In curand eblogs.ro isi va inceta activitatea, prin urmare primul meu blog:

www.eblogs.ro/theo va disparea.

Toate materialele urmeaza sa fie transferate pe un alt server in viitorul apropiat.

Hai sa va spun ca sa stiti, ca poate mai sunt si altii la fel de necunoscatori ca si mine.

Sa zicem ca vreti sa ajungeti la aeroport cu taxi-ul. Asa ca ce faceti? Sunati la o companie. “Buna ziua-Buna ziua, vreau si eu o masina la adresa”. Domnisoara da prin statie, iar colegul urmeaza sa ajunga in 5 minute.
In 5 minute esti jos, te urci in taxiul colegului si ii spui “La aeroport, va rog”.
In urmatoarea secunda, esti dat jos din taxi, in timp ce colegul balmajeste ceva neinteligibil.
Suni inapoi la domnisoara, de la care afli:
“Doamna/Domnu’, trebuia sa spuneti ca vreti taxi cu rovinieta! Pai cum credeti!?”

Mai pe scurt adica, daca vreti sa ajungeti la aeroport, trebuie sa specificati sa va trimita un coleg posesor de rovinieta.
Nu asa, orice taxi de cartier!

Oare cate povesti nu stie ceasca micuta de cafea? Cate barfe nevinovate si cate povesti negre a auzit?Uneori o bem din nevoie pentru ca trebuie sa rezistam mai mult, alteori o bem din placere. Ce frumos suna: “Ne vedem la o cafea?” . Si de cate ori nu ne-am intalnit la o cafea cu prietenii sa ne spunem of-urile sau sa stam vreo ora pe teresa, sa vorbim numai tampenii?

Teoretic nu conteaza din ce cana bei, cafeaua are acelasi gust. Dar totusi o ceasca frumoasa, fina o sa te faca se te simti mai bine. Ceasca nu adauga un plus de gust pentru cafea, dar noi alegem luxul si frumosul in viata noastra. Viata in sine e ca o cafea. Masinile, banii, hainele sunt ceasca, iar sentimentele sunt cafeaua. Aromele de caramel, scortisoara, zaharul sunt mici iluzii ale unei alte vieti.

Deci, savurati cafeaua…

P.S. Ma gandeam ce poza sa pun… Am gasit o poza cu o cafea pe care am baut-o in vara in Pub 13. A fost buna, dar destul de mica pentru ca frumusetea ii ocupa spatiul din cescuta.

De cand sunt in Cluj am tot circulat cu troleul pentru ca n-am masina, n-as putea sa am masina la cum conduc si nu in ultimul rand pentru ca am distante mari de parcurs. Asta nu e asa de interesant totusi.

Ieri cand ma intorceam linistita de la cumparaturi m-am gandit sa iau un 43 (un autobuz pe care nu am abonament). Am tot cautat prin portmoneu stiind ca sigur am un bilet necompostat. Nu l-am gasit nicicum si m-am gandit sa-mi cumpar. Am vazut ca trebuie sa schimb 50 de ron pentru 3 lei cat costa un bilet de care dupa parerea mea ma puteam lipsi. Am hotarat sa nu-mi mai iau pentru ca oricum nu aveam numai o statie de mers. Am asteptat ceva dupa mirificul 43 si cand a venit am urcat la mijloc pentru ca un tip care a urcat in fata mi se parea suspect de a fi controlor. Ma uit si in spate… Alt tip suspect de a fi controlor. Si acum … surpriza: Chiar am prins control pentru prima data pe 43, bineinteles cand nu aveam bilet.

Fiind putina lume in autobuz si statia destul de lunga era clar ca unul din ei o sa ajunga si la mine. Am intrebat-o pe o tipa daca nu are un capat de bilet necompostat si mi l-a dat. Cred ca i-am multumit de vreo 10 ori si am tot insistat sa-i dau bani pe bilet si nu a vrut sa-i ia. Vreo ora dupa inca ii tot faceam urari de bine in gand. De fapt si acum cand ma gandesc la treaba asta inca ii mai fac urari. Am pastrat biletul salvator si mi l-am pus chiar langa calc .

