“Noi nu credem in predestinare pentru mantuire, dar credem in predestinare pentru lucrare. De aceea nu putem ordina nici un slujitor care are un trecut pacatos, chiar daca a trait in lume. Cel predestinat pentru a fi un slujitor ordinat este pazit de Dumnezeu - in Suveranitatea Sa – de caderi grave in pacat.” (afirmatia unui lider penticostal – citat prelucrat)

Cata profunzime…

Dar iata ce poate rezulta dintr-o asemenea afirmatie.

In primul rand, ce facem cu slujitorii Domnului care au avut un trecut pacatos, inainte de a se intoarce la Domnul? Iacov, patriarhul, a fost un mincinos, un inselator si un hot notoriu. Moise a comis o  crima inainte de a deveni liderul poporului lui Dumnezeu. Rahav, care a fost predestinata sa fie continuatoare a spitei mesianice a fost o curva de profesie. Petru, apostolul, a fost un tradator si putea  fi acuzat de molestare fizica si tentativa de omor. Pavel, marele invatator si apostol al neamurilor, a fost complice la crima. Recunoaste ca nu merita sa fie numit apostol pentru ca: “a prigonit Biserica lui Dumnezeu”. Si, totusi, Dumnezeu ii predestineaza pe acestia sa devina slujitorii Lui.

In al doilea rand, afirmatia de mai sus, anuleaza puterea restauratoare a harului lui Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu nu predestineaza datorita harului Sau, ci datorita “neprihanirii” omului. El ii alege pentru lucrarea Sa doar pe cei buni si curati, nu pe cei pacatosi. Fericitul Augustin poate fi adus ca un exemplu clasic al puterii restauratoare a harului lui Dumnezeu.

In al treilea rand, daca exista predestinare pentru lucrare, inseamna ca exista predestinare si pentru mantuire, pentru ca Dumnezeu nu ii poate predestina pentru lucrare (ordinare)  decat pe cei mantuiti.

In al patrulea rand, afirmatia ca Dumnezeu ii pazeste – in Suveranitatea Sa – de caderi in pacat, pe cei care nu au experimentat inca mantuirea, implica o manifestarea a harului regenerator intr-un om neregenerat, nenascut din nou. Adica pot trai o viata curata, fara a comite pacate grave si fara a fi nascut din nou – pentru ca nastera din nou inseamna mantuire.

In in al cincilea rand, Fapte 17:30 este anulat. Dumnezeu TINE seama de vremurile de nestiinta, din moment ce nu poti fi ordinat daca in vremurile de nestiinta ai pacatuit.

In al sasele rand, va trebui sa stabilim care sunt pacatele grave. Cum le vom cataloga? Daca un slujitor, in tineretea lui, a vizionat materiale pornografice si s-a masturbat, poate fi ordinat ca slujitor? Daca da, cine suntem noi sa spunem ca “betia”, de exemplu, este mai grava decat preacurvia psihica?

Si in ultimul rand, daca un slujitor ordinat pacatuieste (grav) – si sunt nenumarate exemple pe care le pot da – inseamna ca nu a fost predestinat? Daca cei ordinati pacatuiesc, inseamna ca si cei care au fost pacatosi (dar prin har nu mai sunt!) , pentru ca nu-L cunosteau pe Domnul Isus, Mantuitorul lor, pot fi ordinati.

Dumnezeu cheama in lucrarea Sa pe cine doreste El si il “imputerniceste” sa faca lucrarea Sa, prin harul Lui, tocmai pentru a ne arata ce maretie e in acest har restaurator. “Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni!”. Iar daca stam in picioare, sa luam bine seama sa nu cadem, pentru ca stam prin HAR, prin meritele Domnului Isus.

Cine suntem noi sa ne impotrivin HARULUI Sau?

In perioada 20 – 22 Noiembrie 2008, la Biserica Penticostala Betleem din Orastie, va avea loc Conferinta Nationala a Pastorilor (penticostali) din Romania.

Temele conferintei vor fi:

1. “Suveranitatea lui Dumnezeu” – pastor Bumbar Simion, presedintele Comunitatii Regionale a Maramuresului si Satmarului.

2. “Transplantul de organe si reproducerea umana asistata medical” – dr. Liviu Rad, pastorul Bisericii Penticostale “Betania” Deva.

In fiecare seara, intre orele 18:00 – 20:00, va avea loc un program de evanghelizare. Vor predica: Dr. Cecile Stewart, in prima seara si pastorul Pavel Rivis Tipei, in a doua seara.

Uitandu-ma peste programul detaliat al conferintei, am remarcat ca Vineri va fi o sesiune de: “Intrebari si raspunsuri adresate Conducerii Cultului Penticostal“. Iata ce propunere am eu pentru voi, cititorii blogului meu. Ce ar fi sa puneti cat mai multe intrebari, pe care  le voi adresa – din partea voastra – conducerii Cultului Penticostal? Stiu ca sunt o multime de intrebari si de situatii care necesita un raspuns urgent, de aceea va propun sa veniti cu intrebari serioase la care sa ni se dea raspuns (aici sau in vesnicie!).

Pentru ca sa nu se napusteasca unii anonimi, cu intrebari ofensatoare, nu voi lua in considerare intrebarile care ataca persoane din Cultul Penticostal, daca comentariul este scris de un anonim.

Ar fi frumos sa ne dam numele, locul, biserica si sa cerem – in numele Adevarului – sa ni se raspunda la intrebarile care ne framanta.

Daca vrei o schimbare in bine, ce intrebari si propuneri ai pentru conducerea Cultului Penticostal?

Aici poţi descărca Statutul de organizare şi funcţionare a Cultului Penticostal.

Statutul_cultului_crestin_penticostal

Astazi, 20.09.2008, blogul “penticostalul” implineste un an de zile.

