• ARAB FILM FESTIVAL

2009 – The 13th Annual Arab Film Festival
San Francisco: Oct 15th – 18th
San Jose: Oct 17th – 18th
Berkeley: Oct 23rd – 25th
Los Angeles: Oct 23rd – 25th

• FRENCH FILM CLUB OF PALO ALTO

Next Indian Summer movie: Trois Couleurs: Rouge (1994) , Friday Oct 23

• San Francisco Film Festival
• Cinema by the Bay
• French Cinema Now
• Taiwan Film Days
• SF Intl Animation Festival
• New Italian Cinema
• KinoTek—Catherine Galasso
• San Francisco Independent Film Festival
• San Francisco Jewish Film Festival
• SAN FRANCISCO OCEAN FILM FESTIVAL
VIDEOS
• San Jose CINEQUEST Film Festival
• The Stanford Romanian Film Series 2009-2010

Introduction and Q&A by Suzan Negip-Schatt
Lecturer in Romanian, Stanford Special Language Program.
All films shown in the Language Corner, Building 260 (Pigott Hall), Room 113, and start at 7:00pm
All films shown with English subtitles
Co-sponsored by CREEES and the Special Language Program

October 9th: O Vară De Neuitat / An Unforgettable Summer /
Un été inoubliable
1994; directed by Lucian Pintilie; 82 min.
Nominated at Cannes Film Festival. In 1925 Romania, young Marie-Therese Von Debretsy refuses the flirtatious advances of her husband’s commanding officer. As a result, the cosmopolitan family is reassigned
to a brutally bleak and dangerous outpost on the Bulgarian/Romanian frontier where both their relationship and humanity are severely tested. British actress Kristin Scott Thomas views the peak of her career as
her role in this disturbing Romanian drama based on a novel by famous Romanian dissident writer Petru Dumitriu.

November 13th: Moromeţii / The Moromete Family
1988; directed by Stere Gulea; 142 min.
In a period heralding irreversible changes, in between the two World Wars, the Moromete family is facing break-up. Ilie Moromete, a real ‘pater familias’, magnificently played by Victor Rebengiuc, feels this, and tries to cling to a way of life which – now we know – is doomed both by the impending war and by the communist regime the Soviets will install. Time no longer has any patience and cracks have started to appear in the mesh of traditional peasant family life. Stere Gulea has brought Marin Preda’s famous novel to life, through the character of Ilie Moromete, the archetype of the Romanian peasant.

December 4th: Duios Anastasia Trecea / Anastasia Passed By
1979; directed by Alexandru Tatos; 95 min.
The summer of 1944: in a small village on the Danube, close to the Yugoslavian border, one can hardly hear the sounds of the war. Beyond that airy silence, the fight of the Romanian and Yugoslavian Resistance against Hitler’s army is a matter of life and death. This is a great adaptation of D.R. Popescu’s 1967 novel with the same title.

January 8th: Priveşte înainte cu mânie / Look Ahead with Anger
1993; directed by Nicolae Mărgineanu; 75 min.
This family drama examines a modern family in turmoil as it is ripped asunder by social and economic problems caused by the demise of Communism. The film is set in a grim little burg on the Danube, 100 miles northeast of Bucharest. Fane, the main character, has just been fired from his factory job. He cannot find work, so begins to hit the bars. He also hangs out with his friends, former freedom fighters, out in the country. Fane’s teenage daughter Vali wants to study in Bucharest; she works nights and saves her money. Nilu, his youngest son, has just joined a gang. The eldest brother Viorel discovers that Vali is earning money by hooking in a trashy bar, he destroys the place. He is sent to jail. Vali and Nilu take off for the capital. Fane tries to organize a strike against the factory bosses. The results are tragic…

February 12th: Filantropica / Philanthropy
2002; directed by Nae Caranfil; 107 min.
In 21st century Bucharest, going out on the town on a Saturday evening on the arm of a beautiful woman is a financial challenge. Ovidiu (Mircea Diaconu), a modest high school teacher, cannot afford this. Nevertheless, he must, for he is over his head in love with Diana (Viorica Voda), a 20 year old ambitious femme fatale. In his quest to become something more substantial than a high school teacher, Oliviu plunges into a fabulous world… Swinging between a life as a prince and pauper, Oliviu juggles two women, as he is freshly enriched in the eyes of Diana, yet also the humble husband of Miruna (Mara Nicolescu). All while living a fatiguing double life, under the “protection” of Pepe (Gheorghe Dinica)…

