despre economie şi puţin despre viaţa personală a deputatului. Offline-ul a fost off-record (am filmat eu unele secvenţe, dar nu le public), aşa că Dodon a fost “sincer”. Spre deosebire de alte offline-uri la care am participat, Igor Dodon a vorbit concret, fără abateri sau abureli. Deşi nu-s prea familiarizat cu economia moldovenească, pare să ştice ce spune. Unele momente pe care le cunoşteam coincideau cu realitatea.

Mi-a plăcut că nu e anti-român. Fiul lui e la Prometeu şi a spus că a fost şi preşedintele unei organizaţii (?) româno-moldoveneşti.

Au mai scris: Vitalie Branişte, Radu Chivriga.

Pentru fanatici: Dacă m-am întâlnit cu un comunist şi mi-a plăcut din punct de vedere profesional, nu înseamnă că-s susţinătorul lui sau că fac parte din anturajul lui.

Deschise cu întârziere, dosarele Securităţii au dezvăluit românilor că prietenii sau chiar familia i-au trădat, scrie Le Monde, care dedică un amplu articol comunismului, pe care chiar primul preşedinte postdecembrist, Ion Iliescu, a ales sa-l uite, nu să-l confrunte, potrivit jurnaliştilor francezi.

Într-un spaţiu larg, cotidianul francez se apleacă aspura represiunii comuniste, un regim totalitar care controla viaţa fiecărui individ, până în cele mai mici intimităţi şi care a reuşit să distrugă încrederea românilor unul în celălalt acum, chiar şi la 20 de ani după Revoluţie. Deschiderea arhivelor Securităţii, produsă cu întârziere, a scos la iveală reţelele de spionaj şi mulţi dintre cei care şi-au văzut dosarul au constatat că cei care i-au denunţat au fost prietenii apropiaţi, vecinii sau chiar membri ai familiei.

Le Monde reia istoria unui disident român, Vasile Gavrilescu, care a fost de două ori întemniţat în închisorile comuniste. “Este un supravieţuitor, un fel de baobab, care rezistă la temperaturi insuportabile”, îl descriu jurnaliştii francezi pe cel care a fost închis alături de elita politică şi culturală a României, ajungând astfel, ironic, ca tocmai în temniţă să primească o educaţie solidă, învăţând până şi limba franceza. La Craiova, alături de viitoarea soţie, Aurora, Vasile pune bazele unei reţele clandestine. Denunţaţi şi arestaţi doi ani mai târziu, Aurora este condamnată la 12 de ani, iar Vasile la 22 de temniţă. “Am avut ocazia să beneficiez de o frumoasă educaţie în închisoare, alături de miniştri, de aristocraţi, de intelectuali, de persoane venite de la Sorbonna şi Oxford”, explică acesta.

Ieşit din închisoare în 1964, în acelaşi timp cu soţia lui, Vasile Gavrilescu o regăseşte pe aceasta distantă. Devine electrician, dar Securitatea îi face viaţa imposibilă. Încearcă să fugă singur, traversând Dunărea, dar este prinspe malul iugoslav şi predat autorităţilor române, contra unui vagon de sare. Este condamnat la şapte ani, iar la ieşire, după trei ani şi jumătate, îşi cunoaşte fiica născută cât el era în detenţie. Începe să scrie, pentru a se elibera de ura faţă de regim.

Pe 23 noiembrie 1972, agenţii de Securitate îi percheziţionează apartamentul, în urma unei scrisori anonime care îl acuză de trafic cu pietre preţioase. Securiştii îi găsesc manuscrisele ascunse bine, pe fundul dublu al unui sertar. În 1985, retrăgându-i-se cetăţenia română, se mută la Paris, cu Aurora şi cei doi copii. Aurora moare în 1991, iar doi ani mai târziu, Gavrielescu revine în România.

La fel ca celelalte mii de victime ale represiunii, vrea să îşi vadă dosarul personal de la Securitate. După ani de solicitări, în noimbrie 2001, îşi citeşte dosarul de 22 de volume din arhivele CNSAS. Angoasele racapătă chip, pentru că află că Aurora semnase un formular de colaborare, iar după eliberarea din închisoare informase Securitate cu privire la deplasările, intenţiile şi scrierile lui. “Dosarul conţinea lista a 43 de persoane, prieteni, cunoştinţe. colegi, vecini. “Toată lumea din jurul meu colabora. Iar eu eram ca un peşte în acvariu”, comentează Gavrilescu, care a scris 17 cărţi, de la autobiografie la poezie, pentru a descrie natura malefică a vechiului “sistem torţionar”.
Trecutul i-a preocupat puţin pe români, iar vechii securişti au astăzi certificat de revoluţionar
Este greu să explici amploarea răului, la 20 de ani după, să restitui cu fidelitate teama, intimidarea şi represiunea poliţiei politice din România. În vremea comunismului, 10.000 de persoane au fost executate fără niciun proces.”A fost o experienţă totalitară unică. Ceauşescu a conceput Securitatea ca pe garda lui pretoriană, poliţia sa secretă nesupusă Moscovei”, explică pentru Le Monde Vladimir Tismăneanu, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru studiul dictaturii comuniste.

