marinamihu e id-ul. Daca vreodata va plictisiti si vreti sa va exersati dumele pe o persoana mai putin inzestrata la capitolul materie cenusie, vreti sa va descarcati nervii acumulati la servici sau pur si simplu vreti sa va bateti joc de o bucuresteanca proasta, nu ezitati sa-l folositi.

Marina Mihu (29/11/2009 00:00:03): cf draga?
alexp (29/11/2009 00:00:27): ne cunoastem ?
Marina Mihu (29/11/2009 00:00:28): ar trebui
Marina Mihu (29/11/2009 00:00:30):
Marina Mihu (29/11/2009 00:00:45): ai hi5?
alexp (29/11/2009 00:01:46): si de crezi ca ar trebui ?
alexp (29/11/2009 00:06:15): da?
Marina Mihu (29/11/2009 00:06:24): dc nu vb k mn?
Marina Mihu (29/11/2009 00:06:29): ti rusine??
Marina Mihu (29/11/2009 00:06:30):
alexp (29/11/2009 00:06:42): daca stai 2 minute vb
alexp (29/11/2009 00:06:43): ok ?
alexp (29/11/2009 00:06:51): pana atunci gandeste-te cum imi explici de unde ne cunoastem
Marina Mihu (29/11/2009 00:06:53): ok
Marina Mihu (29/11/2009 00:07:14): draga sa imi un buzz cand putem vb k?
alexp (29/11/2009 00:21:14): deci de unde ne stim ?
Marina Mihu (29/11/2009 00:22:58): putem vb?
Marina Mihu (29/11/2009 00:22:57): scz mia cazut netu
alexp (29/11/2009 00:23:10): da
alexp (29/11/2009 00:23:15): deci de unde ne stim ?
Marina Mihu (29/11/2009 00:23:25): nu ne stim dar eu vreau sa ne cunoastem
Marina Mihu (29/11/2009 00:23:56): k am auzit k esi de treaba,frumos si dragut
Marina Mihu (29/11/2009 00:23:57): auzi
Marina Mihu (29/11/2009 00:24:00): nu ai hi5?
Marina Mihu (29/11/2009 00:24:01):
Marina Mihu (29/11/2009 00:24:16): uh nu vrei sa ne cunoastem?
alexp (29/11/2009 00:24:40): de unde esti tu copila ?
Marina Mihu (29/11/2009 00:25:05): http://marinamihu.hi5.com
Marina Mihu (29/11/2009 00:25:11): vei afla
alexp (29/11/2009 00:25:35): poate dak nu era privat puteam sa-l si vad
alexp (29/11/2009 00:25:43): desi n-ar prea conta
alexp (29/11/2009 00:25:46): dak esti din bucuresti
alexp (29/11/2009 00:25:51): adik la 500 de km de mn
Marina Mihu (29/11/2009 00:25:51): si ce are?
alexp (29/11/2009 00:26:34): eu is dela de moda veche care vrea s-o vada pe tipa cu care se combina  :”>
Marina Mihu (29/11/2009 00:26:57): vrei sa ma vezi la hi5?
alexp (29/11/2009 00:27:22): da
Marina Mihu (29/11/2009 00:27:21): k
Marina Mihu (29/11/2009 00:27:34): stai putin
Marina Mihu (29/11/2009 00:27:36): 2 min
Marina Mihu (29/11/2009 00:29:00): gata te poti uita
alexp (29/11/2009 00:30:30): urata nu esti
Marina Mihu (29/11/2009 00:30:38): )
Marina Mihu (29/11/2009 00:32:04): cmz?
alexp (29/11/2009 00:32:29): cine ti-o dat id-ul ?
Marina Mihu (29/11/2009 00:33:13): eu parca il aveam de la o prietena si pr ai a mea nush de la unu din timisoara
alexp (29/11/2009 00:35:07): aha
alexp (29/11/2009 00:35:08): ciudat
Marina Mihu (29/11/2009 00:35:10): dc?
alexp (29/11/2009 00:35:24): pt ca nu prea cunosc lume prin timisoara
Marina Mihu (29/11/2009 00:35:34): aha
Marina Mihu (29/11/2009 00:37:13): am scris pe blog http://hotel16.wordpress.com/ (mass) .
Marina Mihu (29/11/2009 00:37:57): ce?
alexp (29/11/2009 00:38:09): ce ce?
Marina Mihu (29/11/2009 00:38:21): ce ii adresa aia?
alexp (29/11/2009 00:38:37): ai auzit vreodata de blog?
Marina Mihu (29/11/2009 00:39:02): nu
alexp (29/11/2009 00:39:41): nah atunci intra draq si vezi si tu ce naiba ii ala
alexp (29/11/2009 00:39:54): cati ani ai de nu ai nici atata habar ce-i ala un blog
alexp (29/11/2009 00:39:55): ?
Marina Mihu (29/11/2009 00:40:26): 20 fraiere
alexp (29/11/2009 00:40:51): macar esti dura…
Marina Mihu (29/11/2009 00:41:05): pai ma tot futi aici la cap
Marina Mihu (29/11/2009 00:41:10): cu blogul tau
Marina Mihu (29/11/2009 00:41:15): si ma apuka dracii
alexp (29/11/2009 00:41:42): ti-am dat un link
alexp (29/11/2009 00:41:43): proasto
alexp (29/11/2009 00:41:46): nu te agita
alexp (29/11/2009 00:41:55): ca nu-i ca si cum as fi futut-o pe ma-ta
Marina Mihu (29/11/2009 00:42:07): roasta ii mata
Marina Mihu (29/11/2009 00:42:11): proasta
alexp (29/11/2009 00:42:31): pai da…ca tu nu esti proasta …esti doar analfabeta
Marina Mihu (29/11/2009 00:42:42):
Marina Mihu (29/11/2009 00:43:02): si eu te iubesc)):
alexp (29/11/2009 00:43:20): mda…
Marina Mihu (29/11/2009 00:43:26):
Marina Mihu (29/11/2009 00:43:33): uh nu ma iubesti?
Marina Mihu (29/11/2009 00:43:35):
Marina Mihu (29/11/2009 00:43:41): hai k sunt draguta
alexp (29/11/2009 00:44:54): aproxi
alexp (29/11/2009 00:44:55): nah somn usor
Marina Mihu (29/11/2009 00:45:30): adika?
alexp (29/11/2009 00:45:40): adik noapte buna pa
Marina Mihu (29/11/2009 00:46:45): sa ma visezi la noapte
Marina Mihu (29/11/2009 00:46:46): :*:X
Marina Mihu (29/11/2009 00:46:46): pwp
Marina Mihu (29/11/2009 00:46:52): te iubesc frumosule
alexp (29/11/2009 00:46:59): noh binhie…
Marina Mihu (29/11/2009 00:47:00): de fapt te urasc fraiere
Marina Mihu (29/11/2009 00:47:08): teapa
Marina Mihu (29/11/2009 00:47:10): =))
alexp (29/11/2009 00:47:17): Doamne cat de redusa poti sa fii
Marina Mihu (29/11/2009 00:47:24):
Marina Mihu (29/11/2009 00:47:31): vai de capu tau
Marina Mihu (29/11/2009 00:47:39): ma retardatule
alexp (29/11/2009 00:47:39): io`n locu tau m-as duce acolo la pasaju ala baneasa ce l-o construit astia
alexp (29/11/2009 00:47:41): si m-as sinucide
alexp (29/11/2009 00:47:49): m-as arunca de pe pasaj
Marina Mihu (29/11/2009 00:47:53): schimbati poza de la avatar
alexp (29/11/2009 00:47:53): ar fi un mod bun de a-l inaugura
Marina Mihu (29/11/2009 00:47:57): schimbati poza de la avatar
Marina Mihu (29/11/2009 00:48:03): k esti ca dragu
alexp (29/11/2009 00:48:09): dupa cum spunea….analfabeta
Marina Mihu (29/11/2009 00:48:10): dracu
Marina Mihu (29/11/2009 00:48:13): ca moartea
alexp (29/11/2009 00:48:18): de prin ferentari te tragi tu ..? ia zi
Marina Mihu (29/11/2009 00:48:22): uratanie
Marina Mihu (29/11/2009 00:48:36): de la tancto si d la mata
Marina Mihu (29/11/2009 00:48:44): tacto
Marina Mihu (29/11/2009 00:48:48):
alexp (29/11/2009 00:48:56): vezi ?
alexp (29/11/2009 00:48:59): ti-am spus eu ca esti redusa
alexp (29/11/2009 00:49:08): tu nu … batman, batman
Marina Mihu (29/11/2009 00:49:12): seaman cu cine ma lauda
Marina Mihu (29/11/2009 00:49:26): uratanie
Marina Mihu (29/11/2009 00:49:42): ai auzit si tu de batman???
Marina Mihu (29/11/2009 00:49:47): tampitu naibii
Marina Mihu (29/11/2009 00:50:24):
Marina Mihu (29/11/2009 00:50:40): dute la culcare k ti so impartit pijamalele
sarantocule
Marina Mihu:
Marina Mihu: ai murit??
Marina Mihu: luatear vampirii
Marina Mihu: eu vampir tu dracula eu sug sange tu sugi p**a
Marina Mihu:
alexp: ehh..n-am murit…acum scriam un articol despre bucurestence proasta… categorie in care esti si tu inclusa…
alexp: stii …eu nu fac discriminari…nu vreau sa te fac sa te simti marginalizata
Marina Mihu: hai pa ma k nu am eu chef de tine
Marina Mihu: merg si eu la un suc k prieteniii
Marina Mihu: k m-ai speriat tu k moaca ta de la avatar
Marina Mihu: pa
Marina Mihu: si
Marina Mihu: pusy
alexp: ai bani de suc?
Marina Mihu: normal tata e patron fraiere
alexp: la ora asta?
Marina Mihu: si mama doctorita
Marina Mihu: sarantocule
alexp: du-te si trezeste-l …vreau sa-mi confirme
Marina Mihu: eu am un jeep
alexp: cand?
Marina Mihu: ce cand ma fraiere?
Marina Mihu is typing a message.
Marina Mihu:
alexp: de revelion ?
alexp: acuma in capul tau e o ceata totala
alexp: vezi sa nu te fortezi prea tare draq
alexp: hai ca te menajez…
alexp: iti zic un simplu “pa” si te las cu jeep-ul tau, cu taica-to patron si ma-ta doctorita … pe scurt ..te las sa visezi