Blogul “penticostalul” a aparut ca o reactie la hotararea din 8-9 August 2007. Aveam nevoie de un spatiu unde sa-mi public protestul si sa dau posibilitatea si altor persoane sa-si exprime parerea. A aparut ca un blog de reactiune si multa vreme si-a pastrat caracterul acesta.

Am incercat totusi sa evit, pe cat posibil, atacurile directe asupra persoanelor puse in discutii si sa nu ma departez de un spirit polemic sanatos. Am intentionat sa creez polemici sanatoase din care sa invatam ceva si eventual sa schimbam ceva. Am crezut in permanenta ca ceva se va schimba. Poate sunt naiv, nu stiu, dar refuz sa cred ca schimbarea este imposibila.

Stiam ca postarile mele pun presiune pe cei care pot lua decizii si am sperat ca vor face ceva pentru a nu distruge si mai mult libertatea noastra in Hristos. Acesta a fost motivul pentru care am devenit unul dintre semnatarii Scrisorii Deschise. Am fost extrem de increzator dupa “intalnirea de la Cluj” din Martie, anul acesta, pentru ca am vazut disponibilitatea Consiliului Bisericesc de a dialoga si de a schimba ceva. M-am inselat amarnic! A fost strategia lor de a ne calma si de a ne da sperante false, pentru ca, in timp, orice lupta pentru o anumita cauza scade in intensitate. Ne-au dezmembrat si ne-au redus la tacere.

Astazi, dupa un an, stau si ma gandesc daca asa ar fi trebuit sa reactionez. Nu regret nimic din ceea ce am spus – cred in ceea ce am sustinut – dar ma gandesc daca nu era mai bine sa stau in banca mea si sa nu visez ca pot influenta un sistem rigid, impenetrabil si iremediabil. Personal ma vad nevoit sa recunosc ca protestul meu e nu a produs schimbarile pe care le-am asteptat. Ei, prin tacerea, ignoranta si sfidarea lor au fost mai tari decat mine, cu toata sinceritatea si buna credinta a actiunilor mele. Vladimir Pustan imi spunea, cand a fost la Onesti, ca eu sunt inca la stadiul de protest dar ca el a trecut la stadiul de dezgust.

Am fost apostrofat in nenumarate randuri. Am fost identificat ca un razvratit si ca un libertin (dupa unii, liberal, desi habar nu au care-i diferenta dintre cei doi termeni). Am fost jignit in zeci de feluri. Am devenit persoana non-grata pentru unele zone. Am fost cenzurat. Am fost amenintat si insultat.

Datorita protestului meu sunt la un pas de a mi se desface contractul de munca. In luna August (a.c.) am fost instiintat de intentia celor din Filiala Suceava de a-mi desface contractul de munca, pe motiv de incapacitate de plata a taxelor salariale. In Mai m-am “intors” din concediu pentru cresterea copilului si, desi ar fi trebuit sa fiu incadrat pe acelasi post si in aceleasi conditii pe care le aveam inainte de a intra in concediu, am aflat ca ei, Comitetul Filialei Suceava, mi-au retras ajutorul de salarizare pe care il primeam de la Stat, pe motiv ca un protestatar si un razvratit nu merita ajutat si m-au pus in incapacitate de plata. Desi puteam sa-mi platesc taxele, am refuzat sa o fac. De ce? Pentru ca Filiala Suceva imi datoreaza o suma considerabila de bani, rezultata din retinerea salariului meu timp de ani de zile (daca voi fi nevoit, va voi da detalii),  si am crezut ca e corect ca ei sa se ingrijeasca de cartea mea de munca pana la sfarsitul anului.

In situatia in care imi vor desface ABUZIV contractul de munca, voi fi pus intr-o situatie fara precedent. Ce voi face? In primul rand voi cere o audienta la presedintele Cultului, Pavel Rivis Tipei, in care ii voi prezenta situatia mea si modul preferential, abuziv si nebiblic in care judeca Comitetul FIlialei Suceava. In cazul in care presedintele nu va interveni pentru mine, imi voi da demisia din functia (nu din slujba!) de pastor al Cultului Penticostal si, ca Samson, imi voi strange toate puterile si voi publica toate informatiile “explozive” pe care le am despre situatia din Filiala Suceava si nu numai. Voi face mai multe dezvaluiri incriminatorii in doua – trei postari decat am facut intr-un an de zile. Apoi voi convoca Adunarea Generala a Bisericii Filadelfia, le voi explica situatia si le voi cere sa iesim din Cultul Penticostal. Cred ca am destule argumente si destula credibilitate ca sa ii pot convinge. Impreuna cu pastorul de sector, care din fericire e tatal meu, vom convoca toate comitetele bisericilor din jur, care depind intr-un fel sau altul de Filadelfia Onesti (cel putin 7 biserici) si le vom cere iesirea din Cultul Penticostal.

Este inacceptabil ca am devenit tinta vendetelor lor. Si asta pentru ca am indraznit sa spun ce gandesc? Si asta pentru am tras un semnal de alarma pentru binele miscarii penticostale? De ce ii inlatura pe toti cei care sunt sinceri si au viziuni concrete pentru bisericile lor, dar ii pastreaza pe toti lingusitorii si fatarnicii care sunt mai interesati de cariera lor decat de lucrarea lui Dumnezeu?

Daca nimeni nu poate spune adevarul in Cultul Penticostal fara a fi mazilit si inlaturat din scena, atunci cred ca suntem intr-o situatie fara iesire. Imi voi pastra verticalitatea si voi condamna abuzurile, fie din interiorul Cultului, fie din afara lui.

……

Cateva date tehnice:

Total vizitatori: 49.191 (media: 134 vizite/zi)

Cei mai multi vizitatori: 4 August 2008, 679.

Luna cu cei mai putini vizitatori: Decembrie 2007, 965.

