Intamplarea s-a petrecut cu multi ani in urma , cam acum 10 ani.M-a marcat atunci si m-am gandit de multe ori la ceea ce s-a intamplat, iar azi descoperind intamplator un articol asemanator m-am decis sa scriu si eu.
Eram cu sotul meu la plimbare in statiunea Geoagiu.Era vara.Am parcat masina si ne-am plimbat pe jos pana am ajuns aproape de padure.
Inainte de intrarea in padure era un parculet cu niste alei si banci.Pe una din bancute statea o babuta mica si incovoiata care in momentul in care am trecut pe langa ea ne-a intrebat: mergeti in padure ,copii?Noi i-am raspuns ca da, la care ea ne-a rugat sa-i aducem din padure o frunza de feriga.Eu i-am spus, cum sa nu tanti, sigur ca-ti aducem.Si ne-am continuat drumul intrand in padure.Dupa ce am parcurs cam 50 de metri pe un drum batut de utilaje, tractoare, carute ,ceva, sotul meu imi zice: o sa-ti arat o pestera, pe aici pe undeva trebuie sa fie o pestera care are o intrare ingusta .Eu in timpul cat mergeam cautam cu privirea sa gasesc o feriga pentru babuta, dar nici urma de ferigi pe-acolo.Ma uitam si in stanga si in dreapta dar nu erau ferigi.Mai,zic eu, hai sa mergem mai adanc in padure , poate gasim o feriga..Si ne continuam drumul.LA un moment dat apare un fel de luminis ,se vedea in spatele copacilor lumina.Dintr-o data sotul meu devine foarte agitat si-mi zice :am impresia ca cineva ne priveste.Si eu il intreb: cine? si am inceput sa privesc in spate si in toate partile dar nu vedeam nimic deosebit.El zice : fugi cat poti de repede ca e un urs.Eu am crezut ca glumeste, la care el repeta cat se poate de serios :fugi repede inapoi ca ne urmareste un urs.In momentul acela am inceput sa alerg cat puteam de repede desi eram incaltata foarte nepotrivit pentru un drum ca ala totusi in cateva minute am fost la iesirea din padure.Acolo ne-am odihnit putin si eu l-am intrebat : ce urs ai vazut, ca eu n-am vazut nimic.La care el imi raspunde:stii, de fapt nu era un urs ,semana mai mult cu ceva biped si acoperit de par si care se deplasa foarte , foarte repede.Intr-o secunda parcurgea zeci de metri.Nu stiam ce sa cred ,cert e ca ma luase frica serios.La intoarcere pe aceeasi alee, desi trecuse destul de putin timp de cand am intrat in padure, babuta care imi ceruse feriga, nu mai era acolo pe banca, disparuse din peisaj, fapt care mi s-a parut cel putin ciudat.
Intamplator am citit pe net ceva despre o aratare asemanatoare cu ceea ce vazuse sotul meu atunci.Deci si altii au vazut ”diavolul ”ala ciudat.Nu stiu ce era…

Mokele Mbembe sau Chipekwè

Congo, Africa,pamant virgin , ne-explorat bogat in animale necunoascute si periculoasei pentru om.

Inca din 1917 nativi locului au afermat ca au intalnit un animal mult mai mare decat un hipopotan sau decat un elefant , cu un corn nu foarte mare pe fata

o coada lunga de crocodil si un gat lung si subtire , pielea fina si gri . Ar putea fi un Sauropod .

Nativi au numit aceasta creatura enorma Mokele Mbembe sau Chipekwè si au intalnit-o in zonele palustri  in Congo.

Mai jos este reconstruirea unui  Sauropod:

Acest animal a fost asemanat cu  Nessie, monstrul din lacul Loch Ness, pt caracteristicile pe care le au in comun.Mokele Mbembe poate fi asemanat si unui  Varan urias, ar putea fi un dragon din Komodo.

Aceasta specie traieste in medie 50 de ani , ajunge la 3-4 m lungime , si urme ale acestuia au  fost regasite si in Asia de catre cercetatori , oasele lui datand acum 25 – 40 milioane de ani .

Fotografii ale dragonului komodo.

Sauropodi sunt vegetariani, in schimb Mokele Mbembe nu este , el ataca si omul. Imaginati-va ca acest animal se gasea si in mitologie .

