Câteva grupuri de şarlatani care  îşi parchează zilnic automobilele pe strada Vlaicu Pârcălab, vis-a-vis de Consulatul României la Chişinău, scot sute de euro din consultanţa pe care le-o oferă cetăţenilor care încearcă să-şi redobândească cetăţenia română.

Aceştia, nu posedă autorizaţie pentru serviciile ilegale, prestate în stradă. Astfel, din moment ce te-ai apropiat de panoul informativ, plasat lângă gardul Consulatului, aceştia se apropie de tine şi te abordează. Mai întâi, îţi dau un pliant, unde găseşti datele lor de contact. Apoi îţi oferă consultanţă gratuită. «Informaţia se dă gratis», afirmă Galina, o  consultantă. După ce explică care sunt actele necesare pentru a depune dosarul cu documente la Consulat, încearcă să te convingă de faptul că ei au cunoscuţi la Ministerul Justiţiei de la Bucureşti şi, dacă apelezi la ajutorul lor că, poţi obţine paşaportul românesc în regim de urgenţă.

M-am arătat interesat de propunerea Galinei şi aceasta mi-a spus că primul lucru este să-i dau 40 de euro pentru a face rost,  în termen de o săptămână, de cazierul juridic românesc. A făcut un calcul sumar şi m-a asigurat că suma de 400 de euro este suficientă pentru ca eu să obţin paşaportul românesc. După această metodă lucrează şi Oxana, Sergiu şi alţi sarlatani care pândesc în faţa consulatului. Ei nu vor avea zi liberă nici de Ziua României.

Ieri a fost prima dată când nu am votat la vechea şcoală generală de la mine din cartier, dar şi prima oară când am stat la coadă ca să-mi exercit dreptul la pus ştampila.

E foarte ciudat (cel puţin pentru mine) să ştii că eşti în mijlocul unui oraş italian, dar în jurul tău e o coadă ca la pâine cu români din toate zonele ţării.  Cele câteva sute de români stăteau la coadă să voteze.

Se formase o micro comunitate şi la un moment dat a aparut chiar şi un nene care vindea ziarul Click,  cd-uri cu manele şi seminţe. În faţa mea era un tip înalt din Harghita cu steagul României la gât. Se discuta despre ziare, preţurile cartelelor telefonice, ce-a facut Geoană, ce-a făcut Băsescu, cine este acest Crin Antonescu, de ce trebuie să completăm două formulare înainte de a putea vota, s-a deschis restaurantul “La sărmaluza” la Milano şi altele.

Un cetăţean uşor turmentat a încercat să-l bage în faţă pe preot. ” -Sunteţi de acord să îl lăsăm pe Părinte să treacă?” “- Nuuuuuuuuu!!! Nuuuuuu! Da de ceeeeee?!!! a răspuns mulţimea în cor. “- Bine, sunteţi nişte păcătoşi, eu am vrut să fim buni! le-a răspuns  “bunul samaritean uşor turmentat”. Apoi s-au iscat discuţii despre mafia parohiilor şi altele.

M-am simţit confortabil în cele două ore cât am stat la coadă şi m-am bucurat că până la ora 21 au reuşit toţi să voteze.

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=23013

Jurnalul de Chişinău a reuşit să afle cine este tânăra cu care consulul român Nuică întreţine relaţii sexuale în filmul postat pe internet, însă, deocamdată, preferă să nu dezvăluie numele acesteia. Ea are 23 de ani, este originară dintr-un raion din sud, provine dintr-o familie înstărită şi este descrisă de cei care o cunosc ca fiind „brunetă şi foarte frumoasă”.
Este sau, cel puţin, a fost până nu demult angajată a Consulatului României la Chişinău, cu sediul în str. Gr. Ureche 2, acolo unde l-a cunoscut pe fostul diplomat român. Surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul susţin că idila dintre cei doi se consuma într-un apartament situat în central Chişinăului, fără să cunoaştem cine închiria respectiva locuinţă. Se pare că acolo diplomatul obişnuia să se retragă cu amanta pentru partide de sex, fără a bănui vreo clipă cât de mult se poate compromite.