Luna cu cei mai multi vizitatori: Iulie 2008, 8.256.

Postari: 138

Comentarii: 996

Am avut mai multe postari in top 100 wordpress, iar unele dintre ele au ajuns in top 10 wordpress. Blogul “penticostalul”, asa cum spunea Alin Cristea, la ora actuala este cel mai citit blog penticostal, fiind o prezenta constanta in Top 100 wordpess. 

La multi ani, penticostalule!!!

Maine se va implini un an de la “Hotararea din 8-9 August 2007“.

Desi pe parcurs au iesit la iveala mai multe dedesubturi care au stat in spatele redactarii acestei hotarari, nici pana astazi “initiatorii” ei nu au reformulat-o. Pana si presedintele Pavel R. Tipei, pe langa multi alti membri ai Consiliului Bisericesc au ramas surprinsi cand au aflat ca hotararea nu are caracter de “recomandare“. Se vede treaba ca nu au citit ceea ce au semnat.

S-a dorit ca aceasta hotarare sa “intareasca disciplina si climatul duhovnicesc” in bisericile penticostale. Pentru aceasta, pastorii trebuiau sa aplice principiile din hotarare. La conferinta de la Arad, din toamna anului trecut, la intrarea bisericii pastorita de fratele Pavel R. Tipei era afisata, in format mare de tot, hotararea din 8-9 august. Era exemplul pe care toti pastorii trebuiau sa-l urmeze. Studentii de la ITP Bucuresti si Betania Arad urmau sa fie “instruiti” cu privire la aceste principii si “sa si le imprime bine in masa de neuroni spirituali“. Intr-un cuvant, toata masa de slujitori penticostali trebuiau sa aplice la nivel local principiile din hotarare.

Cati pastori au aplicat aceste principii?

Cat instructaj au primit studentii de la teologie? Poate ne vor informa si pe noi.

Sunt foarte curios in cate biserici s-a intarit  disciplina si s-a imbunatatit climatul duhovnicesc in urma aplicarii acestei decizii.

Un an e o perioada suficient de lunga pentru a face o analiza. Membrii Consiliului Bisericesc ar trebui sa formeze o comisie de evaluare a efectelor acestei hotarari si sa ne comunice si noua rezultatul. Daca hotararea nu a avut efectele asteptate, fratii care au “nascut” aceasta circulara creatoare de dezbinari si de crize deontologice si teologice ar trebui sa-si regandeasca rolul de lideri ai Cultului Penticostal.

Ce se va intampla cu noi daca nimeni nu raspunde de deciziile pe care le ia?

Intentionez, cu ajutorul vostru bineinteles, sa fac o lista cu cele mai citite 10 (ZECE) bloguri penticostale din Romania.

Cred ca este benefic sa identificam blogurile care ofera informatii (de la cele teologice, la cele de actualitate) din mediul penticostal. Eu personal sunt curios sa aflu care e activitatea penticostalilor din Romania in spatiul virtual. Probabil ca Alin Cristea are cele mai multe informatii in acest sens. Sunt sigur (dar am si indoieli!?) ca putem identifica si bloguri pe care el inca nu le-a identificat.

Deci, daca cunosti un blog care ofera informatii din mediul penticostal te rugam sa ne informezi si pe noi (fa click pe “add a comment”) . Dupa ce vom strange aceste informatii, sper cat mai repede, vom face o clasificare a lor si va vom oferi o lista cu cele mai citite 10 bloguri penticostale. (blogul “penticostalul”, bineinteles, va fi exclus din acest clasament)

Apoi, prin tragere la sorti, vom oferi un premiu (probabil o carte) unuia dintre cei care ne vor ajuta sa identificam aceste bloguri.

Succes tuturor!

Subestimam puterea informatiei!

O mare parte dintre membrii bisericilor noastre isi inchipuie ca traim “in locuri de verdeata.” Nu cred ca bisericile noastre cunosc cu adevarat lumea in care traim! Nu avem sentimentul realitatii, care sa ne determine sa oferim solutii reale problemelor actuale. Si, datorita acestui handicap informational, lasam informatia sa fie folosita de “fiii intunericului.” Stia Domnul Isus ce spune, atunci cand a rostit cuvintele: “fata de semenii lor, fiii intunericului sunt mai intelepti decat fiii luminii.“

Cultul Penticostal INCA nu are “site”!!! Desi Vicepresedintele Cultului, fratele Moise Lucaci, responsabilul lucrarii de tineret, a promis la inceputul acestui an ca vom avea si un “site” al Cultului, iata ca am trecut in a doua parte a anului si inca nu avem nimic. Este asa de greu? Sunt dispus sa le ofer consultanta gratuita si sa le recomand un web-designer foarte bun, care, pentru lucrarea Domnului, nu ii va taxa exagerat.

De ce avem nevoie de un “site”? In primul rand, pentru a oferi informatii si pentru a le arata enoriasilor nostri ca suntem aici pentru ei, ca vrem sa comunicam cu ei si prin cea mai folosita metoda de comunicare la ora actuala. In al doilea rand, pentru a ne face cunoscuti. Oamenii vor  sa se informeze. Tasteaza curiosi “cultul penticostal” pe google, sau mai stiu eu pe ce motor de cautare, si ce le apare? Le apare un site ortodox, in care penticostalii sunt prezentati ca o secta, le apare un blog intitulat “cultul penticostal”, care nu e blogul cultului si le mai apar cateva pagini care nu au nimic de a face cu institutia “Cultul Penticostal”. In al treilea rand, pentru a ne prezenta mesajul. Avem un mesaj care trebuie prezentat! Avem o CAUZA care trebuie promovata! Si nu in ultimul rand, pentru a fi relevanti generatiei de astazi.

Trebuie sa oferim informatii!

