Îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: „Iată ce zice Cel ce are sabia ascuţită cu două tăişuri: 13. „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. 14. Dar am ceva împotriva ta. Tu ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie. 15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc. 16. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele.” 17. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” (Apocalipsa 2:12-17)

Vă propun să meditaţi la mesajul lui Isus Hristos către biserica din Pergam, din Asia, Turcia de astăzi. Sătucul Pergama este situat la vreo 80 km nord-este de Izmir. Este un oraş celebru în Asia. Originea lui se pierde în noaptea vremurilor. În sec.4 Alexandru cel Mare a pus stăpânire pe el. Pergam a fost o capitală bogată, unde s-au succedat monarhi de seamă. 

Unul dintre ei, Eumeneus II (197-159) a vrut să înfiinţeze o bibliotecă al cărei număr de cărţi 200.000 trebuia să depăşească pe cel al bibliotecii rivalului său, Ptolomeu. Aici era amfiteatru care depăşeşea dimisiunile pe cel din Efes, spectatorilor aşezaţi pe trepte aproape le venea ameţeala când privea când priveau la spectacole. La Pergam s-a construit un templu dedicat unui împărat roman, împărat Augustin. Dar strategia lui Dumnezeu ne uimeşte totdeauna. În acelaşi loc în care diavolul îşi dicta legile, Domnul a redicat o biserică. Membrii ei au reacţionat împotriva mişcărilor idolatreie; ei s-au înrolat în rândurile luptătorilor Domnului. Dacă cineva refuza să se închine lui Cezar era condamnat la moarte. Trebuie să înlocuiască cuvintele Kyrios Kaiser (Domnul Cezar) cu Kyrios Iesous (Domnul Isus) Vs.12 – „sabia cu două tăişuri” reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu (Evrei 4:12 “Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”, Isaia 11:4 “ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău.”). Dumnezeu descoperă Cuvântul Său şi când vrea să cunoşti ce reperezintă ceva, tot El îţi arată prin Cuvântul Său. Biserica din Pergam prefigura amesticul mârşav care s-a instalat atunci când Constantin în sec.4 a făcut din creştinism religia de stat. Sfânta Scriptură trebuie mai întâi să accentuieze lucrurile iterizise, apoi să facă pe credincios sau pe comunitatea care a dat înapoi să le recunoască în umilinţă şi pocăinţă. Cuântul e singurul capabil să străpungă răul, apoi să aducă vindecarea stării morale gata sî leşine. v.13 – Pergam era sediul asiatic al culturii închinării la împărat, de unde şi denumirea închinării la împărat, de unde şi denumirea de tron al Satanei. În pofida păgănismului în mijlocul căruia trăia, biserca a rămas loială lui Hristos, chiar unul din membrii săi, Antipa, a murit moarte de martir din pricina mărturiei sale cu privire la Domnul Isus. Este primul în Asia despre care se ştie că a murit pentru că a refuzat să se închine împăratului. v.13 – „Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana. N-a tăgăduit Numele Lui” – Filipeni 2:9-11 “De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.”
 De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. Faptele 4:12 „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” A respinge mântuirea lui Dumnezeu – aceasta înseamnă a tăgădui Numele Lui. Ce înseamnă a “lepăda credinţă Lui” – Iuda 3-4 oameni neevlavioşi care schimbă în disfrânare harul, şi tăgăduise Numele Lui. 2 Petru 1:20-21 “Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”,
2 Petru 3:1-2 “Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.“                                                                                                                                                                                                                              2 Timotei 3:16″Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”
 Apocalipsa 22:18-20 “Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”  Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!“                                                                                                                                                 

v.14 – Care este învăţătura lui Balaam? – Idolii şi imoralitatea (curvia) mergeau mână în mână în viaţa Neamurilor. Închinarea la idoli încuraja imoralitatea, căci dădea curs firii pământeşti. Avem porunca la Fapte 15:22-29. Numeri 22:1-25:9 – Împăratul Balac dorea de la profetul Balaam ca să blastăme pe poporul a Israel ca să-l poată birui. Balaam nu a putut să asculte de rugămintea lui Balac fiindcă a ascultat de porunca lui Dumnezeu. Numeri 25:1-9, 31:16-18 – Baal-Peor era un idol şi închinarea la Baal era asociată şi însoţită de imoralitate (curvie). Iuda 11 (10-16) – scrie despre “rătăcirea lui Balaam” v.15 – Învăţătura Nicolaiţelor este un cuvânt compus – “nikos” – biruinţă, “laos” – biruinţă. Deci cuvântul “Nicolait” poate însemna “biruitor de popor”, aceasta implică o poziţie de superioritate şi dominare a unora asupra altora în biserică. Erau unii în biserică care asupreau pe credincioşi. Cei ce ţineua această învăţătură îşi asumau dreptul ca prin învăţătura şi practical or să asuprească pe alţii, nu să le servească. Această învăţătură combate următoarele versete – Apocalipsa 1:6 “şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”, 1Timotei 2:5 “care S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită”. Evrei 4:14-16 “Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 13:7-9, 17 “Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit.”                                                                                                                                                                                                                             Are dreptul un om sau o grupare să se interpună între credincios şi Dumnezeu?                                                                                 

v.17 – Biruitorul din Pergam ar putea fi copilul lui Dumnezeu care refuză să tolereze învăţătura rea din cadrul bisericii locale. “Mana ascunsă” ar putea fi o părătşie tainică cu El, trăită în slavă Celui ce a suferit aici pe pământ. Piatra albă este o răsplată a celui care va birui – hrana cerească în contrast cu mâncarea jerfită la idoli.

