by topdev.ro

In aceasta dimineata m-am hotarat sa nu mai scriu despre iubitul nostru conducator. Sa lasam uscaturile deoparte si sa vorbim despre padurile patriei, paduri care incet incet devin o raritate. Eu consider cea mai mare crima stricaciunea mediului, mostenirea plina de betoane si praf care o lasam copiilor nostri, le omoram dreptul de a se bucura de natura, de verde, de aer curat. Iar de condamnat sunt cei care taie padurile pe nesaturate pentru a umfla niste conturi ce probabil vor fi cheltuite de fii si fice in cativa ani. Este ca atunci cand nu tragem apa si cand nu ne intereseaza ce ramane in urma noastra. Sa nu mai spunem de parcurile din orase care se imputineaza zilnic, saracele parcuri si asa pline de rahati de caini, dispar, dispar si locurile de joaca. Ce mare incantare este sa ii arati copilului tau o veverita care traieste in acelasi oras cu el cu casuta ei cu tot, sa stie ca ei doi sunt vecini, sunt locuitorii aceluiasi oras si sunt la fel de liberi si se joaca la fel si traiesc la fel. Ori in ritmul asta nici vrabiute n-or sa mai vada. Iar noi stam cu mainile in san, ba chiar ne ingropam in peturi, in mizerie si moloz. Trebuie sa recunoastem ca suntem necivilizati. Daca nu ne identificam si recunoastem problemele, nu o sa le putem rezolva. Eu propun sa luptam pentru aerul nostru, pentru dreptul copiilor nostri de a trai natural. Noi am avut ocazia asta, de ce sa nu o aiba si ei !
In ultimul timp constat ca marea noastra preocupare este sa ne intrecem in lideri, in pareri, in vorbe (suntem un popor de vorbareti) iar, atunci cand vedem ca unul din noi o zbarceste, greseste, il afundam si il lovim, il detestam, in loc sa il corectam si sa-i aratam cum este bine. De unde aceasta ura nesatula nu inteleg?! De ce nu putem sa fim si noi senini, neinversunati, sa gandim limpede, sa acceptam ca exista persoane care gandesc opusul nostru, ca o contrazicere trebuie sa fie constructiva nu o lupta intre doi magari incapatanati. Cand o sa invatam ca nu suntme speciali, ca nu suntem cei mai cei, ci suntem mai prosti si mai necivilizati ca nemtii, ca suntem, cei mai multi dintre noi, niste paduchi in saracie si ca trebuie sa fim uniti, sa luptam impreuna pentru drepturile noastre si ca fiecare individ conteaza, ca actiunea fiecaruia conteaza si se aduna la atitudinea generala. Ca un ceva mare este alcatuit din atomi mici si ca asa cum sunt ei, atomii lui, asa este si marele. Ori, daca te simti candva un mar stricat, sa sti ca poti sa strici sau ai stricat deja si merele de langa tine. Cred ca cea mai buna solutie de salvare a civilizatiei in Romania este sa ne uitam cu totii in oglinda, nu la suprafata ei ci in adancul ei.

Începe să mă domine, din ce în ce mai puternic, sentimentul că am rămas singurul prost din România. Pe măsură ce realizez acest lucru, un dor teribil, un alean năvalnic mă fac să tânjesc după vremurile de odinioară, când în ţara noastră erau doar două fiinţe superioare: nevasta şi conducătorul iubit. Pe nevastă o ogoiam mereu spunând – cu o voce joasă, bine timbrată – „Da, mamă. Sigur, mamă. Bine, mamă”. Pe conducătorul iubit nu-l prea băgam în seamă, pentru că el era  departe de mine, avea treburile lui, şi eu eram prea mic să le înţeleg, dar şi să ţin cont de spusele sale. La fel ca azi! Nu ne rămânea, nouă ăstora -  proşti,  da’ mulţi! – decât să ne vedem de viaţa noastră, să ne întâlnim pentru a petrece clipe plăcute, să stăm la o şuetă prelungită, în faţa unui pahar plin cu licori procurate cu grijă. Abia acum îmi dau seama că era un adevărat dezmăţ! Ne puteam permite să citim lucruri interesante, să vorbim despre ele, să fim mereu atenţi la ce se petrecea spiritualiceşte prin diverse colţuri de lume, şi să dorim să comunicăm; aşa, fără pretenţii, ca între noi proştii. Acesta era lucrul cel mai important: comunicam. Habar nu am ce fac şi pe unde mai sunt prietenii mei din tinereţe. Fiecare cu ale lui, ne întâlnim rar şi întotdeauna fără chef de vorbă. În jurul nostru creşte, tot mai gros şi mai de netrecut, un zid ridicat de oamenii tot mai deştepţi şi, natural, tot mai aroganţi, tot mai siguri pe ei. Apar de unde nu te aştepţi, apar unde nu te aştepţi, sunt peste tot, iar noi proştii ne împuţinăm pe zi ce trece. Nu poţi să scoţi capul în lume fără să dai de un vacarm stârnit de vocile care ţipă de parcă le-a muşcat cineva. Şi urlă că e interzis, că nu aşa se face, că sunt metode şi tehnici, că sunt indicaţii, că sunt strategii, că oameni deştepţi veghează, că nu trebuie să te bagi, nu-i treaba ta, că: hă-hă, s-au gândit alţii înainte, nu-ţi bate capul… Doamne, nu poţi să respiri, nu mai poţi să-ţi vezi de alte tale, şi te uiţi pe furiş în jur, doar, doar ai să dai peste un prost ca tine… poate schimbaţi o vorbă. În ultima vreme mi-e din ce în ce mai greu. Nu mai găsesc proşti. Au dispărut. S-au dus… şi mi-e tare urât, oameni buni. Dacă, cumva aflaţi de existenţa vreo unuia, faceţi-vă milă şi pomană, şi daţi-mi un semn. Zău, să am cu cine schimba o vorbă, că altfel, o să mă sfârşesc de alean, de dor, de urât… că-n ţara noastră nu mai sunt proştii de altă dată.

