SYRIA: THE CRADLE OF CIVILISATION EXHIBITION CONQUERS ROMANIA

Thursday 5 November 2009 in Bucharest under the high patronage of H.E. Walid Othman, Ambassador of Syrian Arab Republic and Mr.Muhannad Kalash  Deputy Minister of Tourism from Syrian Arab Republic was inaugurated the exhibition: SYIRIA THE CRADEL OF CIVILISATION AND FAITH.

The opening ceremony was honored by the presence of Diplomatic Corp accredited to Bucharest among the high profiles invitees where: H.E Ambassador of  United Arab Emirates , H.E. Salem Al Jaber, Ambassador of State of Qatar ,H.E. Ahmed Aqel , Ambassador of State of Palestine , Mohamed El Dib , Ambassador of Lebanon . The opening was also honored by the presence of important personalities of academic world, civil society representatives, and mass media delegates.   

The exhibition Syria-cradle of civilization has offered to present audience a rare opportunity to glimpse into the astonishing beauties of Syrian history and geographical landscape. An imaginary travel was opened to the public offering glamorous views from Damascus, the 1001 night’s capital, architectural Islamic paradise of Umayyad Mosque and the Christian treasure’s of Maloula and Saydnaya all crowned with the vision of Palmyra, the jewel of architecture and archeology of Syria. Plus the exhibition has offered to visiting person the rare image of religious icon craft of Syrian Christianity. These rare beauties, long forgotten where reintegrated in the world heritage by the merit and effort of Syrian Government. In the last period the Syrian Minister of Tourism under Minister Saadalla Agha has succeeded in imposing Syria on world tourism map and Syrian Embassy in Romania also manage to put on an increasing trend the Syrian tourism in Romania and also to make the exhibition Syria the cradle of civilization a landmark event. All those present declared in unanimously that we have witnessed the most special cultural event hosted by Bucharest in 2009.

His Excellency Walid Othman, Syrian arab republic ambassador ,Mr. Muhannad Kalash Deputy Minister of Tourism of Syrian A.R. and ad Interim Minister of Culture of Romania Mr.  Th. Paleologu

H.E. Walid Othman, Syrian Arab Republic Ambassador , Professor Anton Caragea, director of  IRICE and Mrs. Raluca Al Hadad, Syrian A.R. Embassy in Romania

Young people at the heart of the ceremony

Objects presented at the exhibition 

 Salutare tuturor,

Asa cum v-am obisnuit in ultima vreme scriu, mai rar , si eu si colaboratorii mei, pentru ca ne concentram foarte mult pentru realizarea unei imagini pentru acest brand pe care ne-am aventurat sa-l promovam.

  Iubim ceea ce facem! Facem ceea ce iubim!Iubim ciocolata Dolfin!

 Va mai amintiti vremea copilariei, atunci pe cand LASSIE (il prindeam intai pe canalele tv bulgaresti), si cartile de Jules Verne erau la moda ? Dar vremea pe cand stateam la bunici si asteptam cu infrigurare ora 7.30 pentru desenle animate de pe TVR? Da?

 Atinci cu siguranta va amintiti si de jocurile copilariei noastre -” De-a v-ati ascunselea” , “Gardiana 10″ , “1-2-3 Stop” ( asta parca asa se numea, help), “Bidonasul”, “Leapsa” ( in toate veriantele ei), “Tara-tara vrem ostasi” si “Flori fete si baieti ! “

Imi placea teribil acest ultim joc pentru ca aveam un mic crush pentru “Ana”, o fetita bruneta, tenul inchis, ochisori mari, negri,voios si nu par lung si cret – asa ca un tufis. Amintirea asteptarii si a planurilor copilaresti de a ii atinge mana si a-i sopti mareata strategie de joc, amintirea serilor de iarna in care ne cu-mic-cu-mare in curtea scolii  din satul bunicilor, sumedenia de intamplari hazlii si de vise inocente de copil au un gust pregnant pe care imi este imposibil sa-l mai simt ( si-i duc dorul – cu totii cred suntem uneori apasati de acest dor).