Potrivit publicaţiei Jurnal de Chişinău, tânăra ar fi dansat în mai multe cluburi de noapte din Chişinău şi ar fi fost dată afară tocmai din cauza comportamentului libertin. Mai mult, după scandal, fata şi-a retras pozele de pe un site de socializare unde avea un cont. Apropiaţii ei spun că şi-a schimbat inclusiv numărul de telefon.

Tânăra nu recunoaşte, însă, că ar fi protagonista filmuleţului postat pe net şi susţine că respectivele imagini puteau fi trucate. Mama fetei este şi ea convinsă că cineva încearcă pur şi simplu să-i facă rău fiicei sale.

Deşi a negat că este ea în filmul compromiţător, sexy-angajata consulatului s-a dat de gol atunci când am întrebat-o: „De ce nu vrei să vorbeşti? Oricui i se putea întâmpla. Putea fi şi o altă colegă în locul tău!”. „Da! Putea fi!”, a fost răspunsul ei.

Porno-consulul Ion Nuică era, după toate sursele, un mare crai, în ciuda vârstei sale.

Fostul diplomat român era cunoscut la Chişinău ca având două amante, ambele angajate ale Consulatului. Rând pe rând, Nuică pleca în pauza de masă la cuibuşorul de nebunii, când cu Mihaela, când cu Cristina.
Dacă despre Mihaela nu se ştiu încă foarte multe amănunte, cunoscătorii au recunoscut-o pe tânăra care făcea sex pasional cu Ion Nuică. Ar fi vorba, spun surse de la Chişinău, despre Cristina Ursol, o basarabeancă de 23 de ani, “brunetă, cu păr lunguţ şi foarte frumoasă”.

Cristina este născută în orăşelul Căuşeni. După liceu, fata a plecat la Chişinău, la facultate. Înainte de a se angaja la Consulatul român, ea a mai lucrat la o companie specializată în distribuirea de software şi soluţii IT.

Un angajat al acestei companii ne-a dezvăluit că în iarnă a fost concediată pentru “comportament indecent”. De altfel, despre Cristina şi viaţa ei extraprofesională s-au spus multe în oraşul natal, inclusiv că în timpul facultăţii s-ar fi angajat ca dansatoare într-un club din Chişinău.

Acesta pare a fi şi motivul pentru care relaţia ei cu băiatul primarului din Căuşeni s-a destrămat. Una dintre profesoarele ei de liceu ne-a declarat: “Nu cred că a făcut asta cu acel diplomat pentru bani sau alte avantaje. Ea a avut de toate în viaţă, fiind şi singură la părinţi. Ce-i drept, era cam alintată şi nu are în oraş o reputaţie prea bună”, ne-a spus dascălul.

Contactat de noi, primarul din Căuşeni, Anatolie Zaremba, a recunoscut că fiul său a avut o idilă de lungă durată cu Cristina. Primarul Zaremba este chiar vecin cu familia Ursol şi spune despre părinţii Cristinei că sunt oameni respectabili.

Din iarnă, de când a fost concediată pentru comportament indecent şi până în martie 2009 Cristina a fost şomeră. În martie ea a fost angajată la cel de-al doilea Consulat al României în Moldova (acolo unde se acordă vize, căci mai este un Consulat unde se rezolvă problemele legate de cetăţenie). Soţia lui Ion Nuică, Maria, lucra la Consulatul care se ocupă de problemele legate de acordarea cetăţeniei, aşa încât nu se intersecta prea mult cu „drăguţa” soţului. De la izbucnirea scandalului, Cristina a dispărut.

Deşi avea şi un profil deschis pe un site de socializare rusesc, cu multe poze, şi-a retras imediat toate informaţiile despre ea. Contactată de noi, mama Cristinei a refuzat să facă vreun comentariu, spunând că nu crede că fata ei ar fi făcut aşa ceva.

Cristina: “Imaginile puteau fi trucate”

Contactată de Click!, Cristina Ursol ne-a declarat mai mult decât iritată: “Convingeţi-mă voi pe mine că eu sunt acea fată! Mai mult nu vreau să răspund la nici o întrebare. Nu mă interesează toate bârfele care circulă pe seama mea. Nu am avut şi nu am o relaţie cu consulul şi nu ştiu de ce este pomenit numele meu în tot acest scandal. Respectivele imagini puteau să fie trucate. De ce trebuie să vă dau fotografia mea? Şi nu am nici o legătură cu serviciile secrete!”. Când am întrebat-o dacă a mai vorbit cu Ion Nuică după scandal, ne-a trântit telefonul în nas.