Comunismul este un sistem social, imaginat si formulat in teorie de Marx si altii. Este o ideologie de organizare sociala. Mi s-a povestit despre timpul ,cand comunismul a venit la putere in Romania , cum ani de zile a fost o situatie de confuzie si multe abuzuri, multi oameni dati la o parte din drumul altora sau din viata(!) pana cand cumva s-au stabilit ierarhie de functii, delegari de ordine de sus in jos, putere centralizata, autoritate in mana unui conducator si aparatului de stat, aparat de represalii..etc

Eu m-am nascut in aceasta forma de organizatie sociala.     Si nu a fost chiar ce teoria marxista zice, despre ce comunismul ar fi trebuit sa fie.

E ca si cum ai zice ca cineva a invatat muzica dupa ureche dar merge si da concerte. 

Cam asa a fost comunismul in Romania. Muncitorii favorizati si  apreciati ca fiind o clasa de origine sanatoasa. Intelectualii defavorizati. Deci un sistem discriminatoriu, preferential unora in mod special.

Un sistem autoritar, dictatorial. De impunere a legilor si nu de implicare a oamenilor altfel decat subjugati unor hotarari/decrete. Un sistem de intimidare, de izolare de restul lumii, al strainilor, al influentelor din afara. Psihologic incet, incet depindeai de bunavointa altora sa ti se favorizeze ceva ; sa faci rost de mancare, de un sapun bun, de un pachet de tigari, un bilet de concediu, un post bun , o piesa la masina, un pachet de cafea, un kilogram de zahar, etc etc care toate cereau la randul lor , sa fie rasplatite in servicii ..bani, cadouri.. Doamne si ce se mai fura..de peste tot, in orice forma si variatie !

Oamenii trebuiau sa se descurce cumva! Hotia isi are radacini si ucenicie in comunism.

Nu exact aveai demnitate. De a strabate in viata pe forte proprii si initiativa. Erai mai mult in situatia de a te descurca bazindu-te mult pe pile , pe cunostinte.. Nu exact auto-investitie in capacitatea ta ca om, ci multa investitie sa cultivi relatii cu oamenii care sa iti favorizeze ceva iar la randul tau sa favorizezi inapoi.

Un sistem departe de cel original marxist. De altfel ma indoiesc ca in realitate , ar fi posibil de realizat acea teorie. Caci viata e dinamica. Oamenii nu sunt o constanta. Paralel cu latura sociala intentionata in teorie,  se dezvolta in practica, o puternica subramura, subcultura de abuz . Sistemul socialist roman, un sistem bolnav, stramb, cu oameni cenusii, banuitori si banuiti, tematori, cu relatii de munca in care unul ordona si altii ascultau, un sistem de eliminare a demnitatii umane si inlocuita cu un sistem de supunere, de cult pentru superioritatea functiei celui de deasupra chiar daca era un idiot/idioata.

Oamenii (multi dintre ei)  nu-si schimba mentalitatea absorbita , doar pentru ca s-a schimbat un nume. Doar pentru ca in loc de Romania socialista se cheama acum ,Romania.

Numai daca omul invata, isi poate schimba mentalitatea. Cursuri relevante de teorie democratica.

Educatia este singura procedura care poate eleva gandirea, modifica paradigma.