(Articolele precedente le puteţi citi likuite, aici )

Șoricelul pedala din toate cele patru lăbuțe încercând disperat să nu se lase purtat de râul care venea în cascadă peste el și să se prindă de grunjii de pământ ud ce se desprindeau din peretele găurii. Blana-i era ciuciulită și udă, urechile înfundate, iar mișcările-i deveniră tot mai molcome și mai dezlânate. Se cufundă într-un întuneric de smoală și gândurile încetară. Alunecă dus de șuvoi, mai mult mort decât viu. Lichidul săpase și deschisese o galerie prin care se rostogolea spre adâncurile pământului această vietate mică, în stare de inconștiență. Ajuns într-un spațiu mai larg se izbi de pardoseală și un firicel rubiniu îi izvorî din botic. Auzi niște pași apăsați apropiindu-se de el. O matahală căreia-i vedea doar coada spelbă, fără fir de păr, se apropie de el. De spaimă, își reveni din leșin.

- Ți-am zis să nu mai bei ca porcul. Uite, te-ai pișat tot pe tine. Puți tot a pișat. Cred că te-ai și căcat. Spurcăciunea dracului ce ești! În loc să-ți bagi capul într-o găleată cu apă rece, cum ți-am zis, ți l-ai băgat într-o găleată cu wiskey. Ridica-te și curăță aici! Că doar n-o să curețe colega mea…

- Nu m-am pișat pe mine… bâigui șoricelul cu ochii ieșiți din orbite de groază. S-a pișat Motanul Felix pe mine! A vrut să mă omoare!… M-am ascuns de el și …

- A, deci e și Felix aici. Fe-liiix!!! strigă, punându-și labele pâlnie la bot, guzganul cu blană rozalie pe care Traian, adunându-se de jos și scuturându-și blănița, îl putea admira acum în toată splendoarea. Hai, coboară că ne-ntâlnim la Grivco!!! Sau la Athene Pallace!  Unde vrei?

- La Grivco ne-ntâlnim, veni răspusul tunător multiplicat de ecourile galeriei.

”Deci se întâlnesc la Grivco ca să mă piardă pe mine!” își zise șoricelul chițăind de mulțumire că e șoricel și se va putea strecura acolo, între Mai-Mari, să-i audă ce vorbesc. Se trase binișor într-o parte dând să se facă nevăzut.

- Unde pleci, dragule? se pisici o soricuță blondă, apărută nu se știe de unde, înveșmântată într-o rochie Coco Chanel, și împestrițată de bijuterii, brățări, cercei cu cristale Swarovski.

Șoricelul încremeni din pricina surprizei.

- Tu??!… Aici?! … Cu guzganul rozaliu? Cu ăștia?…  Și … stai puțin …, se bălbâi el, de ce ești șoricioaică? Ai fost și tu la fotografia de grup?

- Nu, iubitule, dar nu știi că noi doi suntem empatici? Ce ți se-ntâmplă ție mi se-ntâmplă și mie. Nu pleca nicăieri, vei pierde partea cea mai interesantă…

- Și ce cauți tu cu ăsta? îi strecură șoptit, privind pieziș înspre guzganul care-și spăla cu lăbuțele blănița, aruncând ocheade unui ciob de oglindă.

- Băi pârlitule! Nu destul că te-am suportat atâția ani?! Nu destul că ai vândut pirogile și ți-ai pus galbenii la teșcherea fără să-i împarți cu nimeni? ‘Tu-ți răscrucea și anghinarea mă-tii de bețiv! Guzganul înhăță o bâtă de base-ball și-i trase una cu sete în căpățână.

- L-ai omorât! se tângui șoricica.

- L-am omorât pe pustia… Ăsta nu-i mort. Hai să-l scoatem afară că, până ne-ntoarcem, se descompune aici și ne-mpute palatul!

Cei doi îl aburcară fiecare de câte două labuțe, îl scoaseră printr-o galerie laterală care dădea în câmp și-l aruncară cât colo, în iarba uscată, sub soarele arzător.

- Nu-l îngropăm?, însistă, oarecum înduioșată, șoricica.

- Să-l îngroape gaia! Eu? Poate vrei să-i punem și cruce lu’ păgânu’ ăsta! Hai, că-ntârziem la-ntâlnire!

Cei doi își scuturară blănițele, se dădură de trei ori de-a berbeleacul și se transformară în două ființe umane care ieșeau din câmpul de la marginea orașului, își curățară încălțările de noroi și urcară în limuzinele care-i așteptau la marginea șoselei.

- M-au părăsit toți… gemu șoricelul, venindu-și în simțiri și căutând din ochi o frunză mai mare, să se tragă la umbră din calea soarelui de amiază care-i împungea cu un miliard de săgeți capul ce devenise o rană vie. M-au vândut și m-au trădat și m-au părăsit… izbucni el în lacrimi. E Holocaustul! Uuuu! U-u-u-u! Î-hî, î-hî, î-hî! izbucni în hohote de neputință și disperare. Lacrimile se uscau ca niște pete albicioase la colțurile ochilor. Ar fi vrut să fi murit, să nu simtă această durere teribilă care-i sfâșia măruntaiele. Sunt pierdu-u-ut! Doamne! Salvează-mă! urlă el căutând cu ochii în zarea cerului sclipitor ca o folie de aluminiu. Nu mă lăsa să pier aici, neștiut de nimeni! Î-hî, î-hî, î-hî! urlă șoricelul către un Dumnezeu care nu catadicsea să-i răspundă. Doar o boare răcoroasă adie ușor mișcând vârfurile ierburilor.

