Triangle équilatéral, carré, hexagone… : sur le site de mon excellent collègue belge Michel Neroucheff, des animations pour apprendre à tracer les polygones réguliers à l’aide d’un compas et se familariser avec les “programmes de construction”. Les plus grands pourront utiliser un rapporteur. Cliquer sur l’image. Pour changer un peu… des rosaces…

  Lancement du concours du plus beau “dodécagone” :

  à vos compas ! Sur feuille blanche naturellement !  

(Si tu ne peux pas lire ces animations, tes parents peuvent télécharger gratuitement

les programmes nécessaires sur le site d’Adobe)

Ştiu că majoritatea dintre voi aţi avut ocazia să treceţi cu trenul sau cu maşina pe lângă acest măreţ pod care încă păstrează arhitectura şi măestria acelor arhaice vremuri în care a fost ridicat. Din topul celor mai mari lucrări inginereşti din lume, podul a priveşte de 114 ani istoria României, a Dobrogei şi a oraşului Cernavodă.
În ţara noastră, construcţia de poduri a căpătat o formă organizată o dată cu apariţia căilor ferate. Din păcate însă, primele linii executate de concesionari n-au avut de la început poduri sau tuneluri corespunzătoare, fapt ce a făcut necesare consolidări sau refaceri ulterioare la aproape toate lucrările de acest gen. Situaţia s-a schimbat după 1881, când mari ingineri romani, de o impresionantă capacitate profesională – Dimitrie Frunză, Spiridon Yorceanu, Elie Radu, Constantin Olanescu, George Duca, Anghel Saligny, Mihail Romniceanu şi alţii-, au promovat interesul unei exploatări eficiente.

Dacă podurile de lemn dominau secolele trecute, perioada modernă le-a rezervat un loc cu totul secundar în istoria construcţiilor inginereşti. Începând din secolul al XIX-lea, toate podurile din lemn executate pe teritoriul ţării noastre, destul de numeroase, au avut un caracter provizoriu, ele urmând a fi inlocuite, mai devreme sau mai tarziu, cu poduri metalice sau din beton.
Construirea unui pod de cale ferată peste Dunare care să lege Ţara Românească de Marea Neagră devenise necesară încă din timpul domniei lui Barbu Ştirbei. În anul răscumpărării liniei Cernavodă-Constanţa (mai precis, la 10 decembrie 1882), guvernul român lansează un concurs internaţional pentru proiectarea a doua poduri mari peste Dunăre şi peste braţul Borcea, pe linia Cernavodă-Feteşti. Dar nici unul dintre cele opt proiecte prezentate comisiei de examinare, în anul 1883, de firme din Franţa, Germania, Elveţia şi Belgia nu a fost acceptat.
După trei ani, in 1886, are loc un al doilea concurs, la care participă cinci firme, dar rezultatul rămâne acelaşi. Într-un moment de stralucită inspiraţie, comisia îi propune lui Anghel Saligny să prezinte un proiect. În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, îl însărcinează oficial pe Saligny cu elaborarea proiectului liniei Feteşti – Cernavodă. E o decizie surprinzătoare, ţinând seama de faptul că numai cu câţiva ani în urmă acelaşi minister refuzase să ia asupra să răspunderea executării unor tabliere mici, lucrarea fiind preluată de firme particulare.