Sarmise getusa – “cuprinderea getilor” … care nu era cetate (dava) de lupta ci oracol sfant si loc de rugaciune si invatare a regulilor, si de sedere a conducatorului peste tot neamul trac. Acolo, in adunarea cea mare, tarabostes (bos – conducator tara) veneau sa asculte murmurul descantecelor preotesti si porunca ce se hotara era una pentru toti dochii … Si numai Zamolxos ii vedea din cerul albastru si senin ca un soare dadator de intelepciune si sanatate … El, Zamolxos era stapanul celor stiute din stramosie, al linistii din suflet si rasului bun, destramatorul minciunii si gasitorul de leacuri vindecatoare … De aceea l-au iubit si l-au inaltat, sa le fie deasupra … Ca ce loc e mai liber ca cerul, si mai inmiresmat ca vazduhul ? …

Toate acestea … sunt scrise in iarba si frunzele codrului din vatra cetatii, iar pietrele si coloanele ramase, sunt martore ca asa este …

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

[Ioan 14.12]

Dacă acțiunile tale îi inspiră pe alții să viseze mai mult, să învețe mai mult, să facă mai mult și să devină mai mult, ești un conducător.

John Quincy Adams

Cuvîntul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fara rod

Omenirea se afla intr-un progres alert. In fiecare zi vedem lucruri pe care nici nu ni le imaginam posibile nici chiar in urma cu 2-3 ani. Totul se bazeaza pe date exacte, calcule matematice complexe, fizica, chimie, lucruri care respecta anumite legi bine definite. Cu totii vrem sa fim rationali, sa dam argumente logice, sa ne sustinem argumentele cu dovezi stiintifice. Putem spune ca suntem in secolul stiintei, al rationalului, unde totul urmeaza legi bine definite. Avem explicatii pentru orice: criza economica, de ce e cerul albastru, de ce zboara avioanele. Vrem explicatii chiar si pentru tot ce este religios.

Cu toate acestea urmam cu TOTII, si aici chiar zic tot ce sufla-n lumea asta,  intinctiv un simtamand de care suntem constienti doar in anumite momente ale existentei: Increderea. Toate se rezuma pana la urma la incredere: avem incredere in fiecare zi ca ceilalti conducatori auto vor respecta regulile de circulatie si nu vor trece cu 100km/h pe langa un stop, avem incredere in pilotul de avion care are in mana vietile tuturor pasagerilor, avem incredere ca ospatarul nu a scuipat in mancarea pe care ne-a adus-o, ca lucratorii din fabrica de masini nu au uitat sa stranga un surub esential din sistemul de franare al masinii, ca ceilalti colegi de servici isi fac treaba cum trebuie, ca nu se trezeste astazi un cercetator mai morocanos care sa imprastie un virus conceput in laborator,  si exemplele pot continua la nesfarsit. Chiar si intreg sistemul economic modial se bazeaza pe incredere. Bancile au incredere ca cel putin X% din clientii sai vor returna creditele. Clientii au incredre in banca respectiva si nu se duc sa isi retraga banii in masa, fapt care ar duce la un faliment subit. Ca sa nu mai vorbim de dragoste, prietenii, si in general orice relatie. Daca nu ar exista increderea in cel de langa tine, poate sa fie oricat de multa dragoste, sinceritate si orice alt sentiment nobil, pur si simplu nici o relatie nu ar functiona fara aceasta piatra de temelie.

Increderea este de asemenea si sentimentul care este cel mai adesea exploatat. Toate campaniile publicitare nu urmaresc altceva decat sa castige increderea clientilor. Cursul istoriei a fost schimbat de multe ori din cauza ca marii conducatori au avut incredre in persoanele nepotrivite.

Asa ca, putem sa adaptam celebrul refren “dar unde dragoste nu e, nimic nu e” si sa spunem “dar unde incredere nu e, nimic nu e, poate sa fie orice altceva”.

PS: Chiar si in cantecele manelistilor (deci pana si ei au realizat asta!!), alaturi de bani, dusmani, fetite, este cantat acest simtamand.

Pe sub trotuarul de sticlă se văd capete

unul

peste

unul aranjate

unul rânjeşte

altul s-a blocat cu limba scoasă

restul au gurile deschise.

Scot din geantă umbrela şi cu ea fac o crăpătură în trotuar.

Ţin palma întinsă şi scuip în ea cuvinte care-mi ies din gură gelatinoase.

Cu un TELEMEA vâscos într-o mână şi

cu un FRIŞCĂ în cealaltă mână

hrănesc toate capetele

două litere pentru fiecare

ţie un IA

ţie un MĂ

poftim şi ţie un NU

un MA

un IV

un RE

un AU.