Dar, daca nu avem ce oferi, poate ca e mai bine sa ramanem in anonimat, sa nu stie nimeni de noi in spatiul virtual, sa-si inchipuie lumea nu stiu ce bazaconii despre “secretosii” de penticostali, sa-l lasam pe diavol sa ne terfeleasca, prin dezinformarea maselor, dar sa nu ne putem apara, ca nu avem cum sa ne transmitem mesajul.

Poate ca e mai bine sa ne izolam de lume, sa ne cumparam un munte, cu vai cu tot (ca suntem foarte multi!!!), si sa ne asezam cu totii acolo. Americanii ii au pe amishi, de ce nu ne-ar avea romanii pe noi?

In abordarea acestei chestiuni, cel putin ca penticostali, trebuie sa ne raportam in primul rand la Sfanta Scriptura, dar si la Marturisirea de Credinta si la Statutul de organizare si de functionare al Cultului Penticostal din Romania.

Nu trebuie sa faci un studiu detaliat al Noului Testament pentru a ajunge la concluzia ca ordinarea, la ora actuala, nu seamana cu ceea ce practica Biserica primara. Suntem rigizi, iar apelul pastorilor care au trimis Scrisoarea Deschisa catre Consiliul Bisericesc, si nu numai, este indreptatit. Avem o problema (CRIZA)  institutionala in biserica penticostala pe care nu suntem gata sa o confrutam.

Marturisirea de credinta, articolul 22, partea finala, spune clar: “actul ordinarii se face la recomandarea unei Biserici locale si durata slujirii efective depinde tot de  hotararea Bisericii locale“. Biserica locala e singura autoritate care isi poate recunoaste slujitorii.   Cand rolul de REPREZENTARE a structurilor de conducere a Cultului Penticostal se disipa si este inlocuit cu un rol de STAPANIRE, nu cred ca mai avem mult pana sa ne alegem si noi “Sfantul Parinte“. 

Concentrarea autoritatii Bisericii locale, in altceva decat comunitatea credinciosilor, nu este altceva decat usa deschisa spre “papalitate“. Autoritatea ierarhizata a structurilor bisericeste, nu este dovada ca renuntam la rolul lui Hristos de CAP  al Bisericii Sale?

Articolul 31 si 32 din Statut, spune: ” Pastorii impreuna cu comitetele de conducere ale bisericilor au sarcina de a identifica chemarea specifica a fiecarui slujitor din partea lui Dumnezeu si de a o recunoaste, procedand la investirea in lucrarea divina dupa caz, prin recunoastere sau prin actul ordinarii, cu rugaciune si punerea mainilor. Actul ordinarii nu se aplica femeilor. Aprobarea slujitorilor in vederea ordinarii, se face de catre Adunarea Generala a bisericii (locale), la propunerea conducerii bisericii prin votul a cel putin 2/3 din numarul membrilor prezenti“. 

Biserica locala, prin reprezentatii ei, recunoaste slujirea cuiva si cere ordinarea acelei persoane. Comunitatea Regionala, dupa examinarea doctrinara a slujitorilor (Statut, art.33, puctul 2), hotaraste asupra propunerii facute de biserica locala. (Statut, art.65, litera e)

Ca sa nu va plictisesc, as vrea sa va rog pe toti cititorii acestei postari sa meditati impreuna cu mine la versetul din Fapte 14:23 “Au randuit prezbiteri in fiecare Biserica, si dupa ce s-au rugati si au postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera.”

Iata care sunt intrebarile ce imi vin acum in minte:

- ce perioada de proba le-au oferit apostolii candidatilor inainte de a fi ordinati ?

- in ce a constat examenul de promovare in slujba de prezbiter ?

- cati pastori ASTAZI  se roaga si postesc pentru cei ce urmeaza sa fie ordinati ?

- care ar trebui sa fie modul ideal de ordinare a slujitorilor?

“Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat, ca un lucrator care n-are de ce sa-i fie rusine, si care imparte drept Cuvantul adevarului.” (2Timotei 2:15)

Zilele acestea am primit un e-mail interesant din partea familiei Pop din Arad.

Desi nu cunosc detaliile acestui caz, protestul familiei Pop mi s-a parut interesant, iar subiectul pus in discutie arata o parte din lacunele cu care se confrunta “sistemul” din care facem parte. La rugamintea sotilor Pop, m-am hotarat sa public acest e-mail, pentru a va da posibilitatea sa luati atitudine fata de o situatie cel putin jenanta, ca sa nu spun mai multe…

“….Vreti, va rog, sa ma ajutati si pe mine cu niste sfaturi, incurajari? Sunt o sotie care nu mai stie ce sa faca si cum sa mearga inainte dupa cele intamplate.

Atat eu cat si sotul meu am absolvit Colegiul Biblic Est European din Oradea, de 3 ani. Acolo ne-am cunoscut si ne-am casatorit. Ni s-a parut normal sa ne intoarcem acasa si sa lucram. Am slujit in 4 biserici, sotul meu ca si predicator, eu ca invatatoare la scoala duminicala. Peste tot avem o buna marturie. Cum era de asteptat, in biserica unde suntem acum, sotul meu a fost propus ca si diacon. Nimic anormal. Era de asteptat sa se intample asta. Acum vine bomba: dupa ce ca 92% din membrii de fata isi dau acordul ca Viorel Pop sa fie ordinat, merge la Comunitate, da examenul si este felicitat pentru pregatire; pus fata in fata cu Moise Ardelean, acesta il intreaba, bine informat de altfel, despre trecutul lui dinainte de botez. Pentru ca nu se teme sa recunoasca un trecut pacatos, este respinsa candidatura lui ca si diacon sub pretextul ca ei au nevoie de oameni cu un trecut si un prezent curat.