Problema mai mare, tranşează jurnaliştii francezi, este aceea că nici după prăbuşirea dictaturii, românii nu şi-au reglat conturile cu trecutul: “Puterea a revenit unui vechi cadru al Partidului Comunist, Ion Iliescu, ales de două ori preşedinte. Iliescu a mizat nu pe transparenţă vis-a-vis de crimele trecutului, ci pe uitare. Fără a ţine vreun discurs nostalgic, el a vrut să întoarcă pagina, să o ardă” . “El are o mare responsabilitate. Nu avea niciun interes să deschidă cutia Pandorei”, este citat în articol Alexandru Gussi, istoric şi consilier al actualului preşedinte, Traian Băsescu. Dar trecutul s-a impus în cele din urmă dezbaterii publice. În 1999 a fost creat CNSAS, fără a obţine însă gestionarea întregii arhive, încredinţată succesorului Securităţii, SRI.

Decospirarea Monei Muscă, fost ministru al Culturii, acuzată că a denunţat activitatea studenţilor străini din campusul ei, în 1977, este interpretată de Le Monde ca fiind un gest mai degrabă simbolic, pentru că Mona Muscă avea o reputaţie impecabilă, datorată militantismului ei pentru o lege a lustraţiei.

Întârzierea enormă şi lipsa voinţei de a deschide arhivele Securităţii explică continuitatea la putera a personalului din vechiul regim. “Putem fi în acelaşi timp o dansatoare şi un elefant? Răspunsul este: evident da”, spune trist Germina Nagat, de la CNSAS. Aceasta povesteşte că erau între 10.000 şi 15.000 de ofiţeri de la Securitate la finele anului 1980. Mulţi au obţinut certificate de revoluţionari, care le-au dat privilegii la ieşirea la pensie. Ei sunt în parlament, în presă, în administraţie. Au informat, redactat rapoarte, sau chiar mai rău, au făcut parte din aparatul de represiune. “Am identificat mai mult de 400 de suspecţi pentru torturi şi asasinate. Niciunul nu a fost cercetat. Condamnarea comunismului a fost utilizată doar într-o manieră politică”, spune Marius Oprea, care conduce Institutul de investigare a crimelor comunismului. Din precauţie, soţia şi fiul locuiesc în Germania.

Unul dintre persoajele cele mai controversate, la adăpostul afacerilor şi al politicii, este Dan Voiuclescu, scrie Le Monde în finalul articolului. Proprietar al mai multor posturi de televiziune, el face obiectul unei anchete a CNSAS, care a demonstrat legăturile lui cu Securitatea. Le Monde a încercat să vorbească cu Dan Voiculescu, dar răspunsul biroului de presă a fost scurt: “Subiectul nu ne interesează, nu corespunde strategiei noastre. Trecutul nu este grija noastră”.

realitatea.net

Herta Muller, scriitoare născută în 1953 într-un sat din Banat, a câştigat astăzi (8 octombrie 2009) Premiul Nobel pentru Literatură. Herta Muller a emigrat în Germania în 1987 şi în prezent locuieşte la Berlin. În 1982, statul comunist român îi interzisese scriitoarei să mi publice!

Juriul şi-a motivat decizia prin “densitatea poeziei şi sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmoşteniţilor”.

Herta Muller este laureată a numeroase premii internaţionale: “Impac Dublin Literary Award”, premiul “Kleist”, premiul “Franz Kafka”, premiul european de literatură Aristeion, premiul literar al Fundaţiei Konrad Adenauer, premiul oraşului Berlin, iar din 1999 figurează aproape în fiecare an printre numele potenţialilor câştigători ai Premiului Nobel pentru literatură.

Tatăl ei a fost un şvab expropriat de autorităţile comuniste. Mama scriitoarei a fost deportată într-un lagăr din Uniunea Sovietică, astăzi pe teritoriul Ucrainei. Herta Müller a studiat germanistica la Timişoara.

