Daca n-ai fost in ultima saptamana niciun pic de sport, probabil stii deja despre ce vorbesc.

Pe vremuri ma credeam atleta, iar cand mergeam la sala imi imaginam ca am antrenamente obligatorii. Cand imi dadeam duhul la sala imi ziceam ca-s in armata. Am dus-o asa vreun an de zile. Cu cel putin doua antrenamente pe saptamana. In felul asta puteam sa mananc orice si oricat si mai ales la orice ora, dar mai ales seara inainte de culcare.

De cand m-am mutat intr-o casa noua, la 5 minute de sala, m-a napadit lenea. Lenea aceea ce-ti prelungese somnul si iluzia aceea ca orice ai manca “nu se intampla nimic”. Ei bine, se intampla, si sunt convinsa de asta.

Iti trebuie cel putin 3 antrenamente pe saptamana sa-ti tii abodomentul sub control (plat, ferm si conturat). Pentru picioare iti trebuie cam jumatate de an sa-ti tonifici muschii coapselor si gambele. Ca sa n-ai celulita ar trebui sa faci sute de fandari in mod constant iar pentru brate ar trebui sa-ti legi niste gantere de maini si sa exersezi in fiecare zi.

Suna dramatic, insa eu nu cred in diete fulger si in imaginile pe care le vad in reviste. Cred ca ai nevoie de multa vointa sa-ti iei micul dejun dimineata, sa mananci la pranz si sa ai o masa normala seara. Si pe langa toata astea, sa mai faci si un pic de sport+sa nu mananci “past-food”. In plus, nimeni nu-ti spune ca ar trebui sa faci abodomene pana vomiti ca sa arati ca modele de la Victoria’s Secret.

Cred insa in Dalanda, antrenoarea mea de la Lady Fit, care face sport cel putin 3-4 ore pe zi si arata incredibil.

sursa foto1: aici

Credeam ca dupa orele de dansuri africane si dupa pauza de o luna, inca mai sunt in forma. Impresii. Cand am inceput sa dansez mi-am dat seama ca toate miscarile mele erau imitatii proaste, iar miscarile ei aveau sens (ca de obicei). In prima jumatate de ora mi-am dat seama ca sunt desincronizata. Sa-ti misti tot corpul in ritmuri tribale nu-i chiar o gluma.

Credeam ca daca m-am da cu placa de snowboard in vacanta am devenit Wonderwoman. Eroare. Muschii mei aveau randamentul la jumatate. Clasicele “ultimele 50″ s-au incheiat cu tremurat, scrasnet de dinti si saltea privita de foarte aproape.

M-am bucurat mult insa de muzica aceea senzationala pe care n-o auzi niciunde altundeva.

La finalul orei mi-am dat seama ca oglinda din sala de sport “mareste” imaginea.

sursa foto: http://www.wikipedia.org

La un moment dat insa, te pierzi, uiti ca esti la sala, uiti de imaginea ta ridicola din oglinda si “you go with the flow”….’iti arunci” mainile si picioarele in toate directiile si asculti tobele alea africane care-ti pompeaza sunete-n urechi. N-ai cum sa adormi pentru ca ti se taie respiratia.
Daca ti-ai aminti cand a fost ultima oara cand ai dansat cu adevarat vreo 40 de minute in continuu, ti-ai da seama ca batziala din Club A e o minciuna.

In ultima parte a orei de dansuri africane, cand facem exercitii, imi infing degetele in saltea, inchid ochii, strang dintii si incerc sa uit de durearea din corp. Sunt transpirata toata de parca-as fi fost la sauna si continuui sa numar. De obicei, regula-i cam asa-cand nu mai poti, inca 5 serii.

*Dalanda este instructoarea noastra de dansuri africane. A venit acum 6 ani in Romania tocmai din Guineea Franceza. Mi-a spus recent ca Romania e o tara frumoasa la suprafata, doar ca atunci cand incepi sa zgarii putin iese mizeria la suprafata.

Am ramas tablou. Citiseam despre RCP si Cori Gramescu in DOR4 dar nu ma gandeam ca e chiar “pe bune”. Credeam ca e doar o expresie, nu un program de exercitii pus intr-un orar. Apoi, eu nici nu planuisem sa dau ochii cu Cori Gramescu. Eu vroiam doar sa fac dansuri africane. De aici a pornit totul. Se pare insa ca nu poti sa mergi la sala ei, fara sa treci pe la antrenamentele dansei.

Trebuie sa incep cu inceputul….

Va urma….