as vrea sa pot pune un disclaimer la inceput spunand “acesta este un pamflet. trebuie tratat ca atare”. insa mai bine merg inainte si sustin ca asta e teoria mea, fara de echivoc, din punctu-mi de vedere:

barbatii instabili emotional, cei frustati, cei lipsiti de calitati demne de a le castiga un venit, cei care se pricep la “afaceri” de cartier, toti au in comun urmatorul comportament: te privesc atent cu coada ochiului ca nu cumva sa isi devoaleze interesul, se fac ca nu te aud, nu se implica in discutia pe care o porti cu persoanele din jur, ca mai apoi sa lanseze un subiect, de cele mai multe ori stupid sau legat de sex, si sa te avertizeze ca “pari prea mica pentru a face fata discutiei”

n-am inteles cum incape atata prostie in capul unora, multora de alt fel si din pacate, incat sa creada ca daca ii analizezi ascultandu-i esti automat incapabila sa faci fata discutiei. ca sa nu mai spun ca in mintea lor- de cocosi don juani in poiata pestrita numita umil high class/society- daca nu ai tona de fard si nu dai cu precizie elvetiana din gene nu esti “matura”.

a nu se intelege ca ma deranjeaza…ba din contra! mereu ii astept la cotitura pentru a le putea servi cateva mingi ce trec direct ca asi in portofoliul meu de “copila”…..si este cu atat mai interesanta lipsa de materie cenusie cu cat astfel de replici ies din gura unor pusti de pana in 30 de ani, fara realizari, fara un dram de independenta financiara,dar cu multe haine firmate si ceasuri replicate dupa marile brand-uri.

am stat de vorba cu tot felul de oameni si am fost indeosebi curtata de cei trecuti bine de 30 de ani. nici unul nu a facut o remarca referitoare la varsta.

so my dear(s): go fix your size problems, ’cause my age ain’t a reason for your weakness!