March 12th: A fost sau n-a fost? / 12:08 East of Bucharest
2006; directed by Corneliu Porumboiu; 89 min.
Winner of the 2006 Cannes Film Festival Camera D’Or. On the 16th anniversary of the fall of the Romanian dictator Nicolae Ceausescu, a local anchorman of a nearby provincial town invites two of his acquaintances to share their moments of revolutionary glory on his talk show. One is an impish, insightful retiree who sometimes poses as Santa Claus; the other is a henpecked, hard driving teacher who has just devoted his entire salary to his drinking debts. Together they will remember the day when they stormed their town hall calling “down with Ceausescu”, or…did they?

May 14th: Nesfârşit / California Dreamin’’
2007; directed by Cristian Nemescu; 155 min.
Winner of the prestigious Cannes award Un Certain Regard in 2007, Cristian Nemescus film is based on a true story: a NATO train transporting military equipment is stopped in the middle of nowhere by an overzealous chief of a Romanian train station. Set against the backdrop of the 1999 NATO bombing of Yugoslavia, the film explores with humor and gritty realism the impact that the arrival of the American soldiers led by Captain Jones has on the small village community. A cinematic tour de force not to be missed!

14 – 16 august 2009

Festivalul NexT aduce la Şirnaville un maraton de filme româneşti de scurt şi mediu metraj. Printre cele 21 de producţii, vei putea vedea filme realizate de Cristian Nemescu şi Andrei Toncu (Mihai şi Cristina, Poveste la Scara C, Marilena de la P7), sau cel mai premiat scurt metraj românesc din toate timpurile (Lampa cu căciulă, regia Radu Jude) dar şi câştigătorul ultimului Palme d’Or (Megatron, regia Marian Crişan). În cadrul cinematografului în aer liber de la Şirnaville, ai ocazia să vezi şi ultimul scurt metraj regizat de Paul Negoescu, Renovare, proaspăt nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film, dar şi Nunta lui Oli, de Tudor Jurgiu, care a primit premiul pentru cel mai bun film românesc la ediţia din acest an a Festivalului NexT.

Program NexT la Șirnaville

VINERI, 14 AUGUST 2009

Making of NexT 2009, 11’
Cristi & Otto, 4’
FABULOSUL DESTIN AL LUI TOMA CUZIN
România, 2008, 11’, color
Regia: Paul Negoescu & Vlad Trandafir
Toma Cuzin era un aventurier autentic. Îi plăceau: țigările de foi cu aromă de căpșuni, farmecul pălăriilor de modă veche, iar parfumul lui favorit era “Caractère”.

MEGATRON
România, 2008, 14’, color
Regia: Marian Crişan
De ziua lui Maxim, mama lui îl duce la București, să-și serbeze ziua la McDonald’s. Maxim va face orice ca să-și vadă tatăl care locuiește la oraș.

VALURI
România, 2007, 17’, color
Regia: Adrian Sitaru
La mare, pe plajă, doi oameni trec prin situaţii limită.

ALEXANDRA
România 2007, 25’, color
Regia: Radu Jude
Tavi, un bărbat de treizeci şi ceva de ani, descoperă că Alexandra, fiica lui de 4 ani, nu îi mai spune tată.

FAȚA GALBENĂ CARE RÂDE
România, 2008, 15’, color
Regia: Constantin Popescu Jr.
O comedie caldă despre doi părinți în vârstă care, deși nu știu să folosească calculatorul, vor încerca să comunice prin Yahoo Messsenger cu fiul lor care trăiește în străinătate.

RENOVARE
România, 2009, 25’, color
Regia: Paul Negoescu
Pe lângă munca zilnică, Doina încearcă să se ocupe și de renovarea apartamentului familiei. Fiul ei, Alex, găsește cu greu timp pentru renovare și pentru prietena lui, pe măsură ce termenul de predare a lucrării de masterat se apropie.

