Da, noi suntem generaţia haicinci. Cum colegii mei de la opţional info au avut ca temă pt. acasă de scris despre site-uri de socializare, am observat că majoritatea au scris despre HI5.

Deci probabil la mine în clasă nu există Facebook, Twitter, Netlog, Myspace.

Bun, am ales şi eu ca subiect pt. un post să vorbesc despre acest site de “socializare”.

Haicinciul aka BunaCinci, Hicinci sau hi5 a fost înfiinţat în 2002 bla bla. Este un site de “socializare” între ghilimele pentru că oricum dacă încerci şi tu să te bagi cu cineva mai cul de pe-acolo te trezeşti a2a zi cu comentarii de ameninţare căă ce cum ţi-ai permis tu să-i laşi comenturi lui X.

Sunt să zicem 4 categorii mari de specimene de pe acest site:

1. Divele, fetele cu poze cu fiecare bluză armani din şifonier care au câte 5000 de comentarii la poze dintre care 4900 de la băieţi.

2. Emokizii, cei care au poze cu fiecare zgardă la gât mâncand de fiecare data câte o acadea şi nici aici, ca la piţipoance nu lipseşte botu’ si ochelarii de soare, pozele pe wc şi în chiloţi.

3. Cocalarii şi piţipoancele – nu este nevoie de descriere.

4. Oamenii normali – cei care într-adevăr şi-au făcut cont să mai vadă lumea, să vadă poze cu oameni şi să vadă, mai ales, topurile care-s cireaşa de pe tort.

Cred că haicinciul este un lucru care promite pe viitor, adică din generaţia asta o să apară şi politicieni care vor promite comentarii dacă sunt votaţi sau cine ştie.

Mă rog, sincer pe mine cel mai tare mă enervează tufele de pe hi5, alea care primesc comentarii numai de la prieteni şi îţi fac 8000 de fiţe dacă le laşi un coment sau ceva, pentru că după ele, trebuie să le cunoşti mai întâi ca să le laşi că altfel eşti obsedat. Deci până la urmă tot trebuie să ai prieteni în real-life pentru că oricum nu se oboseşte nimeni să-ţi lase un comment fără să te cunoască sau fără să umblii la C.F.

Eu am haicinci doar ca să mă bage lumea-n top.

invata copiii de mici sa zboare, sa traiasca, sa zambeasca, sa iubeasca. asa nu vor ajunge sa simta niciodata ca nu au scop in viata.

Eu stau la etaul 4. Intr-o zi, urca vesel nevoie mare un copilas cam la 2-3 ani repetand: ” mai, mai, mai, mai”. mai-ul ala, era un fel de indemn pentru cei 3 muncitori ce veneau din spate cu un ditai geamul termopan, la care unul dintre cei 3 zice: ” hai, iunie!”

Tibi: la multi ani mah
mona *:  )
mona *: ioi…copilul din mine iti multumeste )
Tibi: sa ne traiasca
mona *: si sa nu mai creasca :>
Tibi: okeeei
Tibi: sa nu mai creasca

Ati vazut IceAge?
3 ciudati, total diferiti, formeaza un grup, o turma … sa il salveze pe al4lea, un pui de om.

Ati vazut cum sunt adolescentii?
Toti ciudati, total diferiti, formeaza un grup, sa se “salveze” pe ei insisi

Mi-e dor de voi… Mi-e dor de mine ..

Cred ca din aceasta cauza am ales sa plec departe de parinti si astfel am avut parte de nenumarate calatorii.Ei,nu chiar nenumarate,sa punem 5 pe an,in 39 de ani aproape 200,pe aceesi ruta,putin modificata, Comlos-Timisoara-Fagaras sau Fagaras-Arad-Comlos,la care mai adaugam cateva, in iarna in care mama mea se pregatea de…plecare.La acest numar ar trebui sa stiu ,nu numai toate statiile de oprire ci si pe celelalte,prin care trecea trenul cu viteza putin micsorata.Dar nu,eu nu le stiu nici acum exact pe toate,inca ma intreb daca Vintu de Jos este inainte sau dupa Orastie,dar este si inainte si dupa, depinde din ce sens vii.Asa ca…ce importanta are.Important era sa nimeresc in compartiment cu oameni dispusi sa vorbeasca si sa asculte,caci,desi imi luam cate o cartulie in poseta,de cele mai multe ori nu reuseam sa o scot de acolo.Iar cand nu-mi puneam carte in geanta,ce credeti?Culmea…calatoream singura in compartiment.