Sa mai zica vreodata cineva ca nu atragi evenimentele doar gandidu-te la ele…

Caut adesea farmecul ce însoţeste menirea omului. Îl caut până însusi acest proces înlocuieste lucrul urmărit si-mi rezeră senzaţia de artă pierdută. Un ochi a sufletului orbit de strălucirea neîntreruptă a cotidianului, oboseste să-si ţină pleoapa deschisă pentru a purta pe ea radarul misterului uitat de om. Nu-mi înțeleg nici propria miscare pe loc, prin care abandonez înaintarea. Nu e vorba doar de excelenţă în responsabilităţi, de vreun pas măreţ, de o schimbare imensă. Nu, doar mă opresc sub conturul unui pas care-mi vorbeste mai mult decât forma ce o poartă. Regretul ajuge să depăsească cota neatinsă si să poposească alături de pasul neanalizat. Mergem grabiţi prin suflare fără aer, nedând existenţei o privire frontală.Suntem mesteri în a regreta tocmai clipa trecută neînvăţând să fim negustori cu propriul nostru timp.

În a fi asa cum trebuie, mă surpind adesea găsind fereastra evadării, doar pentru a cădea din nou pe cimentul dur si rece al traditiei scuzei fata de schimbare. Si misterul scade simultan cu încremenirea în forme cunoscute. Ziua de mâine nu mai lasă un rând necompletat, căci aproape nimic nu mai trece dincolo de ce ai lăsat ieri. Chiar dacă “ieri” a ajuns doar o prăpastie umplută de vidul fiecărei zile.

Da, sunt si eu acolo, si pasul meu e ţeapăn si ale mele visuri stau împiedicate de o movilă grea de glasuri. Glasul mut al unei zile ce-si merita traite clipele într-o ordine nouă, proapătă, selectivă. Si glas de mit rămas sub vieţi moarte. Acolo scormonesc câteodată si găsesc destul praf de dorință nouă dar puţin aer, aici în mine pentru a-i aprinde lumina. Nu acelei vieţi ci a ei, a dorinţei ce se asează in minte si asteaptă. Să-i aprind lumânarea, s-o sting indată si fumul ei ce se-mbată în mii de dansuri vii, să mă-nveţe..să mă-nveţe a umple spaţiul gol al rândului, dar nu la fel ci în pasi noi. Să mă-nveţe ca nimic nu se evaporă până nu umple tot ce era gol.

Gasesc podul spre farmecul promis oricărei zile, dar urc mereu pe cumlile de unde-i vine misterul?

Orasul sau orasele…? Fiecare are o poveste si fiecare oras are farmecul lui. Fiecare strada poate sa fie magica si fiecare coltisor ascunde o poveste fantastica. Ma simt ca si acasa in Cluj, in Alba, in Aiud, in Sibiu. Si m-am simtit ca si acasa chiar si in Paris si Sighisoara. Daca m-ai pune sa-mi aleg un oras in care sa locuiesc, n-as putea. Imi plac toate… Imi plac strazile mici si pline de istorie, pavate cu pietre mici de foarte mult timp, cu cladiri impresionante si cu case vechi. Imi place sa ma plimb pe strazi.

Cineva zicea ca Aiudul e un oras pentru batrani. E un oras perfect. Micut, organizat in jurul unei cetati vechi pe care dupa o vreme nu o mai observi daca locuiesti acolo. Pur si simplu o iei ca si cum asa e normal sa fie si nu ti se mai pare nimic fabulos. Dar nu… e chiar frumoasa. E chiar frumos si Aiudul si Titu si Ima… si tot ce e pe acolo. Daca ii neaga cineva frumusetea o sa aiba de a face cu mine .

Ar putea sa nege vreo persoana ca Sibiul e unul dintre cele mai frumoase orase din tara? Nu cred… Si Clujul e frumos, dar nu seamana deloc nici cu Aiudul, nici cu Alba si nici cu Sibiul. Nu seamana cu nimic. Toata lumea e grabita si toata lumea are treaba si n-are chef si timp? Ba nu… toti avem. Si cateodata chiar mult ca sa ne plimbam prin parcuri, mall-uri, cafenele, cluburi. Cum s-ar zice: “No… e fain!” )

E bine sa te simti turist mereu in oras. Sa il poti privi de afara, fara probleme, sa simti mirosul umed de toamna cand te plimbi si sa poti sa apreciezi si aglomeratia din timpul zilei si linistea din timpul noptii. E bine si frumos sa cunosti orasul si sa il apreciezi pentru oameni, pentru strazi, pentru magazine, pentru oazele de liniste pe care le prinzi din cand in cand noaptea si pentru zilele aglomerate din troleu.