DIMINEAŢA
România, 2006, 28’, color
Regia: Radu Jude
Dis-de-dimineaţă, un tânăr şofer de taxi trebuie să ducă o femeie de 40 de ani din Jilava în Bucureşti.

PICNIC
România, 2009, 14’, color
Regia: Raluca Mirescu-Ungureanu
Dec şi Ivana îl aşteaptă pe Sergiu. Cei trei merg la autogară să ridice un pachet. Ceea ce trebuia să fie o afacere reuşită se transformă într-o experienţă dură, care le schimbă felul naiv de a privi lumea.

NUNTA LUI OLI
România, 2009, 22’, color
Regia: Tudor Giurgiu
Singur în bucătăria lui din București, Dorel se pregătește pentru ceea ce pare a fi o petrecere. De fapt, este vorba de nunta fiului său, care are loc in SUA. Dorel va vedea nunta printr-o cameră web, alături de doi dintre prietenii fiului său. Pe micul monitor o vor cunoaște pe mireasă, pe tatăl ei și vor fi martori la ceremonie.

VINERI IN JUR DE 11
România, 2006, 18’, color
Regia: Iulia Rugină
Vineri seara în jurul orei unsprezece. Un pumn în faţă. O geantă furată. Şi dimineaţa următoare. O poveste despre violenţă, indiferenţă şi absurditatea societăţii moderne.

SÂMBĂTĂ, 15 AUGUST 2009

Making of NexT 2009, 11’
Cristi & Otto, 4’
LA BLOC OAMENII MOR DUPĂ MUZICĂ
România, 1999, 12’, alb-negru
Regia: Cristian Nemescu
Nu tot ce e alb e bun şi nu tot ce e negru e rău.

MIHAI ȘI CRISTINA
România, 2001, 15’, 35 mm, alb-negru
Regia: Cristian Nemescu, Sound-designer: Andrei Toncu
Există multe căi de a porni într-o călătorie inițiatică…

POVESTE LA SCARA C
România, 2002, 15’, color
Regia: Cristian Nemescu, Înregistrare sunet: Andrei Toncu
Povești de dragoste în lift la periferia Bucureştiului

MARILENA DE LA P7
România, 2006, 45’, color
Regia: Cristian Nemescu, Sound-designer: Andrei Toncu
Lucruri pe care le faci din dragoste…

MECANO
România, 2001, 6’, color
Regia: Daniel Șerbănică, Cristian Nemescu, Florin Șerban
Un om face o muncă absurdă pentru a obține un obiect ciudat. Dar oare la ce-i va folosi acel obiect?

LAMPA CU CĂCIULĂ
România, 2006, 23’, color
Regia: Radu Jude, Sound-designer: Andrei Toncu
Un scurt road-movie despre importanţa lucrurilor mărunte din viaţa noastră.

APĂ
România, 2007, 21’, color
Regia: Constantin Popescu
Acţiunea din „Apă” este plasată în 1944, în timpul unei lupte dintre forţele ruseşti şi cele române. Între tranşee, exista o singură fântână, motiv pentru care combatanţii stabilesc să înceteze focul cât timp soldaţii însetaţi beau apă de la fântâna respectivă.

RADU+ANA
România, 2007, 8’, color
Regia: Paul Negoescu
Radu este cel mai ghinionist om de pe pământ. Lucrurile se pot schimba. Sau nu.

VERA VS. URSUL DE BIBLIOTECĂ
România, 2009, 9’, color
Regia: Luiza Pârvu
Când Vera deschidea la întâmplare o carte din bibliotecă, dacă pagina la care se deschidea conţinea cuvântul “iubire”, însemna că va fi o zi specială…

DĂNUŢ PLEACĂ PE VAPOR
România, 2008, 27’, color
Regia: Radu Potcoavă
Peste puţin timp, Dănuţ va pleca să lucreze pe un luxos vas de croazieră. Banii vor curge gârlă, iar familia sa va scăpa de grijile materiale. Bineînţeles, toate listele interminabile de cadouri vor fi pe deplin satisfacute. Nicio problemă, doar Dănuţ va fi putred de bogat!