Intotdeauna abia asteptam sa plec cu trenul,mai ales dupa o perioada de mare oboseala,caci am lucrat intens cat am lucrat si acasa si la servici,nu m-am crutat si nimeni nu m-a crutat.Dar mie asta-mi placea,ca doara nu trageam la plug,faceam ceva interesant,eram absorbita pana la fanatism de munca mea,cea intelectuala,fireste si o faceam cu daruire totala,cu singura multumire,recunoasterea.Poate ca unii lucrau pentru bani,de regula asa este normal,eu insa si acum spun ca daca as fi trait numai din salar,as fi fost muritor de foame.Astfel,eu niciodata nu numai ca nu am spus,dar nici nu am gandit asa cum faceau altii …pentru banii astia e si prea mult ca m-am deplasat pana aici.

Si sa revin,inainte de fiecare calatorie eram foarte obosita,la asta contribuind si o zi inainte,sau doua, de pregatiri,caci nu plecam ,in niciun sens, cu poseta pe umar si evantaiul in mana,desi de fiecare data,atat fiul meu,cat si sora mea imi spuneau asta,ca-si doresc sa ma astepte la gara si eu sa n-am bagaje.Ha ha ha…ar fi vrut ei,doar din tren pana la masina,ca apoi ,cand ajungeam acasa la ei si nu aveam nimic de desfacut din bagaje…,atunci eu as fi fost tare incurcata,n-as fi stiut cum sa-mi ascund emotiile si fericirea revederii si poate ca imi dadeau lacrimile si ne puneam cu totii pe bocit.Asa insa,primul lucru dupa intrarea in apartament si dupa spalarea sumara a mainilor,era …despachetarea.Atunci,aplecata peste bagaje,daca vreo lacrima de fericire se prelingea peste sacosa nimeni nu ar fi vazut-o,eu spuneam ce-i in fiecare pachet,pe borcane si scria,ei exaltau de bucurie,mai ales daca le duceam si sos de hrean asa cum il facea mama mea.Si asa treceam eu ascunzandu-mi sentimentele si emotiile,caci,daca se intampla altfel,se intrista toata lumea si ce rost ar fi avut intalnirea?La mama insa,nu stiu de ce,dar la mama imi amintesc ce bucuroasa era ea draga mea,cand din bagajul meu am scos o punga mare ,de un leu (erau mari pungile acelea de un leu,pe vremea aia,asa ca una de la Billa,sau de la Plus,acum) plina ochi cu fasole pastai,galbene,lungi cam de 35 cm si late de cel putin 3 cm,pastaile.Era prima mea recolta in gradina mea de vis,care pe atunci,ca si acum,era locul meu preferat,asa cum unii se duc in parc,altii la plimbare pe strazi,la sosea cu masina,eu ma duceam in gradina,cu un scaun pliant si o  carte,sau revista si stateam,in sarbatoare,printre castraveti,rosii si ardei.Nu ,la umbra fasolei pe poci nu-mi placea,ca-s zodie de vara si imi place soarele.

Dar,de fapt nu despre toate astea am intentionat eu sa va spun,dupa cum se vede din titlu (altadata nu o sa mai scriu titlul decat la sfarsit    ),ci despre disponibilitatea oamenilor de a se confesa strainilor.Da,nu ma credeti?Pai,cum era mai bine sa-ti descarci sufletul si bagajul de povesti pe care le-ai trait, oamenilor acelora dispusi sa te asculte,inteleaga,aprobe si apoi sa-ti spuna si ei la randul lor,povestile,…sau sa te duci la preot cu care desigur te vedeai in fiecare Duminica la Liturghie?Si pe urma,la preot timpul de confesiune este limitat…,atata lume vezi ca sta la coada si te grabesti si doar raspunzi prin NU,deobicei,pe cand in tren…lume,lume…ai tot timpul din lume in 8 ore sa mai te  si ridici la Deva,la geamul de pe culoar sa vezi Cetatea.Iar cand interlocutorul tau coboara,a luat cu el o parte din tine si dupa ce i-ai facut cu mana ,amintindu-si de ce se afla acolo,uita complet calatoria,poate ca-si mai aminteste nitel la masa de seara acasa la el,cand familia il intreaba cum a calatorit.Dar atat,caci mai departe totul se spulbera,nu-ti mai amintesti povestile pentru ca ele nu-s importante decat in tren,prin insemnatatea pe care le-o da povestitorul.Si mai este ceva…timpul trece asa de repede,ca nici nu vezi cand trenul a trecut de…Orastie si esti deja la…Lugoj.Ce fain!!Sunt deja in Banatul meu drag,mai am un pic si ajung la Timisoara.Si oboseala mi-a trecut,ca doar am sezut pe bancheta atatea ore,ceea ce acasa nu faceam asta niciodata si am povestit despre mama si despre copil ,cat despre sotul meu nu prea povesteam ca stiam zicala aceea care spune …niciodata sa nu ispitesti soarta. 