- Dă-mi un semn că exiști! Vreau să pun mâna și să urlu: Este! Te rooog! Doamne Dumnezeule, știu că nu mă crezi! Că mint așa cum respir! Dar acum… Te rog, dă-mi un semn!  Arată-mi calea mea și îți voi respecta întru totul dorința! U-hu-u-hu-u-hu! se smiorcăi șoricelul halucinând deja din cauza arșiței.

În tăriile cerului de sineală se rotea în spirale înalte un șoim imperial.  Ochii lui scormonitori, rotunzi și magici urmăreau orice mișcare, oricât de imperceptibilă. Își strânse cercurile din ce în ce, apoi coborî ca o săgeată și-l apucă cu ghearele ca niște cange pe micuțul șoricel. Țâșni cu el înapoi în cer. Îl purtă peste oraș, apoi peste munții cu creste înzăpezite, peste câmpurile pârloagă de ani buni. Peste ruinele fostelor uzine, fabrici, șantiere, de unde fiarele ruginite se ridicau acuzator ca niște brațe descărnate. Peste cursurile de apă, pline de peturi și nailoane. Peste pădurile din care rămăseseră doar la șosea pâlcuri de copaci, în adânc fiind decupată de fierăstraiele electrice.

- Vezi? Ia aminte, rosti, scurt Șoimul.

- Și pe tine te-a transformat fotograful acela vrăjitor? Ce mă bucur că nu sunt singurul batjocorit!…exclamă șoricelul care pân-aci tăcuse cu moartea în suflet.

- Eu șamanizez din când în când, măi dragă Traian. Acum mă duceam la o-ntâlnire la Grivco și te-am văzut pe câmp. Ai fi murit acolo. E păcat, totuși. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci îndreptarea lui… mai rosti șoimul cu tonalitatea lui guturală inconfundabilă.

- Mă iei și pe mine la Grivco? strigă, plin de speranța reînsuflețită, șoricelul.

-  Nu ai zis că vrei să-ți afli calea? Parcă așa am auzit… îi răspunse, cu o nuanță de ironie indecelabilă, șoimul, privindu-l cu ochii lui rotunzi și hipnotici.

- Păi tu nu ești Dumnezeu! Nici nu crezi în el! strigă șoricelul, răgușit de spaimă, realizând brusc cine-l înhățase în gheare.

- Ei, e un fel de a spune… La nivel conștient, da, pot să spun că susțin că sunt ateu. Dar, în interioritatea mea, sunt un om profund religios. Hai c-am ajuns. Mă grăbesc să nu întârzii că nu se face… Deși …,  pe mine mă așteaptă cu toții.

Șoimul coborî respectând traiectoria acelorași cercuri perfect concentrice și-i dădu drumul șoricelului Traian la marginea unei haldine de gunoi.

(Va urma, desigur) Update pe care nu l-a cerut Cell61 care a scris o Proză arhiscurtă superbă, azi. Merită citită.

Tot ca recomandare, participați la Referendum.

Evident, acesta e un post fortuit
Nu, nu este. Nu ştiu ce să spun celor care-mi sunt dragi sau pe care-i cunosc întâmplător şi se numesc Mihai, Mihu, Mihnea, Mihaela, Gabriel, Gabriela, Gavril.
Ce să le spun? La mulţi ani? Asta le-o vor spune cei apropiaţi, cunoştinţele, amicii, colegii.
Eu le spun că există o putere magică a numelui, putere dobândită prin botez. Un scut protector, o aripă ce atenuează tristeţile, neîmplinirile în ordine umană, lovituri care, cel mai adesea, ne “cresc” în ordine divină. Nu, nu spun să fim trişti sau să cădem sub soartă. Spun că şi atunci când suntem căzuţi să ridicăm ochii spre cer şi să zâmbim. Dacă putem zâmbi, vom găsi puterea să ne ridicăm. Aşadar, bucuraţi-vă de viaţă cu tot ce ea vă dă şi vă ia. Arhanghelii care v-au trecut în pomelnicul lor celest vă veghează.
Ştiaţi desigur că, în ebraică, Gavriil înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu. Iar Mihail – Puterea lui Dumnezeu. Vă daţi seama ce putere netemătoare reprezintă împreună.

Biserica Creştină Baptistă “Maranata” din strada Aleea Parcului, nr. 1, Hunedoara, vă invită începând cu duminica din 8 noiembrie 2009, orele 10.00 -13.00;17.00-19.00, la câteva seri de închinare (11, 12, 13, 15 noiembrie, orele 18.00) seri care vor cuprinde cântări religioase, rugăciune şi predicarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Invitaţi speciali:

• duminica 8 noiembrie: Timotei Rusu- Deva
• miercuri 11 noiembrie: Toni Mic- Aiud. Cântă grupul SHEMA - Cluj
• joi 12 noiembrie: Dănuţ Vrăncilă- Caransebeş. Cântă grupul EMAUS - Cugir
• vineri 13 noiembrie: Beniamin Poplăcean – Sibiu. Cântă ansamblul coral-instrumental Maranata
• duminică 15 noiembrie: Constantin Chisăliţă – Arad. Cântă fam. Viţionescu – Oţelu Roşu

“Unul  seamănă, altul  udă, iar Dumnezeu face să crească!”