PENTRU EL
România, 2008, 8’, color
Regia: Stanca Radu
Chiar dacă eşti urmărit de o cameră de filmat, tot singur rămâi.

Ştiu, puteţi urmări aici cum s-a desfăşurat festivalul. Galerie foto, interviuri.. atmosfera nebunească de acolo.

Un vârtej de culoare, asta a fost NexT. Căteva zile au reuşit să redea spiritul celor pe care îi reprezintă. Festivalul se ţine, de trei ani, în memoria regizorului Cristian Nemescu şi a sunetistului Andrei Toncu (California Dreamin’, Marilena de la P7), pentru cei ce vor urma. Regizori şi sunetişti talentaţi din ţară şi din afară au venit cu filmele lor la NexT, sperând să câştige. Dacă nu un premiu, măcar inimile noastre. Şi cei care au venit cu inima deschisă la Next şi-au spus secretele la Confession Box, au participat la Brico Contest, au dat festivalului câte puţin din ceea ce sunt ei, pentru că – nu-i aşa? -  NexT înseamnă toată pofta lor de viaţă.

Am fost cam 60 de voluntari, împărţiţi la Eforie, Scala, Orange Concept Store. O grămadă de tineri plini de energie în tricouri albastre, gata să se ocupe de spectatori, invitaţi, presă, decoruri, chiar şi de proiecţii şi subtitrări. Mulţi prieteni la un loc.

Adriana este cel mai bun coordonator de voluntari, şi pe mine una mă face să aştept cu nerăbdare NexT-ul, în fiecare an.

NexT

am văzut filmul regretatului Cristian Nemescu: “California Dreamin’ (nesfîrşit)”

Genial!

M-am simţit penibil şi stînjenită şi ruşinată şi asta pentru că filmul surprinde de minune prototipul romînului cel de toate zilele – hapsîn, lacom şi şefuţ. M-a intrigat şi m-a enervat şi repetam obsesiv că ” mamăăă ce de căcat m-a făcut omul ăsta să mă simt”… “mamăăăă ce bine a surprins ideea”… “mamăăă în ce ţară de oligofreni trăim”. Lucruri conştientizate şi trăite la maxim every fucking day, dar cînd le vezi şi pe ecran te apucă.

De la Cristian Nemescu am mai văzut scurt metrajele: Marilena de la P7 şi Mihai şi Cristina.

Îşi formase un stil, iubea deja nişte actori ( cum ar fi Mădălina Ghiţescu – pe care-o plac tare mult)  şi avea o viziune. Sunt sigură că ar fi putut fi un regizor mare cu care să ne mîndrim şi noi pe la festivaluri, dar uite că nu poţi să dai undo sorţii…

Închei.

notă explicativă: am scris asta pentru că am timp… de fapt mi-e lene să fac curat în sifonier… să scot hainele de sezonul cald… am terminat la Puştiu, dar la mine e jale mare! Jale! Sunt multe… şi-s toate aruncate acolo…

mi-e foame de cartofi prăjiţi, dar numai de cartofi prăjiţi cu salată de varză.

„Himnon”, „Cherries” şi „Smafuglar” sunt peliculele câştigătoare ale celei de-a treia ediţii a Festivalului de Scurt şi Mediu Metraj NexT, desfăşurat în perioada 1-5 aprilie.Cel mai bun film al festivalului, distins cu Premiul NexT, a fost desemnată producţia israeliană „Himnon(Imn)”, pentru “compoziţia strălucită şi folosirea unui limbaj cinematografic proaspăt şi personal, într-o manieră simplă şi îndrăzneaţă”, după cum a motivat juriul. Filmul regizat de Elad Keidan, surprinde povestea unui burlac de vârsta a doua, din suburbiile Ierusalimului, care descoperă că şi cele mai comune zile pot lua o turnură interesantă.

Premiul Cristian Nemescu pentru Cel mai bun regizor a revenit islandezului Runar Runarsson, cu pelicula „Smafuglar (Doi Porumbei)”, pentru “limbajul poetic puternic, stăpânit la perfecţie”.