“Visul iar mi l dezmiardă

cu o noapte dulce de amor

el..crud gânditor

îmi soarbe neîncetat

ce eu dădeam uitat.

îmi smulge cu putere

fiecare mângâiere

Mă tem de lacoma-i iubire

şi ştiu că  stinge

a mea nemurire.

Caut în a sa privire

acea sclipire,

rătăcesc în neştire..

Mă strecor şi i spun ,

subtilă…

Ochii tăi m ar fi ţinut

de-a pururea copilă…”

De  Petre Casandra.

Tocmai am dat peste o pitzi[cu acte in regula] … imi pare rau, dar nu ma pot abtine sa nu-i pun ” haifaivu” aici, este o copila de cls a 5-6, care are mintea …. departe … plecata in vacanta … va las sa vedeti singuri, eu am ramas :| http://pufysor.hi5.com

Cand eram copila lumea parea impecabila. Acompaniata de prieteni BUNI si dorinte care se transformau atat de inocent si natural in realitate totul parea rupt dintr-o poveste numai cu personaje pozitive. Inima imi zburda neincetat pe campul copilariei plin cu vise transparente. Toti eram tovarasi chiar daca unii dintre noi erau mai zburdalnici decat altii…nu exista unul care sa se creada mai presus de ceilalti. Exista toleranta, generozitate si intelegere, calitati cu care toti am fost inzestrati de la inceputul vietii insa multi dintre noi au ajuns sa nu le mai stie conotatia pe parcurs. Ignoranta si egoismul primeaza determinandu-ne sa transformam totul intr-o lupta acerba..un joc al intereselelor personale condus de personaje negative de data asta. Timpul avea sa ne transforme din copiii protagonisti ai universul pur al copilariei in oamenii RAI ai
maturitatii imperfecte, lipsita de echilibru si armonie.

Fiecare avem prieteni sau cel putin asa traim cu impresia..oare stim sa fim selectivi si sa-i pastram langa noi doar pe cei care merita? Timpul este un factor de luat in seama in ceea ce priveste relatia dintre doua persoane. Obisnuiesc sa am rabdare pana sa cunosc omul cu adevarat. Prefer sa urmez cativa pasi siguri ca mai apoi sa-mi dau seama daca i se cuvine persoanei respective sa treaca de la categoria CUNOSTINTA la cea de PRIETEN. In primul rand tatonez terenul pentru a vedea ce-i poate pielea omului; numai interactionand se testeaza caracterul. Daca iti este intr-adevar prieten trebuie sa-ti demonstreze ca se implica din inima atunci cand ii ceri ajutorul. Trecand impreuna prin diferite imprejurari pe care viata vi le scoate
in cale vei vedea daca sunteti pe aceeasi lungime de unda. In momentul in care se da la fund si este dezinteresat nu vede in
tine o prioritate. O relatie superficiala si perfida nu face altceva decat sa dea nastere unei legaturi de scurta durata; nu va reprezenta un avantaj pentru cel care lasa de la el ci mai degraba o epuizare sufleteasca.

In al doilea rand experientele de viata mai putin placute joaca un rol important cand vine vorba de prietenie deoarece constituie un mod eficient de a ne forma ochiul. Cu ajutorul ‘functiei’ indispensabile societatii zilelor noastre, criticul ochi putem descifra adevarata natura a omului. Asadar a fi precaut de la inceput cu prieteniile pe care ni le intemeiem putem anihila conflictele si deziluziile ce se pot ivi la un moment dat. De multe ori aparentele inseala si iscam sa ne lasam incatusati de regrete atunci cand cineva drag ne dezamageste. Prin intelepciune, diplomatie si tarie de caracter iti tii deoparte inamicii ce te ruineze psihic ba chiar ii elimini din aria ta de acoperire. Conform teoremei mele pozitia de ‘defensiva’ constituie un exercitiu eficace de intarire a fortelor proprii si de control a ratiunii. Sa acorzi atentie propriei persoane inseamna sa vrei sa te cunosti pe tine, cunoscandu-te ii remarci pe cei care se incadreaza la categoria PRIETEN ADEVARAT… cautarea iti da mai mare bataie de cap decat selectionarea…vorba aceea ‘ii numeri pe degete’.