Totusi… cred ca as vrea sa locuiesc in Paris.

P.S. Nou venit in oras? Ai tot dreptul sa te bucuri de oras, de rataciri si de concluzii gresite despre directia in care trebuie sa o iei si ai tot dreptul sa il cunosti dintr-un capat in celalalt si sa te simti mereu turist.

So what?

Toata saptamana umbli ca drogat(a),alergand dupa tramvaie,metrouri,etc,(bineinteles,iesind mereu pe locul 2-fuck!l-am pierdut si pe asta!)sau asteptand la semafoare si in trafic-lucru care te incarca,prin excelenta, cu o doza maxima de nervi dar care in acelasi timp iti ofera oportunitatea de a cunoaste cele mai jalnice specimene de soferi(te),mai inepti(e) decat ineptia insasi;in fiecare zi de luni,marti,miercuri,joi si vineri auzi aceeasi alarma(a ceasului,telefonului,radioului…) fix la aceeasi ora(la mine 6,par example) si tanjind dupa inca o jumatate de ora sub pilota moale si calduta,te ridici totusi stiind ca oricat te vei stradui sa iesi din casa in timp util,rezultatul va fi mereu acelasi:VEI INTARZIAAAAAA!!!Spalandu-te pe dinti te intrebi poate,oare cat te va mai suporta sefu’(sefa) dar neplacandu-ti raspunsul pe care ,culmea,l-ai gasit singur(a) cu ajutorul neuronului tau,inca adormit,treci repede la lucruri existentiale:cu ce sa ma mai imbrac,dat fiind ca si vremea de afara este la fel de nehotarata ca si tine.Dar,toate la un loc sunt doar fleacuri,in comparatie cu faimoasa’ shakespeariana’ ”to be or not to be”.

Asadar ,that’s the question.O sa fiu sau n-o sa fiu  Undeva in acest final de saptamana?Sau ca de obicei ,o sa ma bucur ca ah,finaly,o sa dorm(doua dimineti la rand!wow!!) pana la 9…10…11…:),desi pe undeva ,agatat de lobul urechii,micul meu dracusor imi tipa ca ceasul meu biologic ma va trezi,ca de obicei,la ora 6-prin urmare ,stop dreaming!!).

Prin urmare,pana una alta,merg sa fac dus ,sa-mi fac o cana maaaare de cafea si sa-mi pun neuronul congelat sa faca jogging .

status: racita, incalzita de o bubble bath:x si o cana mare de ceai cu ingrozitor de multa lamaie.

mood: putin melancolica,   entuziasmata, confuza, linistita

write your text here: azi am vazut ca au montat suportul pentru bradul ala mare din fata blocului meu, iar in piata unirii, erau deja puse globurile alea mari si rosii. cum am reactionat-un zambet tamp si fata cretina. asa ma manifest eu  cand imi place ceva. lipseste doar ninsoarea ca sa am si privirea pierduta, dar don’t worry, nu cred ca va fi vreo exceptie anul asta. vreau sa vina cat mai repede luna decembrie. e preferata mea. in camera e un miros de chestii de iarna (asa scrie pe lumanarica), iar eu  miros a scortisoara.pacat ca nu simt asta. am nasul infundat.

sent.

Acum cateva luni am trimis catre un anticariat o comanda pentru mai multe carti,  din pacate de negasit prin librariile bucurestene.   Asteptarea a dat roade si  raspunsul pozitiv a venit exact la timp pentru mine.  Pentru ca pretul a fost substantial,  “prietenia” cu anticarul mi-a adus si un bonus.   Am primit in dar o alta carte.   O editie  din 1942  cuprinzand  POEMELE LUMINII,   PASII PROFETULUI,   IN MAREA TRECERE,   LAUDA SOMNULUI,  LA CUMPANA APELOR    si  LA CURTILE DORULUI.   Autorul ei,  Lucian Blaga cunoscut ca filozof, dramaturg,  poet,  jurnalist,  profesor şi diplomat roman.