Ce frig…… ce vreme rea…..ce prilej de a da gandurilor forma de ciocolata, ciocolata fina, simpla sau amestecata cu cu flori puternic inmiresmate, tocmai pentru a ne “unge” rana lasata de dorul trecutului….

Imi chem prietenii…..incalzesc lapte la foc mic,  scot din dulap fulgi de ciocolata ( ceva mai mari decat primii fulgi de nea cazuti ieri), fiecare cu concentratia lor de cacao( 60%, 77%,  mix de ciocolata neagra si alba), ca sa fie pe gustul fiecaruia din noi si pregatesc pentru servire petale de ciocolata neagra amestecate cu ce alt ceva decat petale de trandafir de Damasc si petale de Geranium ( noi ii spunem muscata ).

Iata ca au sosit…… canile sunt pregatite, laptele este fierbinte, fulgii gata sa fie aruncati in lapte, petalele gata de a fi savurate, iar eu ….eu sunt gata sa spun povesti si sa mai ascult o barfa ( de parca nu am avea asa- ceva la TV, zilnic).

Eu am desfacut din ambalajul de 350 g

....dar..... exista si mai mici ....varianta refill nu da niciodata gres... nici la buzunar nici la spatiu ( daca nu aveti loc prin camara)

Laptele se scurge,  muzica se aude clar ( de la pc), tigari se aprind…apare si o narghilea cu tabac de mar….fulgii se rostogolesc in cantitati generoase in cesti  iar petalele incep sa se topeasca usor in gura prietenilor mei curiosi si mari amatori de mici si fine rasfaturi ( unele rasfaturi sunt ceva mai mari, dar eu nu am acces acolo ) .

micul si finul rasfat din indepartatul Damasc

aroma intensa a rasfatului, nascuta in zodia finetii - un singur cuvant: Geranium

Fumul de tigare si narghilea se amesteca cu sunetul muzicii, chicotelile noastre, cu gandurile fiecaruia din noi, cu nostalgia noastra si cu sperantele noastre, iar noi….noi povestim, ne incalzim, ne punem la punct agenda ( cu noutatile personale si barfele noi) , analizam gustul fulgilor, apoi al petalelor, apoi apreciem ciocolata Dolfin .

Sosesc intrebarile despre fulgii si petalele de ciocolata …

“- Ei? Cum merge treaba? Pe unde mai gasim ciocolata ? “

- Pai am mai inceput  livrari in magazinele Angst din Lacul Tei si Chibrit sper ca in foarte scurt timp, pana in sarbatori  sa facem si niste plasari suplimentare in locatiile cheie Brezoianu, Regina Elisabeta, Ceasornicului si Domeni.

“-Cum adica? “

- Pai destul de simplu : avem niste “biblioteci” pe care le vom umple cu  tablete de ciocolata, fulgi de ciocolata si petale de ciocolata, ba mai mult, purtam discutii si cu Mega Image pentru nou lor magazin din zona Vitan unde speram sa mai ducem o biblioteca – speram noi sa se concretizeze…  

Incerc sa trec repede peste discutia cu ciocolata dar nu uit sa imi invit prietenii la “Festivalul de Dulciuri pentru Toti” unde Dolfin  va avea un stand in cadrul caruia se vor face numeroase degustari . !!!YUM!!!]

Asa se degusta Dolfin - cu toata fatza

Sufletele s-au incalzit, aromele s-au amestecat, gandurile s-au schimbat, lumea a pleacat…iar eu…EU…. AM RAMAS SA SPAL VASELE….DAMN IT!!!! ;p

oare as putea sa le "spal" aici?

Sursa foto aici

Pai vreo 300 de euro dus intors, (suma e rotunjita), cu schimbare in Istanbul si, eventual, oprire in Alep. Viza costa 26 de euro de persoana pentru Siria si se elibereaza la intrarea in tara. Viza de Turcia e vreo 15 euro.