Roiesc in jurul nostru o multitudine de caractere tupeiste care profita de naivitatea multora pentru a parveni si pentru a-si satisface orgoliile meschine avand impresia gresita ca totul li se cuvine. Totusi imi place sa ofer ocazia omului de a se desfasura in spatiul meu privat pentru a-l putea observa. Asa pot vedea ce intentii si asteptari are de la o potentiala prietenie. Ca sa nu ma mai afecteze si deziluzioneze cei care prefera interesul in schimbul fair play-ului am renuntat sa mai am incredere in ori si cine. Inamicii iubesc sadirea piedicilor cu gandul ca vor avea o recolta favorabila. Pacat, ei nu stiu ca ce sadesc va rodi, iar ce rodeste vor culege! Astfel aleg sa fiu stapana pe fortele mele proprii si sa anticipez caracterul omului pentru a ma proteja. Alegerea vine odata cu experienta, iar societatea de azi e ‘furnizorul’ nostru de experienta. Am intalnit persoane care se simt confortabile in a te analiza si a te eticheta imediat dupa doua miscari pe care le faci. Daca sunt in detrimentul lor cu atat mai bine…de abia asteapta sa sara la gatul tau, sa te catalogheze si sa te puna la zid. Nu sunt interesati sa te cunoasca si de aceea le place sa adopte o atitudine critica si rauvoitoare. Nu vreau sa va induc o stare de meditatie profunda asa ca m-am gandit sa nu mai filozofez pe tema caracterului uman si a prieteniei si sa impart cu voi niste comentarii ‘accidentate’ pe care le-am primit de la Matei, un cetatean care intentiona sa vina la Castelul Viselor, dar nesigur din fire a renuntat luandu-l gura pe dinainte. Nu pot intelege persoanele care vorbesc in necunostinta de cauza. Prefer sa tac daca nu cunosc sau daca am curioazitatea sa stiu cu ce se mananca acest castel al viselor (cum il vad eu) iau atitudine pentru a-l descoperi. Pe cat de intangibila e lume de basm pe care v-o prezint, pe atat de tangibila e.

” Buna

Daca nu stii de unde-ti scriu, mi-ai lasat un comentariu pe blog. Am citit paginile/povestile alea de pe blogul tau. Daca nu ar fi fost prima pagina si felul in care ai scris-o, cred ca as fi inchis destul de repede.Dar chiar planuiam sa merg la munte in weekendul asta, impreuna cu prietena mea, asa ca a venit la fix comentariul tau.
Sunt interesat de locuri noi si interesante. Din pacate, stilul povestilor de pe blog e destul de copilaros si incomplet. Nu stiu cat de multe povesti ai citit, dar le lipseste ceva. Tocmai vraja. Poate e vina internetului, dar pe mine in loc sa ma fascineze mai tare m-au indepartat.

“Incerc sa va introduc intr-o atmofera de vraja. Castelul Viselor este o desfatare sufleteasca. De ce nu esti multumit dupa ce citesti o carte? Parca vrei mai mult…Vrei sa vezi si filmul. Vazand si filmul ai o viziune mai ampla. Asa si cu acest ‘ascunzis in poienis’ pana nu ajungi sa vezi Castelul Viselor criticile de acest gen nu-si au rostul.”

Am ales sa-ti trimit un email, sa te intreb unde anume e (geografic), (“Am specificat pe blog daca ai fost atent”) si ce inseamna acea suma “mica” (“scrie intr-unul dintre articole”) pe care trebuie s-o platim si alte detalii pe care poate ar
trebui sa le stiu daca vreau sa-mi petrec noaptea de sambata acolo. Sper ca ceea ce ti-am zis sa nu te supere/descurajeze, nu vreau sa “strivesc corola de minuni a lumii”, cum ar zice elevul de la Saguna. Vreau sa onorezi lumea povestilor si sa fii la inaltimea unui povestitor veritabil, un lucru greu de facut in tinerete. Brasovul e mai mult decat un targ provincial, e un oras de poveste si daca acest castel e prin apropiere, cu atat mai bine. Poate o gasim si pe “fata in alb” undeva pe drum.

Astept raspunsul tau
Matei “

Matei, tu care crezi ca esti open-minded datorita varstei tale…sustii ca povestile au un stil ce nu-ti surade, dar parca iti place ideea..Te contrazici singur. Altadata sa fii mai hotarat. Ai pierdut de data asta. Au venit altii in locul tau si s-au bucurat si pentru tine. De ce vor multi sa fie sarcastici si reticenti cu o persoana care are vise constructive, care vrea sa-si transforme ideea in proiect, apoi proiectul in actiune? Nu exista dorinta de incurajare si sustinere…Sa fie oare invidia, rautatea si lasitatea care ii determina pe multi sa se ascunda in spatele unor opinii ce le dau impresia ca sunt influenti si te pot dezechilibra psihic? In locul acestui personaj as fi fost deschisa spre cooperare…daca intr-adevar mi-ar fi placut sa merg in ‘locuri noi si interesante’.

Am locuit douazeci si un pic de ani pe o strada numita a Teiului. Ciudat ca pe strada mea nu era niciun tei, dar erau salcami. Apoi cu timpul oamenii si-au taiat salcamii si au pus salcii. Acum strada copilariei mele se numeste a Liliacului.  Pe strada pe care stau acum sunt multi tei inalti cu coroane bogate si semete. Plimbandu-ma cu draga mea zilele acestea, m-a izbit mirosul puternic al florilor de tei. Si mi-am amintit de strada copilariei mele care desi nu a avut niciodata tei, are un miros aparte a tihna si iarba proaspata. Merg foarte rar din pacate la tara unde am crescut, la casa copilariei mele si m-am detasat si rupt de acel sat intr-o masura neasteptat de mare. De fapt acum realizez ca poate niciodata nu am fost puternic legata de el. In plus, parintii si bunicii s-au dus de ani buni in lumea umbrelor, iar casa si strada parca nu mai au din cauza aceasta acelasi gust al trecutului idilic. Dar se intampla lucruri ciudate, cred ca in viata fiecarui om, care uneori ma iau pe nepregatite si puterea amintirilor doare in mod fizic. Dupa cativa ani, fratele meu a avut din nou timp sa se ocupe de gradina de legume a casei parintesti si cum nu mai fusesem de ceva vreme, aspectul gradinii m-a uimit si pentru cateva momente am simtit prin amintiri prezenta Mamei care se ingrijea cu mult drag de gradina. Mirosul pamantului umed mi-a adus puternic in memoria olfactiva acel miros cu care eram atat de obisnuita cand eram mica si pe care il asociez  cu bunastarea si tihna acelui capat de sat. Uneori mi-e greu sa lupt cu amintirile cand merg la primul “acasa”, cand aproape am senzatia ca Mama va iesi din casa sau ca Tata ma asteapta cu mare nerabdare si bucurie in fata portii spunandu-mi “dragu tatii”. Cred ca de la statutul de mama mi se trage sensibilitatea aceasta fata de trecut. Vad crescand in viata mea bucuria copilei mele care e fericita pentru ca siguranta ei vine din prezenta  lui mami si tati. Sunt pentru ea ce a fost Mama mea pentru mine si mi-e un dor dureros de ea si sufar ca nu pot sa ii impartasesc aceasta fericire de a fi mama si de a vorbi cu ea atatea lucruri pe care nu am apucat sa le despicam.