Ma intreb si va intreb, daca excludem pacatele din trecut, daca Dumnezeul in care credem  nu iarta si nu reabiliteaza, nu este de prisos jertfa lui Hristos? De unde vom scoate, pe viitor, oameni morali si integri la care sa nu li se poata reprosa nimic? Se va termina penticostalismul odata cu generatia asta de pastori? Ce facem cu pastorii care au activat in trecut ca securisti, asemeni lui Pavel? Ei nu au un “trecut”? Unele pacate conteaza iar altele sunt mai putin importante?

Daca cineva spune ca nu are un trecut murdar, sunt sigura ca are un prezent!

Avertisment pentru toti tinerii care urmeaza in prezent scoli teologice: daca vi se poate gasi ceva murdar in trecut, oricat de bine s-ar oglindi Hristos in voi, aveti dreptul sa fiti doar niste simpli membri in biserica penticostala. Nu aspirati nici macar la functia de diacon!…“

Daca ai o parere, te rog sa ti-o spui….

Imi aduc aminte cand eram la facultatea de teologie student si impreuna cu colegii mei ne-am propus sa aducem o reforma in cadrul cultului religios in care activa fiecare. Din pacate daca ma uit acum in viata majoritatii colegilor după 6 ani de cand am terminat facultatea, nu mai exista aceasta atitudine sau viziune in viata lor. De ce?  Ca sa intelegem de ce, trebuie mai intai sa va explic de ce e nevoie de schimbare. Este nevoie de schimbare in aceste culte, de reforma mai bine zis sau chiar am putea sa o numim trezire deoarece la ora actuala  exista un puternic curent legalist-traditionalist care impiedica cresterea spirituala , in special a tinerilor. Tinerii nu mai pot fi pacaliti cu sisteme religioase, azi tinerii vor sa vada cu adevarat pe Dumnezeu in bisericiile lor , si daca nu vad asta se intampla 2 lucruri: merg la alte biserici noi independente ori se pierd in sistemul lumesc. Deaceea eu am ales sa pornesc acesta lucrare ( Centrul Crestin Râul Trezirii) sa fie in ”afara sistemului” este greu recunosc dar merita cand incepi sa vezi roade, cum oamenii, tinerii incep sa marturiseasca experientele lor personale autentice cu Dumnezeu dincolo de orice sistem reliogios.

Tu poti sa iei atitudine si sa faci diferenta! Impreuna cu Dumnezeu formezi majoritatea ! Roagate, primesti viziunea si intri in actiune ! Domnul sa iti ajute !

cu drag ,

samy caba

Revizuind o parte din informatiile pe care le-am “inregistrat” la Cluj, am ramas surprins de cateva replici care se repeta:

“In Cultul Penticostal sunt 567 de pastori…aici nu-s nici a zecea parte din pastori…”

“Minoritatea se supune majoritatii…”

“Daca aveati 300 de semnaturi aveati cuvant…”

Deci, daca vrei sa schimbi ceva, nu conteaza daca e in bine, trebuie sa convingi majoritatea ca ai dreptate si astfel sa obtii sprijinul lor. Actiunea aceasta, de convingere a majoritatii, seamana foarte mult cu o revolta. E un model lumesc de actiune. E o dovada ca imprumutam practicile  lumesti, practici care inlocuiesc modelul biblic de conducere a Bisericii.

In Biserica, fiecare madular are un cuvant de spus. Trebuie sa ne maturizam si sa intelegem ca, daca ne pretindem Biserica Apostolica botezata cu Duhul Sfant, parerea fiecarui pastor, reprezentantul unei intregi comunitati de credinciosi, conteaza si trebuie luata in seama.

Articolul 21 din Marturisirea de credinta, printre altele, specifica: “Toti slujitorii reprezinta o singura treapta spirituala, termenul de episcop, prezbiter si pastor privesc aceeasi slujba“. Cu alte cuvinte, in Cultul Penticostal, termenul de: “mai marele pastorilor”, atribuit unui alt pastor sau grup de pastori este un non sens. Toti pastorii sunt priviti in mod egal, in consecinta ,cuvantul fiecarui pastor are valoare.

Daca treizeci si ceva de pastori au adresat o scrisoare deschisa Consiliului Bisericesc, este oare justificata argumentarea lor: “nu aveti nici un cuvant de spus, pentru ca nu sunteti majoritatea”?

Eu consider ca de la aceasta argumentare pana la: “sarut mana parinte/pastore/episcope”, nu e decat un pas mic…mic de tot.

Intalnirea de la Cluj….

P.R. Tipei: “Circula pe internet tot felul de informatii care stirbesc marturia noastra. Suntem batjocoriti de alte culte. Cultul nostru are o imagine deosebita, spre deosebire de ceilalti…”

M. Dumitrascu: “Cine a denigrat mai mult Cultul Penticostal? Scrisoarea Deschisa, sau emisiunile OTV?

P.R. Tipei: “La OTV au fost niste descreierati. Le-o fugit pasaricile din colivie…”

Le-o fi fugit lor pasarelele din colivie, dar noi, fratilor, am avut probleme serioase pe teren. Am fost telefonati de membrii nostri care erau uimiti de ceea ce auzeau. Am fost intrebati cu privire la situatie si nu am stiut ce sa le raspundem. Oamenii vorbeau pe strada si spuneau: “ba, penticostalii sunt niste minicinosi. Niste ipocriti. Sunt camatari si batausi.” Cum sa ne aparam? Ce sa le spunem oamenilor?

In regim de urgenta, am adunat o parte din slujitorii ordinati (opt frati) de pe Valea Trotusului, judetul Bacau, si am redactat o scrisoare deschisa prin care ceream lamuriri oficiale cu privire la acuzatiile aduse de OTV. Nu am acuzat pe nimeni. Am redactat o scrisoare decenta si am cerut un raspuns oficial, ca sa stim si noi ce sa le raspundem oamenilor dornici sa afle adevarul. 