Iubesc sa merg cu trenul,dar cu avionul…ador sa zbor.

Ce poate face o telenovela de succes dintr-o proasta?.M-am gandit sa adaptez putin si sa zic asa: ce poate face internetul dintr-un om prost?

Raspuns:Poate face multe spre exemplu sa nu mai dea bani pe ultimul cd a lu’ Copilu’ de tinichea,sa poata urmari filme “superrrrrr” adica xxx sau xxxx,sa incarce poze noi de la mare pe Hai cu noi la prostitutie alias HI5 sa urmareasca ultimul episod (pe care l-a pierdut pentru ca era la sapa)din “MI-ai luat inima si celelalte organe” ; sa devina ascultatori impatimiti a tot ceea ce e nou din muzica romaneasca.sa zica “m-am indragostit de x” dupa numai o singura piesa ascultata;sa fie fani a marii cantarete din showbizz pornografic => Laura Andresan;si chiar altii putin mai destepti sa-si face un cont sau mai multe(dupa placul inimioarei lor)pe you tube pentru a incarca filmulete precum 1 “La bauta cu pretenii” 2″proasta la scoala care face muie” 3″Dansand tango cu usa” s.a

Stati

stati

maksim vetrom stati

hakim stati

Stati – Bye bye a mon amour

stati

Nicolae Guta-Stati Drepti

stati

SIAMO STATI UNITI – season 1 – episode 165_1

SIAMO STATI UNITI – season 1 – episode 165_6

Sorin copilu’ de Aur ( ) ) apare intr-un film ) :

Au ajuns frate manelistii sa joace in filme ??? Ei ??? De-abia stiu sa lege doua cuvinte in limba romana si joaca in filme … ) !!! O sa caut filmu’ sa vad cum e … poate o sa-mi schimb parerea despre manelisti … cam greu de crezut

Am frunzarit albumele cu fotografii si mi-am amintit cu drag de colegii mei din liceu.

Incep cu ei: Irina, George, Copilu, Doru, Vicky.

Irina(aka JEJE) a ramas prietena mea draga si in zilele de azi. Din pacate este cam departe, in Maroc. Insa mi-a confirmat ca imi va fi domnisoara de onoare Cel mai frumos cadou!

Geroge (aka JOE) si el e plecat departe si vorbim mai rarut, dar zic eu prietenia noastra a ramas la fel de puternica!

Doru (aka DODO) e in tara si din pacate nu a ajuns fotbalist. Dorutzu, mai stii cand visam noi ca vom ajunge mari si ce cadouri ne vom face cand vom avea bani?!

Copilu(aka VLAD) imi este chiar vecin, dar nu ne-am mai vazut de vre-o 3 ani parca. Mai vb din cand in cand pe mes, mail sau hi5.

Vicky s-a dat disparut! O am in lista de mes pe Cris, sora lui o sa o rog sa ii transmita sa revina

Sa nu il uitam pe dragul de Tataee (aka Razvan) care mereu era sufletul nostru, mereu vesel si binedispus. Plus, imaginatia lui debordanta ne minuna zi de zi.

Danutza (dreapta) si Aditza (stanga) ( pe Copi l-am prezentat deja).

Danutza era cea mai desteapta din clasa. Pot spune si cea mai prietenoasa! In acelasi timp discreta si delicata. Felul ei de-a fi iti impunea o anumita stare. Nu vorbeam urat in jurul ei si chiar ne ceream scuze daca o faceam. Imi e dor de ea!

Aditza a fost mereu mai retrasa, nu prea stiai ce este in mintea ei. Stiai si aflai numai ce vroia ea Avea un dar sa se joace cu mintea baietilor as fi vrut sa imi impartaseasca si mie

Mai am niste poze, dar vad ca le-am ratat la incarcarea pe stick Promit sa revin cu continuarea!