E vremea teiului in floare, iar pe strada fara tei ma mai asteapta doar amintirile si spiritul copilariei fara griji si insetat dupa carti.

Ramaneti cu bine si cinstiti-va parintii cata vreme mai este lumina in ochii lor!

Mi-am petrecut dupa-masa de ieri in compania unei domnisoare de vreo 18-20 de ani – fiind solicitat de una din matusile ei care e totodata clienta de-a mea, de cateva luni bune. Pentru prima data de cand fac ceea ce fac, mi s-a cerut sa ma deplasez la domiciliul clientei. Domnisoara locuieste singura intr-un apartament dintr-o vila, aproape de centrul orasului. Am ajuns acolo ieri dupa-masa la ora 17:00, asa cum mi s-a cerut. Fata in cauza era deja acolo, insotita de matusa ei – care mi-a inmanat plicul cu banii (desi de regula asta se intampla la final de intrevedere), ne-a urat “distractie placuta” si a iesit.

Vazandu-se singura cu mine, fata a devenit brusc foarte tacuta. Am inceput atunci sa privesc spre cartile din biblioteca, mi-am ales cateva titluri si am inceput o conversatie avandu-le ca subiect principal (am ales Coelho anume pentru ca stiam ca “prinde” la varsta ei). I-a placut, si am continuat asa vreme de o ora, o ora si ceva – timp in care am baut impreuna o sticla de vin rosu. M-a intrebat apoi daca nu putem continua discutia in dormitor. Am inteles apropo-ul, si am dat aprobator din cap. Odata ajunsi acolo, am asteptat un semn de la ea – ce anume i-ar placea, cu ce anume ar vrea sa incep… dar s-a trantit pur si simplu in pat, si-a luat laptopul si mi-a facut semn sa ma asez langa ea. A pornit apoi un film porno. Nu m-am mirat foarte tare… am mai avut cateva situatii in care clientele doreau sa re-traiasca alaturi de mine anumite scene din filmele pentru adulti, asa ca “am intrat in jocul ei”. A derulat pana la o scena anume (se parea ca stie destul de bine filmul respectiv) si m-a invitat sa privesc.

Facandu-i pe plac, am urmarit impreuna o scena unde un mascul tatuat din cap pana-n picioare domina o blonda voluptoasa frecandu-si membrul intre sanii ei sau obligand-o sa-l feleze – totul culminand cu o ejaculare faciala.

Fata a oprit apoi filmul si – intorcandu-se catre mine – mi-a spus plina de tupeu (… din care o mare parte se datora vinului baut inainte) ca ar vrea sa facem si noi la fel. Parea foarte sigura de ea, asa ca n-am ezitat. Ne-am dezbracat amandoi si am trecut la fapte. Avea niste sani frumosi, de copila. Miroseau a vanilie (cel mai probabil, datorita parfumului pe care-l folosea). I-am cerut sa ingenuncheze la marginea patului, si – indoindu-mi putin genunchii – am inceput sa-mi plimb falusul printre sanii ei. Ii placea, afisa un zambet care era in acelasi timp copilaresc si pervers – cam acelasi zambet pe care o scolarita “in calduri” (si plina de tupeu) l-ar afisa in fata profesorului cu care are variate fantezii sexuale.

S-a intins apoi pe pat, si am trecut deasupra ei. Folosindu-si ambele maini, isi presa sanii spre interior – prinzandu-mi falusul intr-o stransoare care nu era deloc neplacuta. Mi-a facut apoi semn sa ma opresc si mi-a cerut sa ma intind langa ea, pe spate. A inceput sa ma sarute pe piept, in timp ce cu o mana imi masa usor testiculele. A coborat apoi spre zona mea intima, prinzandu-mi penisul intre buze. Pentru o secunda, mi-a trecut prin gand ca in mod normal eu ar fi trebuit sa o platesc pe ea sa faca asta… dar am renuntat rapid la idee.

Cred ca facea asta pentru prima data. Mi-am dat seama mai ales cand a deschis gura mai larg, primindu-ma inauntru – si a trebuit sa-i atrag atentia sa-si foloseasca in continuare buzele, nu dintii. I-am pus o mana pe cap, apasand usor. I-a placut si asta. Si – de ce sa mint – mi-a placut si mie. Dupa cateva minute bune in care a continuat sa faca asta, i-am cerut sa se opreasca si sa ingenuncheze iar langa pat, “ca sa respectam scenariul filmului”. I-am cerut sa inchida ochii si am ejaculat pe obrajii si pe buzele ei, cauzandu-i un geamat prelung de satisfactie. Da – unele femei platesc ca sa fie dominate din punct de vedere sexual. Iar daca asta cer, daca asta le face sa se simta bine… atunci asta ofer.