Scurtmetrajul britanic „Cherries(Recruţi)”, a primit, pentru Cea mai bună coloană sonoră din competiţie, Premiul Andrei Toncu, iar cele două menţiuni speciale au fost acordate peliculelor franceze „Taxi Wala” şi „Le Mort N’Entend Pas Sonner les Cloches(Mortul Nu Aude Clopotele)”.

Pentru că NexT este un festival organizat în România, la secţiunea Cel mai bun film românesc, premiantul a fost filmul „Nunta lui Oli”, în regia lui Tudor Cristian Jurgiu, care prezintă o poveste dulce-amăruie despre familii despărţite şi părinţi singuri.

Chiar dacă nu a fost evidenţiat de către membrii juriului, Premiul Publicului, în urma votului spectatorilor veniţi la NexT, a fost adjudecat de pelicula britanică „All My Dreams on VHS (Toate Visele Mele pe VHS)”.

Festivalul de Scurt şi Mediu Metraj NexT este dedicat memoriei memoriei regizorului Cristian Nemescu şi a sunetistului Andrei Toncu, decedaţi în 2006, în urma unui accident rutier. Cea mai importantă distincţie acordată este Trofeul NexT, în valoare de 4.000 de euro, urmată de premiul „Cristian Nemescu” pentru Cea Mai Bună Regie – 2.000 de Euro şi de premiul Cea Mai bună Coloană Sonoră – 2000 de euro. Sumele sunt oferite de Institutul Cultural Român.

Tocmai am vazut un scurt metraj destul de dragut,in regia lui Cristian Nemescu.De altfel,nici nu e greu sa iti dai seama de asta,avand in vedere elementele comune pe care le are cu “Marilena de la P7″.

Marilena de la P7 este un scurt metraj romanesc pe care i-l recomand cu caldura. Firul povestii ne descrie viata unui baiat de 13 dintr-un cartier bucurestean care este indragopstit de o prostituata locala, Marilena. Ca sa o impresioneze, merge atat de departe incat fura un autobuz apartinand companiei de transport in comun pe care tatal sau era sofer. Regia apartine mult regretatului regizor Cristian Nemescu, care mai are si alte filme care au adus prestigiu industriei romanesti de film.

Aflu de pe Honews că NY Times a publicat o recenzie frumoasă pentru California Dreamin’. Aflu şi citesc. Dacă sunteţi în trecere, vedeţi şi materialul ăsta, publicat în urmă cu un an. E interesant de comparat reportajul respectiv – o sinteză despre tinerii regizori români – cu recenzia filmului lui Nemescu, de ex. pt că:

A crucial decade younger than the other filmmakers associated with Romanian cinema’s recent renaissance, Mr. Nemescu, 26 at the time of his death, did not share their penchant for long takes and stripped-down realism. Compared with Cristi Puiu’s “Death of Mr. Lazarescu” and Cristian Mungiu’s “4 Months, 3 Weeks and 2 Days” (to limit the field to Cannes prize-winners by directors with nearly identical first names), “California Dreamin’ ” filters its local concerns through a restless pop sensibility.

Cu ocazia lecturii respective am văzut şi Marilena de la P7, care mi s-a părut teribil şi amuzant.

de Cristi Nemescu.

Cu ocazia Zilei de Comemorare a Victimelor Traficului Rutier ce are loc duminica 16 noiembrie cea de a-VIII editie a proiectului ‘LACRIMA RUTIERA’, proiect apreciat si de Manuel Barroso Presedintele Consiliului Europei si Terry Davis Secretar General.

Anul acesta actiunea se va desfasura in Piata Universitatii cea mai aglomerata intersectie din Bucuresti unde vom afisa benere avand urmatoarele texte:
‘STOP GENOCIDULUI RUTIER”50.000 MORTI + 50.000 INFIRMI’ (in numai 18 ani)
‘EDUCATIA SI CIVILIZATIA RUTIERA SALVEAZA OAMENI’
‘STOP ACCIDENTELOR. VIATA ARE PRIORITATE’ – si altele.