]]> http://cv04aei.wordpress.com/2008/04/07/pentru-tine-s-a-terminat%e2%80%a6radu/ Mon, 07 Apr 2008 17:14:06 +0000 cv04aei http://cv04aei.wordpress.com/2008/04/07/pentru-tine-s-a-terminat%e2%80%a6radu/

     Dupa o scurta calatorie cu metroul de la facultate spre casa, ies si ma apropii de trecerea de pietoni pt a trece strada. In clipa in care fac pasul de pe bordura intorc involuntar capul in dreapta si mi se pare ca vad pe cineva cunoscut…(o sa o numesc  pe respectiva persoana: Cineva) Ma intreb daca sa ma duc dupa Cineva sau sa’mi vad de drum. Ceva din mine imi spune sa nu o iau pe urmele lui Cineva, dar in ciuda dorintei de a ajunge cat mai repede acasa, pornesc spre el. In timp ce ma indrept spre Cineva mi se pare tot mai departe iar ceva in sufletul ma impiedica sa strig, mai ales ca nu stiu decat ca imi pare cunoscut. Pasind din ce in ce mai repede, in speranta ca o sa il ajung, uit aproape tot ce am facut in dimineata asta. Punctele cardinale nu sunt o problema in itinerariul pe care il am inaintea mea, iar pasarile mari de pe cerul senin parca ma ghideaza din ce in ce mai mult. Cineva este tot mai departe, iar eu aproape ca fug sa’l  ajung… La un moment dat ma cuprinde un sentiment intens…nu imi dau seama de natura lui. Amintirea unei iubiri din liceu…ce poate fi mai intens decat acest lucru care dainuie viata unui adolescent? Oare asta sa fie?

      Intre timp tot decorul se schimba: blocurile gri si triste se transforma in castele viu colorate cu multe flori la geam, oamenii si trasaturile lor anoste de zi cu zi in fiinte fericite care imi zambesc si ma fac sa ma simt cel mai incantat om de pe Pamant, iar masinile si restul in trasuri si biciclete care odinioara impanzeau strazile pavate ale orasului. Ma regasesc intr-un peisaj care aduce foarte mult cu Viena interbelica, mai exact bulevardul se metamorfozeaza in celebra RingStrasse, iar Cineva e tot in fata mea, mergand spre locul unde apune soarele. Totul devine divin, nu mai exista ura, nu mai exista injuraturi, doar sentimente frumoase care sfintesc momentul in care ma aflu.

      La un moment dat ma desprind de sol intr’o nemaintalnita levitatie…ma simt usor, nu mai percep niciun lucru rau nici o durere…nimic ce ar putea avea un impact negativ asupra mea. Imi simt sufletul liber: liber sa cunoasca noi locuri, liber de a vedea frumosul acestei lumi: natura si caldura sufleteasca ce imi inspira aceasta, liber sa iubesc… Ma opressc brusc in clipa in care vad un copilas de cateva luni care se uita la mine si imi zambeste…Zambesc si eu si imi vine in minte: el tocmai “a venit”, iar cineva tocmai “a plecat”…Oare cine? Trec pe langa el si raman cu intrebarea in minte, dar cel mai mult ma preocupa s ail ajung pe Cineva. Se lasa incet incet seara, iar apusul de un violet apocaliptic se contureaza undeva la capatul acestui peisaj divin. In calatoria mea desprinsa parca din alta lume, intorc capul si vad o oglinda in care se reflecta tot ce este in spatele meu, dar nu ma vad pe mine… Oare de ce?   Plutesc, totul se contureaza foarte bine, e o liniste in care doar unele acorduri de chitara dintr’o melodie pe care obisnuiam sa o ascult mai demult, isi fac loc in mintea mea. Cerul colorat in sute de nuante de albastru deschis cu nori albi pufosi pe care parca pasesc cu pasi mari…In calea mea vad o cladire construita in slujba Domnului, si ma gandesc la faptul ca odata o sa ajung si eu in faţa lui…pentru a raspunde pentru tot ce am facut sau nu am facut in viata mea…dar Oare când?