Mi-a cerut un prosop ca sa-si stearga fata iar apoi, zambindu-mi – a pornit spre baie. M-am imbracat si am asteptat-o sa iasa, apoi am stabilit viitoarea intrevedere (maine seara). Am plecat , lasand-o zambind. Mi se parea totusi cam tanara pentru a plati ca sa fie dominata… dar daca asta a cerut, asta a trebuit sa-i ofer. O clienta fericita e o clienta care revine si care iti recomanda serviciile mai departe.

De ce nu mi-a zis nimeni ca pe copaci ii doare cand infloresc, ca mugurii pocnesc dureros si ca florile nu sunt roz, ci sangerii?…
A trebuit sa aflu eu ca nu vantul misca frunzele, ci tremurul frunzelor porneste un vant…
Cad flori si frunze si am ametit sa le privesc… Inchid ochii, sa incerc sa-mi domolesc bataile inimii… Dar inima imi bate tot mai tare… Imi pui mana pe frunte si tresar…
“Esti copila. Nu sunt flori, nici macar frunze, sunt fluturi. De-asta nu poti niciodata sa-i atingi: zboara.”
Tin palma stanga stransa, de parca as fi prins ceva in pumn, fie si doar o petale sau o aripa… Stiu ca nu e nimic inauntru, dar eu vreau sa ma mint ca e… Si nu-mi spune iar ca sunt copila, nu te mai ascult…

La sfarsitul saptamanii trecute a revenit in tara fetita de 11 ani care a trebuit sa mearga in Marea Britanie pentru o intrerupere de sarcina. La noi doar s-a discutat. Mult, patimas, gresit. Timp de cateva saptamani am avut impresia ca traim un episod de ev mediu. Un Savonarola neinduplecat, l-am numit pe doctorul Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor, a aparut pe toate canalele TV posibile, invocand aspecte etice, morale, asa cum le intelege dumnealui, la un moment dat punand intreaga Romanie la colt pentru ca o fetita de 11 ani fusese agresata sexual si ramasese insarcinata, iar ea si familia ei doreau un avort.

Am zis ev mediu? Eroare. In realitate a fost un episod al Romaniei profund comuniste, chiar cu folosirea acelorasi tactici. Mai intai am vazut dezvaluita identitatea fetei, ceea ce evident este o incalcare grosolana a dreptului ei la viata privata si calca in picioare orice idee de protejare a copilului!! Apoi, am vazut unii jurnalisti, dar si unii medici, oameni in toata firea, care se intrebau daca fetita o fi avut cumva o relatie sexuala consimtita. Ca si cum la 11 ani un copil are discernamantul necesar pentru intelegerea consecintelor unui asemenea act. Culmea e ca aceeasi presa si aceiasi medici au tunat si au fulgerat, pe buna dreptate, impotriva pedofililor si a pedofiliei. Cam cati ani trebuie sa aiba un copil pentru ca in momentul in care este victima unui abuz sexual sa fim in fata unui act de pedofilie? Ce inseamna viol? Presupune violul doar folosirea fortei fizice? Cand se poate face o intrerupere de sarcina si dincolo de termenul general in care este medical admis ca nu suntem in prezenta unui fat? Culmea e ca in aceasta materie legislatia Romaniei nici macar nu e atat de deficitara, iar daca o citesti atent si o interpretezi in spiritul protectiei copilului, poti sa o aplici linistit.

Faptele

Concret? S-a descoperit ca o fetita de 11 ani era insarcinata deja in 17 saptamani. Putin importa de ce atat de tarziu. Si ce a urmat a fost o oribilitate, intens mediatizata, pentru ca libertatea presei e un bun castigat. Am trait perioada comunista ca avocata. Am aparat zeci de femei care isi faceau singure intreruperi de sarcina sau macar isi provocau un inceput de avort, punandu-si realmente viata in pericol, pentru ca apoi sa beneficieze de asistenta medicala. Asistenta care nu intotdeauna venea la timp, astfel ca perioada comunista se poate “lauda” ca zeci de mii de femei au murit din aceasta cauza. Una din tacticile predilecte ale comisiilor medicale din epoca era aceea de a taragana atat de mult luarea unei decizii de intrerupere de sarcina, chiar si cand femeia avea deja 4 copii sau cand sanatatea ei era in pericol, incat sa se ajunga la o varsta a sarcinii cand intreruperea sa nu mai fie efectuata.Femeile au fost septelul favorit al regimului comunist. Ca e asa ne-o dovedeste si legislatia penala din epoca: desi relatiile de tip homosexual cu un minor de sex masculin erau considerate o agravanta a infractiunii prevazute de nenorocitul de articol 200 din Codul penal, relatiile heterosexuale cu o fetita de 14 ani erau socotite normale! De ce nu, de vreme ce puteau da nastere la copii?!