Ginger Devil: “Moșulică nu le are cu poziţiile”

Porno-consulul nu a impresionat-o pe experta într-ale sexului, Ginger Devil. Blondina este de părere că Ion Nuică a avut o prestaţie deplorabilă. “Moşulică nu prea le are cu poziţiile, iar la vârsta lui nici nu cred că ar fi putut mai mult. Dacă scena porno ar fi fost filmată, nu cred că ar fi primit mai mult de 100 de euro”.

Vecinii din București: “Nuică? Un curvar!”

Consilierul buclucaş s-a întors acasă, cu coada între picioare. El şi-a dat demisia și a revenit în ţară, în apartamentul său de pe Bulevardul Carol, în care locuieşte din 1986 împreună cu soţia sa, Maria, şi cei doi copii, Monica şi Andrei.

Soţia şi băiatul lui ne-au întâmpinat cu ostilitate, urlând în gura mare că s-au săturat şi că vor intimitate. “Nu vă interesează pe voi ce face domnul Nuică. Astea sunt problemele noastre. Plecaţi de aici!”.

O persoană care a asistat la scena creată de familia Nuică ne-a declarat, după ce ne-a rugat să nu-i dezvăluim numele, că Ion Nuică este renumit în cartier pentru cuceririle sale. “Nevastă-sa îi permite, ce să facă? Doar n-o să divorţeze acum, la vârsta ei. E un curvar, ce mai…”, ne-a mărturisit vecina, care a adăugat că Nuică a fost încurcat şi cu una din profesoarele fiicei sale.

“La vârsta asta, tentaţia este mare”

“Relaţia cu subordonata este strânsă, comodă şi trece peste orice barieră. Un bărbat aflat la o asemenea vârstă este cumva încurajat şi de societate să procedeze astfel. În ciuda faptului că e pe prima pagină a ziarelor, el este pe undeva şi lăudat pentru semnele de bărbăţie pe care le-a dat. La o anumită vârstă, relaţiile de cuplu pot intra în amorţire şi atunci apare tentaţia. O altă relaţie ar fi bătut la ochi. Cea cu subordonata, nu. Pentru el nu este vorba de confirmarea masculinităţii. Îi place tinereţea, iar ei puterea”

Via Palatul Şutu am dat peste saitu’ noului ministru al tineretului. N-am trecut de prima pagină, am stat să savurez minunăţiile de acolo.

hy fashion, bennetton, Massimo Dutii, inginieresti

găsim acolo cuvinte misterioase: hy fashion, bennetton, Massimo Dutii, inginieresti şi ne întrebăm pe cine a pus lăsat să-i scrie saitu’.
minunată ascensiunea ei profesională: “Atunci l-a cunoscut pe Stefan Sobota( actualul sot), care abia incepuse o afacere in domeniul confectiilor.
Dovedind calitati inginieresti deosebite, in scurt timp Sorina a devenit sef de productie in cadrul firmei lui Stefan, pe care l-a convins sa stabileasca sediul la Focsani.“

Bun, asta fu vestea proastă. Vestea bună e că madam Ridzi ne-a părăsit. Din cauză că maică-sa nu mai suportă. Mi se pare corect. Nici noi nu mai suportam. Fabuloasă prestaţia pedelistului din studioul Realitatea (habar n-am cum îl cheamă, domnul cu cravată mov), care a reuşit s-o dea de gard de două ori consecutiv. O dată cu “demisia” de care nu spusese nimeni nimic înainte de conferinţa de presă şi a doua oară cu “Băsescu”, de care, la fel, nimeni nu pomenise nimic în studio. Pe domnul Stângundreptu nu cred c-o să-l mai vedem prea curând pe sticlă.

Ştirea zilei nu e nici demisia, nici numirea. Ştirea zilei este închiderea consulatului românesc de la Nicosia pe motiv de gripă porcină. Fără legătură cu consulatul de la Chişinău. Unde dai şi unde crapă!

foto: www.irock.ro

La desert vă ofer Plăcintă. Cam asta mi-a găsit google când am căutat o poză cu doamna ministru:

placinta google images

Poftă bună!

