putin derutat de impenatele carora parca le mutasem cuibul doua zile pe saptamana mi-am frecat putin ghearele prin culcus cat sa le reamintesc prezenta.. insa cum imi potrivisem mai bine nasul si pofta dupa o noua liniste ii aud torsul… ca si un cutremur lent… la care toti copacii vibreaza.. si iti soptesc cele mai dulci dorinte pana te trezesc…

asa si ea dorea mult dulce in acea dimineata, iar eu narcotic dupa aceleasi elemente nu puteam decat sa vanez alaturi.. sa ne umezim boturile si limba in aceleasi arome si mai salbatic ca de obiecei sa-mi manjesc coama cat sa fiu dojenit.. alergand apoi spre aceleasi domenii cu grija de a privi sau nu in jur… cu aroganta unui covor rosu ascuns prin cele mai inguste umbre… cu adulmecarea fiecarui gest.. cu popasuri dese si scurte, pline de colti, de gheare, de implicare.. sau pasind prea fin ca niste hoti… imbatati de instincte si totusi controlati in a nu le consuma… linistiti de presiunea soarelui si a timpului.. departe de sacalii sau hienele ale caror zambet ar fi putut trada atunci sau mai tarziu.. prezenta noastra pe un nou domeniu a carui stapani inca dormeau dar a carui viata o dominam de dimineata… mutind prin curajul nostru tot ce strabateam…

two agains everything with the best change to win…
this was the channel of chance and me running behind the path she was traceing…
now every street is empty & mornings are not that sweet…

Darius_II

Citeam despre Atlantida…afară Noiembrie se izbea năuc de copaci şi seara şuiera în felinare . Uneori priveam pe geam…burniţa…şi copii aruncau după ciori cu pietrele de la şotron. Câte o maşină îşi izbea lumina farurilor de copacii aţipiţi pe alei …caloriferul frigea si uşile scârţâiau prelung . Nu mai e de iesit…îmi ziceam…O să mă înfăşor în gogoaşa mea de mătase şi o să aştept absent primăvara…Aşa ziceam…dar de fapt aşteptam să sune sirena de la fabrica .Ieri umblam încă într-o bluză subţire şi pe terase vântul amesteca ultimele frunze .A fost ultima zi frumoasă de toamnă mă ameninţa crainicul de la Meteo .Îl priveam cu coada ochiului cum dispare după un vălătuc de nori şi umbreluţe .Apoi citeam despre continentul scufundat de dincolo de Coloanele lui Hercule şi pândeam acele ceasului . Nici vorbă sa treaca…doar un claxon îndepărtat şi un ţipăt de pasăre flămândă . Mă întrebam daca am mai fi aflat de Atlantida dacă Platon nu ne-ar fi vorbit în dialogurile lui despre tărâmul dispărut . Poate că nu .Poate că nici nu am fi ştiut vreodată că atlanţii au ridicat palate şi au sărbătorit victorii . Poate că oceanul ar fi izbutit să-şi ascundă prada.La urma urmei…îmi ziceam nu e aşa de greu să pierzi un continent . Fiecăruia dintre noi ni se întâmplă să pierdem câte unul . Te trezeşti dintr-o dată că nu-l mai ai şi nici măcar nu ştii cănd ai rămas fără el. Apoi timpul trece şi nici nu mai eşti aşa de sigur dacă l-ai avut sau nu…Deci ,cum ziceam , nu să-l pierzi e greu . Greu cu adevărat e atunci când un val interior iţi aruncă la mal căte un ciob de amforă uitată şi începi să-l regăseşti …Citeam despre Atlantida şi afară becurile chioare se lăsau cotropite de noapte .Fiecare caută continentul dispărut în altă parte . Unii răscolesc Atlanticul ,alţii îl caută în America , Caraibe ,Europa de Nord, Africa sau în Asia.Cei mai mulţi se învârt pe lângă Creta şi scot la iveală ziduri de palate şi bucăţi de statui . Ştii doar că ai pierdut un continent şi te scufunzi să-l cauţi . La început nu vezi mare lucru …te obişnuieşti cu adâncul şi abia când simţi că plămânii îţi iau foc zăreşti un chip cioplit în piatră .Urci la suprafaţă…şi nu mai ai curajul să te scufunzi.De aceea e mult mai greu să-ţi regăseşti continentul dispărut decât să-l pierzi .

Citeam despre Atlantida …şi la tv Obama îl făcea praf pe McCain…pe geamuri ploaia şuroia desenând insule pierdute şi umbrele se alungeau nătâng spre noapte. Seara începea să moară.Citeam despre Atlantida şi firesc începeam să mă scufund.

De ce miros cărţile urât, nu mă refer la cele vechi, alea şi aşa put, dar alea noii de ce miros aşa, ar trebui să facă cărţile din florii aşa nu ar mai tăia copăceii şi vor mirosi frumos…