Legea

Ce ne spune Codul penal in versiuna actuala? Evident, el nu defineste pedofilia. Despre asta scriem articole, facem talk-show-uri, ne indignam, facem telejustitie, dar nu reglementam normativ. Ce avem insa la indemana este definitia faptelor de “viol” si de “act sexual cu un minor”, adica o forma de ceea ce in engleza se numeste “statutory rape” si s-ar traduce la noi prin viol prin efectul legii, adica un viol prezumat. Definitia violului, conform art 197 din Codul penal este “Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa…”. Textul se refera in continuare si la cateva agravante, printre care si aceea in care “victima nu a implinit varsta de 15 ani”. Ceea ce inseamna ca violul se poate realiza si fara violenta fizica. Si aici intra in functiune o intreaga literatura juridica, aprecieri psihologice, jurisprudenta tribunalelor privind ce inseamna “profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa”. De exemplu, cand victima este in stare de inconstienta, indiferent din ce motiv, daca a ajuns intr-o asemenea stare in mod voluntar sau nu, sau cand starea fizica a victimei nu-i permite sa se apere. De asemenea, ca sa-ti exprimi vointa, trebuie sa ai discernamantul necesar, sa intelegi consecintele faptei tale. S-a considerat intotdeauna ca e viol atunci cand vicima sufera de o dizabilitate intelectuala atat de puternica incat in reailtate nu intelege ce i se intampla. Are un copil de 11 ani discernamantul necesar pentru a intelege ce inseamna un act sexual si consecintele lui? Ca sa fie sigur ca in orice situatie un copil avand mai putin de 15 ani este aparat, legiuitorul a prevazut si acel “viol prin efectul legii”, introducand infractiunea care se numeste “Actul sexual cu un minor” (art. 198 Cod penal) si care prevede ca “Actul sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, care nu a împlinit varsta de 15 ani, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi”.Asadar, cand minorul/ minora are mai putin de 15 ani se prezuma ca nu are discernamant pentru o relatie sexuala. Poate ca multi ar fi tentati sa rada si sa spuna ca suntem intr-o lume in care tinerii si tinerele se angajeaza in relatii sexuale mult inainte de aceasta varsta. Da, aceasta e o realitate, dar fiecare tara are in legislatia sa penala o “varsta a consimtamantului”, unii 15, altii 14, altii 16, in unele state din SUA chiar 18 ani. Iar angajarea intr-o relatie sexuala cu o persoana sub varsta prevazuta de lege pentru consimtamant este sanctionata penal. Asa se face ca Roman Polanski, cat o fi el de celebru, s-a mutat in Franta si nu mai pune piciorul pe pamant american, deoarece acolo il asteapta o pedeapsa cu inchisoarea pentru ca la o petrecere a avut o relatie sexuala cu o copila de 13 ani! De aceea, toata lumea e de acord ca in celebrul roman al lui Vladimir Nabokov, “Lolita”, e vorba despre pedofilie, pentru ca eroina are, la inceputul relatiei “consimtite”, putin mai mult de 12 ani.

Ce ar fi trebuit facut?

Asadar, a discuta daca fetita noastra de 11 ani a consimtit sau nu la acea relatie este absurd. Si mai departe? In mod normal ar fi trebuit ca imediat cum sarcina a fost descoperita, chiar daca era in 17 saptamani, sa se intervina si sa i se faca intreruperea pe care ea si familia ei au solicitat-o. Nici vorba. Au aparut comisii peste comisii, amanari peste amanari, lasand saptamanile sa treaca sarcina sa ajunga la 22 de saptamani. Cu motivarea ca dupa 14 saptamani nu se mai poate interveni din punct de vedere legal!!! Nu e adevarat! Haideti sa ne uitam din nou pe Codul nostru penal. Art 185, privind “provocarea ilegala a avortului” sanctioneaza avortul facut peste 14 saptamani, dar in acelasi articol se spune clar ca “Nu se pedepseste intreruperea cursului sarcinii efectuata de medic [dupa ce sarcina a depasit 14 saptamani]: a) daca intreruperea cursului sarcinii era necesara pentru a salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeii insarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fi inlaturat altfel;”Or, numai cine priveste o fetita de 11 ani ca material de perpetuare a speciei nu intelege ca dupa ce a fost victima unui abuz sexual (asa zice si legea si toata teoria referitoare la psihologia copilului), a o obliga sa dea nastere copilului rezultat dintr-o asemenea agresiune ii pune sanatatea in grav pericol, pentru ca sanatatea unei fiinte umane nu se rezuma la ritmul cardiac sau functionarea ficatului, ci are in vedere si sanatatea sa psihic-emotionala. Toti autorii de studii psihologice sunt de acord ca abuzul sexual asupra unui copil are consecinte de maxima gravitate, de la riscul de sinucidere la boli mintale, sentimentul de vinovatie, etc.

Care au fost, de fapt, reactiile?

Am vazut-o doar pe Teodora Bertzi incercand sa atraga atentia asupra faptului ca suntem in prezenta unui copil care a fost agresat sexual si trebuie protejat. In rest… am asistat in direct la amenintari mai mult sau mai putin voalate ale presedintelui Colegiului Medicilor la adresa oricarui medic care ar indrazni sa intrerupa sarcina cand era deja in 20 de saptamani. Iata cateva citate luate de pe blogul doctorului Vasile Astarastoae, unde si-a postat transcrierea uneia din multiplele emisiuni la care a participat, “Ora de stiri” din 25 iunie 2008 – TVR2. “Singurul lucru pe care eu, ca presedinte al Colegiului Medicilor din Romania, il solicit este ca, asa cum este in toata lumea, medicul nu poate fi obligat sa faca un avort. In rest sa-l faca Ministerul Muncii, sa-l faca cine doreste! Mana care vindeca nu poate sa fie mana care ucide!” Pai, unde e obiectivitatea si impartialitatea presedintelui Colegiului Medicilor de vreme ce anunta in direct pe un post TV ca medicul care ar intrerupe cursul sarcinii ar ucide?? Nu credeti ca este o amenintare la adresa oricarui doctor care ar indrazni sa se ofere? Sunt sigura ca daca un medic din Romania ar fi intrerupt cursul sarcinii acelei fetite nici o instanta din tara asta nu l-ar fi condamnat. Dar amenintarile presedintelui Colegiului Medicilor au avut rezultatul scontat… Copila a plecat in alta tara! Si pentru ca nu mai avea argumente cu care sa combata intrebarile privind trauma psihica a fetitei victima a unui abuz sexual, domnul Astarastoae a inceput sa acuze societatea romaneasca in ansamblu “Nimeni nu intreaba: ce a facut familia?… Pentru ca nu poate sa-mi spuna cineva ca o sarcina de 5 luni nu este observata de oameni care spun ca sunt fara ocupatie. Ce a facut scoala? Ce a facut societatea, comunitatea? Ce se intampla in Romania?” Pai despre asta era vorba? Despre ce se intampla cu Romania cand un copil avea nevoie de ajutor? Abuzuri se petrec si in alte tari, dar discutiile televizate nu trebuie sa tina loc de interventie pentru a apara dreptul unui copil de 11 ani. Dupa care, domnul presedinte al Colegiului Medicilor vine cu un exemplu naucitor, ca sa justifice faptul ca fetitele pot duce sarcina la capat: “[...] la o singura maternitate, in anul 2007, au nascut 204 mame minore, dintre care una la 12 ani, 60 de cazuri intre 13 si 14 ani si restul peste 14 ani. Si atunci trebuie sa ne intrebam: ce se intampla si cum protejam dreptul si starea lor psiho-emotionala.” Chiar asa, oare cum judeca presedintele Colegiului Medicilor din Romania starea lor psiho –emotionala? Si cum le protejeaza?Si inca o intrebare: dat fiind ca am aratat mai sus ca relatiile sexuale cu un minor mai mic de 15 ani constituie infractiune, a sesizat domnul doctor Astarastoae cumva autoritatile statului roman? Caci de vreme ce copile de 12, 13, 14 ani au nascut e clar ca au fost victimele unor astfel de relatii! Exista si o obligatie de a denunta comiterea unor infractiuni. In calitate de presedinte al Colegiului Medicilor si-o fi indeplinit aceasta obligatie?