Vă aşteptăm cu drag! – INTRAREA LIBERĂ

Aşadar, întâi am învăţat cum să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. Acum vom analiza a doua cale –

II. CUM SĂ CITEŞTI CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.

Prin citirea Cuvântului, vom putea apuca Biblia ceva mai bine. La început era implicat numai degetul mic. Acum i se alătură şi inelarul.

Cum să citim Cuvântul lui Dumnezeu? În Apocalipsa 1:3, Biblia spune: „Ferice de cine citeşte şi de cei care ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc [îndeplinesc, respectă] lucrurile scrise în ea.”

Cât de des să citesc Cuvântul lui Dumnezeu? Biblia spune că trebuie să îl citim zilnic.

În Deuteronom 17:19 citim: „Va trebui să o aibă cu el şi s-o citească în toate zilele vieţii lui ca să înveţe să se teamă de Domnul, Dumnezeul lui, să păzească şi să împlinească toate cuvintele din legea aceasta şi toate poruncile acestea.” Dumnezeu vrea să citesc Cuvântul zilnic.

SUGESTII pentru citirea Cuvântului lui Dumnezeu.

1. În primul rând, trebuie să citeşti sistematic.

Unii aţi auzit despre cel care a zis: „Doamne, vreau să ştiu care este voia Ta pentru viaţa mea.” A deschis Biblia şi a pus degetul pe un verset: „Iuda s-a dus şi s-a spânzurat.” Omul s-a gândit: „Nu se poate, e o greşeală.” Aşa că a închis Biblia, a redeschis-o, a pus degetul pe un verset şi l-a citit: „Du-te şi fă la fel.” Omul a rostit: „Doamne, nu poate fi adevărat. Două din trei…” Deschide Biblia o a treia oară, pune degetul şi citeşte: „Şi ce ai de făcut, fă repede.”

Acesta este rezultatul pe care îl vei obţine dacă doar deschizi Biblia la întâmplare.

Trebuie să alegi o carte din Biblie şi să o citeşti. O carte odată. Când citeşti o scrisoare, nu citeşti sfârşitul, începutul, şi apoi mijlocul. Începi cu începutul şi citeşti scrisoarea întreagă. Multe dintre cărţile Noului Testament sunt scrisori. Ele trebuie citite de la început la sfârşit.

Citeşte sistematic. Şi trebuie să citeşti întreaga Biblie, nu numai părţile preferate. Unii citiţi numai Psalmii, Proverbele şi Evangheliile. Va fi un moment destul de penibil când veţi ajunge în ceruri şi Vă veţi întâlni cu Habacuc şi vă va întreba: „Cum ţi-a plăcut cartea mea?” Şi nici măcar nu veţi şti dacă a fost sau nu cuprinsă în Biblie. Trebuie să citiţi întreaga Biblie – profeţii mici şi toate celelalte cărţi.

2. Ţi-aş sugera să citeşti cu voce tare.

Dacă mintea ta are tendinţa să rătăcească într-o parte şi alta în timp ce citeşti, citeşte cu voce tare. Mintea ta nu poate rătăci când citeşti cu voce tare.

3. Subliniază sau colorează versetele cheie.

Poţi sublinia toate promisiunile cu albastru, toate versetele despre Isus cu roşu şi toate versetele despre Duhul Sfânt cu verde. Îţi poţi alcătui un cod propriu al culorilor. Eu am folosit un cod personal al culorilor la citirea mai multor Biblii diferite.

4. Alege un plan de citire a Bibliei.

În Ghidul de studiu ai un plan de citire a Noului Testament în 30 de zile.

Printr-o citire sistematică, Biblia poate fi parcursă într-un an de zile. Dacă citeşti aproximativ 15 minute zilnic, poţi citi întreaga Biblie o dată pe an.

Credinţa adevărată implică foarte multe aspecte însă voi preciza câteva pe care le prezintă cuvântul lui Dumnezeu şi care sunt accentuate în el.

Credinţa implică cunoaştere (înţelegere) – trebuie să avem ceva cunoştinţe despre El şi despre ce a făcut (Romani 10:14) dar această cunoaştere nu este de ajuns pentru că unii au cunoscut şi totuşi au respins (Romani 1:32) şi dracii cred dar nu au credinţa mântuitoare (Iacov 2:19)

Consimţire (asentiment voluntar) – acceptarea nu este suficientă şi ne aducem aminte de exemplul lui Nicodim (Ioan 3:2) şi deasemeni Împăratul Agripa despre care Pavel spune că ştie că consmiţea cu Scripturile (Fapte 26:27)

Convingere – credinţa mântuitoare este punerea încrederii în Hristos ca şi persoană vie pentru iertarea păcatelor şi primirea vieţii veşnice cu Dumnezeu.

Viaţa veşnică deasemeni include justificarea (declaraţi drepţi înaintea lui Dumnezeu), înfierea, sfinţirea şi glorificarea.

Credinţa rămâne. Cred că Apostolul Pavel subliniază un lucru foarte important în mulţumirea pe care o face către Dumnezeu şi aceasta este credinţa care rămâne. (Galateni 2:20)

Ceea ce spune Pavel este că voi dovediţi lucrarea autentică a lui Dumnezeu în voi prin faptul că credinţa voastră rămâne.