Nici pana azi nu am primit raspunsul la scrisoarea noastra deschisa. Opt nu e un numar suficient ca sa fim bagati in seama. Dar ceea ce au uitat domniile lor e ca acesti opt slujitori reprezinta o zona intreaga, Valea Trotusului,  ce cumuleaza un numar de cateva sute bune de credinciosi penticostali. Cati trebuie sa fim ca sa fim ascultati?

Interesant este ca, in ciuda faptului ca anuntasera ca vor mai difuza dezvaluiri “senzationale” de la penticostali, OTV-ul a oprit “subit” seria emisiunilor despre penticostali. De atunci nu cred ca penticostalii au mai fost pe ecran.

Oare de ce?

Raspunsul la aceasta intrebare ar fi o hrana prea tare pentru cei care vad Cultul drept organul divin de conducere a Bisericii lui Hristos. Insa, pentru voi ceilalti, e valabil proverbul: “fiecare lucru isi are pretul lui.”

Pentru ca “mai marii nostrii”, sau cum le place unora sa spuna: “unsii Domnului impotriva carora nu trebuie sa spui nimic”, sunt in vacanta, cel putin asta banuiesc, m-am gandit sa mai spun cate ceva din ceea ce gandesc.

Indiferenta cu care sunt tratati slujitorii penticostali este de-a dreptul jignitoare. Ni s-a promis, la Cluj, un raspuns la Scrisoarea Deschisa. Sfidarea lor este indreptata catre toti slujitorii penticostali, nu numai catre semnatarii scrisorii. De fapt, din marturiile care se aduna, nepasarea si indiferenta, fata de problemele cu care se confrunta bisericile penticostale, este o caracteristica de baza a conducerii actuale.

Unul dintre subiectele discutate la Cluj a fost si problema deconspirarii fostilor (actualilor?) colaboratori ai Securitatii. Fratele Pavel Tipei era foarte mirat de ce suntem interesati, asa de mult, de problema deconspirarii. La intrebarea noastra: “Credeti ca e necesara deconspirarea?”, fratele Pavel Tipei a raspuns ferm: “Nu! Daca se punea problema cu 10-15 ani in urma, poate era necesara, dar acum nu este necesara.”

Mirati si noi de raspunsul primit, am intrebat de ce nu s-au facut demersuri pentru a clarifica problema fostilor colaboratori si de ce nici macar membrii Consiliului Bisericesc nu si-au cerut dosarele, pentru a indeparta toate banuielile care planeaza. Din nou un raspuns socant: “noi am depus un memoriu la CNSAS, dar nu am primit nici un raspuns. In schimb, consideram ca declaratia lor publica, in fata Adunarii Generale, prin care afirmau ca nu au colaborat, este suficienta.”

Deci, daca ei (membrii C.B.) spun NU, poate spune CNSAS-ul DA cat vrea, ca nu mai conteaza. Mircea Dinescu declara, cu ceva timp in urma, ca: “penticostalii au colaborat in draci.”

De ce nu vor mai marii nostri sa clarifice trecutul tumultos si intunecat al pastorilor care au colaborat cu Securitatea?

Aici trebuie sa ma opresc din a spune ce gandesc. Dar am eu asa o presimtire ca, in curand, cuvintele Domnului Isus: “tot ce ati spus la intuneric va fi spus la lumina”, se vor implini.

Fara a ne intelege si clarifica trecutul, viitorul ne este compromis.

Ca sa spui ce gandesti iti trebuie curaj.

Din observatiile mele subiective, am constatat ca penticostalilor le este frica sa spuna ce gandesc.

Se pare ca mentalitatea comunista s-a transmis “genetic” generatiei post-decembriste. Ne este frica sa nu fim indepartati. Ne este frica sa nu fim izolati. Ne este frica de “mai marii noastri”. Ne este frica de excomunicare, de apostrofari, de repercursiuni. Nu vrem sa fim catalogati drept razvratiti sau instigatori la revolta. Vrem ca aura din jurul  nostru sa se pastreze imaculata.

Dar cu ce pret?

Cu pretul de a fi devorati de fariseism si incompetenta. Ne inselam crezand ca, daca stam in banca noastra, lucrurile se vor rezolva de la sine si ca marturia noastra va ramane intacta. Indiferenta ne face complici.

Ce s-a intamplat cu Scrisoarea Deschisa? Nimic. Cainii latra, ursul trece. Se pare ca mai marii nostri nu au timp pentru adevaratele probleme. Platim Comitetul Executiv, din banii nostri, pe ruta Guvern - Ministerul Cultelor,  ca sa faca treaba pentru noi. Dar ei  nu au timp nici macar sa redacteze un raspuns pe care l-au promis. L-au promis, iar promisiunea,  pentru un crestin, e mai importanta  decat datoria. Ei nu-si tin nici promisiunea si nu-si fac nici datoria. Iar noi ceilalti stam linistiti, ca nu cumva sa ne razvratim impotriva “unsilor Domnului”. Ne este frica sa spunem problemelor pe nume.

Iar in timp ce problemele continua sa se agraveze (principiul entropiei), cei care au curajul sa spuna ce gandesc sunt luati la bani marunti. Auzi, cica eu stric marturia Cultului Penticostal.

Ingrijorarea Consiliului Bisericesc, la Cluj, era legata de informatiile care se scurg in public. Ni se cerea sa nu mai facem publice informatiile mai putin pozitive din cadrul Cultului. Ca noi suntem o familie si ca membrii familiei nu se acuza in public. Ca uitati-va ce patesc baptistii. Ca i-au sunat si pe ei unii frati baptisti si i-au intrebat: “da’ si la voi sunt probleme?”. Ca noi penticostalii avem o marturie buna. Ca ne facem de ras cu iesirile in public, etc, etc.