Deci traseul arata cam asa:

Bucuresti – Istanbul dus intors  in jur de 150 de euro, poate chiar mai putin, in functie de numarul paturilor de la cuseta;

Istanbul – Aleppo dus intors 10 euro;

Aleppo – Damasc dus intors 100 de euro;

Detalii despre bilete gasiti pe siteul seat61

Era anul 1096 atunci cand, la chemarea Papei Urban al II-lea, crestinatatea isi trimitea razboinicii impotriva necredinciosilor, in ceea ce va ramane in istorie sub numele de prima Cruciada. In numele dreptei credinte, Europa crestina mobiliza o armata cum nu se mai vazuse nicicand si, sub obladuirea Vaticanului, punea bazele unui conflict ce avea sa dureze secole intregi. Paradoxal, pe fondul razboaielor dintre crestini si musulmani, tocmai figura unui conducator „pagan” ajungea sa simbolizeze virtutile cavaleresti, atat de cantate la curtile aristocratilor europeni.

Trecusera aproape cinci decenii de la primele atacuri cruciate asupra cetatilor musulmane din Orientul Apropiat. Acra, Maarat, Antiohia si chiar Ierusalimul cazusera, rand pe rand, in fata armatelor pestrite, formate deopotriva din tarani, preoti, cavaleri si capete incoronate, iar in Cetatea Sfanta se puneau bazele asa numitului Regat al Ierusalimului. Era momentul in care, la Tikrit (pe teritoriul Irakului de azi) se nastea cel care avea sa devina simbolul rezistentei musulmane in fata europenilor si, mai mult, cel care avea sa arate Europei adevaratele virtuti ale unui razboinic.

Leul desertului 

Saladin se nastea dintr-o familie kurda la Tikrit, in anul 1137. Fiu al guvernatorului din Baalbek, el deprindea tainele invataturii la cea mai vestita scoala musulmana, Medressa din Damasc, acolo unde lua contact cu stiintele dar si cu arta razboinica si strategiile militare ale inaintasilor sai. Inca de la o varsta frageda, Saladin – Salah ad-Din, pe numele sau adevarat – intra in serviciul emirului Nur ad-Din, completandu-si educatia cu lectiile de lupta oferite de chiar unchiul sau, Shirkuh, unul dintre cei mai temuti si respectati comandanti de osti ai vremii.

La numai 23 de ani, Saladin porneste alaturi de Shirkuh in prima sa campanie razboinica, cea indreptata impotriva Fatimizilor din Egipt. Victoria rasunatoare a celor doi nu va trece neobservata, tanarul fiind numit mare sfetnic al califului Al-Adid, in timp ce unchiul sau devenea vizir al Egiptului, functie pe care Saladin o va prelua noua ani mai tarziu. Pe langa vaditele sale aptitudini razboinice, tanarul kurd isi dovedea din plin si calitatile de guvernator. Sub indrumarea sa, economia Egiptului era revitalizata, asta in timp ce armata era schimbata radical, conform cu noile cerinte ale vremurilor.

Odata cu moartea protectorului sau, Nur ad-Din, in 1174, Saladin devine sultan al egiptenilor, declarandu-si independenta fata de orice alt lider musulman. Mai mult, casatorindu-se cu vaduva mult mai varstnica a lui Nur ad-Din, proaspatul sultan obtinea si tronul Siriei, odata cu toate titlurile si averea celui decedat. De acum, nimic nu il mai putea opri pe noul lider musulman sa isi indeplineasca visul de o viata, acela de a elibera Tara Sfanta de sub dominatia cruciata.

