Amanpour. , emisiunea de la CNN a vut o ediţie de curând a cărei invitaţi au fost mai deosebiţi decât invitaţii obişnuiţi. În studio, au fost invitaţi regina Rania a Iordaniei şi regele şi regina Norvegiei. Cam aceleaşi teme le-a dezbătut Christiane Amanpour în cele două părţi. Dar, evident pe subiecte diferite. Şi anume, cum cei prezenţi acolo se implică în vieţile oamenilor pe care îi conduc, în special regina Iordaniei, care face multe acte umanitare, folosind pentru aceasta mijloace foarte moderne.
Altfel, Christiane Amanopur a atins şi un subiect interesant în mijlocul discuţiei cu regele şi regina Norvegiei, şi anume, cum s-a integrat o fată simplă, mamă a unui copil în familia regală.
De apreciat, pe lângă informaţiile interesante date invitaţi, engleza incredibilă pe care aceştia o folosesc. Într-adevăr, Christiane Amanpour reuşeşte să facă o emisiune grozavă, cu toate că la început nu părea că acest format i se potriveşte.
Ahoi!

Pacient nemultumit de estetica frontala, opteaza pentru redarea formei naturale prin coroane dentare metalo-ceramice.

Voi posta doua cazuri in care pe langa lipsa unor dinti avem de remediat si lipsa de tesut osos si de gingie.

Si urmeaza un al doilea caz in care voi prezenta situatia cu care s-a prezentat pacientul si pe cea pe care am obtinut-o in urma tratamentului.

Zirconiu – noul material de top in stomatologie. Un must have al esteticii dentare. Avantaje – estetica, estetica, estetica… si inca vre-o doua, din punct de vedere medical…

Am postat doar doua cazuri, rezultatul e impecabil. De fiecare data.

        In calendarul catolic data de 1 noiembrie apare ca :”Toti sfintii” (cunoscuta si ca Ziua tuturor sfintilor). Despre ce este vorba: ieri, pentru etnia germana a fost o zi importanta pentru morti. Traind in Banat, suntem obisnuiti ( de mici ) sa convietuim in armonie cu toate nationalitatile.  Fie ca avem in familie mai multe “componente-nationalitati” fie ca am crescut cu vecini de diferite minoritati, preluam multe din obiceiurile acestora. Si…eu consider ca acest lucru nu trebuie privit ca pe o pierdere a identitatii proprii. De mult timp, la noi in zona, este preluat obiceiul (cel amintit mai sus) Alle Heilige. Exista acest obicei de a sfintii memoria celor care ne sunt foarte dragi dar… din pacate nu mai sunt printre noi. Facem acest lucru mergand la cimitir cu flori, coronite sau…fiecare cu preferinta proprie, in data de 1 noiembrie. La inceput se duceau flori, in special acele crizanteme superbe mari. In prezent se duc tot felul de flori, daca stam sa na gandim…gestul conteaza. Am sa va prezint cateva exemple, atat de flori micute cat si exemplu de crizantema amintita:

-

-

-

-

Ulterior unii nemti au introdus obiceiul de a duce coronite. In prezent, si coronitele sunt de mai multe tipuri pornind de la cele cu multe flori de plastic pana la cele alcatuite preponderent din conuri de brad. Am sa va dau si cateva exemple din coronitele amintite:

Cele cu mult plastic:

-

-

Cele cu mult brad si ceva con si „flori de paie”:

-

-

Cele facute, predominant din conuri:

-

-

-

Cine mai crede in ziua de astazi ca zambetele perfecte ale actorilor din show biz sunt realizate prin igiena riguroasa si aparate ortodontice? S-au inventat fatetele ceramice! Nu mai e nevoie sa ne albim dintii, nici sa ii indreptam. Faptul ca marimea sau forma dintilor naturali nu ne satisface nu mai e o problema! Zambete perfecte in doua vizite la dentist!

Ce sunt fatetele ceramice? Asemanator unghiilor false, pe surafata dintilor naturali, ce au o culoare, forma sau pozitionare problematica, se lipesc fatete, realizate de tehnicianul dentar in laborator, ce redau perfect estetica si functionalitatea unor dinti de vis.

Cine poate face acest lucru? Orice dentist, in teorie, de fapt nici macar in teorie… In practica, orice dentist cu o buna pregatire, cu experienta in stomatologia estetica. si care are si un dram de talent.

In caz ca nu ai gasit acest dentist, si totusi vrei dinti perfecti… atunci gandeste-te la aparate ortodontice, albiri si plombe… Va doresc succes.

Cat costa o plomba? Cat costa o coroana de ceramica? Cat costa albirea? Nu ar trebui sa fie acelasi pret peste tot? Ca doar o plomba e o plomba, ceramica e ceramica si dintii mai albi sunt … mai albi. Privit asa e normal sa fie asa. Tratamentul de canal, devitalizarea dintilor si obturatiile de canal au preturi diferite. Stiu dentisti ce fac aceste manopere pe un molar cu 70 lei si altii ce fac aceeasi manopera, pe acelasi dinte cu 1400 lei. De unde vine diferenta?! E o intrebare foarte buna ce mi-a fost pusa de nenumarate ori. Voi incerca sa explic.

O sa vorbesc despre tratamentele de canal, adica “scosul de nerv”. Exemplul se aplica si la restul manoperelor. In primul rand nu exista o diferenta considerabila intre pretul materialelor ce intra direct in tratamentul acelui dinte ca sa justifice o diferenta de pret asa de mare. Aceasta diferenta vine dintre rezultatul ce il obtine primul si rezultatul ce il obtine al doilea. Conteaza cat de bine e “vazut” medicul si clinica si daca are piata pentru aceste preturi. Conteaza tipul pacientilor ce se prezinta la medic. Nu intotdeauna calitatea e proportionala cu pretul. Eu in nici un caz nu as merge la un medic din prima categorie dar sunt convins ca as gasi aceeasi calitate a celui de al doilea la preturi mult mai mici. Cateodata un pret mai mic poate da o calitate mai buna…

Si, atunci de ce aceasta diferenta de pret? Pentru ca pe langa materiale si calitate se plateste… IMAGINEA.