sursa: http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-3565333-copila-insarcinata.htm

articol de: Renate Weber

«“Este totul în regulă, a fost uşor“, a spus chirurgul John Parsons la ieşirea din sala de operaţie. (…) Lăcrămioara izbucneşte în lacrimi, îi spune doctorului „mulţumesc“ pe româneşte şi o îmbrăţişează pe Roxana. Abia se poate opri din plâns. „Niciodată n-o să uit ce ai făcut pentru mine! Sunt atât de fericită“, îi spune ea Roxanei, apoi merg împreună către salonul unde se află internată fata.»

Aşa a descris, emoţionant, colega mea Mihaela Năftănăilă ceea ce a păţit Florina, copila de 11 ani, la Londra. La prima vedere – dacă nu cunoşti cazul – poţi avea senzaţia că fata a suferit o intervenţie unică, pe cord deschis sau pe creier, a scăpat de cine ştie ce boală incurabilă. Lacrimi, emoţii, lume fericită. De ce? Pentru că a avut loc o crimă, un avort. Un copil de 23 de săptămâni a fost chiuretat, mai exact făcut bucăţele. Medical, cuvântul măcelărire a fost acoperit prin „evacuare“. Sfârtecarea bietului prunc i-a produs o mare emoţie mamei Florinei, Lăcrămioara, care a declarat: „Coşmarul s-a sfârşit“. Da, ăsta da coşmar! A fost asasinat cu bună ştiinţă un nevinovat.

Anul trecut, s-a născut, în SUA, Amillia Taylor, în cea de-a 21-a săptămână de sarcină. Înainte de această crimă oribilă, dr. Maria Stamatin, medic specialist neonatologie la Maternitatea Cuza Vodă din Iaşi, a declarat că „eu am salvat până acum zeci de copii care s-au născut la 23 de săptămâni. Acest făt are toate şansele de supravieţuire, chiar dacă există posibilitatea să fie născut prematur din cauza vârstei fragede a mamei“. De aceea nu s-a apelat la cezariană, ci la chiuretaj. Niciun medic sănătos la cap nu putea scoate un copil – copil în adevăratul sens al cuvântului – pentru a-l ucide ulterior. S-a preferat măcelărirea acestuia, o ipocrizie, care însă nu ascunde fapta: crima.

Părinţii Florinei s-au purtat cu o inconştienţă rar întâlnită. Au susţinut că nu şi-au dat seama că fetiţa e însărcinată decât după 17 săptămâni, ceea ce este evident o prostie. Nu l-au reclamat pe violator pentru că era unchiul fetei. Deşi lumea medicală românească s-a dat peste cap ca să salveze viaţa copilului, ei au preferat avortul. Ca nişte asasini au preferat să-şi şteargă urmele, crezând că după acest avort (crimă) unchiul va fi exonerat de faptă.

Iresponsabili, părinţii Florinei au condamnat-o la nefericire! Au încercat să acopere o faptă abominabilă printr-un asasinat cu sânge rece. Printr-un păcat strigător la cer! Iar ei sunt fericiţi, au scăpat de „coşmar“. Plâng de bucurie! Mai bine nu v-aţi fi născut, asasinilor!

Florian Bichir

Mereu sunt momente ca cel de acum, cand vreau sa ma fac mica, sa ma ascund, sa nu ma vada si sa nu ma strige nimeni, sa nu am probleme de rezolvat si sa nu ma gandesc la ce voi face maine, peste o saptamana si peste un an.

Vreau sa fiu copila, sa nu stiu nimic important, sa nu-mi fac griji, sa raman uimita la ce e in jurul meu. Vreau sa ies din casa in picioarele goale si sa nu-mi pese; sa rad la soare si sa zambesc la nori, sa vorbesc cu toti si toate. Sa simt parfumul vietii si sa cred ca miroase a primavara.

Nu mai sunt nici dragalasa, nu mai sunt nici neastamparata, cateodata parca nu mai sunt eu.  Am devenit o “chestie”; nici om, nici monstru. O “chestie” obisnuita, cuminte, previzibila, pe care o gasesti mereu in aceleasi locuri, facand aceleasi lucruri.

Unde sunt eu?

Cine e ea?

un vers, un fir de carte, o gura de iubire
un univers inchis de-o scurta despartire,
un infinit cu capat caci timpul greu mai trece,
un curcubeu de roze sortit sa se inece.

un capat de tunel sfarsit in intuneric,
un inceput de viatza fara cel mai bun sfetnic,
un susur jovial din inima exprimi,
un an cu multe cifre de bucurii si spini.