Razboaiele credintei 

Vestea masacrelor si ororilor comise de crestini in prima Cruciada devenise deja legendara. Numai in Cetatea Sfanta, soldatii condusi de Godefroy de Bouillon, ucisesera aproape 70.000 de civili neinarmati, asta in timp ce la Maarat, razboinicii europeni se dedasera la acte de o violenta nemaintalnita, totul culminand cu canibalismul recunoscut si iertat atunci de Biserica. Cruzimea primilor cruciati nu ramasese, insa, doar o amintire trista. Noul lider al Regatului Ierusalim, Guy de Lusignan, alaturi de nemilosii sai apropiati, Raymod de Tripoli, Gerard de Rideford si Balian de Ibelin continuau, la scara mare, persecutiile si crimele impotriva musulmanilor, evreilor si chiar a crestinilor ortodocsi (in fond, Marea Schisma avusese loc in 1054, cu putin timp inaintea Primei Cruciade).

In acelasi timp, Saladin isi extinsese influenta asupra califatelor din Mosul si Allepo, inconjurand Regatul Ierusalimului, pentru prima oara, cu teritorii musulmane, aflate in mana unui singur lider. Desi noul monarh oriental incercase sa evite luptele cu puternicii cavaleri europeni, ciocnirile erau inevitabile. Intr-o prima batalie, cea de la Montgisard, in anul 1177, Saladin cunostea o infrangere zdrobitoare. Din cei aproape 30.000 de soldati aflati sub comanda sa, peste 27.000 erau ucisi de catre razboinicii templieri, intr-o batalie ce amintea, mai mult, de un masacru.

Cu toate acestea, armata europenilor era departe de a-si putea impune influenta asupra teritoriilor ocupate de musulmani. Armistitiul dintre cele doua tabere, incheiat dupa batalia de la Montgisard, nu era decat o solutie de compromis pentru ambele forte combatante, sleite de indelungile confruntari. Si totusi, excesele cavalerilor cruciati, materializate in atacuri repetate asupra caravanelor musulmane, nu puteau decat sa rupa o pace si asa destul de fragila.

Cea de a doua confruntare venea la 10 ani dupa episodul de la Montgisard. Deplini increzatori in reusita bataliei, templierii condusi de Guy de Lusignan porneau prin soarele arzator al desertului pentru a-l infrunta pe Saladin si noua sa armata. Avea sa fie unul dintre cele mai negre episoade din toata istoria cruciadelor. Lipsit de viziune si de simt strategic, Guy isi indrepta cei peste 20.000 de soldati, echipati cu infricosatoarele armuri ale epocii, prin caldura torida a desertului sirian, in cautarea musulmanilor aflati sub comanda lui Saladin. Efectele unei asemenea actiuni necugetate au devenit vizibile dupa numai cativa kilometri de mars. Hartuiti de arcasii calari ai lui Saladin si extenuati de caldura si de lipsa apei, europenii deveneau, astfel, o prada usoara pentru cel care, mai tarziu, avea sa fie denumit „Leul desertului”.

Mai mult, pentru a evita pierderile inutile de oameni, Saladin ardea ierburile uscate din jurul taberei europene, orbind cu fum pe cei care se mai puteau ridica la lupta. In zorii zilei de 4 iulie, in zona cunoscuta drept Hornurile de la Hattin, cavaleria musulmana decima, intr-un atac fulger, pe aproape toti razboinicii cruciati. Dintre cei peste 20.000 de crestini, doar 3000 mai supravietuiau pentru a lua drumul sclaviei. Insusi Guy de Lusignan cadea prizonier, alaturi de o intreaga suita de cavaleri; fratele sau Amalric al II-lea, Raymod de Tripoli, Gerard de Rideford, William de Montferrat, Humphrey de Turon sau Plivain de Botron fiind doar cativa dintre cei capturati de Saladin.

Pe fondul victoriei de la Hattin, liderul musulman pornea catre Ierusalim, cetate pe care o cucerea in acelasi an, la 2 octombrie 1187. Contrar tuturor asteptarilor, Saladin nu va repeta gestul europenilor, acela de a masacra populatia civila, ba mai mult, el permitea tuturor locuitorilor crestini sa paraseasca orasul impreuna cu toata averea pe care o puteau duce.