Avem şi diplomatul porno. Filmuleţul cică ar fi apărut pe saitul curentu’, da’ e plină reţeaua mioritică de el.

Dăm diplomatului titlul de berbecul zilei şi ne întrebăm ca proştii dacă renumitele noastre servicii au ştiut că omuleţul umblă cu cariciul în vânt prin consulat precum Speedy Gonzales cu lassoul.

Andere! Andere! Arriba!!!

Nişte minţi luminate spun că e lucrătura serviciilor secrete din RSS Modovenească. De parcă ăia l-ar fi băgat în călduri pe nea burtică.

Le Cimetière de la Madeleine has elicited an upsurge of interest recently.  An unbound copy of the 1800 edition sold on ebay for 200 euros yesterday!   Why this great interest now?  The reason lies, at least in part, in  the novel’s contested  legacy.    (There is also a sensational publishing history here; watch this blog for more on that story.)

Most critics believe Le Cimetière de la Madeleine to present an apology for royalist sentiment, written by a beleaguered champion for truth under a semi-totalitarian regime. The profile of an embattled author is enhanced by the “avertissement” to volume three where Regnault-Warin details the problems encountered with the police after publishing vols. 1 & 2.*   Close study of the author’s voluminous earlier writings, however, and analysis of the ambiguous way that the novel concludes its account of the Dauphin’s martyrdom, point to a more complicated interpretation. In a book-in-progress, we interpret Regnault-Warin’s novel as a transitional tale of Bourbon sacrifice and republican redemption.

*Now that we’ve had the opportunity to do more research at the wonderful Bibliothèque Historique de la Ville de Paris, it has come to our attention that the “avertissement” is only included in the Lepetit jeune edition of 1800-01, held in the Rare Books collection at the University of Notre Dame Hesburgh Library.  It does not appear in later editions of 1801 by Lepetit jeune or Les Marchands de Nouveautés.  What does that mean?  The mystery continues…

Sunt zile cand ai impresia ca trece timpul prea repede, dar sunt zile in care…toata lumea e a ta, cand timpul iti apartine, ma intelegeti? sau imi storc vitaminele degeaba? Am avut parte de un weekend minunat in care am vazut meciul cu Steaua, meciul cu Dinamo, meciul cu Otelul Galati [si imi pare rau ca au pierdut], finala de la tenis feminin, semifinala de la snooker, ca sa aflu ca in finala a ajuns Ebdon si ca Higgins, desi era favorit, a pierdut la un scor de 8-10. Am papat savarine, clatite bune, chec, hai salivati sau inca nu? [ce bine gateste mama lui Florin, yami yami]. Mai lipsea berea si gata, as fi putut fi barbat, si nu e greu deloc Si pe bune o sa-i cred pe barbati cand, dupa un asemenea weekend, o sa spuna ca sunt obositi )
Desi!!! azi eram foarte obosita, am fost la alergat cu Cristi [un prieten de la camin] in parcul de la Casa Poporului, mare mai e parcul ala, Doamne! Dar timp de 1h 30 min…hopa hopa, trebuia sa dau jos cele mentionate mai sus, mai ales savarinele alea )
Imi pare sincer rau pentru alegerile din Republica Moldova, imi pare rau pentru tinerii entuziasmati care au venit din toata Romania la Consulatul si Ambasada Republicii Moldova din Bucuresti doar pentru a vota, majoritatea intorsi de la vama in tentativa lor de a merge ACASA ca sa voteze!!! Se pare ca votul lor nu a contat, partidul comunist castigand alegerile.
Am primit urmatorul mesaj: “183 de mii de decedati au votat ieri pt Comunisti, acestia au figurat pe listele populatiei apte de vot…si acesta e rezultatul unei analize facute numai in cursul zilei de astazi.” Nu mai am ce comenta! Poate e nevoie de o noapte de 25 decembrie si la noi in tara, cine stie…cine mai rabda?!!

Nous découvrons la churrascaria, un restaurant de viandes rôties de toutes sortes.

Nous sommes passés au Consulat de France au Brésil pour présenter l’association Brasis et faire part de notre projet.

Et le soir sur la copacabana, un petit peu de capoïera.

Hier, le Docteur Frédéric Tissot, Consul de France au Kurdistan d’Irak,  et Amélie Banzet, directrice du Centre Culturel Français d’Erbil,  se sont joints à nous pour un déjeuner en plein air. Ambiance détendue,  sous l’œil attentif de leur impressionnante garde rapprochée!

L’affiche de la projection devant la faculté

The poster of the screening in front of the university

C’est ce soir, à 19h30, au Centre culturel Roshenberi, que vont être projetés nos films documentaires. Entre chaque film, nous montrerons également une vignette d’interview de notre série « Est-ce que 20 ans est le plus bel âge de la vie ? ».

English version

Yesterday, Dr Frédéric Tissot, French Consul in Iraq, and Amélie Banzet, director of the French Cultural Institute, have joined us for lunch in the Institute’s garden. The atmosphere was casual, without forgetting the presence of their impressive bodyguards!

Tonight at 7 :30 pm, our documentary films will be screened at the Roshenberi Cultural Centre. Between each film, we will show one short video from our series « Is twenty years old the most beautiful age in the life ? »

Au soir du repas au Fouquets’ du gnome à talonnettes de Neuilly, j’ai des témoins, je lançais à la volée : nous voilà avec un des pires aspects du Bonapartisme dans une version non seulement libérale mais à la solde de la finance. Sarko venait d’être élu et, entre ceux qui arguaient qu’il fallait lui laisser sa chance et me trouvaient outrancier, ceux qui avaient voté pour lui en croyant aux vertus d’un changement (lequel au fait ?) avant de bien vite déchanter et les électeurs traditionnels de droite, je me fis bien rabrouer. J’ai les noms mais je ne les donnerais pas (de suite ). Sans parler de la gauche ségoléno-mollassonne et centro-compatible ne sachant plus à quelle “sainte” se vouer qui venait encore d’en prendre une bonne et dont les tenants faisaient pitié à voir, errant comme comme un boxeur zombifié par une bonne branlée.

Sautons toute une série d’épisodes inquiétants. Pas plus tard qu’il y a deux jours, on apprenait que le nain élyséen était agité par des envies de grandeur et que la crise – pour laquelle et jusqu’à nouvel ordre le sytème capitalo parlementaire n’a trouvé que de quoi sauver les banquiers et les financiers d’abord, un peu pour les patrons mais toujours nib’ pour les “citoyens” – lui fournissait un excellent tremplin avec son art consommé de vendre des réussites qu’on attend toujours de voir.

Le Monde.fr relevait donc l’intervention devant le parlement européen du rusé qui se voit déjà tirer les marrons du feu de la turbulence financière “pour imposer sa vision économique de l’Europe et continuer à présider l’Union européenne au niveau de la zone euro, au moins pour une année supplémentaire”.  Après l’échec du Traité de Lisbonne, grâce au non irlandais (seul peuple consulté directement par des élites qu’un amalgame aussi rapide que sûr nous donne donc pour discréditées), et utilisant aussi la crise en Géorgie (pour laquelle il ne fit rien si ce n’est de passer pour un idiot au Kremlin) pourquoi ne pas rebondir. Et contourner le peu d’obstacle démocratique qui reste.

Facile ont dû penser les pères Joseph repus de petits fours au Château de le rue du Faubourg Saint-Honoré. Après lui, la présidence tournante du Conseil va échoir à des Eurosceptiques et/ou à des petits pays. Bah, dès lors laissons ce Conseil de côté. Les seize dirigeant de la zone euro se voient dans l’informel Eurogroupe qui réunit en général les ministres des finances.

Du menu fretin quoi. D’ailleurs Sarko ne l’a pas envoyé dire aux parlementaires au sujet de la pré-réunion du 12 octobre qui a préparé les réponses (inutiles à ce jour) aux turbulences boursières : “la seule réunion des ministres des finances n’est pas à la hauteur de la gravité de la crise”. Donc ?

Donc il faut une réunion périodique du machin avec les big boss, les chefs d’Etats et de gouvernements. Un Directoire ou tout comme, noterons ceux qui ont révisé leurs cours d’Histoire.

Mais l’homme est pressé et speedy nabot a déjà prévu l’enchainement puisque cet Eurogroupe n’a aucune existence juridique. Il peut donc se doter d’une présidence sans traité institutionnel. Après les solutions divergent : élection interne ou attente que le tour de présider le Conseil revienne à un membre du groupe, genre l’Espagne en janvier 2009 ? Ca mange pas de pain et d’ici là des vents favorables peuvent encore souffler dans les ailes élyséennes.

Comme il faut tout prévoir (essayer), on commence par écarter les éventuels concurrents. D’où les sorties contre le pourtant très économiquement libéral et diplomatiquement souple Premier Ministre (et ministre des Finances) luxembougeois, Jean-Claude Juncker. Ca tombe bien en plus : on tance justement les paradis fiscaux ce jour-là. Le nain en met une couche devant le parlement et la télévision (libre et nationale comme disait Coluche), bonne voix de son maitre, poursuit le boulot.

Il est prêt le mari de la chanteuse pour le Consulat et le poste de Premier Consul. S’il faut passer par un 18 brumaire pour cela ? On verra. Pas forcément d’ailleurs, le président des riches français invitant, dans un premier temps au moins, à partager le couvert le puissant Prime minister british et l’influence de sa City.

Ca fait élucubrations tout ça ? N’empêche qu’ hier, alors qu’il annonçait quelques cadeaux bonus à ses amis patrons il en a repassé la couche retranscrite ici par l’AFP

“Sarkozy a de nouveau plaidé pour un «gouvernement économique» de l’Europe qui se traduirait par une réunion de l’Eurogroupe au niveau des chefs d’Etat et de gouvernement.
«Plus que jamais, l’Europe prend conscience qu’elle a besoin d’un véritable gouvernement économique, dont elle vient d’expérimenter ce qu’il pourrait être, et l’utilité qu’il pourrait avoir», a-t-il affirmé lors de son discours.

«C’est tout naturellement l’Eurogroupe qui doit en être le cadre», a-t-il poursuivi, «mais non pas comme aujourd’hui au seul niveau des ministres des Finances, mais au niveau politique le plus élevé, celui des chefs d’Etat et de gouvernement qui débattent et qui décident ensemble en prenant leurs responsabilités face à la crise économique, comme ils l’ont fait le 12 octobre à Paris». Le chef de l’Etat a fait part de sa «stupéfaction» qu’on ait dû «attendre cette crise pour se réunir à ce niveau-là».”

Si ce n’est pas avoir de la suite dans les idées, y’aurait comme du cousinage. Reste à savoir s’il se rêve d’aller jusqu’à l’Empire. Et si oui, en héritier du 1er ou de celui de Louis-Napoléon largement élu président avant de rompre avec l’état de droit.

Son surnom de Naboléon, qu’on a piqué à Victor Hugo siouplait,  nous ferait bien sûr pencher pour le second, traître à la République qui l’a fait, liberticide cynique mais dont l’action économique a été réévalué depuis mon passage sur les bancs de l’école républicaine qui voyait alors en lui un dictateur et un exploiteur. Il serait regardé aujourd’hui sous un oeil plus ambivalent : développement, modernisation et succès économiques des patrons, paupérisation, misère, peuple vivant dans les conditions décrites par Zola. L’approche de Wikipédia s’avère assez intéressante à lire là. Mais comme toujours elle n’exemptera pas d’une exploration bibliographique plus approfondie (j’anticipe le mail d’un ami prof).

Amusants aussi les réseaux entre Neuilly et la Corse et on se dit qu’une réédition du Coup d’Etat permanent offrirait une saine (re)lecture.

Et Palpatine dans tout ça ?

Faudrait voir à réviser sa Guerre des Etoiles les petits. Et notamment la prélogie (La Menace fantôme, L’Attaque des clones, La Revanche des Sith) tournée après la première trilogie mais qui relate des événements antérieurs. Si George Lucas essuya pas mal de critiques (justifiées) pour un triptyque dont La Revanche des Sith est le seul épisode à vraiment tenir la route, le parcours politique de Palpatine (chevalier ayant choisi le côté obscur par ailleurs) inspiré aussi bien d’Hitler que de Bush serait à réviser en cours de sciences politiques et n’a peut être pas échappé à Sarko-le-petit.

Alors demain, empereur ? Sarkozy maitre de l’Europe ? A quoi pense-t-il donc en se rasant ?

Illustration libre de droits
à retrouver en suivant le lien