Romani 1:18 vorbeşte despre credinţa care naşte credinţă. Cei care au credinţa adevărată vor persevera în credinţa lor.

Credinţa în Hristos ca punct de referinţă.

Credinţa în Hristos Isus indică nu atât de mult obiectul credinţei lor cât mediul înconjurător în care credinţa lor este exersată sau „sfera în care credinţa trăieşte şi acţionează”, poate indica şi ideea „credinţa care Îl are ca punct de referinţă principal pe Isus Hristos.

Credinţa rezultă din naşterea din nou.

La acest punct cei mai mulţi oameni se poticnesc, se simt ofensaţi şi ostracizaţi de către suveranitatea lui Dumnezeu dar pentru omul care îşi cunoaşte adevărata natură acest adevăr este eliberator.

Ioan 6:63 spune că noi nu putem face nimic iar Ioan 14:6 că Hristos este viaţa.

Aşa că ceea ce face Duhul în momentul naşterii din nou este să pună viaţă spirituală în noi, să ne unească cu Hristos, să trezească credinţă în noi şi de partea noastră noi experimentăm unirea cu Hristos prin credinţă (Ioan 20:31)

                   Now I’ve seen and heard everything!!!   Biblia homosexualilor!!!

                   Nu ma mai mira nimic. De ce m-ar mira la cate se intampla azi. Mi-i se par destul de clare cuvintele din Biblie, unde in Geneza ne este prezentat cum Dumnezeu a creat un barbat si o femeie ( nu doi barbati sau doua femei) si ce altceva mai clar avem nevoie cand cetatile Sodoma si Gomora sunt pedepsite pentru astfel de necuratii????!!!!!!!

                E trist. Oare cat ne mai rabda Dumnezeu?

nu stiu daca vi se intampla si voua dar mie exact atunci cand is stresat cu ceva, pana sa ajung sa rezolv problema aia am mult timp liber, de fapt care il umplu cu stres. Mi-am dat seama ca atunci cand is stresat fac 2 lucruri ori dorm, ori caut pe cineva cu care sa vorbesc in continu, si ar mai fi un al treilea lucru, care il fac deobideci dupa o lupta de orgoliu, sa citesc din biblie, sau o carte.

Va spun sincer ca pana acuma de fiecare data am simtit ca am gasit solutie la stresul meu dupa ce am citit, cand am vb cu prietenii, ma bucuram cateva secunde dar pe urma ma ingrijoram cum o sa se interpreteze, sa nu zica cumva ceva la altii, sa etc… stiti voi, dupa ce cugetam eu, asa sa lasam deoparte… si cand citesc, gasesc odata si rabdarea de a asculta, si doi de a invata, si sincer gasesti o pace cand gasesti solutia la Dumnezeu, o pace ce te face sa te bucuri de ce pana acuma te jena (de exemplu acuma, maseaua de minte care ma roade de numa… dar parca am uitat de ea:) )

si inca ceva ar mai fi, si acel lucru e sa ascult o predica, nush cu muzica is prea obijnuit, uneori nu te mai linisteste ci te streseaza, dar cand imi pun o predica si ascult, parca devin motivat, imi reasez obiectivele, si de fiecare data cand apelez fie la predica fie la biblie, la citit, Dumnezeu iti vorbeste prin asta, inca mai rar prieteni care sa iti zica ceva franc si direct cand te tot plangi ei bine Domnul totdeauna o va face, si astfel iti vei da seama de ce timpul tau liber e un timp de pliptiseala…

Scriam în ultimul post despre semnele necredinţei iar acum voi preciza 4 lucruri care ar trebui să i se întâmple unui om care pretinde că vrea să scape de ea.

Să auzi despre Hristos. Dumnezeu a îngăduit ca credinţa să vină prin ascultarea Evangheliei şi astfel să facă de ruşine înţelepciunea lumii şi puterea discursurilor retorice şi a înţelepciunii omului. Un tinichigiu, un ţăran sau un profesor universitar călăuzit de Duhul lui Dumnezeu şi care predică nebunia Crucii poate face mai mult decât 100 de metode puse la un loc folosite pentru convertirea unui om.

Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

Să-l cauţi pe Hristos – chiar dacă eşti năpădit de necredinţă, stai aproape de ucenicii Domnului şi aşteaptă ca Domnul să ţi se arate. Roagă-te, posteşte chiar dacă ţi-e greu şi simţi că nu trebuie să faci lucrul ăsta. De fapt este sufletul tău în joc. Dacă mă întrebi dacă poţi fi salvat, îţi pot spune sincer că nu ştiu şi că tot ce poţi să faci este să strigi spre Dumnezeu cerând milă, sau poţi urma nişte prescripţii pentru a deveni creştin dar care te vor duce în iad până la urmă.

Ioan 1:13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Să ţi se arate Domnul – fără o întâlnire reală cu Dumnezeu nimeni nu poate scăpa de necredinţă. Dacă un strop din gloria lui Dumnezeu nu ţi se revelează în viaţa ta nu poţi să scapi de necredinţă. Nu există om care să se fi întâlnit cu Domnul şi să fi rămas la fel, credinţa va genera o întoarcere reală şi dragoste pentru Dumnezeu, o ură, mânie şi repulsie sfântă faţă de păcat şi lucrurile lumii.