 „ …  dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi  ‘ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează,    ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i ne ’nţeles
se schimbă ’ n    ne’ nţelesuri şi mai mari
sub ochii mei  -
căci eu iubesc… „

 Spunea  Blaga:  „iubind,   ne-ncredintam  ca  suntem”   si     „cine  crede-n  zbor e stapan  peste  zare”.   

 Constantin Brancusi  “Pasare in spatiu “

Aseara am gasit clipul publicitar pentru noua serie Dr. G: America’s most shocking cases, care se difuzeaza incepand cu 19 octombrie in USA. De abia astept sa fie tradus si sa apara si la noi. Clipul suna foarte promitator :D:D .

Același subiect de discuție: campania electorală. O modalitate din ce în ce mai frecventă de manifestare socială în statul român, campania electorală este un eveniment foarte simplu. Deși politicienii par tot timpul într-o asiduă campanie electorală, gândind mereu în viitor (cum altfel?) – la modul: data viitoare vedem noi…, aceștia nu sunt în campanie electorală nici atunci când ea a început oficial. De ce? Pentru că ei (și implicit majoritatea din noi) înțeleg greșit sintagma campanie electorală. Pentru ei, campania este un lucru extrem de pragmatic, măsurabil chiar. Ea se măsoară în metri de exemplu – dimensiunile afișelor cu diferite mutre la care s-au gândit probabil toată noaptea înainte să li se facă poza. Sau, se cântărește în kilograme de mici, litrii de ulei, etc. Este un prilej de plimbări, de apariții scurte în mijlocul simpatizanților, pentru că nu vor să stea de vorbă direct cu opozanții. Fiecare se întâlnește cu ai lui. Și la fiecare vine măcar un grup de adversari care huiduie. Și așa discursul era sărac…, cu huiduieli abia dacă se mai “aude” ceva.

Să facem greșeala să ne uităm peste gard? NU! În mod cert nu e cazul… Poate așa e și la ei, iar de Barack Obama nu mai vorbim. La americani nu plouă ca la noi… Dar care este rezultatul acestui circ social deosebit de spectaculos în dizgrația lui?.. Rezultatul este prezența din ce în ce mai scăzută la vot. Și rezultatul prezenței din ce în ce mai scăzute la vot?… -pentru că la asta nu se gândește nimeni – o clasă politică de înălțimea panourilor electorale. Scopuri pitice și orgolii ridicole, somn în Parlament, vise la Guvern, insomnii la Președenție, conducători care nu au idee pe cine conduc și unde.

Dacă nu ai o părere pentru că refuzi să o ai, pentru ei nu există filtru, nu există target electoral, nu există și nu va exista dorința de a se adresa cuiva și a învăța, deci, să vorbească, să comunice acelui cineva un mesaj coerent. Majoritatea nu votează pentru că nu preferă pe niciunul dintre candidați. Corect! Dar măcar poți vota în încercarea nu de a-ți demonstra simpatii, ci antipatii. Important e ca cineva să fie mai puțin antipatic decât altcineva, pentru ca apoi ei să încerce să fie din ce în ce mai puțin antipatici în general. Fără un astfel de “impozit” pus nesimțirii politicienilor, ei sunt liberi să obțină procente hilare care le permit să conducă ignorând complet pe cei ce au ignorat importanța votului.

De aceea, în campania electorală, e bine să stai acasă. Indicat e să ieși într-o singură zi, și să votezi orice, numai ca cineva să piardă și să se mobilizeze într-un fel. Iată ce algoritmi complicați naște fenomenul de campanie electorală, cu simfonia ei de pliante călcate în picioare, afișe cu mustăți, discursuri neinspirate și parfum de mic în bătaia vântului ce intra și în buzunare. Numai de dragul de a nu repeta o astfel de perioadă solicitantă pentru nervii cetățeanului de rând, merită să mergi la vot. Oare acesta să fie scopul lor ascuns? Glumeam…

