când apa de la robinet n-o să mai curgă în jos, sau mai bine apa n-o să mai fie lichidă, iarba o să fie neagră şi pământul verde, drumul o să se rotească şi roţile o să stea pe loc.

când o să mergem cu spatele în loc să mergem cu faţa(aici s-ar putea să fie câţiva pionieri dornici de nou), cadranul de la ceas o să fie gol(chiar fără ace), florile or să stea cu rădăcina în sus în vază.

când parola  o să se inverseze cu usernameu, tastatura o să se inverseze cu monitorul la un calculator,  converşii o să aibă steaua şi olstaru în interior(nu, nu o să se mai vadă).

atunci  o să îşi dea seama că ceva nu e în ordine.

Iata ca a mai trecut un week-end; sfarsit de saptamana in care imi propusesem sa fac multe lucruri, am facut multe, dar nu exact pe cele care trebuia(u) facute. Un rezumat ar fi vineri parc apoi Green Hours pana pe la 4:30. Sambata zi de targuri. Si aici voiam sa ajung.

Am reusit sa parasesc resedinta pe la 15:00 si sa merg spre v4vintage, targul organizat la Cafepedia din Romana. Nu sunt straina nici de Cafepedia si cu atat mai putin de targurile de profil. M-am invartit, am cumparat un colier cu Marilyn (ce surpriza) si o curea, si am vanat posibilitatile de infiltrare. Desi targurile tinute la aceasta cafenea au in general mare succes (a se citi multi vizitatori), sambata atmosfera era relaxata, poate chiar prea relaxata. Sa aiba de-a face si cu pretul – 15 lei intrarea? In acesti bani aveai teoretic inclusa o bautura, pe care o ridicai de la ultimul nivel al cafenelei.

Buna strategia, astfel vizitatoarele erau obligate sa mearga pana la ultimul etaj si sa treaca prin tot targul. Sus, desi aveam bonul de 15 lei barmanul mi-a spus ca nu este valabil asa ca am fumat rapid o tigara pe uscat si am coborat in viteza.
Am vorbit cu una dintre organizatoare despre data urmatorului targ. Era putin prea agitata.

Urmatoarea destinatie ar fi trebuit sa fie Sala Palatului unde s-a tinut un targ de cosmetice. Pentru ca nu aveam rabdare si nici dispozitia sa platesc inca 10 lei pentru un targ pe care nu-mi doream neaparat sa-l vad am schimbat directia catre MȚR. A se citi Muzeul Taranului Roman (traducere pentru prietenii bucuresteni mai tineri si mai putin interesati de Bucuresti). 4 lei intrarea, 2 lei studentii&co. De bun simt.

Am intrat cu soarele in spate, ne-am plimbat printre tarani autentici si tigani caldarari, m-am simtit ca pe stradutele din Costinesti simtind mirosul de scrumbii prajite langa care statea mamaliguta imbibata in mujdei. M-am indragostit iremediabil de o vesta tipic romaneasca, din catifea groasa neagra, cu sute de margelute cusute manual, genul de vestuta care se incheie cu un nasture pe umar si trei in lateral. Taranca tot taranca. 250 lei. Am apelat la bunavointa mamaiei si am scos 230 de lei din buzunar. Cam slab negociat.

Am continuat drumul si tot cu soarele in spate m-am lipit si de un șal tiganesc. Erau si fuste, 500 lei. O voiam pe cea pe care o purta tiganca, galbena, plisata si inflorata. A ras si mi-a spus ca avea sa aduca duminica una alba.

Targul de la MȚR mi-a placut, ca de altfel fiecare targ tinut acolo. Muzica de mahala, opinci, o taranca ce torcea lana, fuioare, blidare, copăi, ii, turta dulce si multe alte lucruri ce m-au facut sa zambesc. Am plecat cu geanta plina si in continuare cu soarele in spate.

Duminica a fost si targul MGB pe care l-am ratat pentru ca am preferat o dupa-amiaza de leneveala la padure. Am dat tocurile pe conversi week-endul asta si n-am facut rau, dar mi-au lipsit 10 centimetri. Mi-a placut afisul-comunicat de presa pe care il regasiti mai jos. O promovare altfel, matura, ideea ca nu mai este nevoie de un concept blink-blink atunci cand ti-ai format un nume. Bravo!