La aceasta actiune la care participa si Brigada de Politie Rutiera pe langa depunerea de flori si aprinderea de lumanari in comemorarea victimelor care din pacate in Romania, din an in an sunt mai multe, se vor imparti pliante conducatorilor auto opriti la semafor precum si pietonilor.

Deasemeni va fi facuta cunoscuta activitatea FEVR.

Cristian Nemescu nació en Bucarest el 31 de marzo de 1979. En 1999 comienza sus estudios en la Escuela de Cine y Teatro de la capital rumana y se gradúa en 2003. Durante esta época ya apuntaba un prometedor futuro como director: Mihai and Cristina, su primer cortometraje, gana el premio al mejor realizador novel en el Festival de San Petesburgo en 2001; C Block Story, su proyecto fin de carrera, es de nuevo primer premio en el Festival de Berlín de 2003 y premio European Short Films en 2004. Terminados sus estudios, aborda la dirección de su primer proyecto independiente, Marilena de la P7, un drama en formato mediometraje que trata la historia de un adolescente de 13 años que vive en las afueras de Bucarest, y que un día decide robar un autobús para impresionar a Marilena, una prostituta de la que se ha enamorado. La cinta es recibida en Cannes con gran entusiasmo por la crítica y el público.

Estamos a finales de 2005; la guerra en los Balcanes es todavía reciente en la memoria y un viaje a Croacia, en el que al joven director le llama la atenciónla expectativa que crea la presencia de soldados norteamericanos en las muchachas de un pueblo, dan la idea a Nemescu para preparar el guión de su primer largometraje, California Dreamin: El capitán de la marina estadounidense Jones recibe el encargo de escoltar un tren que transporta equipamiento estratégico hacia Yugoslavia, durante la guerra de Kosovo. Doiaru, el jefe de estación de un pequeño pueblo, ordena la detención del convoy por falta de algunos papeles. El capitán al cargo, interpretado por el rocoso Armand Assante, establece una batalla de poder, y de ego, con el reaccionario y corrupto jefe de estación local. El embargo supone el desembarco de una manada de soldados borrachos de testosterona ávidos de juerga con las lugareñas de la región. Mientras, la comunidad se esfuerza de manera ridícula en agasajar a los soldados americanos con la esperanza de que todo ello redunde en mejoras económicas y progreso en sus tristes y monótonas vidas. Los soldados se dejan seducir por los habitantes del pueblo, incluso la hija del propio Doiaru tiene una aventura con el sargento McLaren. Cansado de esperar la ayuda de sus superiores, el capitán Jones decide arreglar el asunto por sus medios. A medida que se relaciona con la gente del pueblo, salen a la luz antiguos problemas y entenderá que la razón por la cual Doiaru retiene su tren es algo personal. Tras cinco intensos días, el tren acaba su viaje dejando atrás corazones rotos, sueños incumplidos y al pequeño pueblo sumido en una guerra civil.

La película es una mezcla de géneros muy equilibrada, cargada de fuertes dosis de humor a pesar del tono dramático del guión, y que muestra una realidad sin caer en el cine explicativo, dogmático o maniqueo. Hay que tener en cuenta que en Rumanía, hasta 1989, el Estado subvenciona el cine como una industria que, amén de su calidad y variedad temática, era utilizada sin tapujos como instrumento propagandístico del régimen. Con la caída de la dictadura, es un hecho cierto que el cine rumano pasa a estar de moda por reflejar diferentes aspectos de la sociedad rumana actual en los que se muestran las consecuencias de décadas de régimen totalitario, las diferencias sociales y las frustraciones. Pero no es menos cierto que muchas de sus películas arrastran ese dogmatismo argumental heredado de la vieja escuela (The rest is silence, de Nae Caranfil), o cierta aplicación si cabe mecánica de algunas técnicas del cine dogma que hoy son referente de los jóvenes cineastas del este (4 meses, 3 semanas, 2 días, de Cristian Mungiu), o un excesivo abuso del un ultrarrealismo social que merma la calidad artística que a toda película, como arte que es, cabe exigirle (12:08 East of Bucarest, de Corneliu Porumboiu). Sin embargo, en Califonia Dreamin, Nemescu se distancia de casi todos estos nuevos vicios (a pesar de que su cámara inquieta no deja de perseguir a los protagonistas) y sabe elaborar un film que, si bien se mueve en ese pozo de amargura que es el paisaje de la nueva Rumanía, lo hace desde la fachada de la comedia, echando toneladas de ácido contra todo lo que se mueve. Por la pantalla van desfilando personajes tratados de modo entrañable: el jefe de estación, su hija, los compañeros de colegio, y el alcalde, un hombre que ha pasado toda su vida esperando la llegada de los norteamericanos (desde pequeño, cuando entran los nazis en Bucarest y se llevan a sus padres, escenas en blanco y negro a modo de flashbacks; americanos que nunca aparecieron, convirtiéndose ésta en su gran oportunidad), hasta el capitán americano resulta tierno en este film, y sus conversaciones con el terco jefe de la estación de tren, lo mejor sin duda de la película.