Nu, nu a murit inca nimeni, si nici nu va murii, a facut deja mai multe victime, de la secretarul de stat Adrian Streinu Cercel la Concursul Nenitescu. Tocmai am primit mail ca acesta s-a amanat, pt. martie -  aprilie, nu se stie exact cand, din cauza gripei, o masura care ar fi putut fi evitata, daca autoritatile ar fi actionat cum trebuie, ar fi trebuit ca toti pasagerii care veneau din alte tari sa fie tinuti 3 zile izolatati, sa vada daca au ceva sau nu. Ar fi trebuit ca idiotii care stiau ca sunt suspecti sa stea acasa, nu sa se plimbe prin aglomeratii, …. si cate nu ar mai fi trebuit facute! Este foarte neplacut sa te pregatestii intens 2-3 saptamani si sa aflii ca trebuie sa te duci maine la scoala, ca au amanat concursul. Este ca si cum ar trebui sa fi operat de urgenta si ti s-ar spune ca nu se poate, ca chirurgul nu mai are manusi…  e cea mai mare tampenie posibila.

Acum, de ce sa se amane, NU a murit nimeni de gripa noua in Romania, gripa asta este nepriculoasa daca te tratezi la timp. Ar fi putut frumos sa ne ceara toate datele, si sa ne tina sub observatie, pana la urma cu totii vom face gripa, asa ca nu vad de ce ne tot ascundem.

- va urma -

   O patimă străveche mai adastă uneori în clipele de-acum ca şi când acele vremuri demult apuse ar mai putea avea un sens, o semnificaţie oarecare pentru ceea ce se întâmplă acum – această remanenţă poate fi năucitoare uneori şi atât de intensă încât face prezentul, toată cotidianitatea să pălească ca şi cum n-ar fi decât un vis pe cale să se termine dintr-o clipă într-alta … ce va fi fost atunci e-nscris în sângele nostru .

Eu folosesc in mod frecvent manusi din latex, cumparate de la farmacie, cand lucrez in laborator, deoarece nu vreau sa ma ard cu acid sulfuric, sa ma patez de azotat de argint, sa ma tai, asa de usor, cand sparg ceva (accidental). Si totusi, acestea nu asigura o protectie completa, se rup singure, dupa un anumit timp de purtare (1-2 h). La farmacie manusile se vand la pereche, pretul unei perechii fiind destul de ridicat considerant calitetea manusilor. De exemplu, eu azi am facut niste titrari cu azotat de argint, si m-am gandit sa port manusi, ca sa nu mai ma aleg cu banalele si total inesteticele pete. Azi am purtat 2 perechi de manusi si jumate. Adica prima pereche s-a rupt dupa aproximativ o ora, asa ca am pus una noua. Dupa vreo alta ora una dintre manusi a cedat.. asa ca am schimbat-o, doar pe ea (asa se explica 2.5 perechi ) De ce sa fiu nevoit sa schimb perechile de manusi? Nu pot sa fie si ele bune, sa te tina 4-6 h?? Manusile care se gasesc de obicei in farmacii se numesc manusi de EXAMINARE, nu chirurgicale, cele chirurgicale evident ca sunt mai bune, dureaza mai mult, au o manseta mai ridicata care se poate rula peste halat, si sunt sterile (nu ma intereseaza asta ). Bineinteles ca manusile chirurgicale sunt mai scumpe si nu se gasesc prin farmacii…

Acum alta idee, am observat ca dr. G poarta doua perechi de manusi, unele peste altele, primul strat este din manusi proaste aka de evaminare, iar stratul superior – manusi chirurgicale pe care le ruleaza peste halat . Banuiesc ca ea nu se confrunta cu astfel de probleme, nu e prea placut sa ramai cu mainile goale cand autopsiezi vreun cadavru .

Sper sa fac rost de niste manusi profesioniste, chirurgicale, ca cu tampenii de examinare nu pot face nimic eficient

   Valoarea inestimabilă a unei fiinţe vii avute pentru mult timp şi în mod desăvârşit … totul pare prea cotidian, prea obişnuit şi cu toate acestea acel sentiment al posesiei absolute, dar nu subjugante sau limitative nu se poate compara cu nimic altceva – păcat că uităm prea adesea de comorile noastre – ni se pare banal şi firesc să le avem – asta până în clipa fatală a pierderii lor, clipă ce oricum va surveni cândva …