Isaia, 6:5 Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Să îţi vorbească Domnul – Domnul îţi arată starea în care eşti, îţi spune ce ai spus, îţi descoperă trecutul tău. Cuvântul Domnului este cuvânt de proorocie. Întrebarea, parcă inevitabilă, este dacă tânjeşti ca Dumnezeu să îţi vorbească – dacă eşti pasionat, fascinat, doritor de cuvântul Lui care aduce viaţă, schimbare, transformare. Mulţi dintre creştinii de astăzi au ajuns să considere Biblia o carte ca oricare altă carte, o carte veche, o carte preţioasă dar nu Cuvântul lui Dumnezeu.

Nici credinţa, nici arătarea lui Hristos, nici Cuvântul Lui nu pot avea efect pozitiv în viaţa unui om decât prin supremaţia şi providenţa lui Dumnezeu care face irezistibil şi eficient harul Lui în viaţa omului păcătos, corupt şi pierdut.

22 aprilie 2009

Rămâi tânăr şi

  roditor                                 

Citeşte: Psalmii 92:12-15

Cultura noastră este obsedată de tinereţe. Magazinele sunt pline de produse care promit sanătate mai bună, mai puţine riduri şi un trup care arată bine. Totuşi, acestea vor atinge doar partea de suprafaţă a problmelor vârstei noastre. Dacă nu va interveni moartea, atunci bătrâneţea este inevitabilă. A trăi bătrân, totuşi , este o alegere.

Noi, fiecare în parte, decidem dacă vom înflori sau ne vom ofili, ne vom dezvolta puternic sau vom slăbi. Din punct de vedere fizic, nu avem de ales, dar putem fi tineri în duh şi suflet, indiferent de vârsta  biologică.

Când un om neprihănit este ferm înrădăcinat în Domnul, el va deveni roditor în lucruri ce vor dura veşnic. Noi niciodată nu vom ieşi la pensie din lucrarea de a da roade. Dumnezeu doreşte să rămânem într-o continuă legătură fidelă cu El. Astfel, noi reuşim să facem lucrarea pe care El ne-a încredinţat-o s-o realizăm. (Ioan 15:4)

Un om neprihănit va creşte puternic în Domnul precum un cedru al Libanului (Psalmul 92:12). Aceşti arbori pot ajunge la o înălţime de 36 metri şi cu o circumferinţă a trunchiului de 12 metri. Într-adevăr un arbore puternic! Pe măsură ce mergem cu Cristos şi înaintăm în vârstă, noi suntem plini de încredere şi stabilitate, ceea ce vine numai din creşterea noastră în credinţă. Fiecare an din viaţă este o ocazie pentru noi să ne încredem şi mai mult în Dumnezeu şi să ne bazăm în întregime pe Cuvântul Său.

Rămâi tânăr în timp ce mintea se maturizează. Nu te opri din a-L asculta pe Domnul şi din a învăţa din Cuvântul Său. Lasă ca gândirea ta sfântă să-ţi formeze atitudinile tale. Fii mulţumitor, continuă să râzi şi să te bucuri în Domnul. Şi mai presus de toate, continuă să te încrezi şi să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima.

Pentru mai multe invataturi biblice din partea Dr. Charles Stanley, viziteaza www.intouch.org . Pentru a-l asculta viziteaza www.oneplace.com

http://www.biblia-online.ro/

http://www.bibliaortodoxa.ro/

http://cristianet.fr/index.php?option=com_wrapper&Itemid=8

http://biblia.evanghelic.ro/

Românilor, spre luare aminte !

O, Adevăr, care Dumnezeu eşti, fă să fiu una cu tine într-o dragoste veşnică. În Tine sălăşluieşte tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toţi învăţaţii să tacă, toată făptura să amuţească în faţa Ta, grăieşte-mi numai Tu. ( Părintele Arsenie Boca )

Invelisul sufletului devine luminos sau intunecat, corespunzator starii interioare a sufletului. Cand constiinta, judecatorul nostru incoruptibil, ne vorbeste mustrandu-ne, si spunandu-ne ca nu suntem curati, atunci noi aparem intunecati, in ochii ingerului pazitor si chiar al oamenilor dispusi sa ne analizeze. Cand sufletul este luminos, puterile intunericului, nu se pot uita la el si deci ispitele, scad in intensitate. Dracii incearca sa se tarasca pana la sufletele luminoase, dar trecerea le este barata si sunt izbiti la pamanat de razele luminii duhovnicesti, ca de niste sageti. Asadar ravneste la aceasta. Nu merge dupa ceea ce ti se pare din afara, pentru ca este posibil sa existe altceva vizibil in noi, si aceea suntem noi in realitate.

( Sf Teofan Zăvorâtul )

Antonie Iorgovan despre masonerie :

” Trebuie să ne raportăm la legea morală în noi şi la Cerul înstelat deasupra noastră , ori masoneria NU promovează aşa ceva …. toată lumea ştie că din masonerie ieşi numai cu picioarele înainte, au ei grijă să te adoarmă … noi TREBUIE să ne raportăm numai la ceea ce înalţă fiinţa umană … masoneria este în afara legii, a Constituţiei României … ”

” … ei, merg pe ideea că au devenit din secreţi,discreţi … un guvern al României controlat de masoni, şi justiţie, şi … tot ?”