Mă cheamă colega mea de cameră să văd priveşiştea tristă din faţa blocului. O mamă, îmbrăcată în pijamale (dar cu nelipsita căciulă de blană pe cap) şi o fiică (îmbrăcată în negru) încearcă să oficieze ceremonia de înmormântare a “Ceva”. Nu ştiu ce fel de animal era (sper să fi fost animal).

Totul începe cu săparea gropii. Cu putere, femeia mai în vârsă crestează pământul cu un cuţit de bucătărie mai mare. Între timp, fata ţine în braţe mortul/moarta înfăşurat/înfăşurată într-un cearceaf alb, extrem de curat. Se vede că e dimineaţa şi că decesul s-a efectuat în somn. De la geam, trei perechi de ochi privesc. Trebuie să mergem la facultate dar e mai importantă ceremonia. În plus, suntem curioase cum se va sfîrşi totul. Lavinia mă întreabă speriată: “Oare e un copil? Uite cu ce grijă îl ţine în braţe”. Încerc să o liniştesc. “Cine şi-ar îngropa copilul la ora 9 dimineaţa în spatele blocului?” (Nu aştept răspuns!)

Mama sapă de zor. Fata, îi mai adresează mortului/moartei ultime cuvinte. Durerea o face să lacrimeze şi se sprijină de un stâlp aflat în apropiere. Atunci când mama hotărăşte că e suficient, se opreşte, ia în braţe cearceaful şi conţinutul acestuia şi îl aşează cu grijă în groapa insuficient de adâncă: încă rămâne o bucată de cearceaf în afara mormântului improvizat.

Pământul este presurat peste corpul din groapă iar fata aduna crenguţe de prin jur care sunt puse peste mormânt pentru a ţine deoparte câinii care locuiesc şi se plimbă pe Socola. Se uită amândouă cu părere de rău şi se îndepărtează încet. “Repede, repede că începe praznicul, nu?”, spune Anca veselă. “Dar noi nu am fost chemate. Nici nu  ştiu că au şi alai la înmormântare “, răspunde Lavinia. Eu le propun să le strigăm de la balcon unde e coroana. Dar, o singură privire la ceas ne face să lăsăm straiele de înmormântare (pijamalele) şi să ne schimbăm în haine de facultate.

Înainte de a pleca, coborâm să privim locul mai de aproape. Promitem să luăm flori şi să păzim mormântul. Vom face o cruce din doua beţe legate cu sfoară. Va fi primul mormânt din primul cimitir de cartier, pentru primele morminte improvizate. Ce de colivă  Pedigree şi Whiskas o să mai mâncăm!

Acest post poate fi considerat ca si o leapsa de la Claudiu sau si un simplu post. Fursec, foarte interesanta leapsa ai facut, cred ca a avut succes prin blogosfera, buna idee, si fiecare cred ca ar gandi lafel in momente ca acestea.

Eu unul, daca maine ar fi ultima zi as face o lista cu toate pacatele pe care le-am avut, m-as duce la biserica si m-as spovedi si impartasi. Nu pot sa uit a-mi lua adio de la parinti, sa le zic cat inseamna ei pentru mine, si sa le multumesc pentru clipele frumoase, unele nu prea frumoase petrecute alaturi de ei. Prietenii mei, chiar daca sunt in numar mai mic ( ma refer la prietenii adevarati ) mi-as lua si de la ei adio si sa le multumesc pentru ca din cauza lor copilaria mea a fost mult mai distractiva, buoacanele copilariei cu ei le-am facut, detoate. Mi-as lua adio de la rude, si de la toate cunostiintele care mi-au fost alaturi in decursul vietii, care m-au facut in fiecare zi sa ma simt bine si sa fiu mereu cu zambetul pe buze.

O alta parte initiala as dori ca la inmormantarea mea sa am un sicriu simplu, facut din lemn de catre mine, stiu ca nu as reusi insa e doar imaginatie, nu … ? Ca la inmormantarea mea sa nu planga nimeni, in niciun caz familia, ca toti sa fie fericiti si sa nu ma uite prea curand, sa fie o atmosfera buna avand in vedere ca sunt la inmormantare. Pe langa faptul ca vreau ca toti oamenii care mi-au fost alaturi sa vina. nu mi-as dori ca sa vina dusmanii ( cine stie, poate as avea ? ) sa nu vina sa se prefaca ca nu m-au urat in toata viata sau ceva de genul.

In fiecare zi ma petrec cu cei pe care-i cunosc . Nu ne salutam . Ne prefacem ca nu ne stim .

Pentru ca azi este sambata [ prima zi dupa moarte ] si am cutezat sa-mi dau jos masca , toti ma saluta cu respect , intelegand ca eu sunt singurul [ un fel de pastor ] ce detin secretul drumului cel mai scurt intre nastere si moarte : VIATA . Unii ma admira altii … ma invidiaza !

Eu insa beau , ma-npleticesc si-l prelungesc [ DRUMUL ] mergand in zigzag , jucand un fel de sotron desenat ca un sir [ limitat de infinit ] de litere ,,Z” puse cap la cap .

Nu stiu nimic despre mine , nu ma mai chinuiti cu intrebarile voastre . Nu stiu nici macar daca mai sunt viu printre florile deja moarte .

Tot ce insa inca simt este o mana rece , foarte rece , ce-mi mangaie fruntea-mi mult mai rece .