Con influencias tanto del cine de Berlanga como de Kusturika, Nemescu dibuja el fracaso, el anclaje, la incapacidad de seguir adelante de un pueblo cercado por sus propias barreras culturales y por otras que le vienen impuestas (las económicas) hacia el progreso. Sus gentes ven el mundo a través de un escaparate en el que desfilan los marines como auténticos reyes magos; las chicas los observan como héroes y depositan sus esperanzas para de salir de allí, como en las películas del cine en las que el chico se lleva a la guapa, mientras las gentes del pueblo sueñan con el cambio por la simple presencia de esos soldados que representan el progreso y los sueños a los que jamás accederán y que confían ahora a la quimera americana. Convertir estas tristes historias en una simpática comedia sublime es algo sólo al alcance de los grandes; y no cabe duda, después de este trabajo que Cristian Nemescu lo hubiese sido (o lo es, ya), porque supo encontrar el modo perfecto de transformar estas historias mínimas en una feroz y amarga crítica al aislacionismo producto de la dictadura, al culto a las apariencias y a los falsos sueños que suscitan en las personas del lugar la vana esperanza de la ayuda extranjera.

En verano de 2006 el rodaje de la película había finalizado con tres horas de metraje. Faltaba por concluir el trabajo de montaje, eliminación de escenas e inclusión de la música. La película todavía no tenía título definitivo. Pero el 25 de agosto, Cristian Nemescu fallece en un accidente de tráfico en las calles de Bucarest junto a su técnico de sonido, Andrei Toncu. Se dirigían en un taxi hacia los estudios de producción cuando fueron abordados en el Puente Eroilor de Bucarest por un Porsche Cayenne conducido por un británico borracho que se saltó un semáforo en rojo. Los peritos establecieron que la velocidad a la que iba el Porsche era de 113 Km/h (63 Km/h por encima de la permitida), mientras que el taxi iba tan solo a 42 Km/h. El trágico evento truncó una de las carreras más prometedoras del nuevo cine rumano. Pocos días antes del accidente, Nemescu había realizado unas declaraciones en una emisora de radio contestando a un periodista interesado en saber la fecha de estreno de su película, que estaba causando fuertes expectativas:

“Creo que cuando el rodaje está a punto de finalizar, no puedes estar tranquilo en absoluto, ya que lo que quieres es ver como encajan todas las piezas, y eso resulta todavía más duro para ti que lo que acostumbra a ser antes de empezar.”

Pero el joven director no pudo ver cómo se hacían encajar todas esas piezas de su primer largometraje. Y la película se presentó con sus casi tres horas de metraje, sin retocar ni cortar demasiado, e introduciendo uno de los temas musicales preferidos y sugerido por Nemescu como parte de la banda sonora del film, California Dreamin, de The Mamas and the Papas, que posteriormente ha dado título internacional a su película, aunque en su versión original el título que le dio el equipo fue Nesfarsit, que significa “Inacabada“, tal como está, sin finalizar. Por ello, quizá resulte larga o se pueda criticar lo innecesario de muchas de las escenas; si bien el hecho de presentarse así no es más que un homenaje póstumo al trabajo del director y guionista que no pudo concluir lo que seguramente se convierta en una película de culto, una parábola política y social que desnuda el choque entre el occidente más fruslero y la Europa  más profunda,  caciquil y conservadora.