Ce solutii avem? Deocamdata eu nu vad nici una. Pana nu vom avea curaj sa spunem ce gandim, nu cred ca vom gasi vreo solutie. Personal ma voi abtine de la alte comentarii. Pana nu ne vom solidariza si pana nu vom deveni o voce, pe care nimeni sa nu o mai ignore, nu cred ca “viitorul suna bine”  Trebuie sa intelegem ca viitorul miscarii penticostale din Romania depinde de ceea ce facem astazi.

Tu ai curajul sa spui ce gandesti?

.

.

Rasaritul soarelui ma trezeste cu zgomot cald, pregatindu-ma pentru o zi plina, mult asteptata de tinerii crestini din Romania. Urmeaza prima zi din Conferinta Peniel “Viata la Maxim”, conferinta mult asteptata si controversata. Multe reclame au fost facute, oamenii au vorbit, cei “de sus” au incercat cenzuri si tinerii au ales sa vina, nu 5000 cati erau asteptati, dar numarul a fost undeva la 3000, inscrisi pe pagina web a Penielului.

Rabdarea celor veniti a fost testata la usa salii, unde au fost invitati sa astepte, ca niste crestini destoinici, sa le vina randul la primirea bratarilor cu V.I.P. Nu au lipsit si razvratitii, care au pus nervii celor de la receptie la teste maxime.

Formatia Plus a deschis cu muzica lor placuta inimile participantilor, apoi trupa Decean ne-a condus in inchinare si lauda la adresa unicului Dumnezeu, mort si inviat, Isus Hristos. Aplauze si multe strigate de bucurie au fost inaltate in momentul in care Duhul Sfant s-a coborat, inundand sala de prezenta Sa. In stanga, la “tribuna oficiala”, multi ochi au scrutat cu foame miscarile si aplauzele tinerilor, indosariind orice manifestare ciudata.

Lucian Oniga, presedintele fundatiei Peniel, a avut primul mesaj, lovind crunt in traditie si libertinaj, cerand tinerilor o viata la maxim, dar dupa felul de umblare a lui Isus. Cei razvratiti s-au bucurat cand traditia a fost desfiintata, dar au fost nevoiti sa plece capul cand Dumnezeu le-a cerut smerenie si o viata curata, libera, dar ca limita a libertatii avandu-l pe Hristos.

Tineri multi au ales sa isi predea viciile in mainile lui Dumnezeu, cerand clementa Divinului si putere pentru o viata la maxim.

Transmisia Live a cazut, siteul AlfaOmega suferind o usoara eroare, dar vom pune in curand la dispozitia voastra conferinta online in reluare.

Spre seara, in ultima sesiune a zilei, invitatii surpriza au fost cei de la Nolklon, trupa controversata si neinteleasa. Desi Petrica Bistran a fost foarte natural, fara exagerari, pe chipul fr. Moise Lucaci s-au vazut usoare cute, starnite, probabil, de ravna pentru “puritatea muzicii”. Aplauzele au fost auzite  pentru originalitate, pentru poemul placut si indemnul lor de a fi legati de Hristos, si chiar Pastorul Cristian Barbos a citat din textele lor de doua ori in timpul predicii. Unii au iesit din sala, nedorind sa isi profaneze intelectul cu aceste cuvinte “vulgar rostite”, nedorind sa accepte, inca, ca Hristos vorbeste cum doreste si prin cine voieste.

Prima zi s-a incheiat in inchinare si cu suflu nou, urmand a doua parte a conferintei, Joi 1 Mai. Tinerii au depasit 3500 la prima sesiune, Vitamina C deschizand drumul. Peniel Band ne-au condus in inchinare si iarasi Dumnezeu a fost in mijlocul laudelor poporului Sau (spre durerea unora). Dimineata a culminat cu predica fratelui Ianovici, in care tinerii au fost provocati sa ceara Duhul Sfant si puterea acestuia. Tinerii au raspuns provocarii in numar mare.

Seara mult asteptata a sosit curand, sala plina a rasunat de cantare, iar cei 5000 de participanti au asteptat sa le vorbeasca Dumnezeu prin Tony Anthony, un miracol, un om schimbat din temelii de puterea nemarginita a Creatorului.

Desi Basescu si Videanu nu au fost prezenti, tinerii nu s-au intristat nici pe departe de aceasta, ba unii chiar au spus un “multumim, Doamne”!

Tony a povestit din viata lui, esecurile multiple, lamentatiile si pacatele comise cu o parere de rau, dar a adus un suflu nou, spunand ca Dumnezeu cel mort si inviat poate inca sa ierte si sa ne mantuiasca. La sfarsitul predicii, tinerii inlacrimati au iesit sa-l aleaga pe Dumnezeu ca singura solutie a lor de salvare. Sute si sute de tineri au primit iertare, altii au plecat la fel, umani, prea umani si fara o motivatie noua, fara ca macar sa isi plece genunchii in fata unui Dumnezeu Atotputernic.

Au fost doua zile, dar aceste zile au fost suficiente ca tinerii sa poata vedea Fata lui Dumnezeu din nou si sa poate alege Viata, dar nu o viata de crestini banali, ci una la maxim.

Tineri, ati plecat spre libertatile voastre, spre viata traita zilnic, lipiti inca de traditii si libertati, uniti cu viata, cu esecurile, suferinzi, urand inca Divinul, sau poate liberi in realitate. Ati plecat, dar va las un gand, ceva din versurile trupei Nolklon: “Liberi in vise si sclavi in realitate”.

Libertatea are o singura limita: Hristos.

 

Intalnirea programata la ora noua incepe, cum e obiceiul la romani, cu o intarziere considerabila. Intarzierea a fost justificata de nevoia unei intalniri a membrilor Consiliului Bisericesc, pentru a-si stabili strategia. Noi, semnatarii scrisorii, am asteptat intr-o atmosfera destul de tensionata sosirea Consiliului Bisericesc.