” … a merge pe acele ritualuri care te duc în catacombe, care te coboară, care te îndepărtează de Divinitate, NU promovează valorile ce înalţă fiinţa umană ..”

Rugăciunea Părintelui Arsenie Boca :

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Părintele Iustin Pârvu :

- sa iubesti fara sa fii iubit…
- sa slujesti fara sa fii pretuit…
- sa daruiesti fara sa ti se multumeasca…
- sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca…
- sa ierti fara sa fii iertat…
- sa-l sustii pe cel care te-a lepadat…
- sa ramai linistit, desi esti nedreptatit…
- sa crezi desi nu vezi fata in fata…
- sa crezi desi nu esti deplin lamurit…
- sa investesti cladind fara sperante…
- sa taci pentru a nu face rau aproapelui…
- sa vorbesti de dragul adevarului…
- sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti….
- totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti…

Lupta-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele şi permisele auto acest cip biometric ce conţine amprenta digitală şi imaginea facială. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

Vă cer, aşadar, în numele Mîntuitorului Hristos, Care a spus „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.” (Matei 11: 32-33), să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor, renunţarea la libertatea cu care ne-am născut.

Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice – stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi – în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!
( Comunicatul-apelul Părintelui Iustin Pârbu )

Cuviosul Paisie Aghioritul către creştini :

Lumea arde. Pricepeti asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de vapaie a aprins diavolul incat de s-ar aduna toti pompierii, n-o pot stinge. Vapaie duhovnicesca. N-a ramas nimic. Numai de rugaciune e nevoie, ca sa se milostiveasca Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci cand se aprinde un foc mare nici pompierii nu mai pot face nimic, ci oamenii sunt nevoiti sa se intoarca la Dumnezeu si sa-L roage sa trimita o ploaie puternica, ca sa se stinga. Asa si pentru vapaia duhovniceasca pe care a aprins-o diavolul e nevoie numai de rugaciune ca Dumnezeu sa ajute.

Linistea care stapaneste ma nelinisteste. Se pregateste ceva. N-am inteles bine in ce ani traim, nici nu ne gandim ca vom muri. (…) Este trebuinta sa facem multa rugaciune cu durere, ca Dumnezeu sa intervina. S-o luam in serios si sa traim duhovniceste. Anii sunt foarte grei. A cazut multa cenusa, zgura, nepasare. E nevoie de mult suflet, ca ele sa dispara. (…) Intra unele boli europene si inainteaza spre mai rau. (…) Iar noi dormim in opinci. Nu spun sa luam pancarte, ci sa intoarcem rugaciunea noastra, preintampinand marele pericol ce il asteptam si sa ne inaltam mainile catre Dumnezeu. (…) Ceea ce va ajuta foarte mult este sa intre inlauntrul vostru nelinistea cea buna: unde ne aflam, ce ne va astepta, ca sa luam masurile necesare si sa ne pregatim. Viata noastra sa fie mai calculata. Sa traim mai duhovniceste. Sa fim mai iubitori. Sa ajutam pe cei indurerati si pe saraci cu dragoste, cu durere si cu bunatate…

Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga asta. Lucrurile inainteaza tac-tac. Ce ne asteapta nu stim. Toata aceasta situatie ce s-a instapanit ne vorbeste in acest sens. De aceea cu atat mai mult acum trebuie sa ne sprijinim pe rugaciune si sa luptam impotriva raului prin rugaciune. (…)

Învăţăturile Părintelui Arsenie Boca :

Daca nu poti vorbi cu copiii tai despre Dumnezeu,vorbeste cu Dumnezeu despre ei.[PR.Arsenie Boca]
Pacatosii au un prieten,peIisus;din momentul in care cunosti ca esti pacatos,te-ai schimbat din vrasmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu.[PR.Arsenie Boca]
Dumnezeu nu uita de om cum uita omul de Dumnezeu[PR.Arsenie Boca )

Sibilla

informaţii preluate de pe google.ro – războiul nevăzut

imagini preluate de pe google.ro

Cuvântul lui Dumnezeu scris vorbeşte mai adevărat şi mai clar de­spre lume decât lumea însăşi şi decât cuvintele omeneşti despre lume. Cuvântul naturii este închis în ea şi nu poate exprima nimic desluşit de la sine, rămânând literă moartă, fără glas. „Unde erai tu – omule – câne am întemeiat pământul?” (Iov 38, 4). Erai, oare, lângă Dumnezeu când a în­tocmit universul? „Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfă­tuit pe El” (Isaia 40, 13)? Voi, geologilor, vă lăudaţi că aţi descoperit gându Domnului în scoarţa pământului şi susţineţi aceasta în pofida Sfintei Cărţi i Facerii. Daţi mai multă crezare buchiilor moarte ale straturilor solului, ak pământului neînsufleţit decât cuvintelor, de Dumnezeu inspirate, ale marelu prooroc şi văzător de Dumnezeu Moise.

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos)

Ieri verificam ce mai este nou pe blogul Desiring God si am gasit un articol intitulat “Pentru ce ar trebui sa ne rugam?” care contine o lista de rugaciuni ale Noului Testament. Citeam lista in dimineata asta si ma rugam in acelas timp cand am dat peste cererea lui Pavell din 2 Tesaloniceni 3:1 care spune:

Aceasta este rugaciunea mea pentru lucrarea de aici din Romania, ca, Cuvantul lui Dumnezeu, Evangelia lui Isus, sa triumfe in inimile si mintile noastre. Sa fim smeriti de harul Sau, si astfel sa-L iubim pe El si unii pe altii.