Caderea leului 

Vestea pierderii Ierusalimului in fata armatelor musulmane soca Europa. Nimeni nu isi putea imagina ca teribila armata a templierilor fusese infranta intr-un mod atat de categoric. La indemnul Papei, aristocratii europeni porneau in cea de a 3-a Cruciada, condusi fiind de un alt lider emblematic, nimeni altul decat Richard Inima de Leu, regele Angliei.

Acesta nu va reusi insa sa recucereasca Ierusalimul. Slabit de campania care durase aproape trei ani, fara victorii majore si cu armata decimata de lipsuri si boli, Richard se intorcea in Anglia, nu inainte de a incheia una dintre cele mai frumoase si mai durabile prietenii din istorie, cea cu liderul musulman, Saladin. Adversari pe campul de lupta, cei doi au dat dovada de un puternic respect si un cavalerism fara echivoc in relatiile din afara conflictelor.

Chiar daca Locurile Sfinte ramaneau, astfel, in mainile sale, Saladin nu s-a putut bucura prea mult de victorie. Cuprins de febra, sultanul cadea la pat, acolo de unde nu se va mai ridica niciodata. La 4 martie 1193, la numai 55 de ani, se stingea din viata cel mai mare lider musulman din istoria cruciadelor. Legenda spune ca in momentul in care apropiatii sai au desfacut portile vistieriei in care se credea ca se afla comoara monarhului, acestia a fost uimiti sa o gaseasca goala. Saladin isi impartise toata averea saracilor, nepastrand pentru el nici macar banii necesari pentru inmormantare.

(articol preluat de pe www.descopera.ro)

Solomonar

Pentru ca este vineri, pentru ca este “smart casual” azi si pentru ca ne pregatim de weekend, propun un articol de “tranzitie” dinspre business spre travel.

Astazi o sa va spun cateva cuvinte despre Tarom si despre experienta mea cu ei. Am zburat de 2 ori cu Tarom. O data spre Londra si alta data de la Paris spre casa. Au fost ok. Toata lumea spune ca sunt cea mai ok (a se citi sigura) companie aeriana din Romania si ca pilotii lor sunt cei mai buni. Inclin sa cred asta dupa ce am vazut ca multi dintre ei au fost luati de alte companii din Romania sau din strainatate (in special in tari arabe).

Ceea ce nu imi place la ei este ca daca mergi in agentia lor si ceri un bilet trebuie sa mai platesti niste taxe de rezervare de vreo 30-50 de euro pe segment. Fratilor, dupa ce ca eu fac un efort si intru in agentiile voastre imbacsite, tot eu trebuie sa platesc???

Trecand peste asta (pentru ca rezolv mai usor cumparand cu cardul pe net), acum vreo 2 luni au scos ei o mare oferta: “Toate zborurile la 50 de euro”. Mi-am pierdut vreo 3 ore din viata cautand o super oferta de genul acesta spre Dubai sau Damasc. Nu am gasit. Am crezut ca gresesc eu cu ceva si am intrat intr-o agentie Tarom pe Splaiul Unirii. Tipa de la ghiseu  mi-a spus foarte deschis ca exista un singur bilet pe fiecare cursa la acest tarif si ca spre destinatia Damasc, spre exemplu, nu efectueaza ei zboruri, ci in parteneriat cu alta companie. Le-am trimis mail si le-am cerut sa imi spuna pentru orice perioada de acum si pana la sfarsitul anului, o oferta in acest pret (bineinteles plus taxe de aeroport). Nu au gasit nici ei si au recunoscut asta. Enervat, am facut reclamatie la ANPC. Dupa care am primit scrisoare oficiala de la ANPC si mai apoi scuze de la Tarom. Le-am spus ca nu vreau sa le fac rau, ci doar sa scoata reclama mincinoasa de pe site.

Ei bine, acum Tarom a venit cu o super oferta! Valabila pana luni, 1 iunie. Destinatii super cu preturi de 160 de euro. Dintre acestea va recomand Amman sau Tel Aviv, iar daca va permiteti si hotelul (care este destul de scump aici), va recomand si Dubai. Deasemenea, Londra cu 150 de euro nu cred ca vom mai vedea prea curand.