La ora 10:50, fratele Tipei incepe sesiunea de discutii, asa cum se cade unor buni crestini, cu rugaciune.

La ora 10:55,  fratele Nelu Filip citeste scrisoarea deschisa in auzul tuturor celor prezenti in sala. Dupa ce fratele se aseaza,  incep discutiile…

Inca de la inceput, am stabilit clar ca nu suntem “un grup de revolutionari“, ca nu vrem sa dam pe nimeni jos si ca nu avem intentia de a rupe unitatea Cultului, ci , dimpotiva,  vrem sa luptam pentru binele miscarii penticostale. Fratele Ghita Ritisan a declarat ferm: “scrisorea e sincera, vrem ca lucrurile sa mearga bine, daca nu exista nici o criza, spuneti-ne. Noi nu vrem functii de conducere, nu vrem sa-i dam jos pe frati,  dar nici nu vrem sa fim denigrati pentru faptul ca am semnat o scrisoare deschisa.“

Probabil cei care abia asteapta o samanta de scandal, sau niste informatii compromitatoare, vor fi profund dezamagiti. Spre mirarea tuturor, discutia a decurs, cu unele exceptii, intr-o nota constructiva. Ma asteptam sa se incinga spiritele, pentru ca dupa informatiile (zvonurile) pe care le-am primit, eram avertizati ca vom fi “desfiintati fara drept de apel“. Ei bine, nu  a fost deloc asa. S-au batut niste apropo-uri subtile ca “minoritatea se supune majoritatii“, dar, pana la urma, am stabilit ca in Cultul Penticostal fiecare pastor are un cuvant de spus, cuvant care, de dragul Domnului Isus, trebuie luat in considerare.

Au fost analizate crizele pe care semnatarii Scrisorii le-au semnalat si ni s-au cerut explicatii concrete vis-a-vis de crizele pe care le-am semnalat. O parte dintre semnatari au luat cuvantul si au adus exemple concrete pentru a argumenta crizele mentionate. Sentimentul general a fost ca “semnatarii au dreptate“. De fapt, prin luarile de cuvant, o parte a membrilor Consiliului Bisericesc au declarat: “90% dintre ceea ce spun semnatarii e corect, ceva trebuie facut pentru a schimba situatia actuala.”

Am fost impresionat de curajul si verticalitatea fratelui Moise Ardelean, care, la propunerea noastra de a se infiinta o comisie de onoare, care sa analizeze acuzatiile aduse unor lideri penticostali, a declarat ferm: “sunt de acord. Fiti voi comisia de onoare. Analizati-ma primul. Am curajul sa stau inaintea voastra…” Cred ca aceasta atitudine de transparenta si  sinceritate ar trebui sa ne caracterizeze pe toti. Daca nu avem nimic de ascuns, nu vom fi deranjati de nici un demers care vrea sa scoata la lumina adevarul.

La un moment dat am deviat de la scopul nostru si am discutat aproape doua ore despre Hotararea din August. Nu intru in detalii pentru ca, asa cum era si (a)normal, discutia nu a dus la nici un rezultat. Totusi tin se mentionez declaratia fratelui Tipei: “hotararea are valoare de recomandare.” Afirmatia aceasta clarifica importanta pe care trebuie sa o acordam hotararii. Asa cum am declarat in protestul meu, daca ar fi aparut macar o data aceasta afirmatie in Hotarare, nu ar fi existat nici un protest. Este dreptul statutar al Consiliului Bisericesc sa faca recomandari bisericilor. Ma astept totusi ca membrii Consiliului Executiv sa ceara reeditarea scrisorii, cu modificarile de rigoare. Ar fi o dovada de maturitate si de asumare a unor greseli comise, asumare care ar dovedi ca sunt cu adevarat niste oameni de caracter. In cazul in care Hotararea va fi reeditata (desi nu cred) si transformata intr-o RECOMANDARE, imi voi retrage protestul de pe internet.

Apreciez modul in care fratele Rivis Tipei a gestionat discutia. Cu finetea-i caracteristica de politician si de pastor cu experienta, a stiut sa opreasca iesirile aproape hazardate ale unora (batand in pahar), dar si sa evite strategic anumite raspunsuri, care, probabil, ar fi creeat si mai multe tensiuni intre participantii la discutie.

Mihai Dumitarscu (semnatar) a fost la inaltime. Interventiile lui ferme, pline de pasiune, dar si de durere, i-au determinat pe cei din Executiv sa promita o decizie (schimbare?!)urgenta. El a facut ca vocea noastra sa se auda clar si incontestabil. Am reusit sa tragem un semnal de alarma: “ceva nu merge bine, faceti-va treaba, fratilor!”

Emil Mestereaga a accentuat, daca mai era nevoie, importanta descentralizarii. Institutionalizarea rigida si felul greoi in care decurg ordinarile, necesita o reorganizare institutionala urgenta. Mi-a placut afirmatia lui: “n-am venit sa trag la socoteala pe nimeni si nici sa dau socoteala de ceea ce am semnat“

La incheierea discutiilor noastre, aproape de ora 16:00, ni s-a facut urmatoarea promisiune: “toate problemele au fost consemnate si va vom comunica public decizia noastra.”

Am promis ca nu voi publica pe net lucrurile negative pe care le-am observat. Si am sa ma tin de promisiune, desi recunosc ca imi este greu.  Nu vreau sa se creada ca batjocoresc Cultul, sau ca stirbesc marturia Bisericii Penticostale. Am sa acord credibilitate promisiunilor facute de catre frati si am sa astept raspunsul lor, care sper sa duca la propasirea miscarii penticostale. Conform legii corespondentei, fratii din Executiv  au obligatia ca in termen de 30 de zile sa dea raspuns oricarei scrisori deschise. Pana pe data de 21 Aprilie voi astepta raspunsul fratilor din Executiv….

(va urma…)