       Sunt fericit, lumea e a mea, si observ ca dintr-odata Cineva s’a oprit. Ma duc incet spre el, incerc sa intru in vorba dar totul devine mut si un tiuit imi chinuie urechile. Ajung la un metru de el, pun mana pe umarul lui, iar cand se intoarce spre mine vad doi ochi caprui demonici fara fata. In clipa aceea tot peisajul mirific se transforma intr’un cosmar, oamenii devin fiinte diabolice care danseaza si rad isteric, castelele in lungi si continue blocuri negre care ard si din care iese un fum negru inecacios, iar in inima mea isi face loc frica, dezamagirea, si simt din nou raul de data asta inzecit. In fata mea apar o multime de umbre, animale mostruase catarandu’se pe copacii uscati si uitandu’se gafaind la mine. Mi’e frica…Oameni aflaţi parcă intr’un chin etern târându’se pe jos si cerându’mi  ajutor, totul este murdar şi pe alocuri sunt focuri care imi dau impresia ca sunt in iad.

        Brusc imi vad toata viata in fata ochilor, tot raul pe care l’am facut, tot binele, toate persoanele pe care le’am iubit si cele care nu mi’au fost niciodata simpatice. Toti se uita acuzator la mine si ma fac sa ma simt vinovat pentru fiecare greseala pe care am facut’o pe parcursul vietii. Inima imi este bombardata din toate partile cu reprosuri, cu ura si nemaisuportand calvarul cad intr’un adanc negru si intunecat.

        Ma trezesc in locul de unde a inceput totul-pe trecerea de pietoni, unde multa lume este adunata si se uita fara sa scoata un cuvant intr’un punct fix. Imi fac loc printre multimea nemiscata, si vad o masina cu parbrizul spart si o femeie in varsta care imi trage un cearceaf alb pe faţa si pune o lumanare in dreptul capului. Raman mut! Nu mai inteleg nimic. Observ uimit ca nimeni nu ma vede, ţip la fiecare, incerc sa ii ating dar nimeni nu ma baga in seama… Mi’e frica,,, dar aud un glas care ma striga, imi intorc capul de data asta in partea cealalta si vad o fata cu parul inchis la culoare si cu ochii inlacrimati de un albastru intens care imi intinde mana, imi zâmbeşte angelic cu multa dragoste si  imi spune: Pentru tine s-a terminat…Radu! …si gasesc raspunsul la cele 4 intrebari…undeva in amurgul vietii mele.

De ce iubim femeile??? Este o’ntrebare pe care si’au pus’o multi, printre care si Cartarescu, care a scris si o carte pe tema asta. In incercarea noastra (a ce-atarna-eenilor) de a gasi raspunsu’ la aceasta “curiozitate” va propun sa cititi urmatoarea anecdota, scrisa de o “ea” in speranta ca va primi ajutor specializat pentru o problema, zic eu, de sanatate. Sa citim textu’ deci:

“Stimati medici, am o mare problema. La propriu si la figurat. Acum 2 saptamani am facut cu iubitul meu pentru prima oara sex anal. Atat lui cat si mie mi-a placut enorm. Am observat ca orgasmul e mult mai intens daca preludiu e o partida buna de sex anal. De atunci,nu exista zi sa nu facem macar o data si sex in fund, doar ca de 3-4 zile mi s-a cam…dilatat anusul (recunosc ca nu sta prost la cap “dotare”). Marea problema am avut-o luni la servici cand nu am mai putut tine si…am scapat inainte de a ma aseza pe wc. M-am simtit penibil! Plus ca atunci cand fac dus si dau mana pe la fund, simt ca gaura este mai…larga,degetul intrand fara probleme.  Imi este frica, i-am zis si lui dar el tot spune ca se va strange, dar…cand? Azi dimineata m-a apucase in troleu, noroc ca am avut muschii fesieri mai puternici, altfel nici nu vreau sa imi imaginez, ce s’ar fi putut intampla!!!! Si pentru ca nu era de ajuns, ieri am scapat un partz cand vorbeam cu administratorul blocului despre gigacalorie. Efectiv nu l-am putut tine!!!
Va rog sa imi dati un sfat competenet pentru problema mea!!!”

Cred ca unul din multele motive pentru care iubim femeile este ca aceste creaturi fac multe lucruri CURioase pentru noi, de multe ori uitand ca se pot face “de cacat”(in cazu’ de fatza la propriu) oricand din cauza asta.                                       La revedere, baieti!