Mai multe detalii aici.

La nit d’ahir era una d’aquestes de calma a la Mediterrània en que la lleugera boira i la textura oliosa de l’aigua no et permeten diferenciar on acaba el mar i on comença el cel;  no sabies si navegaves o flotaves; una sensació d’irrealitat accentuada per la lluna plena. Poc després d’esclatar l’alba entràvem en aigües territorials sirianes i, a dotze milles de Lattakia (l’únic lloc on es pot arribar amb veler), començàvem el vall de trucades per ràdio a les autoritats. Amb aquestes, mal que bé, vam parlar, però amb la marina on ens dirigíem, de la qual no sabíem la ubicació, no vam aconseguir comunicar fins estar ja dins el port. Aviat vam descobrir que la “marina” consistia en la paret d’un moll, on hi havia un veler i un parell o tres de motores, a la  qual pretenien que ens hi amarresim de popa tirant primer l’àncora. Donat que l’aigua i el fons estaven plens de plàstics i deixalles, l’ús de l’ancora no era aconsellable, especialment si preteníem deixar el Talula uns dies per visitar Damasc. Després d’una estona, vam aconseguir que ens passessin un línia de mort ronyosa, curta i d’aparença dubtosa. Un cop a terra vam saber que els serveis de la “marina” es reduïen a una dutxa a dos-cents metres de distància. Això si, els preus per amarrar-se a la paret estaven a l’alçada dels d’una marina de cinc estrelles, als quals, a més a més, calia afegir quasi un 20% d’impostos i un bon grapat de dòlars per fer els tràmits d’entrada i sortida al país. Una mica tips del que sembla ser el modus operandi d’aquests llocs, primer t’estafen descaradament i després et demanen propina, vam comunicar al nostre interlocutor, l’únic que parlava anglès, que els preus eren abusius i que si no ens feien un descompte substanciós, ens en tornàvem per on havíem vingut; després d’un parell d’anades i vingudes, l’interlocutor ens va oferir un descompte que situava el preu d’amarrar-se a la paret cinc vegades per damunt del que pagàvem al Líban, una marina amb cara i ulls. En vistes d’això, i presumint que aquesta seria la tònica general, vam dinar, vam recollir amarres i, quatre hores després d’arribar-hi, vam dir adéu a Síria, frustrats però amb la dignitat alta i la butxaca, intacta. Tot un rècord d’estada que no donarà per fer un “Síria segons Talula”. Turquia, ja venim!

17 APRILIE – ZIUA NATIONALA A SIRIEI  SARBATORITA LA BUCURESTI.

In fiecare an la 17 aprilie, odata cu sosirea primaverii , Republica Araba Siria sarbatoreste ziua independentei , zi care marcheaza nasterea unui pol al stabilitatii si dezvoltarii in regiunea Orientului Mijlociu: Siria.

In ultimii ani, prin pozitiile adoptate in principalele probleme ale regiunii, Republica Siria a contribuit la cresterea securitatii in regiune, la dezvoltarea relatiilor intre statele Orientului Mijlociu si a oferit sansa unei paci stabile si durabile in regiune transformandu-se intr-un actor regional deosebit de important. Totodata in ultimii ani, sub impulsul Excelentei sale domnului Ambasador dr. Walid Othman, relatiile intre Romania si Siria au cunoscut o permanenta dezvoltare, culminand cu vizita la nivel inalt efectuata de Presedintele Romaniei la  Damasc  in 2008, vizita care a adus  relatiile intre cele doua tari la cel mai bun nivel din ultimii 20 de ani.

In acest an ziua nationala a Siriei a fost sarbatorita in mod special la Bucuresti, timp de trei zile televiziunile  National TV si televiziunea de stiri N24 au oferit telespectatorilor romani imagini din Siria , informatii despre aceasta tara si fragmente din interviul oferit cu acest prilej de catre Excelenta sa dl. Walid Othman. Totodata presa economica a oferit informatii despre posibilitatile de investitii in acesta tara  si despre dezvoltarea economica marcanta a Siriei in ultimii ani.  Manifestarile dedicate zilei nationale a Siriei vor dura toata luna aprilie, fiind cele mai complexe din ultimii 20 de ani , marturie a relatiilor tot mai bune intre R.A. Siria si Romania.