Înainte de a începe proiectarea, Anghel Saligny îşi formează o echipă de ingineri specialişti de la Şcoala Natională de Poduri şi Şosele, printre care Ion Băiulescu, N. Herjeu, Şt. Gheorghiu, Alex. Bădescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade şi alţii, aduşi mai tarziu. O data rezolvate toate problemele de ordin tehnic şi economic, echipa de specialişti îşi începe practic activitatea de proiectare, reuşind, după o munca intensă, să termine, la 1 decembrie 1889, elaborarea formei finale a proiectului. După numai un an (la 9 octombrie 1890), timp în care au fost repartizate şi demarate lucrările de uzinare şi de montare a tablierelor, a început şi lupta pentru învingerea greutăţilor apărute în execuţie. Un lucru care nu trebuie omis ar fi faptul că terasamentele liniei ferate Feteşti – Cernavodă, care leagă între ele podurile lui Anghel Saligny, au constituit la vremea lor cea mai mare şi cea mai importantă lucrare de terasamente realizată în ţara noastră.
Una peste alta, lucrările la podurile dunărene au durat cinci ani. Ultimul nit – din argint – a fost batut in data de 14/26 septembrie 1895, zi în care a fost inaugurat podul şi s-a deschis circulaţia pe porţiunea de linie Feteşti – Cernavodă Pod. Aceasta mare realizare a produs senzaţie în lumea întreagă.
În acele timpuri, podul de la Cernavodă era cel mai lung din Europa şi avea cea mai mare deschidere (190 m) din Europa Continentală, întregul complex de poduri feroviare româneşti peste Dunăre fiind cel mai lung de pe glob. Ziarul Times scria: “o realizare surprinzatoare la Cerna-voda”, iar Ilustrazione Italia afirma: “e o lucrare care poate fi luată ca model chiar şi de alte ţări, cu mijloace tehnice mai înaintate”.
Legătura feroviară dintre Feteşti şi Cernavodă are o lungime de 21 km şi cuprinde podurile peste Braţul Borcea şi peste Dunăre.  Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se află la 30 m peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge. Podul peste Borcea cuprinde 3 deschideri de câte 140 metri şi un viaduct cu 11 deschideri a 50 metri. În Insula Borcea, care în acea vreme constituia o baltă, pe care o traversa un tronson de 14 km al căii ferate, s-a mai realizat un viaduct de 34 deschideri a 42 metri.
Cu rampele de acces, cei 4087,95 metri de poduri formau, la acea vreme, cel mai lung complex de poduri construit în România şi al treilea ca lungime din lume. Deschiderea centrală de 190 m era cea mai mare din Europa continentală.
Costul total al tronsonului de linie ferată Feteşti-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată şi staţiile, a fost de 35 milioane lei aur.

Ceremonia de inaugurare a podului peste Dunăre a fost una fastuoasă. Conform programului serbării un tren a plecat la ora  9 din Gara de Nord, invitaţii ajungând la Cernavodă la ora 12. În cadrul ceremoniei de rigoare, cu discursuri şi urale din partea asistenţei, Regele Carol I a pus ultimul nit al podului ce urma sa-i poarte numele. Primul ministru de atunci a rostit o frază celebră: „Măria Ta! Cu ostaşii ţării ai învins în câmpiile Bulgariei, iar cu meşterii ţării ai îngenucheat măreaţa Dunăre.” , iar la rândul său, suveranul exclama: „Săvârşirea Podului peste Dunăre, dorit de un sfert de veac de Mine, este astăzi un fapt îndeplinit şi uriaşă se ridică înaintea noastră această falnică operă ca o mărturie vădită a tăriei Regatului. Geniul omenesc, în care se răsfrâng progresul şi avântul puternic al României, a învins toate greutăţile, a înlăturat toate piedicile, spre a executa această trainică şi nepieritoare lucrare, care trebuie să arate lumii că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile Dunării şi porţile Orientului”.
La 14 Septembrie 1895, la numai 5 ani de la deschiderea efectivă a şantierului, pe podul de la Cernavodă, un convoi de 15 locomotive grele au parcurs, cu 80 km/h toata lungimea platformei în timp ce, spune presa de atunci, sub pod, dintr-o barcă în care se afla împreună cu câţiva muncitori, proiectantul şi constructorul –Anghel Saligny însuşi, al cărui nume nici măcar nu a fost rostit la ceremonie- dădea prin simpla sa prezenţă, girul calităţii şi rezistenţei acestei „lucrări de artă” devenită legendară.

Va urma!

G.H.

Créer un site internet ou une application web à partir de zéro, “from scratch”, n’est absolument pas trivial. Cela représente de nombreux points à étudier, analyser puis décider. De plus il y a une forte corrélation entre chacun des éléments ce qui ajoute à la complexité du choix et à l’obligation de faire des compromis. Par exemple ajouter des fonctionnalités, va augmenter le temps nécessaire à réaliser l’application et donc aussi le budget (en général).

Ici j’essaie de faire une sorte de pense-intelligent qui reprend un peu tous les points clés qu’il faut traiter pour arriver à une application bien pensée : fiable, efficace, et évolutive. Cela va de la définition des besoins en allant à la vie de l’application en passant par les ressources disponibles (budget, temps, hommes) et les aspects juridiques et commerciaux. De quoi faire donc.