Cuvintele mele vă vor hrăni pe fiecare dintre voi.

Bună ziua

vă vorbeşte un viitor lider al lumii.

peste câţiva ani, mai mulţi sau mai puţini, lumea întreagă va fi a mea.

o voi cuceri, într-un fel sau altul.

îmi voi lăsa mustaţă, îmi voi cumpăra un rotweiller şi un diplomat care să mă sfătuiască

care să-mi fie cel mai bun prieten, mai mult sau mai puţin,

şi care într-un final mă va trăda, mă va ciopârţi şi-mi va folosi organele pentru vrăji de magie albă,

îmi va fura nevasta şi vă va conduce pe toţi.

dar până atunci eu vă voi da de mâncare cu linguriţa, vă voi spune glume proaste

şi vă voi înveli cu păturici pe care armata mea de bătrânele o să croşeteze poezii.

va veni şi ziua aceea.

p.s.: niciun fel de grupare culturală, religioasă etc sau rasă nu trebuie să se teamă

voi fi un lider pacifist. comunicatul se încheie aici.

Foto: Amnesiacgirl

Am ajuns toti sarmani, ne luptam pentr-o paine

Nu mai avem constiinta, ce o sa mai facem maine

Copii nostri uita de noi, prinsi in valtoare

Se zbat fara putere-n mocirla tot mai mare

De ce culegem fructul ce-i daruit cu ura

Si nu mancam pe-al nostru, de aici, din batatura

Alunecam cu totii in negura genunii

Ne-am daruit si trupul si spiritul minciunii

Ne vor stropi cu sare pe oase stranepotii

Ca n-am stiut a da impuls puternic rotii

Cand roata se-nvarteste, daca-ai ramas pe spita

Te va conduce omul ales si cu suvita

Degeaba ceri dreptate, nu-i cine sa ti-o deie

Ai renuntat la fapta, la gand si la idee

Ne meritam destinul, noi singuri l-am facut

Sa protejam speranta ramasa din trecut.

Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a Imperiului Austro-Ungar. Tatăl său, Alois Schicklgruber, era funcţionar vamal şi lucra la frontiera dintre Germania şi Austria, aproape de Braunau.A circulat zvonul potrivit căruia Alois ar fi fost fiul natural al negustorului înstărit Frankenberger (din Graz), în slujba căruia muncea mama sa, Anna-Maria Hiedler. Însă acest zvon a fost infirmat. Nu au fost găsite documente care să ateste existenţa respectivului comerciant, nici că mama lui Hitler ar fi lucrat în Graz în perioada relevantă. După toate probabilităţile, zvonul a fost lansat de guvernatorul general nazist al Poloniei [Hans Frank]. Alois şi-a schimbat numele în Hitler, după numele de fată al bunicii, Hüttler, cât şi după numele tatălui său vitreg, Johann-Georg Hiedler – toate trei fiind variante ale aceluiaşi nume de familie, oscilaţiile ortografice fiind puse pe seama notarilor

lider al Partidului Naţional-Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut („Führer”) al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere în 1933, liderul mişcării naziste, Hitler a dus o politică de pregătire şi de declanşare a celui de Al Doilea Război Mondial, precum şi de punere în aplicare a unui plan de exterminare în masă a evreilor şi de lichidare a adversarilor politici.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/

Discursul tinut de Ion Antonescu, cu ocazia Zilei Nationale

Iete ca scriu si eu o postare de tip “blog personal”. Desi acest blog nu l-am facut ca sa ma plang si vaicaresc eu de problemele mele personale, nu mi se pare ca ar interesa pe cineva, iete ca o fac.

Am o problema cu lucrul in echipa, nu ma pot baza pe altii cand sunt conducator, lider, a naibii sa fiu. Sunt genul de persoana care ori ia munca si altor persoane din grup sub aripa ei protectoare , ori o las balta si imi bag picioarele in ea de lucrare sau in el de proiect.Mai am o problema cu negocierile simulate. Gen , la liceu ni se dau pentru indeplinirea unor sarcini un buget ( banii din aia de Monopoly) si eu trebuie sa negociez suma alocata. Cum Dumnezeu? Nu-mi vin arugmentele pentru ca sunt pentru o cauza falsa, eu ma gandesc la nota, la scop in sine nu la hartiile false. Of, of si vai de mine.

Cu toate asta, imi plac proiectele. Imi place ideea de lider care se implica, care face parte din echipa in adevaratul sens al cuvantului. Imi place ideea de exercitiu, de dezvoltare a aptidunilor care ma vor ajuta in viata profesionala ce va sa vie. Ei si cu asta basta, iete post de blog personal, pam pam.