Prietenia cu membrii Aktionsgruppe Banat (”Grupul de Acţiune Banat”), format din studenţi şi scriitori de etnie germană din România, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul comunist, a adus-o în atenţia Securităţii. [1] Ca urmare a refuzului ei de a colabora cu Securitatea, Herta Müller a fost concediată şi expediată pentru reeducare într-un “mediu muncitoresc sănătos” la întreprinderea “Tehnometal”. Herta Müller a lucrat apoi ca traducătoare. Ulterior, şi-a câştigat traiul lucrând la câteva grădiniţe şi acordând ore particulare de germană. Biografia sa este prezentată în volumul “Regele se înclină şi ucide”.

Volumul de debut, “Niederungen” – “Ţinuturile joase”, a apărut în 1982, după o puternică confruntare cu cenzura, care i-a limitat simţitor manuscrisul. Peste doi ani, cartea a fost publicată şi în Republica Federală Germania, exact aşa cum fusese scrisă de autoare. Reacţia autorităţilor din România a fost dură: i s-a interzis să mai publice.

În 1987 a emigrat în Republica Federală Germania, împreună cu soţul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner.

Surse: Deutche Welle si Wikipedia

citește și:

Premiul Nobel pentru un scriitor român, la cald

Chiar tare asta…:)) acum sunt antichitati astea:))

Astazi, joi 08.10.2009, a fost o zi plina de lauri pentru romani.

Astfel, de pe hotnews am aflat ca “Herta Muller, scriitoare germana de origine romana, a cistigat Premiul Nobel pentru Literatura”. Din discutiile de pe twitter, am observat ca nu sunt singura care nu auzise deloc, pana acum de aceasta doamna. Dar ma bucur ….  desi ea nu se bucura ca a trait in Romania. Si poate ca este de inteles. Regimul comunist a fost destul de aspru cu oamenii acelor vremuri, dar nu stiu daca acum “traim bine” …

Si a doua veste buna este ca “Echipa nationala a Romaniei a obtinut medalia de aur la Campionatul Mondial de Scrima, care se desfasoara in Antalya (Turcia), dupa ce a trecut in ultimul act de Italia cu scorul de 45-44, dupa o partida cu accente dramatice.”

Tot mai mulţi analişti vocalişti se victimizează anticipat spunând că acum e momentul să exprime tot, pentru că, dacă va câştiga Băsescu un al doilea mandat, cu siguranţă li se va închide gura. Aproape că te-ar putea apuca şi plânsul la gândul că peste lătratul liotei de bipezi tv, plătiţi de patronii lor, doi dubioşi îmbogăţiţi ai tranziţiei, se va aşterne liniştea de mormânt. E şi ăsta un mod de a-ţi da o importanţă necuvenită.

În primul rând şi dacă ar fi adevărată aberaţia lor cum că Băsescu le-ar bloca în stilul ţarului Putin demersul jurnalistic, ei n-ar avea ce pierde. Libertatea demersului lor jurnalistic ţine de la cuşcă şi până unde se termină lanţul mogulului. Frapează însă cel mai mult prostia acestor gurişti. Cum să spui că dacă Băsescu va câştiga va deveni represiv faţă de criticii săi. De ce n-a făcut-o în ultimii doi ani electorali când miza este cel de-al doilea mandat? Cor anti Băsescu cum este acum nu va mai fi niciodată, pentru că peste patru ani Băsescu nu va mai putea candida. Dar ce mai contează lipsa de logică pentru papagalii de televizor ai mogulilor. Acum nu zice nimeni că Traian Băsescu nu poate fi criticat şi de oameni neplătiţi pentru asta, mai ales că are şi pentru ce să fie. Însă e greu să pretinzi acest lucru atunci când, seară de seară, duci campanii obsesive de un partizanat grosolan din care transpare clar lipsa oricărei obiectivităţi şi a oricărui bun simţ jurnalistic. Presa care are o memorie scurtă uită sclavia trăită în regimul Năstase, când libertatea de expresie a fost cu adevărat gâtuită. Pe Năstase nu prea îşi permiteau mulţi să-l facă dictator, asta fiind dovada cea mai bună că el chiar era, pe când Băsescu care este taxat la toate colţurile drept dictator dovedeşte contrariul. Probabil că excesul de opinie liberă produce o suprasaturaţie care atrage după sine masochismul interdicţiei.

