Tocmai acum cateva minute am vizionat un video … pe care va invit si pe voi sa il urmariti … aici. Ma intrebam oare … daca “jegosul ordinar” ar atinge cu degetele lui marinaresti un gram din copii nostrii … cum ar merita pedepsit? … Il mai votam  5 ani? … va asumati voi PD-L-istilor palmele cu care “Presedintele” articuleaza obrajii unui copilas?

Ia sa va aud eu pe voi : Cu cine votati voi pe 6 Decembrie? … acum in cor : cu “cel ce da na-na la copii!”

Voi credeti in ingeri? El e ingerul meu de 8 anisori ! … si chiar nu imi doream sa fac din postul asta ceva “politic” …. dar nu ai cum sa NU …

Marturisesc, cu mana pe inima, ca nu agreez concertele electorale. De niciun fel. Pentru ca sunt false si nu stiu cat de interesati sunt cei care canta pentru un anumit candidat de viitorul politic al acestuia. De fapt, nici nu cred ca ar trebui amestecate muzica si politica. Dar in fine, asta e doar o parere proprie si personala.

Concertul Iris de la Cluj-Napoca, inclus in campania electorala a lui Oprescu, m-a intrigat putin, pentru ca inca mi se pare ca dupa operatie, Cristi are nevoie de odihna, nu de abundenta de spectacole. Stiu, publicul doreste sa ii vada pe scena, la fel si eu, dar pauza asta pe care o recomandasera medicii, ar trebui respectata. Sau nu atat pauza, cat ciclicitatea spectacolelor. Eu nu ma bazez pe chestia ca “Cristi se simte bine si e in forma”, pentru ca medicii aia stiu ei ce zic. Dar no, sa revin la spectacol, ca doar de-asta m-am apucat sa scriu postul asta.

Inceputul a fost asa cum au fost si ultimele concerte Iris, cu noul intro, urmat de Pamantul il cuprind. Dar urmatoarea piesa m-a incantat putin mai mult, pentru ca e ceva ce nu mai ascultasem de multisor, Calatorul. Au mai fost cateva astfel de momente, cu piese ceva mai “rele”, gen Ingerii goi, Tot zbor, Pe ape, chestii de care mi-e dor in concertele Iris. Foarte faine au fost si momentele solo ale fiecaruia dintre membrii trupei, cu un plus pentru Bolero-ul lui Nelu. Piesele au avut un curs firesc, Casino, Doamna in negru, Ultima toamna, Baby intregind un spectacol mai mult decat reusit. Imi place ca trupa are prezenta in playlist, tot mai des in ultima vreme, Vis pierdut, una din piesele mele preferate, a doua intr-un top, dupa Cine ma striga in noapte si pe care au dedicat-o in concertul de la Cluj tuturor prietenilor disparuti dintre noi. Finalul, evident, a fost cu binecunoscutele Pe ape si Floare de iris si in cele din urma, Iris Maxima.

Despre baieti, spun doar ca i-am vazut cu pofta de cantat, cel putin asa i-am perceput eu. Cristi arata bine, sper ca se si simte bine. Si daca tot sunt la lucrurile pozitive, mi-a placut bunul simt al domnului Oprescu, care nici macar nu si-a facut aparitia pe scena (poate chiar nici la concert), cum am mai vazut la alte concerte electorale. Partile negative sunt abundenta de baloane (niciodata nu mi-a placut), bratari, brichete si alte suveniruri electorale si inghesuiala. Pacat ca venim atat de multi la un concert cand e moka, dar ne facem ca ploua atunci cand costa.

Sa speram ca alegerile vor fi castigate de cel mai indreptatit, ca Iris va continua concertele (nu electorale) si ca noi com trai mai bine.

Gasiti, in caz ca doriti, fotografii aici si cateva filmari aici

Duminică după-masă. Mă îndreptam voiniceşte spre Denisa, în Stejari, cu gânduri cuminţi legate de şcoală. Ajung în dreptul bucătăriei şi gândul din spatele privirii, dar mai ales a vocii se confirmă. Şi zâmbesc larg.

Vite fait termin cu Denisa. Revin în bucătărie cu laptopul. Mai o muzică, mai un facebook, mai o Kia.