    Astazi am sa va recomand 2 scurt-metraje – unul de dragoste si unul dramatic. Cum e o zi asa frumoasa afara - zi calduroasa de vara - propun sa incepem cu vizionarea povestii de dragoste intr-o etalare marca Cristian Nemescu, sub numele de “Mihai si Cristina”. Este un video ce dateaza din 2001, ceea ce i-a dat timp sa fie:

 - Castigator al Premiilor de Popularitate, Montaj si Interpretare Masculina la editia a VI-a a Festivalului International de Film Studentesc ‘CineMaIubit’.
 - Castigator al Premiului de Popularitate la Festivalul ‘Alternative’ Targu Mures 2002.
 - Castigator al Premiului ‘Best International Debut’ la Festivalul International de Scurt-Metraj de la Sankt Petersburg.
 - Castigator al Premiului de Popularitate la ‘Milano Film Festival’ 2002.
 - Castigator al Premiului Special al Juriului la ‘Young European Cinema’ Torun, Polonia.

    Cel de-al doilea scurt metraj pentru astazi este o productie din 2002 a celui care a fost premiat pentru “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” (pe care il recomand cu mare placere) - Catalin Mitulescu. “17 minute intarziere” este un video al rapiditatii si exactitatii cu care se misca lumea: fiecare minut pierdut este un minut in minus in realizarea scopurilor; fiecare scop ratat e doar un pas in gol catre sfarsit. (rog a mi se aprecia profunzimea de dimineata )

For countless millions across many generations, California has been the perceived ideal of a better life. For a sleepy remote Romanian village, a rare opportunity to get anywhere near such a life presents itself in 1999 when an officious stationmaster prevents a train load of American soldiers bound for Kosovo from travelling further until they can present the correct papers. News that there are such exotic strangers around travels quickly, with everyone from lustful schoolgirls to underpaid factory workers to the enterprising village mayor keen to make the most of this opportunity.

The film was directed by the late Cristian Nemescu, who was killed in a car crash mere weeks after filming was over. He was 27 years old at the time. At 155 minutes in length, the film was essentially released unedited, presumably for sentimental reasons. While this is understandable, the film’s impact is reduced, though, by the less-than-taut storyline. At the same time, the length of the film does allow several themes to be progressed in a reasonable amount of detail.

The first is the farcical portrayal of what happens when foreigners come face-to-face with unyielding bureaucracy, impenetrable language barriers, and cultural nuances that completely pass them by. This is exacerbated to comic effect here by the temper-prone, automaton-like personality of the captain leading the American soldiers (Armand Assante). Used to giving orders and speaking in clipped terms about deadlines and making things happen, he finds himself hamstrung by orders to solve this situation by way of diplomacy only. Much hilarity is gleaned from his attempts to act against type in trying to persuade the scheming and implacable stationmaster (Razvan Vasilescu) to release the train.

The second theme is the coming-of-age of several teenagers through their interaction with the soldiers. Principal amongst these is the daughter of the stationmaster (Maria Dinulescu) who has long since felt that she has outgrown village life and yearns for a brighter, bigger future. The gradual manner in which the characters here achieve personal growth and maturity over the course of the film is intelligently done.

The film also enjoys poking fun at Romanian society including the awful food, the overgrown, dilapidated state of everything, the routine acts of corruption, the pass-the-buck mentality of the civil service, and the naivety of the country people.

Finally, there is the less-than-subtle political commentary on American military interventions in Europe, with the timeline neatly bridged between the ending off World War II, when Romania ended up under Russian control, and the 1999 bombings of Belgrade. Moreover, even the ending of the film, as the soldiers finally leave the village is laced with grim irony.

Despite the inevitable weaknesses inherent in this unfinished version of the film, California Dreamin’ still delivers an engaging, satirical, and complicated slice of Romanian life. While the denouement struggles a little for plausibility, for me, it was more akin to some eyebrow-raising, rather than an outright groan being elicited.

Indeed, given that it is now the one and only feature-length work of a bright young film-directing talent, its uniqueness alone justifies a trip to the cinema to go see it.