Cu drag,

Banyak cara orang melakukan conversi file ke berbagai format dengan menggunakan software yang tentunya mereka harus mendownload terlebih dahulu. Tetapi ada juga yang dilakukan tanpa bantuan software, salah satu caranya yaitu convert file secara online melalui http://www.zamzar.com
Buka situs http://www.zamzar.com dan langkah-langkah yang dilakukan yaitu :

1. Pilih file yang akan dikonvert dengan maksimal 100 MB untuk yang free sedangkan yang berbayar bisa mencapai 1 GB, tergantung jenis langganan yang dipakai. Anda juga dapat meng-convert beberapa file sekaligus.
2. Pilih format yang diinginkan. Misalnya dari file *.docs mejadi file *.doc atau dari file *.pdf menjadi file *.doc. Untuk melihat jenis file yang bisa diconvert klik disini
3. Masukan email yang akan menerima hasil convert tersebut.
4. Klik tombol convert, sehingga akan keluar window yang berisi keterangan bahwa file hasil convert tersebut akan dikirimkan ke-email yang anda masukan tersebut.
5. Selanjutnya anda tinggal membuka email yang berasal dari zamzar.com berupa link file hasil convert yang akan didownload.

Catatan : File hasil convert akan disimpan selama 24 jam di server zamzar.com dan selebihnya file akan terhapus. Untuk memperoleh storage sendiri yang tak terbatas waktu dan kapasitas ada harus menjadi member terlebih dahulu.

Dowload tutorialnya disini convert-file-melalui-zamzar.doc

Introducere:

Eu: bah ce bashita e aia cu bretele
Friend: rofl
Friend: pacat ca e buna =))

Sunt mărci care încă sunt văzute de unii români ca şi cum ar fi idealul absolut în viaţă, deşi ele sunt ceva obişnuit în alte părţi.

Nu sunt brand-junkie şi nici nu mă cac bani, dar nu cred că în 2008 trebuie să te mai lauzi că ai “converşi” şi o gioarsă de eşarfă de la h&m.

Redau dialogul dintre un coleg şi o altă colegă:

- Ce bretele mishto ai!
- Băăăăi, sunt ale prietenului meu, şi eşarfa asta e tot a lui!
- E d’aia de pus e cap?
- E de la H&M bă ţărane, e super tare. (adică idolatrizează-mă, am esarfă de firmă la gât)
- …
- Într-o zi i-am luat şi converşii, chiar dacă erau mari de mine, mi-am pus două şosete, dar sunt super marfă. (cu accent pe cuvântul converşi, adica “gagiu’ meu are şi Converse, ce dracu mai vrei, sunt o divă!”)

Apoi a mai venit şi s-a mai văitat 5 minute că i s-a terminat bateria la ipod.

Fiecare dintre noi are mici obsesii. Măcar una! Ale mele sunt deobicei trecătoare. Una din puţinele care a rămas încă “in” este cea legată de… tenişi! De toate lungimile şi culorile! ♥ Îi găşeşti peste tot: în obor, în piaţă, la buticul din colţ, la mall, la magazinele de firmă, ş.a. Însă o pereche cu adevărat tare şi la un preţ rezonabil pentru nişte pânză şi cauciuc (că, până la urmă, asta sunt tenişii) găseşti ceva mai greu. Îi poţi purta absolut oriunde! E chiar cool să vezi la o recepţie pretenţioasă un tip la costum, dar cu tricou în loc de cămaşă, iar în picioare niste converşi. Sunt adepta lor de ceva ani pentru că sunt comozi, practici şi oricum sunt prea înaltă pentru tocuri
Nu mă omor după lucrurile de firmă, însă dacă aş avea o pereche de tenişi Converse originali m-aş mândri cu fiecare ocazie! E probabil singura firmă care imi place 100%! Încă aştept ziua în care voi avea ocazia şi posibilitatea să-mi achiziţionez o pereche.

!!!

UPDATE: De fapt, ce-i în capul meu?? Eram prin Carefour şi, desigur, din vitrină, mi-au zâmbit din tot cauciucul lor EI, tenişii, converşii, originalii, cu steluţa lor cea de toate zilele. Cu ochişorii umezi ca un căţeluş care vede un os după ce n-a mai mâncat trei zile, merg să-i ating, să-i studiez. În acel moment am conştientizat că până atunci n-am privit mai îndeaproape o pereche Converse. De ce? Pentru că magazinele de firmă sunt ultimul loc în care mi-aş pierde vremea (ok, exagerez PUŢIN). Şi, totuşi, la ce mă aşteptam?? Exceptănd faimoasa steluţă, sunt obişnuiţii, banalii tenişi de la orice magazin sau piaţă. Tot cauciuc şi pânză. Aceeaşi calitate. Deci, dragilor, nu mai fiţi idioţi şi nu mai daţi milioane pentru, pentru ce? Însă dacă doza ta de snobism şi superficialitate atinge cote înalte, go ahead!