Nouă ne place mult facebook sau faţă-carte “mai pe română” ca să cităm dintr-un clasic în viaţă. Aproape că tot ce contează sau este esenţial are legătură cu facebook-ul. Pozele importante (cu tine sau cu alţii), petrecerile la care trebuie să se ştie că mergi, nivelul la Mafia, citatul din House/Gossip girl, Fortune cookie şamd.

O altă maaaaaaaare calitate a facebook-ului este chat-ul. Multe au pornit pe calea asta. Ca de exemplu, păţania mea de duminică seara, ca să revin la oile mele. Recapitulez: eram în bucătărie, în Ulmi – etajul 1, aproape de scări. Eu, Emma, Grégoire, Roméo şi Andrei.

Pop! Dragu pe facebook. (Dragu sau Adriana, camera 212, Ulmi - etajul 2). Varianta prescurtată a discuţiei:

“Ana, pls, pot să te rog ceva?”

“Da, sigur.”

“Uite, voiam să te rog, dacă nu te superi, să îmi împrumuţi un sutien. Ca eu nu mai am sutiene curate…”

“Ok, kein problem… vii încoace şi-ţi alegi… nu ştiu dacă îţi vin, dar mă rog, sunt curate…”

“Nu poţi să vii tu, te rog?”

“Acum?!”

“Păi da. Hai că te aştept”

Şi mă ridic de la masă din bucătărie. Şi ajung la mine în cameră. Şi aleg 3 sutiene curate. Şi mă gândesc “dar ce-o fi apucat-o pe Dragu fix acum, duminică seară?! şi de ce nu poate să coboare să le ia singură?! dar e duminică seară, nu pleacă nimeni nicăieri, nu ieşim – pentru ce naiba le vrea moţ-cocoţ acum?!!!”.

Între timp urcasem la 2 cu cele 3 sutiene atârnând în mâna stângă şi cu cheile în dreapta. Începusem vag să mă agit.

Bat la uşă. “Daaa!”. Intru şi zic pe-un ton răstit “Auzi, dar tu de ce nu poţi să te mişti?!?!!!”. Ajung în dreptul patului şi o văd pe Dragu cu laptopul în braţe, calmă, cu chestii de şcoală pe lângă ea şi cu cea mai nelămurită şi pierdută privire din istorie.

“Poftim!!! Ţi-am adus!!! Cum ai cerut!!!” şi flutur cele 3 sutiene în faţa ei.

Brusc, se destinde într-un zâmbet larg şi un râs gras. “AOLEUUUUUUU!!!!!! Ai vorbit cu Cristi, măăăăăă!! ) !!”

Procesez evenimentul, preţ de 3 secunde.

Înteleg într-un final. Eu vorbisem de fapt şi de drept cu Cristi – prietenul lui Dragu, cunoscut în unele cercuri foarte selecte şi sub numele de “le president de la Roumanie” , care considerase de cuviinţă să se personifice pe contul ei de faţă-carte şi să-mi ceară mie sutiene şi Andreei chiloţi. Ea s-a prins, ca deobicei, mai din timp. Eu nu.

Şi dă-i şi râde. Şi râde. Şi mai râde puţin.

Mă întorc la mine, să las cele 3 sutiene curate şi să mă reîntorc în bucătărie.

Când i-am povestit Alexandrei a râs cu lacrimi 20 de minute pe ceas.

Azi este marţi şi încă râdem. Alexandra tot cu lacrimi.

]]> http://salubrizare.wordpress.com/2009/10/23/tell-me-why/ Fri, 23 Oct 2009 12:06:00 +0000 briza http://salubrizare.wordpress.com/2009/10/23/tell-me-why/

DE CE?

si…
DE CE?

Ieri de pe la 10 am avut un curs, iar proful vroia sa treaca, cred, in primul curs, prin 60 de pagini din 200 de toate. Doamne…macar daca ar fi fost vorba de o materie usoara…sau placuta. In fine….Niste poze de ieri:

Bye-Bye!

Hoy se cumplen 21 años del triunfo del No.

¿Los reconocen? Sí, son ellos. El Diputado Iván Moreira, la Diputada María Angélica Cristi, el Diputado Sergio Correa y el Presidente del Senado, Senador Jovino Novoa.

Del viejito del medio si que no me acuerdo, parece que no sé quién es. No sé qué hizo y no entiendo por qué están todos estos amigos y colaboradores de la Coalición Por El Cambio con él. Tiene que haber sido alguien importante, creo yo. Tiene cara de simpático, bonachón y amable.

Daca ar fi sa plec vreodata, sa imi gasesc iubirea curata, mi-as ruga toti ingerasii, sa te pazeasca si sa iti dea fericirea Divina! Caci tu esti fericirea mea si fericirea mea e suprema! Nu are nevoie de cuvinte, nu are nevoie de vorbe. E exact asa cum a fost in vara trecuta cand doar ne priveam si ne intelegeam din priviri. Cand la nunta lui varu meu, am dansat ca nebunii si nu ne pasa de nimeni! Eram doar tu si eu! Eu si tu! Eram eu fericirea ta si acum cand nu te mai am si nu te mai simt, stii cum sunt? ca un copil ratacit de mama, ca o frunza care toamna se vestejeste si cade asa ingalbenita, chiar daca nu ar vrea sa cada.

Vreau sa stii ca iubirea mea e adevarata si ca sufletul meu mereu va cauta sufletul tau. Oriunde ai pleca, iubirea mea…te voi cauta si am sa iti amintesc ca in viata nu gasesti decat o singura data iubirea adevarata. Eu iti doresc sa fii mereu asa cum eu te-am cunoscut, asa cum eu te-am iubit si te-am pretuit. Iar daca alta fata va avea iubirea ta, ii doresc sa fie la fel de fericita cum am fost eu, in aceea saptamana cand credeam ca am atins raiul pe Pamant. Aveam semne, pui micut, mai tii minte? Cum imi spuneai: te iubesc viata mea! Cuvintele astea imi rasuna in urechi mereu si nu mai vor sa iasa de acolo. Sunt o egoista, fiindca te iubesc, sunt o egoista, fiindca te vreau doar al meu, dar cum viata e o curva (scuze limbajul) trebuie sa ma multumesc cu aceasta pierdere care doare tare.

Doare pana la infinit si inapoi, dar vorba ta: “doar tu vei fi tot ce pe lume voi iubi” acum se potriveste cu mine, cu mine scumpul meu, adoratul meu.Ma simt ca si o printesa, care nu e lasata sa isi traiasca povestea de dragoste, dar stii ca in basme totul se termina cu bine, iar in viata nu… foarte trist, iubitul meu (si iarta-ma ca inca iti zic asa, dar nu ma pot obisnui sa iti spun altfel)…pt mine tot iubitul meu ai ramas, si vei ramane pana la sfarsit. Stii, iubiri mai pot sa vina, dar niciuna nu va inlocui prima dragoste. NICIUNA! Nimeni nu poate uita prima iubire si pentru mine ai fost prima iubire.Tu ai fost primul in toate. Primul in “facutul dragostei”, primul in dezamagire, primul in fericire. Daca acum mi-ai vedea lacrimile cum imi curg si cat regret am in suflet…

Daca ai vedea cat poate sa iubeasca o femeie, te-ai speria sau ai incerca sa fii la fel. Ma doare ca nu lupti, ma doare ca eu lupt si lupt in zadar, dar atata timp cat iubirea asta va ramane vie in sufletul si mintea mea, am sa lupt si nu am sa te las sa pleci. Desi as vrea sa te las sa iti iei zborul, sa ma uiti, si sa fii fericit iar eu sa te uit dar nu am sa fiu fericita cum am fost cu tine. Fericirea vine doar odata in viata si crede-ma, nu se mai repeta! Chiar si tu te chinui sa pari fericit cu alta, iti desenezi un zambet pe fatza si iti impui sa iubesti pe alta, si sa ma scoti pe mine din suflet dar nu reusesti si te chinuie acest gand. De ce noi? Mai stii?? Noi suntem unul pentru altul! Si pentru asta ne chinuim atat si vom suferi o viata daca nu punem piciorul in prag.

Te rog citeste tot si nu clipi. Zambeste. Nu te opri! Caci din toata iubirea noastra va ramane un roman pe care il voi scoate. Si unde vei putea citi toate sentimentele mele si regretele si poate atunci ma vei crede cata iubire simt pentru tine. E ora 02 noaptea si eu ce fac? Iti scriu scrioare. Cat de demodat pare! Dar mie imi rade sufletul cand ma gandesc ca o vei citi si ochii tai vor urmari aceste cuvinte scrise de mine. Iar tu te vei ridica de la masa si iti vei aminti de o goanga, care in saracia ei, chiar te iubeste si iti vei aminti de acele vremuri cand nu mai conta altceva decat NOI! Cand o infruntai pe mama ta si ii inchideai telefonul in nas, fiindca ma jignea, cand ma aparai in fatza tuturor, cand m-ai luat de mana si m-ai dus la Catedrala si mi-ai zis: “iti jur aici, in fatza Catedralei, ca am sa te iubesc doar pe tine pentru totdeauna”.

Cand mi-ai scris pe telefon, cand trenul gonea de nebun intre Bucuresti si Ploiesti: “tu esti tot ce am mai scump pe lume”. Iar acum inchizi ochii si iti amintesti ce ti-am scris. Si iti dai seama ca banii si atractia sexuala sunt un nimic in fatza aceste iubiri imense. Vara trecuta. Da, vara trecuta. Cand cladeam si noi castele de nisip,dar acum am ramas doar eu si lacrimile mele care ard, si ploaia care cade peste inima mea. Stiu ce faci, aproape iti vine sa plangi, aproape regreti, dar ceva te impinge inapoi si spui: “eh, baliverne, nu e adevarat! o iubesc dar nu e sa fie! E cu capul asta, clar!” si eu iti zambesc, si te mangai usor pe par, si te sarut incet si suav si iti spun: pe maine printul meu!

Ai fost si vei ramane mereu al meu, caci sufletul tau imi apartine! chiar daca alta are trupul tau! Nu e decat un trup care intr-o zi va rugini si va imbatrani. Dar sufletul, va ramane vesnic tanar! Nu va pieri niciodata! Deci pe maine, dragostea mea! Fii Binecuvantat!

TRACKLIST:

01. Intro
02. Racovita TV
03. Personal
04. Diferenta dintre noi
05. La sentiment
06. O viata de copil
07. Apreciaza (cu Tiby)
08. Forme si diferente
09. Sesiune 08
10. N-ati trait ca noi (cu Kryp si Yehova)
11. Crestem automat pe strada (cu Bullet)
12. Outro
13. Bonus track (remix Omu_gaZa)

DOWNLOAD

Download here mp3

Florica nu este o persoana. Este o comuna. In apropiera autostrazii Soarelui. Adica in loc sa mergi la mare, faci o abatere si ajungi in comuna Florica. O comuna mica in mijlocul campiei. Vara se simte vantul Baraganului . Noi am nimerit de data asta intr-un moment cu schimbare de vreme. Am simtit toamna cum a venit dupa o zi de sambata plina de soare. Ne-am jucat cat a fost ziua de lunga. Iar duminica am fost impreuna pe camp si am inaltat 4 zmee, pentru ca vantul era tocmai bun. Bineinteles ca zmeul cel mare a fost vedeta. La 50 de metri deasupra campului, facea un zgomot infernal!
Ne-am simtit bine ca intotdeauna. Adriana , parintii ei, Laurent, precum si catzeii Coada si Coditza
au facut ca totul sa fie frumos.
Distractie mare si cu Cristi mic & mare si evident, Nico.
Special guest star, cel pe care tati l-a numit Usain Bolt al Ploiestiului, Iulian. Care a venit pe bicicleta pana acolo, de la Bucuresti. In vreo ora jumate.
In rest, dupa cum spuneam, veselie si gratare

URA! de astazi sunt la grupa mare, cu prietenii mei mai vechi : Cristi, Eric Morel si Huang! Lipseste Andra
Grupa se numeste “Stelute de mare“!
Parca a anticipat mami astazi de dimineata cand m-a imbracat ca pe un copil care merge la scoala. Regulamentar, cu ghiozdanelul si un caiet.
VERY HAPPY!

20 august 2009
Inca o zi calduroasa. Dar numai buna pentru balaceala in piscina de la gradi

De ceva vreme, mai putine postari pe blog. Da pentru ca s-a terminat vacanta. Nu ca la gradinita nu am avea ce face, dar sunt chestii comune. De zi cu zi
Acum doua weekenduri am fost cu Cristi la plimbare si la masa pe malul lacului. Langa Turabo.
Zilele astea tati ma invata sa conduc si masina. Chiar daca nu am ivatat inca sa merg pe bicicleta. Dar nu este musai. Oricum o sa invat.
Weekendul trecut am fost in Herastrau cu mami si tati. L-am batut in lung si-n lat pe role.
Ieri la gradi, am avut piscina. Mare. A fost balaceala si distractie

In film este Cristi in exercitiul muncii. Fara el acolo, nu as avea ce mancare sa duc la masa. Normal, tips nu-i dau deloc.

Por Luis Toledo

Fotos

Make de revenit isi revenise, da’ mai statea olecuta ca prea-l pupa de zor Oceania! Era o clipa de liniste, cu ochii inchis ideea de doua Ane…il face sa zambeasca gales:

-Iote, Manole cum mai zambeste, hai ca-i place, acusi o sa-si revina! zise Oceania, mangaindu-l voiniceste pe Manole cu una scurta peste ceafa.

-Zambite-ar caii sa-ti zambeasca…apuca sa zica Manole, inainte sa sara un metru de la duiosia Oceaniei.

Dan, se uita duios la scena dragastoasa…numa’ ca un ghiortait puternic il facu sa-i strabata matele …si-si aduse aminte de pastravul lui ala care nu-l mai astepta, fiind scrum.

Considera ca dragoste pe stomacul gol, nu mere. Intinse o mana si-l infasca pe Make, il aranja in verticala locului si zise:

-Bai bulangiule, gata cu mistocarela! Mihneeeeaaaa! Cristiiii! Mihneaaa!

-Buuuummmm???? veni intr-o clipita Cristi

-Bah, ca-mi iesti simpatic, fa BUM aici si hai s-o tiram la crasma! MI-E FOOOAMMMME…!

Make dadu sa zica ceva, da-si aduse aminte cum face Dan la foame…Cata repede prin buzunare, parca mai avea un baton de slabit, ca il adusese Anei, si cum cu Ana nu se intalnise…

Intinse mana tremuranda spre Dan, si spera sa nu-l intrebe ce e.

Chinezu facu un salt dublu axel cu triplu tulup si smulse batonul din mana lui Make si-l indesa rapid cu tot cu poleiala direct in stomac!

Orice vorba nu-si mai avea rostul…Chinezul…o lua…si prin, si prin, si prin si prin si asta tot drumul spre carciuma!

In spate, valvataia hangarului le lumina drumul si chipul angelic a lui Cristi!

La crasma aflara o veste ingrozitoare. Au navalit turcii.

Dupa ce mancara pe fuga Make, Chinezul si Oceania plecara spre casa lui Make. Restul gastii s-a risipt degraba, fiecare pe la casele lor ca sa traga un somn binemeritat si sa afle mai multe stiri depre grozavie de la rude si vecini.

*    *    *

Noaptea se strecura pe nesimtite si in sufletele boierilor care erau de fata la masa lui Mircea. Nimeni nu spunea nimic. De cand aflasera vestea ca vin turcii si ca ii cheama Mircea la sfat de taina, fiecare dintre ei trimisese vorba la mosiile lui ca avuturile sa fie ascunse. Care avea familie, o trimisese deja in Caraibe, Honolulu, Miami, sau, cei care aveau un rang mai mare si mai multa avere aveau deja bilete last-minute pentru Poiana Brasov.

Masa rotunda, din lemn de nuc trona in mijlocul incaperii. Putini boieri indrazneau sa-l priveasca pe Mircea in fata, fiecare pastra o tacere stanjenitoare si priveau cu interes tacamurile de pe masa.

- Nu va mai uitati ca boii la farfurii si la cani, sunt goale pentru ca nu v-am chemat la ospat. V-am chemat sa va arat ce o sa mancati si o sa beti daca trec turcii pe aici.

- Maria-ta poate exista si alta cale… spuse Vania ganditor.

- Vania, spune ce cale ar mai fi?

- Pai, sa ne impacam cu ei, stii, capul plecat… sabia nu-l taie.

- Si cum propui sa facem asta?

- Solul zicea ca daca maria-ta demisioneaza… ei  se intorc acasa la ei.

- Ha! Si ce ai vrea?  Sa plec? Inteleg ca visati la o societate de consum unde sa schimbati nevestele ca pe ciorapi si pe Domnitori ca pe batiste, dar vremea aia nu a venit inca. Capitalismul e departe. Sa va intre bine in capetele alea seci.

- Boierii sunt de parere ca lupta e inutila, sunt prea multi turci, domnia ta. Eu vorbesc acum in numele boierilor. Chiar daca sunt aici, ei nu au curaj sa va spuna asta in fata.

- Ma tradati? Va dati cu turcul?

- Nu, Maria-ta, doar iti spunem ce gandim.

Boierii dadeau din cap aprobatori cu ochii la Vania. Unul mai burtos se ridica de la masa si spuse:

- Lasa-ne sa plecam cu familiile in vacanta si iti punem la dispozitie mosiile noastre, cu tot ce e pe ele, in perioada razboiului. Asa vei fi sigur ca nu te tradeaza vreunul din noi.

Mircea cazu pe ganduri. Nu era o idee rea. Oricum boierii daca-i puneau resursele pentru armata la dispozitie nu mai avea nevoie de ei. El cu generalii puteau face mai mult decat cu boierii.

- Bine, ma invoiesc spuse Mircea. Plecati. Inainte sa dispareti cu familiile voastre trimiteti vorba la toti ostenii si la toti barbatii sa se adune aici peste doua zile. Fara exceptie si alte invoiri! E clar?

- Da, Maria-ta, spusera boierii in cor, fericiti ca puteau sa-si salveze fundurile.

- Acum plecati!

Incet, incet camera se goli. Vania ramase nemiscat.

- Tu ce faci? Nu pleci si tu? spuse Mircea, brusc imbatranit, cu un glas obosit.

- Nu, Maria-ta. Eu raman cu tine.

- De ce?

-Domnul, Dumnezeul meu, mi-a spus ca o sa invingi. Ma rugam si am avut o viziune.

- Bine ca ti-a spus, dar nu ti-a zis si cum voi face asta?

- Dumnezeu nu mi-a spus, dar eu am o idee. Pune-l pe Make seful unui comando care sa actioneze in spatele inamicului. Trimite-l la Istambul, in 5 zile sigur il face pe Mahomed sa se intoarca acasa. Stii doar ca omul asta e ca o bomba cu ceas.

- Nu-i o idee rea, spune soldatilor sa-l gaseasca si sa-l trimita la mine.

- Cu Ana ce facem?

- Ai dus-o inapoi in beci?

- Da, stapane.

- Las-o acolo ca sa ii am la mana pe Manole si pe Make. O sa cante cum vreau eu si niciunul nu o sa ma tradeze.

*        *        *

Soarele diminetii aparu deasupra satului. Odata cu el 20 de soldati il saltara pe Make din bratele Oceaniei. In scurt timp, pe jumatate imbracat, eroul nostru era in mijlocul ulitei inconjurat de osteni. Chinezul ramase cu Oceania in poarta privind cum Make se certa cu soldatii in timp ce era tarat la castel.

- L-au luat, spuse Chinezul cu ochii tinta la Oceania.

- Da, vom afla noi de ce. Cred ca e mana lui Vania, las ca-l doftoricesc eu pe asta de-i merg fulgii.

- Apropos de fulgi, nu mancam si noi ceva? Cu stomacele goale oricum nu putem gandi cu spor. Fac eu ceva cruditati ca sunt sanatoase, nu au grasimi toxice si alte E-uri. Te pastreaza sanatos si viguros iar celuluita e pusa pe fuga.

- Bine, fa tu ceva ca nici mie nu-mi place sa gatesc.

- Adevarul e ca toata noaptea m-am simtit ca un imparat spuse Chinezul tinandu-se de burta.

- De ce mai aratare?

- Am stat numai pe tron! Cum terminam si ma duceam sa ma culc cum trebuia iar sa fug pe tronul din fundul curtii.

- Bine imparate, du-te acum sa pui ceva in blide ca dupa aia avem treaba… Saracul Make nici sa manance nu a apucat.

*        *        *

La curte, Make e adus in sala tronului. Doi gealati il imping in genunchi in fata lui Mircea.

- Ingenunchiaza mojicule in fata Domnului tau.

- E podeaua plina de aschii, boule, se rasti Make la soldat.

Soldatul tocmai se pregatea sa-l altoiasca cu lancea la picioare cand interveni Mircea:

- Lasa-l… plecati, lasati-ma singur cu el.

Incaperea se goli si usile se inchisera. Acum, cand erau singuri, Mircea se apropie de Make, ii puse o mana pe umar si ii spuse privindu-l in ochi:

- Make am nevoie de tine, pot sa am incredere? O sa ma tradezi?

- Jupane, platesti bine?

- Exact de asta mi-era frica, daca turcul te plateste mai bine esti in stare sa-mi intorci spatele oricand.

- E n-o lua chiar asa, ca eu cam am boala pe turci. Ar trebui sa ma umple de aur ca sa imi treaca supararea pe ei. Dar, hai sa vorbim la concret sa stiu ce job ai pentru mine.

- Make, daca stau sa ma gandesc bine am chiar doua job-uri. Primul ar fi sa te duci in locul meu cu solie la Mahomed si sa spui ca tu esti Mircea. Iti dai seama de riscuri, eu nu ma pot intalni cu sultanul in mijlocul armatei sale.

- Ha, ha, adica vrei sa-mi pun eu pielea in protap pentru tine? Si ce recompensa voi avea? Ma faci boier?

- Pentru inceput te fac chiabur, dar asta nu e important, recompensa ta va fi cea de-a doua misiune, la Istambul.

- Hai, baga mare, spune ca devine interesant…

- Stiam eu ca-ti place… Deci te duci la Istambul ca sa faci acolo ce stii tu mai bine, orgii, petreceri, scandalizezi tot orasul, nenorociri de care numai tu esti in stare. Daca dai dregatorii si totul peste cap la Istambul, Mahomed va trebui sa se intoarca de urgenta ca sa puna ordine in capitala. Noi vom scapa.

- Bai Mirciulica, baiatule, stii ca esti simpatic, nu esti prost deloc, spuse Make cu o jovialitate total nepotrivita.

Din nou, Mircea se simtea fierband de furie cand il auzea pe Make vorbind pe acel ton, dar se abtinu sa comenteze.

- Hai mai ca le fac pe astea doua de le zisesi. Pt prima ma faci chiabur iar a doua e gratis, dar platesti distractia la Istambul. Batem palma!

- Am stabilit atunci, sa vii maine sa te pregateasca oamenii mei pentru prima misiune.

- Negresit jupane, vin.

- Apropos, sa nu uiti ca Ana e la mine, nu mi-as dori sa pateasca ceva, stii cat de firave sunt sunt femeile… zambi Mircea cu inteles.

- Da jupane, ai grija sa nu raceasca. Stii tu, Mirciulica, baiatule, ca bunicul a trait bine-mersi pana la 102 ani?

- Cum asa? intreba Mircea curios.

- Pai, si-a vazut de treba lui si nu m-a suparat niciodata…

- Aha, am prins ideea. N-ai grija, Ana o sa fie bine.

Mircea batu din palme si usile masive de stejar se deschisesera iar soladatii intrara. Make fu codus afara pe treptele palatului. Dupa o plimbare ametitoare prin incaperi stramte si coridoare ca un fir de ata, Make se trezi singur in fata palatului. In spatele sau usile se inchisesera cu zgomot.

Revin cu poze, filme si povesti

De la Jurnal de printesa

ingrediente:

1 l lapte

3 oua

300 g zahar

3 linguri amidon

doua pliculete zahar vanilat

sare

Ouale se separa. Albusurile se bat spuma cu un virf de cutit sare si cu 4 linguri de zahar. Galbenusurile se freaca bine cu citeva linguri de lapte rece, cu un virf de cutit de sare si cu amidonul.

Intr-o cratita se pun cam 200 ml de lapte care se infierbinta; se ia cu o lingurita din albusul batut si se pun ”galuste”  in laptele fierbinte; se lasa 20-30 de secunde si se intorc pe partea cealalta. Se scot apoi si se pun intr-un castron.

(ATENTIE!!! nu luati cu lingura si nu puneti multe, ca ”galustele” se umfla. Focul sa fie cit de mic se poate si stati cu ochii pe cratita ca da repede in foc!)

Dupa ce se termina de fiert albusul, se strecoara laptele si peste el se pun restul de lapte rece,  galbenusurile si restul de zahar. Se amesteca la foc mic, pina se ingroasa. Se adauga zaharul vanilat si se toarna in castron peste ”galustele” de albus. Se serveste rece, de la frigider.