Faites chauffer vos neurones ! On y va …

1. Le besoin  / les fonctionnalités
   1. Internationalisation (côté client, côté serveur)
   2. Quantité de données techniques / utilisateurs (base de donnée, cache)
   3. Expérience utilisateur : statique / dynamique (gestion de l’historique)
   4. Communication avec d’autres applications/sites (Rss, web service, cUrl, widgets)
   5. Gestion de  données privées / sensibles (authentification, cryptage, côté client, côté serveur)
   6. Importance du référencement (url lisibles et uniques, génération des meta, génération de liens internes)
   7. Statistiques de fréquentation incluses (stockage IP, gestion cookie)
2. L’existant technique
   1. Plateformes complètes à paramétrer et/ou modifier (ex: ERP, CRM, gestionnaire de documents, forum, outil de collaboration, service de partage, etc.)
   2. APIs (Google, Yahoo, etc.)
   3. Frameworks
   4. Librairies
   5. Classes uniques prêtes à utiliser
3. Le contexte d’intégration, d’architecture
   1. Serveur d’application : (Java, Php, .Net)
4. Les langages de programmation
   1. Web côté serveur : Php, Ruby, Python, Java, .Net
   2. Web côté client : Javascript, Flash/ActionScript
   3. Design : HTML/CSS, XML/XSS
5. Les ressources disponibles
   1. Les connaissances (expertise interne/externe, documentation des outils, communauté, etc.)
   2. Le budget (global, par fonctionnalités, par itérations, etc.)
   3. Le temps (délais, disponibilité/participation du client)
   4. Les moyens humains (responsabilités, prestation interne/externe, disponibilité des équipes, etc.)
6. La méthodologie de gestion de projet
   1. eXtrem Programming
   2. Scrum
   3. GTD
7. Certifications requises
   1. CMMI
   2. ITIL
   3. CISQ
   4. Langage de programmation (Zend, Java, etc.)
8. L’utilisation
   1. Documentation
   2. Formation
9. Juridique
   1. Déclaration CNIL : gestion de  données privées, durée de conservation, objectifs recherchés, etc.
   2. Modalité de signalement d’un abus
   3. Utilisation Opt-in / Opt-out
   4. Mentions légales
10. Commercial
    1. Suivi de popularité (PageRank, Tweets, etc.)
11. La vie de l’application
    1. Maintenance corrective (gestion des bugs, feedback)
    2. Maintenance évolutive (ajout de fonctionnalités, veille technologique)

Je tiens a éclaircir plusieurs notions :

• Le classement adopté n’est pas un classement temporel car tout est lié et tout doit être pensé en même temps (si je puis dire)
• J’ai essayé de ne pas adopter un point de vue trop technique (bien que les choix techniques soient très importants) tout en restant précis
• Je développerais surement, dans quelques temps, chacun des points cités
• Cet article est à vocation évolutive et je le mettrais à jour au fur et à mesure de mes connaissances / retours

J’ai sûrement oublié certains aspects et je compte justement sur vous pour me les signaler. De même si vous pensez à une organisation plus claire ou plus logique.

Original Illustration, Image, Art, Taillez l’art
Illustration de l’affaire libre et matière du tissu
Illustration, Matière Web 【Papier peint – Mobilité】
Thème　「Image de ville, Construire, Art imaginaire, Illustration de la personne, Image de la personne」

Veuillez cliquer sur l’ongle du pouce.　Le téléchargez l’écran ouvre.

Papier peint – Mobilité
【Taille（Pixel）】　
640×480 pixel , 320×240pixel

Copyright（C）T-KONI . All Rights Reserved.

Illustration libre et matière du tissu　
Image de ville, Construire, Art imaginaire, Illustration de la personne, Image de la personne

Directions　・　Méthode de télécharger

————————————

【Site officiel】
Illustration de l’affaire libre
Conte de fées et rêve
Rêve de la science-fiction
Croquis à la plume et aquarelle
Site officiel Japon

nous avons procédé à quelques évolutions sur notre “serre pas chère”.

la serre dans son environnement

d’abord, les mesures “anti-chat”: on adore les chats, mais les plantes les aiment moins.

filet anti-chat etc

vu de près

ensuite: les premières plantations!

un peu tôt peut-être pour nos températures (Haute-Saône, Franche-Comté), mais on a pas résisté, et puis il faut essayé! on devrait avoir du rabe de plants de tomates (je vous montrerai les semis qui poussent bientôt), et puis il fait vraiment chaud dedans en ce moment, rien à voir avec l’année dernière pour l’instant.

cage à tomate, avec un plant de tomate!

la technique de la cage à tomate est simple: clôture ou reste de clôture (en gris, celle des poules sans customisation) coupée et pliée par nos soins.

plant de tomate vu de près

que vont donner ces plants?

suspens.

de toute façon, on aura dans cette serre des légumes sains, sans pesticide ni engrais, sans transport: que du positif pour la santé et l’environnement.

nicogé, jardinier pacifiste et libertaire, en route pour la décroissance (comme tout le monde…)

]]>