Va recomand sa faceti o copie a acestei liste a lui Piper, sau macar sa o cititi pentru avedea daca va rugati aceleasi lucruri care sunt revelate in Scriptura.

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: “Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: “Văd un veghetor.” Şi Domnul mi-a zis: “BIne ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu ca să-l împlinesc!” - Ieremia 1:11-12

 Pe 13 noiembrie, creştinii din România sărbătoresc Ziua Bibliei. Este o zi în care, indiferent de confesiunea de care aparţinem, cu toţi ar trebui să ne îndreptăm inimile spre cuvântul lui Dumnezeu care ni s-a revelat nouă, oamenilor, ca să ne fie spre iluminare şi mântuire. Cuvântul lui Dumnezeu care s-a descoperit oamenilor sfinţi în chip dumnezeiesc, iar ei l-au fixat în scris pentru a rămâne veşnic în mijlocul oamenilor, în sufletul şi în inima lor.

Dincolo de lucrurile în care, între creştini, sunt puncte deosebitoare, Biblia rămâne cuvântul lui Dumnezeu  care ne uneşte, care ne apropie, în care trebuie să ne regăsim împreună, căci în acest cuvânt Îl aflăm pe Dumnezeu Tatăl – Creatorul şi Atotţiitorul, pe Dumnezeu Fiul – Mântuitorul întregii lumi, Cel ce s-a întrupat şi s-a făcut om ca şi noi şi pe Dumnezeu Sfântul Duh – Sfinţitorul întregii existenţe.

Biblia este mai mult decât o carte importantă pentru cultura umanităţii. Scrisă pe parcursul a aproape 1500 de ani prin revelaţie dumnezeiască, fiecare pagină de-a sa înseamnă “paşii” lui Dumnezeu prin lume, printre oameni. Biblia înseamnă Iubirea lui Dumnezeu pentru noi! Biblia înseamnă lumină, bunătate, înălţare. Unire între noi şi unire cu Dumnezeu.

Însuşi Domnul a zis: “Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 5,35). Cuvântul Bibliei este veşnic. Va dăinui peste timp şi ne transpune şi pe noi, muritorii oameni, în eternitatea lui Dumnezeu.

Anul acesta, celebrarea “Zilei Bibliei” coincide cu aniversarea a zece ani de la înfiinţarea Societăţii Biblice Interconfesionale din România. În fiecare an, Societatea Biblică Interconfesională organizează o “Zi a Bibliei” prin acţiuni specifice, pentru a promova Cuvântul lui Dumnezeu în mediile sociale din ţara noastra, spre a-l face cunoscut tuturor oamenilor, căci toţi avem nevoie de lumina lui Dumnezeu!

Ei bine, cred ca a trecut ceva timp de cand am postat ultima data… Daca nu stiati suntem in concediu de odihna in California pentru 2 luni si astfel este un pic mai greu sa tin ritmul cu blogul… dar ajunge cu scuzele…

In Efeseni 3:14-21 Pavel se roaga pentru biserica din Efes ca Hristos sa traiasca in inimile lor si sa fie plini cu toata latimea, lungimea, adancimea si inaltimea dragostei Lui. In alte cuvinte, ca ei sa fie imbibati cu Isus in  felul lor de gandire. Apoi Pavel continua si da multumiri lui Dumnezeu ca El este in stare sa faca mult mai mult decat ceea ce noi putem cere sau gandi  si astfel suntem plini de nadejdea ca El isi va sfintii poporul.

In capitolul 4 gasim aceste cuvinte imediat dupa rugaciunea lui:

“Va sfatuiesc dar eu, cel intemnitat pentru Domnul, sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea, pe care ati primit-o, cu toata smerenia si blandeta, cu indelunga rabdare; ingaduiti-va unii pe altii in dragoste, si cautati sa pastrati unirea Duhului, prin legatura pacii.”

Efeseni 4:1-3

Daca Dumnezeu este asa de bun, asa de plin de har, si in stare sa faca mai mult decat noi ne imaginam, atunci ar trebui sa fim smeriti de marea sa iubire. Ar trebui sa umblam vrednici de chemarea Lui. Chemare Lui este sa fim pusi de-o parte in sfintenie, sa il iubim pe Dumnezeu cu  toata inima, sufletul, mintea si taria noastra si pe aproapele noastru ca pe noi insine. Noi trebuie sa facem asta asa cum a facut Isus; cu toata smerenia, blandetea si indelunga rabdare. O, fie ca Hristos sa locuiasca in inimile noastre, pentru ca aceasta este singura modalitate prin care sa avem inimi smerite si iubitoare. Trebuie sa privim la Hristos in scriptura si sa ne dedicam inimile si mintile in rugaciune, ca Duhul Sfant sa ne lumineze. Trebuie sa pretuim ziua Domnului cand il auzim pe Hristos fiind predicat noua, si sa ne aducem aminte de tot ceea ce Isus a facut pentru noi cand luam parte la Cina Domnului. Trebuie sa fim crestini plini de Hristos. Cred ca suna ca o afirmatie ciudata, dar sunt multi care incearca sa traiasca un crestinism lipsit de Hristos.

“asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentruca, avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.”

Efeseni 3:17-19

J. C. Hahne