De satisfacţia masochistă a unora s-ar putea ocupa urmaşul lui Năstase la candidatura pentru Cotroceni, Mircea Geoană. Deşi nu are şanse reale de-a deveni preşedintele României am putea face totuşi un exerciţiu de imaginaţie. Ar avea un caracter profilactic acest exerciţiu, pentru că fără o proiecţie a răului nu poţi anticipa şi bloca realizarea lui. Semnalmentele politice ale lui Mircea Geoană nu diferă în substanţă de cele ale lui Năstase, acelaşi aer de oligarh înveninat de setea de putere ascuns în spatele cumsecădeniei socialiste afişată în public. Îi mai aseamănă şi statutul de soţi slab masculinizaţi în raporturile cu nevasta. În schimb tot ce e în natura lui Geoană e alterat, prelucrat, replicile sale sunt premeditate şi sunt atât de lipsite de spontaneitate de parcă şi le-ar fi repetat în cap de zece ori înainte să le spună. Din când în când îi apare pe chip zâmbetul ipocrit ce-i dă o expresie de şoarece otrăvit de propria-i otravă interioară. Atunci e momentul în care trebuie sedus poporul venit la târg. Ca un hopa mitică în straie de iarmaroc se duce din loc în loc să prindă cu virilitate ţărănească de gâtul unei sticle cu răchie pentru a-şi ţugui buzele mincinoase. Mimează stilul sincer şi bărbătesc încercând cu emoţie să privească în ochi pe cel cu care dă mâna. Transpiră mult pentru asta, înfricoşat mereu în gândul său că, în ciuda faptului că privirilor din jur le va scăpa impostura sa, camerele de luat vederi nu-i vor ierta nici cea mai mică grimasă falsă. Papagalul roşu e acompaniat mereu de unul mai tuciuriu care nici măcar limba păsărească n-o cunoaşte. Regăsim aici perfect profilul uman al vechiului activist comunist, care sub masca omeniei şi a grijii pentru cei mulţi îşi dezvoltă puterea şi numărul de sclavi din jur. Atât de mult a iubit comunismul omul că a făcut din el sclavul perfect. Istoria a consemnat această realitate tristă. Iar această boală supravieţuieşte miraculos la noi. Boala liderului comunist care aşterne tăcerea şi liniştea peste ţară. Un Mircea Geoană ajuns preşedinte ar caricaturiza România politică după chipul şi asemănarea sa. Când PSD-ul e cu ambele picioare pe pieptul ţării, nu doar cu unul ca acum, nu mai mişcă nimic.

Octavian Paler spunea că doar atunci când PSD-ul va dispărea ca partid, în ţara asta se va putea schimba ceva. Dar aşa cum a murit PCR şi s-a născut FSN, azi PSD, probabil că nici atunci nu se vor bate cuie în tălpi diavolului comunist.

 http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/papagalul-rosu-83788.html

Din discursul preşedintelui in Parlament, la citirea Raportului de condamnare a comunismului:
“Ca şef al statului român, condamn explicit şi categoric sistemul comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi până la prăbuşire, în decembrie 1989.
Luând act de realităţile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate: Regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal”. Mai multe AICI http://www.icarfoundation.ro/index.php?id=43&option=com_content&task=view〈=fr

Deci, Basescu a condamnat SISTEMUL CRIMINAL fiind extrem de sincer, onest, cu gandul la binele celor multi, pentru ca el „LUPTA PENTRU TINE” (adica pentru noi?!). Mai jos dovada faptului cum a alimentat acest sistem criminal, cum a profitat de el in anii ‘80 si cum a mintit in 2006.

Iată şi transcrierea:

Aflat in portul Yenuba din Arabia Saudita, echipajul petrolierului „Biruinta” de 150 000 tdw, fruntas pe flota in 1985, a transmis urmatoarea radiograma semnata de comandantul sau Traian Basescu.

“In aceasa noapte de la cumpana anilor cei 40 de navigatori de pe aceasta plutitoare cetate de otel construita de Romania, isi indreapta gandurile spre tara, spre conducatorul partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceusescu, spre toti cei dragi de acasa. Dupa datina, cei aflati in cartul liber suntem in jurul pomului de iarna si inchinam un pahar de vin pentru succesele obtinute de poporul nostru in anul care a trecut, pentru rezultatele pe care le-am inregistrat si noi, marinarii si care ne-au permis depasirea planului de trafic cu 17%, pentru succese si mai mari in 1986.” „Scanteia”, 3 ianuarie 1986 (pagina 2)

Deci, stia Vasile Paraschiv, un lider emblematic al rezistentei anti-comuniste, de ce refuza decoratia oferită de TB: