… et puisque certains ont demandé à pouvoir réagir quelque part à mon article paru dans le BBF, j’ouvre ici un espace de débat. Je ne cache pas être plutôt déçu de la teneur de ce numéro poussifs et poncifs, ou plutôt non, tout ça est assez conforme à notre posture doloriste habituelle et à notre immuable servitude volontaire ! Mais je n’en dis pas plus vu que je suis en retraite du web…  et si ce suicide numérique n’avait été au final qu’une tentative ? A suivre.

Tovarasul Ion Iliescu, principalul responsabil pentru atrocitatile de la mineriade, il judeca moral pe Traian Basescu pentru imbrancirea unui copil in timpul campaniei electorale pentru primaria Bucurestiului din 2004, totul numai la televiziunea securistului Felix. Caseta a stat la naftalina timp de 5 ani de zile, pana in momentul in care cel mai redutabil adversar al Presedintelui, Dinu Patriciu, a decis sa o puna in circulatie, anuntand  in prealabil ca ar fi fost martor la incident, intr-o interventie televizata la postul Realitatea TV. Acestea sunt faptele. Dincolo de aceste fapte, sunt oamenii. Cum a reactionat Traian Basescu, in momentul in care, in dispretul total al poporului, o coalitie de 322 de parlamentari, in mare masura aceleasi personaje pe care le gasim acum in coalitia de la Grivco, l-a suspendat din functia de Presedinte? Am fost in Piata Universitatii in acele zile de fierbere. Atmosfera era ca intr-un cazan sub presiune. Cozmin Gusa a scapat ca prin urechile acului de a fi linsat de multime. Ei bine, Traian Basescu a aparut in Piata si a linistit masa de oameni, indemnandu-i sa protesteze in mod pasnic si sa astepte referendumul ce urma sa fie organizat intr-o luna de la anuntarea suspendarii. In urma cu 15 ani, lupul moralist de acum, tovarasul Ion Iliescu, in fata opozitiei crescande a partidelor istorice, a decis sa cheme minerii la Bucuresti. Rezultatul il stim cu totii. Sedii de partide devastate, tineri studenti batuti cu bestialitate, numeroase victime aruncate la gramada in fantana din Piata Universitatii. Stimate cititor al modestelor mele randuri, tu esti adevaratul judacator. Cine este mai culpabil pentru violentele din societatea romanesca: golanasul Traian Basescu (caci pana la urma batranul lup de mare asta e) ce a altoit  (sau nu) un alt golanas de cartier, sau aparatcikul Iliescu, ce continua sa ne zambeasca la emisiuni, in batjocura absoluta a parintilor care  de 20 de ani isi duc peregrinarea lor tacuta prin cimitirele patriei, la mormintele copiilor ucisi in acei ani sinistri de “democratie originala”?  

]]> http://reactionismwatch.wordpress.com/2009/11/26/colvin-contre-hillier/ Thu, 26 Nov 2009 18:21:03 +0000 sylvainguillemette http://reactionismwatch.wordpress.com/2009/11/26/colvin-contre-hillier/

Les médias sont ainsi, ils laissent planer un doute, un suspense, question de mousser un tantinet leurs reportages. Depuis hier, ceux-ci abordent à nouveau la question des prisonniers afghans, que nous savons désormais, possiblement systématiquement torturés, et cela, alors que le Canada serait au courant, lorsqu’il transfert les prisonniers aux «autorités» afghanes. Mais deux versions s’affrontent ici, laissant planer ce dit doute, alors que pourtant, les choses semblent claires pour la majorité populaire, ce que confirme d’ailleurs un sondage d’autant plus que la crédibilité d’un militaire, voulant «exterminer de la vermine», vient changer la donne dans l’opinion publique si l’on s’y attarde.

Rick Hillier, ancien général, à la retraite désormais, affirme que durant son temps affecté au commandement, Colvin ne l’a pas averti des possibilités de torture. À l’époque, McKay était le ministre de la défense du Canada, responsable de rendre ces «mémos» (rendus confidentiels par les conservateurs de Harper) aux généraux. Richard Colvin, lui, affirme que le Canada a toujours été  au courant, et qu’il a mis au courant Hillier et ses collègues du danger potentiel de torture. Mais qui donc, des deux, a quelque chose à gagner, ou à cacher, bref,  à vendre sa version à l’opinion publique?

Hillier, jadis au commandement de nos troupes impérialistes en Afghanistan, rappelons-le, dans une mission déclenchée sur un tas de mensonges répétés à maintes reprises par l’administration Bush , illégale et institutrice d’un «gouvernement» de talibans rasés et de seigneurs de guerre, ainsi que d’un dictateur non élu par le peuple, affirme pour sa part, n’avoir jamais été mis au courant par Colvin de telles possibilités, attribuant donc à ce dernier, le mensonge éhonté. Mais qu’a à gagner Colvin à mentir sur cette situation désespérée en Afghanistan? Rien, il met d’ailleurs, et c’est maintenant évident, sa propre carrière en jeu, ainsi que sa réputation et sa crédibilité. Mais qu’a Rick Hillier à gagner, si Colvin n’y a, lui, rien du tout, sauf tout à perdre? Eh bien! Il commandait les troupes, il se trouverait donc, en partie, responsable du sort des prisonniers afghans, selon les ententes qu’aurait signées le Canada, internationalement, et auprès du «gouvernement» afghan. Il aurait donc, tout à gagner, à mentir sur la situation réelle, et le contraire n’est pas une observation possible, ni plausible. Il serait sinon, passible d’accusations criminelles de guerre, voire de complicité dans la torture systématique des prisonniers afghans –Les États-Unis ont toujours, dans leurs nombreux conflits étalés sur 150 ans, usé de torture vis-à-vis leurs prisonniers. La CIA, et la DEA désormais, ont construit des écoles de torture à travers toute l’Amérique latine, et à travers l’Europe et l’Afrique. C’est une tradition états-unienne, ou capitaliste et bourgeoise devrais-je dire.-.

Aussi, il serait peut-être bien de rappeler au lectorat que Rick Hillier fut partisan de la ligne dure, et des conservateurs, qui eux-mêmes, ont participé à la torture d’un enfant-soldat (Omar Khadr) via leur SCRS (Affilié à la plus financée des organisations terroristes, la CIA.), selon encore une fois, les traités qu’a signés le Canada par le passé. Que cela plaise ou non aux conservateurs, ou aux militaires, la détention d’un enfant-soldat était et demeure illégale, et sa torture évidemment, l’est tout autant! De plus, cet enfant-soldat est détenu dans un endroit peu commun, une prison –Guantanamo- jugée elle-même illégale, et construite sur un territoire occupé par les États-Unis d’Amérique sur l’île de Cuba, territoire que revendique bien sûr, La Havane. Rick Hillier avait affirmé, devant les caméras des médias -dont Radio-Canada-, qu’il allait tout faire pour «exterminer cette vermine talibane». Or, cette seule remarque partisane et radicale déterminait à l’avance, la culpabilité des combattants afghans, qu’ils soient ou non, talibans, et d’origine verminale. Bref, un partisan pur et dur de l’occupation de l’Afghanistan, un partisan pur et dur de l’OTAN, ce bras armé de la bourgeoisie. Hillier n’a donc pas la notoriété de Colvin, ni son prestige, pour affirmer que ce dernier ment. Le seul prestige qu’il a, c’est d’avoir monté les échelons dans une organisation impérialiste, une armée officielle, certes, mais également, une armée perpétrant des crimes de guerre à l’étranger (bombardements en Yougoslavie de cibles civiles, invasion de pays souverains, mise en place de dictature dans des pays souverains, participation à des coups d’État avec leurs alliés, utilisation de phosphore blanc offensivement, etc..). Et c’est un militaire, sachant très bien garder un secret… Et nous observons, justement, un secret bien gardé à Ottawa. Car Stephen Harper, si vous ne le saviez pas, a tout fait pour bloquer et rendre confidentiels, les mémos de Colvin rendus à MacKay.

Bref, les conservateurs nous disent que Colvin ne raconte que des bobards, mais ils font taire ces bobards, question d’être certain que personne n’en apprenne sur ceux-là…

Qui donc doit-on croire? Hillier, le militariste assoiffé par l’envie d’«exterminer de la vermine talibane», ou un parfait innocent, ne rapportant que des faits qui, aujourd’hui, mettent sa carrière en péril? Et qui s’étonne de voir Hillier et ses collègues démentir Colvin, car après tout, Hillier n’est pas contre cette torture, faite vis-à-vis ceux qu’il désire exterminer…, tout au contraire. Et en voulant exterminer cette dite vermine, sans par exemple tenir compte du fait qu’elle a été financée par Washington cette «vermine», il le démontre bien…

Il y a donc eu torture, et le Canada le savait, et y a participé, en complice. De toute façon, le Canada est complice de ses alliés, quant à l’invasion de ce pays qu’est l’Afghanistan, quant à la mise en place d’une dictature militairement soutenue, et du maintien au pouvoir, des factions de guerres, elles, dirigées par les seigneurs de guerre.

http://www.tv-net.ro/Stiri-Vaccinul-HPV-Gardasil-cu-400-mai-periculos-ca-alt-vaccin-asemanator+2508

http://www.tv-net.ro/Stiri-PASTILA-PENTRU-AVORT-PERICOL-MORTAL-PENTRU-FEMEI+2634

http://www.tv-net.ro/Stiri-Americanii-au-dat-in-judecata-autoritatile-din-cauza-vaccinului-impotriva-gripei-AH1N1+4412

http://www.impactnews.ro/Green/Posibil%C4%83-leg%C4%83tur%C4%83-%C3%AEntre-sindromul-GB-%C5%9Fi-vaccinul-contra-gripei-AH1N1-18722

http://www.gandul.info/international/polonia-refuza-sa-achizitioneze-vaccinuri-impotriva-ah1n1-5090390

http://ultimaora.phg.ro/mai_multe_cazuri_de_alergii_grave_la_vaccinul_impotriva_gripei_ah1n1_in_canada_-s172962.html

http://www.tv-net.ro/Stiri-MAREA-BRITANIE-INGRIJORATA-DE-VACCINUL-IMPOTRIVA-GRIPEI-AH1N1+2921

          Probabil destinul lupului și suferința sa puteau fi evitate dacă omul și-ar fi respectat credințele originare și ar fi căutat să cerceteze înainte să judece. Este, totuși, adevărat, lupul este un animal controversat, privit de unii cu fascinație și chiar cu adorație, dar hulit de alții. Această optică datează încă de la începuturile omenirii, lupul fiind prezent în toate mitologiile importante. În mitologia greacă, lupul este privit ca un simbol al luminii, fiind un atribut al lui Apollo, zeul zilei și al luminii, dar totodată și una dintre întrupările lui Zeus. De aceeași optică beneficiază și în mitologia romană, fiind un simbol al lui Marte, zeul războiului, dar mai ales, animalul care hrănindu-i pe Romulus și Remus are un loc important în fondarea Romei. Înaintea oricărei bătălii, apariția unui lup dădea curaj legiunilor romane, existând credința că respectiva apariție prevestește victoria asupra dușmanului.

            În mitologia chineză, creator al dinastiilor chineze este recunoscut a fi Lupul Albastru Ceresc. Această credință este preluată și de mongoli, lupul celest fiind considerat strămoșul lui Gingis Han. Urmând această linie, Mustafa Kemal – atutointitulat Atatürk – a fost poreclit de poporul turc “Lupul cenușiu”. În schimb, în mitologia hindusă, lupul este privit ca fiind un animal demonic, apropiat zeităților malefice, dușman și devorator al luminii.

            Dacă în unele mitologii lupul este privit ca un favorit al zeilor, sau ca întemeietor al lumii, în mitologia nordică el este privit ca responsabil pentru distrugerea lumii. Este vorba despre Fenrir, sau Fenris, un monstru gigant întruchipat în lup. Legenda spune că aflând despre profeția care punea sfârșitul lumii pe umerii lupului și ai familiei sale, zeii l-au prins pe Fenrir și l-au închis într-o cușcă, însărcinându-l pe Tyr, zeul războiului, să îl hrănească și să îl îngrijească. Când a crescut, dimensiunile gigantice ale lupului i-au determinat pe zei să încerce să îl înlănţuiască, pentru a nu reprezenta un pericol, dar lupul rupea fiecare lanţ cu care era prins. De aceea, zeii au rugat dwarfii să creeze un lanţ magic(Gleipnir, care deşi era imposibil de rupt părea foarte subţire), pentru ca lupul să nu mai poată scăpa. Apoi au încercat să-l păcălească pe Fenrir pentru a-l prinde, susținând că nu este îndeajuns de puternic pentru a rupe lanţul. Lupul a vrut să-şi confirme puterea, dar a cerut o dovadă de încredere: unul dintre zei trebuia să-şi pună mâna în fălcile lui. Nimeni nu a acceptat, în afară de Tyr. După mai multe încercări, văzând că nu poate scăpa din lanţuri și că nu va fi eliberat, Fernir a retezat cu colţii mâna zeului. Zeii l-au dus și l-au încătuşat de o stânca la 100 km sub pământ, iar capetele lanţului le-au legat în cele patru puncte cardinale. În ziua Ragnarok-ului Fenrir va rupe lanţul si se va alătura giganţilor în lupta împotriva zeilor, fiind cel care îl va devora pe Odin.

            Aceste optici, dragilor, chiar dacă reflectă poziții contradictorii, caracterizează lupul ca fiind unul din cele mai nobile animale. Sunt puține acelea care sunt atât de apropiate zeilor și care să aibă o atât de strânsă legătură cu creația și distrugerea lumii. Atât din mitologia romană cât și din cea nordică reiese pregnant caracterul nestăpânit al lupului, dârzenia sa și nesupunerea. Fascinația lupului a cuprins și alte popoare, fiind prezentă și în alte mitologii, precum cea egipteană și cea dacă, devenind totodată un subiect de discuții interesante și aprinse – este lupul un exponent al binelui și al luminii, sau al răului și al distrugerii?

Actorul Dan Puric

NOTĂ: Am retras articolul pentru câteva ore dar, la urma urmei, deşi “nu prea” l-aţi citit, îl repun. Este o părere de-a mea şi dacă cineva are un comentariu contra, să-l adauge, şi-l voi publica, dacă cineva are un comentariu pro, de asemenea, îl accept, pentru că nu trebuie să închizi gura cuiva, mai ales în acest veac în care toţi strigă cum vor. Măcar noi să strigăm împotriva unor oameni, nu împotriva Lui Hristos, chiar dacă asta îi va deranja pe unii. Cu toate acestea, chiar din gura lui Dan am auzit cuvintele “da… eu sunt mason, nu (numele căruia el îi era contra)…” după ce a ieşit supărat din chilia Părintelui Justin Pârvu care ar fi suspicios pe Dan că este mason… Acum, ce-o vrea Dumnezeu. Dacă am dreptate, spuneţi-mi că da, dacă nu am, spuneţi-mi că nu. Această părere nu trebuie să rămână neanalizată. De ce? pentru că omul se poate să nu fie mason, şi nu se spună că este; sau se poate să fie mason, şi să se spună că nu este. E doctrina lui, e iniţiativa lui, naumai că mie, deşi nu l-am cunoscut, nu m-a cunoscut, îl văd ca un lup între oi, din câte mi s-a mai spus şi mie de când au apărut “jocurile” cu Aiudul. Totuşi, să citim iarăşi articolul retras acum câteva ore:

“Săptămâna trecută am fost la Mănăstirea Petru Vădo pentru a-l vedea pe părintele Justin Pârvu şi pentru a primi blagoslovenia preacuvioşiei sale. Din întâmplare, pe acolo se afla actorul Dan Puric. Cine este Dan Puric?… Această întrebare am adresat-o şi eu cuiva de acolo. În şoaptă mi-a spus: “A… nu ştiaţi că este mason şi că părintele Justin Pârvu nu îl doreşte prin preajmă?” Evident, acest lucru îl mai auzisem şi eu de la alte persoane, dar am trecut cu vederea, crezând că nu orice astfel de om intră în masonerie. Totuşi, dubioase-s ipostazele în care Dan Puric apare în web site-ul său, dar nu numai acolo, având tot felul de poziţii şi făcând tot felul de scheme drea dreptul necuvioase. În fine, este treaba domniei sale ce face şi ce nu face. Cert este că nu va avea niciodată un succes în interesul său (de care mi-au povestit alţii) că ar încerca un fel de sfidare la adresa părintelui Justin. Dan Puric este interesat foarte mult de proiectele de viitor referitor la situaţia de la Aiud. Acolo, pare să fie nu numai un interes al Bisericii, legat de canonizarea Sfinţilor Martiri din închisorile comuniste, ci şi un interes politic al statului. Precum mausoleul de la Mărăşeşti, exploatat pentru bani, taxele de intrare, articolele şi pliantele vândute acolo, aşa şi viitorul Aiudului poate fi o sursă de venit pentru buzunarele oamenilor politici, dacă nu mă înşel. Evident, dacă ar fi fost unul ca Danion Vasile, sau ca maica Ecaterina, care cu buno conştiinţă ortodoxă ar intenţiona să facă ceva în situaţia Aiudului, aş crede fără niciun fel de dubiu că în spatele tuturor planurilor este un duh pur Ortodox. În cazul în care Dan Puric este aşa de interesat de această situaţie, dubiul este incomparabil faţă de primele două exemple şi modele de ortodocşi care nu numai propovăduiesc Ortodoxia şi trăirea autentică duhovnicească. Dan Puric, din unghiul privirii mele, este un “intrus” între ortodocşi, cum de altfel se vede şi din fotografiile sale de pe orice site publicat pe internet. Nici dacă ar fi fost implicat Alupei, sau alte persoane, nu aş fi avut încrederea, întrucât sunt oameni care “apără” Ortodoxia, dar nu au niciun fel de treabă cu trirea ortodoxă. Tind să cred că aşa sunt toţi actorii şi ziariştii, care nu fac o misiune Ortodoxă din convingere proprie, ci din interese băneşti sau cine ştie ce alte beneficii venite din partea unor oameni politici mari, precum şi Patriarhul. Ei sunt oameni destul de slabi în ceea ce priveşte mărturisirea Credinţei. Din concepţiile lor, Mărturisirea Credineţi este rostirea Crezului. Ei bine, nu numai mărturisirea Simbolului de Credinţă îl mântuieşte pe om, cu zice şi Mântuitorul că “nu oricine zice Doamne, Doamne, va intra în împărăţia Lui Dumnezeu”. Pacturile pe care aceştia le fac cu sistemele de conducere din România, mai nou, din Europa, nu sunt deloc exemple şi dovezi de tărie în Credinţă. Sunt doar simple forme de amnifestare a laşităţii, cum va fi şi acceptarea cipurilor Biometrice. Câţi dintre dumneavoastră credeţi că Dan Puric nu va accepta implantarea Cipurilor, sau câţi dintre dumneavoastră îl luaţi ca model bun de urmat? Eu, sincer să fiu, din câte am auzit din discuţia dintre Puric şi Părintele Justin, nu-l văd aşa de încântat pe părintele de acest personaj mai degrabă negativ în Ortodoxie, pozitiv în actorie. Câţi dintre apostoli ţopăiau şi se jucau înaintea oemenilor cum face acest “interesat” de soarta Ortodoxiei? Câţi dintre Apostoli au apărut cu arme în dreptul capului? Niciunul, ci numai atunci când păgânii i-au supus la chinuri pentru Hristos şi Credinţa Dreptslăvitoare. Mântuitorul spune: “voi sunteţi lumina oamenilor”. Cred că Dan Puric nu este tocmai o lumină Ortodoxă, nu este chiar întru toate un model de Ortodoxă, iar în ceea ce priveşte trăirea duhovnicească… tind să cred că nu este ortodox, ci doar cu numele. Dacă mă înşel în tot ceea ce am scris aici, vă rog să lăsaţi comentarii şi replici pe care vi le voi accepta oricare ar fi situaţia”.

Duhovnicii poartă veşmântul veseliei, veşmântul prigonirii, veşmântul luminat al dragostei. Pseudo-ortodocşii se joacă cu telefoanele mobile în particular, iar pe scenă, în loc să propovăduiască pe Hristos, se joacă cu pistoale… Incomparabil…

]]> http://pixelbrained.wordpress.com/2009/11/22/de-bruid-met-aanuit-knop/ Sun, 22 Nov 2009 20:28:34 +0000 Nils Deputter http://pixelbrained.wordpress.com/2009/11/22/de-bruid-met-aanuit-knop/ http://terreatamaniere.wordpress.com/2009/11/22/que-pensez-vous-des-jardins-zoologiques/ Sun, 22 Nov 2009 19:37:28 +0000 terreatamaniere http://terreatamaniere.wordpress.com/2009/11/22/que-pensez-vous-des-jardins-zoologiques/

Que pensez-vous de ce synopsis?

Vous pouvez regarder le film en entier via youtube. (Version anglaise seulement)

CCTV

La Chine passe aux qualifications de la Coupe d’Asie 2011. C’est sur des buts controversés que la Chine remporte son match contre le Liban dans le groupe D. Ben Kang nous donne les détails de la rencontre de samedi qui s’est déroulée, vous allez le voir, dans de mauvaises conditions.

Le terrain est détrempé à cause des fortes pluies qui ont précédé la rencontre. Mais l’équipe libanaise s’adapte rapidement à la situation avec une première offensive après seulement deux minutes de jeu, mais le tir d’Hassan Maatouk n’effraie pas le gardien chinois. Après plusieurs échanges, la Chine finit par ouvrir le score à quelques secondes de la mi-temps. Rong Hao fait une belle passe à Yu Hai qui envoie la balle droit dans les filets sur une superbe reprise de volley depuis la surface de réparation. Le but est accepté même si certains pensent que l’attaquant chinois était en hors-jeu.

A la 72ème minute, Qu Bo double le score. La formation libanaise invoque une faute de main. Les arbitres s’entretiennent et le goal est accepté par l’arbitre des Emirats arabes unis. Le milieu de terrain Zheng Zhi rate un penalty à la 83ème. Score final 2-0 pour la Chine. L’équipe chinoise remporte ainsi trois points et reste à la seconde place de son groupe avec six points. La Syrie est en tête après trois victoires en trois rencontres. Le Liban et la Chine se rencontreront à nouveau la semaine prochaine en Chine.

There are millions of reasons people try to do things.

In our commercialized world, one stands out.

The success-prize factor: If we succeed, then we will get “something”

But, does that create the best of our potential?

What if, musicians created music to earn money?

Perhaps, all of us must consider that all these thing’s should be done as a by-product as sorts.

Work, not to earn money, but to enjoy working.

This is my point. Do something as you enjoy it, doing something to get something will only result in a sloppy product.

Now, consider the flip side. Maybe, this is a luxury you don’t have.

Then consider this, work hard to achieve in the job. Perhaps, it’ll become a career.

Thanks for reading. Opinionated comments: very welcome, have your say.

Astăzi am observat că, după ceva vreme în care nu a mai postat nimic pe blogul său, Claudiu Devreme şi-a retras blog-ul. Îl felicit pentru acest lucru. Oricum, el are activităţi mult mai interesante decât să lupte pentru a denigra imaginea unor oameni, dar mai ales a unor duhovnici ca părintele Justin Pârvu. Chiar dacă sunt unii care au încercat foarte mult prin facultăţile de teologie, prin seminare, prin Biserici sau mănăstiri, să îndepărteze lumea de părintele Justin Pârvu sub pretextul “şi preotul din parohie are har şi face slujbe…” poporul tot acolo merge şi râvneşte şi mai mult să aprecieze duhovniceşte fiecare clipă lângă părintele Justin Pârvu. Nu este vorba că în alte parohii preoţii au şi ei har. Cu adevărat, au har, însă, nu au acea putere duhovnicească şi acea tărie în cuvânt pe care o are părintele Justin Pârvu sau părintele Arsenie Papacioc. Sunt doi dintre duhovnicii mari care ne-au mai rămas în România. Nu este vorba că şi preotul din parohie are harul, pentru că lumea nu merge după gar, ci după sfaturi. Chiar dacă preotul din parohie are har şi facultate şi se pricepe la sfaturi, totuşi, trebuie să fim conştienţi că “nu are timp” să şi trăiască sfaturile care încearcă să le dăruiască. Pentru că sfatul nu este trăit, este asemenea unui sfat medical sau ştiinţific, neavând o putere duhovnicească în el; însă, sfaturile venite din gurile duhovnicilor, nu se revarsă numai din minte sau de pe buze, ci din suflet, din inimă, din duh mărturisitor. De aceea omul merge la părintele Justin Pârvu sau la Părintele Arsenie papacioc. Trebuie să fim conştienţi că omul nu este făcut numai din trup, ci şi din duh; şi de aceea omul îşi caută partea sa cea nevăzută şi o simte, o simte cum se revarsă din izvoarele duhovniceşti precum Părinţii Justin şi Arsenie.

(Blog http://www.claudiudevreme.blogspot.com/ )

Gestul lui Claudiu Devreme a fost destul de frumos şi a dobândit multă iertare din partea noastră şi, cred eu, nu numai noi l-am iertat, ci şi alte persoane. Acum Claudiu Devreme a făcut ceea ce eu nu am reuşit să fac până acum: “a cules sminteala pe care a semănat-o” şi a dat-o deoparte. Eu am semănat, dar am lăsat-o să crească. Probabil voi lua exemplu de la tine, Claudiu, şi voi face asemenea ţie când voi fi în măsură să retrag blog-ul Vocea Ortodoxiei.

Cel puţin mă bucur că s-a oprit promovarea denigrării imaginii Mănăstirii “Petru Vodă”, a părintelui Justin, a Maicii Ecaterina, a domnului Danion Vasile şi a celorlalţi. De ceva vreme, am văzut că nu a mai postat nimic despre Dan Puric; dar, nu asta este important. Important este că a avut conştiinţa, vrednică de toată cinstirea, care i-a inspirat ideea de a retrage sminteala semănată.

Te felicit pentru gestul tău!

Veniamin Ilie

Des idées pour la Belgique ? Des décrets inscriptions. Des débats communautaires. Des plans de relance. Des projets Marshaux (Un Marshall, des Marshaux ?) 2.0.3.4 (dernière version mise à jour). Des colloques BHV. Des ministres-députés-salariés. Des budgets restreints (ou d’austérité au choix). Des idées pour la Belgique ?

Des vaccins contre la grippe A, pardi !

Contre la peur oppressante, contre ce fléau, contre la maladie mortelle, sauvez-nous ô mère, ô Patrie ! Car il est vrai, la grippe A tue. Moins que la grippe mais bon, chut, secret d’Etat. D’ailleurs, en allant faire un tour du côté des médecins on remarque que la grippe A est maintenant soumis au même traitement que la grippe normale (oserai-je dire). Mais les médias ont eu cher de notre peau. Voilà des mois, qu’il ne se passe pas un jour sans qu’on en parle à la télé, dans la presse, à la radio, sur internet. Le compteur à morts tourne, un peu au ralenti il faut avouer. Mais pour pallier à ce faible avancement, on s’amuse à faire dans le plus glauque : le premier mort qui était en très bonne santé, le premier vieux, le premier bébé, le premier sportif, la première mère de famille exemplaire. Il faut toujours un premier et pour la grippe A, ils nous en faut plusieurs. Ils deviendront pour nous les statues représentatives du risque. Ils deviendront pour eux la source de beaucoup d’argent.

Motto:                      “Omul este gloria şi rebutul universului.” B. Pascal

   Sunt un dicţionar de antonime. Sunt Om.

   Omul ilustrează o fiinţă superioară, care se caracterizează prin raţiunea ce o posedă, aparent o noţiune fundamentală, dar pe cât se poate de abstractă, dat fiind faptul cât de controversată poate fi “experienţa om”. În cele ce urmează, voi încerca să demonstrez această incongruenţă şi să reliefez o serie de caracteristici umane.

   Omul este o fiinţă finită cuprinsă în eternitate… Zilele-i sunt numărate de Creatorul Universului, însă continuitatea “speciei” ce o reprezintă îl face pe om dominatorul lumii din momentul apariţiei, timp în care el şi-a dezvoltat întreaga serie de capacităţi intelectuale şi fizice.

   Orice individ posedă o fărâmă divină din spiritul Mântuitorului, care ulterior se modifică într-un buchet de calităţi cum ar fi înţelepciunea, devotamentul, inteligenţa, evlavia ş.a. Dar tot el conţine “o îmbucătură din mărul păcatului”, ceea ce-l transformă într-un muritor, deţinător de vicii.

   Deşi e imperfect, tinde spre perfecţiune, spre sfânt şi spre frumos. Cucereşte lumea notelor muzicale şi abilităţilor vocale, îndeplineşte mişcări de dans şi se bucură de intensitatea culorilor frumos aranjate pe un pergament. Înalţă biserici, studiază Sfânta Scriptură şi încearcă să găsească preţul păcatului şi costul iertării.

Omul e înzeastrat cu darul de a da viaţa, uneori însă, el se crede în stare să decidă cât aceasta trebuie să dureze, furând acest privilegiu de la Dumnezeu…

   El poate fi indiferent şi grijuliu, atent şi distrat, furios şi linistit, poate acoperi emoţii şi pipăi sentimente, poate plânge cu lacrimi amare şi zâmbi în cel mai strălucitor mod, pentru că e foarte diferit. El întruneşte o combinaţie unică de raţiune şi spirit, de inteligenţă şi duh. Odată cu trecerea timpului, omul este sortit unui firesc proces de îmbătrânire, însă sufletul are cu totul o altă menire: să întinerească. El se îmbogăţeşte cu amintiri, cu experienţe, cu trăiri atât de controversate, pe cât de diferită e însăşi fiinţa omenească.

   Odată ce i-a venit sfârşitul, omul se întoarce de unde a venit – din pământ, iar sufletul se înalţă sus de tot, găsindu-şi odihna printre nori, alături de Cel ce l-a făurit. Această antiteză, pământ-cer, îl face pe om ubicuu, adică prezent pretutindeni.

   În fiecare moment, omul se află între două repere. Cel din spatele lui formează trecutul, iar cel din faţă – viitorul. Aceste indicatoare de ieri şi de mâine crează un traseu plin de surprize, numit viaţă.

   Viaţa înfăţişează însăşi un dicţionar de antonime, ceea ce o face cu adevărat interesantă. Are şi furtuni şi secete, război şi pace, biruinţe şi respectiv, înfrângeri.

   Se găseşte întotdeauna în transformare, se află într-o veşnică renovare. Oferă vise şi aspiraţii… Unele îşi găsesc realizarea, altele însă rămân în postura de iluzii, risipindu-se în vânt.

   Drumul vieţii pare nisipos, pe alocuri abrupt, însă pe parcurs, solul devine mai stabil, începe o uşoară urcare, care trece într-o adevărată ascensiune.

   Acest dicţionar de antonime, Viaţa, înglobează nenumărate paradoxuri, care nu fac altceva decât să-i consolideze pseudonumele. Adesea, omul se îndrăgosteşte fără să fie iubit de ce-l pe care l-a ales, iar lipsa unui sentiment reciproc nu face altceva decât să aprofundeze dragostea, oricât de ciudat nu ar părea acest fapt. Deşi e cu adevărat nedrept, se întâmplă ca omul să-i piarda pe cei dragi şi apropiaţi… Sau să nu aibă parte de un real succes, deşi a depus maxim efort şi dăruire.

   Acumularea bunurilor a constituit întotdeauna o particularitate de caracter a fiinţei umane, dar adevărata bogaţie e cea sufletească, o axiomă incontestabilă… Dragostea familiei, înţelegerea şi sprijinul prietenilor are valoare colosală şi o importanţă primordială pentru fiecare om. Din păcate, există oameni care trăiesc în lux şi opulenţă, dar nu se pot bucura de  căldura unui cămin fericit. Sau viceversa, un trai modest nu mâhneşte oamenii care ştiu să aşeze priorităţile în ordinea lor corectă, pe primul loc situând zâmbetele pe chipurile celor scumpi, respectul şi ajutorul reciproc. Cum afirma însăşi luceafărul literaturii româneşti, Mihai Eminescu: Omul poate avea totul, neavând nimic, şi nimic având totul.

   Înaintând pe drumul evoluţiei, Omul este acum un dicţionar de antonime, cu o viaţă încărcată de sensuri opuse, însă el are un obiectiv – să devină un Dicţionar de calităţi.

Une controverse a éclaté il y a quelques semaines  lorsque certains blogs, dont Boing Boing et Photoshop Disasters, avaient publiquement tourné en dérision une publicité de la marque Ralph Lauren.
Dans la publicité en question, le mannequin déjà très mince avait été clairement « Photoshopé » par la marque

 (encore un abus de Photoshop!!!)

Le mannequin de la campagne Filippa Hamilton, qui a été l’égérie de la maison depuis des années, a été renvoyée en avril dernier car jugée trop ronde !
Les sites qui se moquaient de la pub, ont eux –mêmes par la suite Photoshoppé la même image, rendant le mannequin encore plus mince, jusqu’à ce que la largeur de sa tête  dépasse celle de sa taille.(cf. photo ci-dessous).

La société Ralph Lauren a réagi (très mal), et à envoyer une rafale d’avis demandant de retirer ces images des blogs concernés, sur base du fait que la reproduction non autorisée de contenus protégés par copyright est interdite et les a menacé de poursuites judiciaires.

Cette réaction fût selon une mauvaise idée car RL donne l’impression de vouloir étouffer une critique tout à fait légitime sur sa manière de communiquer et la marque ne fait que s’enfoncer d’avantage en menaçant les auteurs de ces blogs.

Face à ces menaces, Boing Boing a invoqué son droit à la liberté d’expression, et  n’a donc pas retiré le billet en question de son site.
Ce qui aurait pu ne rester qu’une mini-controverse limitée aux confins d’ Internet a pris une ampleur démesurée lorsque l’affaire a été retransmise sur la chaine de télévision  MSNBC.

Dans les magazines (de mode), il est plus facile de contrôler ce qui est dit sur sa marque ou son produit, puisque les revenus de ces magazines dépendent en grande partie du nombre de publicités qui s y trouvent et donc du bon-vouloir de l’annonceur.

Le fait que les marques de luxe et de mode soient habituées à contrôler étroitement par ce biais leurs images, explique sans doute la réaction RL.

Mais la marque de luxe devrait revoir la manière dont elle gère les critiques dont elle fait l’objet sur le web, car il est très difficile de contrôler ce qui, grâce à Internet, est dit sous le couvert de l’ « anonymat ».

Sources :

http://shine.yahoo.com/

http://www.theimproper.com/

“Unde-i cazul?” “Nu e fişa?” de-a vaţi-ascunselea cu cazul morţii misterioase a Episcopului Dorimedont.

Citat: “Originalul fişei medicale, scris pe hârtie, a Episcopului Dorimedont (Cecan) a dispărut din Biroul de statistică şi arhivă al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie (INN) din Chişinău, a declarat acum două săptămâni Ozea Rusu, directorul general al INN. Este vorba despre actul solicitat insistent, timp de aproape doi ani, de către rudele regretatului, pe care dl Rusu refuza să-l elibereze.” Preluat de CLICK AICI

În Basarabie sunt tensiuni încă din anul 1992, când basarabenii au dorit să se unească cu România, dar fostul preşedinte Ion Iliescu nu a acceptat aceasta. În Basarabia, după cum aţi văzut, anul acesta au fost diferite manifestaţii revoluţionare împotriva guvernului comunist din republica Moldova. Poporul nu mai vrea dictatură, văzând că alte state au ieşit de mult din foamete, iar conducerea rusească bolşevică îi ţine pe loc, în sărăcie şi-n foamete, depinzând de comunişti, nu de propriile forţe. Ei sunt un stat românesc furat de ruşi pe vremea celui de-al doilea război mondial, cum a fost furat şi tezaurul României şi este ţinut cu forţa la Moscova.

Episcopul Dorimedont era un arhiereu din Sinodul condus de Patriarhia Moscovei, în partea Republicii Moldove. El era Episcopul de Edineţ şi Briceni. S-a făcut cunoscut în inimile multora ca un adevărat patriot român şi trăitor al Ortodoxiei româneşti. A predat în limba română, a slujit în limba poporului român-basarabean, a construit institute teologice cu predare în limba română, ceea ce aatras nemulţumirile Patriarhiei Moscovei. Dar, pentru că era iubit prea mult de popor, nu au avut cum să-l înlăture. Cu toate acestea, s-a găsit soluţia exactă, deşi necreştină. Într-o zi, Episcopul Dorimedont a fost chemat la hramul mănăstirii Călărăşeuca. Acesta era ultimul moment prin care comuniştii îl înlăturau pe Episcopul Dorimedont. Au fost scoase indicatoarele de pe şoseaua Donduşeni-Otaci, la locul cu pricina. Într-o curbă deosebit de periculoasă, şoferul a pierdut controlul volanului, a derapat şi aşa s-a produs cutremurătorul accident. Episcopul Dorimedont şi-a pierdut viaţa, mutându-se la Domnul în ziua de 5 Decembrie 2006. Aceasta a fost neiertătoarea soartă a Episcopului Dorimedont cecan pentru faptul că a iubit patria românească şi Credinţa Strămoşească.

Sfintele Moaşte ale Mucenicului Episcop Dorimedont.

După ce familia a sesizat aceste nereguli şi dubii din cazul morţii episcopului Dorimedont, au cerut fişa de la medicul care a examinat trupul Arhiereului. Acesta nu a dat nimic timp îndelungat. După o oarecare vreme, bolşevicii au găsit o altă soluţie pentru a se spăla pe mâini de cazul asasinării Episcopului Dorimedont Cecan: “Originalul fişei medicale, scris pe hârtie, a Episcopului Dorimedont (Cecan) a dispărut din Biroul de statistică şi arhivă al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie (INN) din Chişinău, a declarat acum două săptămâni Ozea Rusu, directorul general al INN. Este vorba despre actul solicitat insistent, timp de aproape doi ani, de către rudele regretatului, pe care dl Rusu refuza să-l elibereze.” Preluat de CLICK AICI

Articol semnat de Ieromonah Veniamin Ilie

Generalul Rogojan continua dezvaluirile din ZIUA cu episodul decembrie 1989 si povesteste cum seful Armatei, generalul Militaru, executa ordinele ambasadorului URSS

Continuam publicarea senzationalului interviu pe care generalul (r.) Aurel Rogojan, fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, seful Departamentului Securitatii Statului, l-a acordat Ziarului Ziua. Generalul Rogojan dezvaluie unele momente cheie petrecute in timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Potrivit acestuia, Securitatea stia ca Ceausescu urma sa fie inlaturat de la putere. El afirma ca anumite evenimente din decembrie 1989 s-au facut sub stricta indrumare a unor puteri straine. Printre acestea, rolul cel mai important l-a jucat fosta URSS. Din punctul de vedere al celui care a lucrat in fostul DSS, dar si in noul SRI, indiferent de miscarile care au loc pe scena politica, serviciile secrete isi vad de treaba. Depinde numai cum si in beneficiul cui folosesc informatiile. Generalul Rogojan spune ca multe evenimente nefericite petrecute dupa 1989 s-au declansat din cauza celor care in decembrie 1989 nu reusisera sa vina si ei la putere. In episodul urmator, Rogojan se va referi la agentii de influenta ai serviciilor de informatii romanesti si straine care actioneaza in Romania.

Teama de revolutie a generat diversiunea teroristilor

Puteti comenta pe scurt momentul decembrie 1989 din punctul de vedere al ofiterului de informatii care se aflase la cabinetul generalului Iulian Vlad. A fost o revolutie in adevaratul sens al cuvantului sau…? Cum ati perceput dumneavoastra perioada respectiva?

Evenimentele din decembrie 1989 erau mai demult… anuntate. Traiam foarte intens o “cronica a evenimentelor anticipate”. In 1989 se intrase in linie dreapta. Intr-o cadere libera, pe care sistemul nu o mai putea controla. Era evident ca ceea a durat un deceniu in Polonia, un an in Ungaria, o luna in Republica Democrata Germania, o saptamana in Cehosovacia si Bulgaria, in Romania s-ar putea intampla instantaneu. Erau cunoscute si coroborate evolutiile politice cu invatamintele si concluziile evenimentelor care au determinat schimbarile anterioare de directie in istorie.

In 1976 a fost desecretizata si pusa in circuitul public, la Biblioteca Congresului SUA, una dintre strategiile globale de lupta impotriva comunismului, elaborata in anii ‘50, dar ale carei consecinte puteau fi lesne recunoscute in anii ‘80, atat in intreaga dinamica si configuratie a mediului international, cat si in evolutiile interne, inteligent determinate si atent controlate, din tarile “puncte nevralgice” ale sistemului mondial socialist. O singura necunoscuta mai era: “Cand si cum?”

Miscarile care au actionat la vedere, asumandu-si transformarile din celelalte tari foste socialiste isi trimiteau, tot mai frecvent si cu misiuni explicite, emisarii si in Romania, pentru pregatirea a ceea ce urma. Daca a fost sau nu o revolutie, s-au exprimat, cred, toate punctele de vedere posibile. In mod cert, a fost o victorie a strategiei globale de lupta impotriva comunismului. A existat si o teama de revolutie, care a generat diversiunea teroristilor. Si acest lucru s-a spus. Toate adevarurile importante au fost rostite. Nu le lipseste decat mantia oficiala a formalizarii lor. Istoria o va face, intr-un final. Dar istoria nu se scrie atata timp cat protagonistii evenimentelor nu trec si ei in istorie… Pana atunci, insa, in fata crucilor concetatenilor care si-au pierdut viata in “valtoarea” evenimentelor, nu putem sa nu ne intrebam: “De ce?”

Puteti fi mai explicit in privinta tarilor din care proveneau cei care au pregatit momentul caderii lui Ceausescu?

Ca sa fiu mai explicit: presiunea externa incisiva, deci si mai putin acoperita, venea din “tarile surori” din vest si nord-vestul Romaniei, dar si… din Iugoslavia. “Capsa de initiere” a exploziilor planificate, aproape concomitent, in Iasi, Cluj, Timisoara si Bucuresti, avea capatul fitilului in Est. Maiestria serviciilor speciale scenariste si regizoare a evenimentelor anuntate a fost impecabila. Multa vreme, disidenti si opozanti (n.n.-categorii esential diferite) considerati ca fiind manipulati din vest, am avut surpriza sa se constate ca erau tot de “sorginte estica” si livrati vestului, in ipostaza unor cartite pe termen lung. Ei faceau, in Romania, treaba estului cu banii vestului.

Lupta pentru putere

Lupta pentru putere a fost surda si dura, iar unora “le-a scapat printre degete”, trebuind sa se multumeasca cu pozitii secunde, din care au continuat sa comploteze ulterior, in speranta ca se vor impune in prim plan sau isi vor impinge acolo marionetele. Altfel, Romania nu se confrunta cu repetatele episoade de violenta politica, care au subminat puterea de stat si au mentinut instabilitatea, punand sub semnul intrebarii optiunile pentru democratie. Intre cei care s-au impus in cadrul puterii provizorii au existat si ideologi ai violentei politice. Ei nu se sfiau sa afirme ca o societate nu poate fi trezita din inertia vechiului sistem si pusa pe o directie de evolutie normala, daca nu este electrocutata cu socurile violentei politice. Lumpenproletariatul, spuneau acei ideologi, este ideal ca masa de soc, dar “nu trebuie lasat sa se catere in tronurile puterii”. Pot sa afirm ca am trait la intensitate maxima evenimentele anilor ‘80, cele din decembrie 1989, martie si iunie 1990, septembrie 1991, dar si altele, si am trecut dintr-un mileniu in altul, nu doar ca spectator al istoriei.

Arestarea lui Iulian Vlad anuntata inainte de a se produce

Pana la infiintarea SRI, ce ati facut?

Ceea ce am facut si inainte. Activitate de secretariat-juridica, relatii si protocol. Sistemul informativ national de securitate nu poate fi oprit. El functioneaza, chiar daca structurile sale institutionale sunt formal si temporar abolite. Informatiile sunt imateriale, ele nu se supun evenimentelor si revolutiilor, ci, dimpotriva, le determina si controleaza evolutiile. Un sistem informativ de securitate este sistemul imunitar al comunitatii nationale. El nu poate fi nici cenzurat, nici arestat.

In ziua in care s-a publicat decretul de desfiintare a Departamentului Securitatii Statului, noul Serviciu de Informatii, preluat sub umbrela Ministerului Apararii Nationale (nu era pentru intaia oara in istoria Romaniei!), trimitea conducerii provizorii buletinele de informatii nr. 2 si 3.

Preluat de Veniamin Ilie de pe site-ul 9am.ro