17-th of APRIL NATIONAL DAY OF SYRIA CELEBRATED IN BUCHAREST

Each year on 17-th of April , with the arrival of spring, Syrian Arab Republic celebrates the national day of independence, a day that marks  the birth of a stability and development center in the Middle East region: Syria.

In the last years by his stands on the key issues of the region the Republic of Syria has contributed to an increase of the security in the region, to develop the relation between Middle East states and has offered the chance of a long lasting peace in the region becoming a very important player in the region. Also in the last years, a good credit for this  to H.E. Ambassador Walid Othman, the relations between Romania and Syria had increase rapidly all culminating with the high level visit of President of Romania to R.A. Syria in 2008 , visit that marks the best relations between  Romania and Syria in the last 20 years. In this year the National Day of Syria was celebrated in  a special manner in Bucharest , during the last three (3) days the NATIONAL TV and News Channel N24 had presented to Romanian viewers image and information`s from this country and also fragments from the interview offered by H.E. Walid Othman, Ambassador of Syria with this occasion. Also economic press  has offered information`s about investments opportunity in this country and information`s about the rapid economic development of Syria in the last years. The celebration to mark the National Day of Syria will last all the month of April , being the most complex in the last 20 years, a testimony of ever better relation between Arab Republic of Syria and Romania

Aquest joier de Surrey (UK) treballa amb la tècnica de Mokume Gane i el Damasc. Fa uns anells i uns braçalets molt guapos. No us perdeu la seva web, el seu bloc i la seva botiga on-line!!

A Letter from a Stupid Woman

My dear Master,
This is a letter from a stupid woman
Has a stupid woman before me, written to you?
My name? Lets put names aside
Rania, or Zaynab
or Hind or Hayfa
The silliest thing we carry, my Master – are names

My Master:
I am frightened to tell you my thoughts
I am frightened – if I did -
that the heavens would burn
For your East, my dear Master,
confiscate blue letters
confiscate dreams from the treasure chests of women
Practices suppression, upon the emotions of women
It uses knives…
and cleavers…
to speak to women
and butchers spring and passions
and black plaits
And your East, dear Master,
Manufactures the delicate crown of the East
from the skulls of women

http://www.nizar.net/english/letterfromstupidwoman.htm

Nizar Qabbani, citindu-si poate, un poem… si muzicalitatea limbii arabe, din care nu intelegi nimic, dar pe care poti sa o asculti.

****When Qabbani was 15, his sister, who was 25 at the time, committed suicide because she could not marry the man she loved.  During her funeral he decided to fight the social conditions he saw as causing her death. When asked whether he was a revolutionary, the poet answered: “Love in the Arab world is like a prisoner, and I want to set (it) free. I want to free the Arab soul, sense and body with my poetry. The relationships between men and women in our society are not healthy.” He is known as one of the most feminist and progressive intellectuals of his time.

الرئيسان الأسد وباسيسكو يزوران الجامع الأموي وكنيسة حنانيا

“Allah, Siria, Bashar şi doar atât”.da click!

 Chiar daca ar exista statul Palestinian nu avea granita cu Siria

الرئيس الأسد يقيم مأدبة عشاء تكريماً للرئيس باسيسكو

25/10/2008
de Valentin Stan
Ori a fost antisemit, ori n-a fost! Ori există Israel, ori nu există! Ori instabilitate, ori stabilitate! Voi înţelegeţi ceva, boieri dumneavoastră?

Probabil că Israelul nici nu există! Poate că Ahmadinejad, liderul iranian, o fi reuşit să şteargă Israelul de pe hartă, aşa cum visează cu ochii aţintiţi spre instalaţiile sale nucleare, “jucării inofensive”, menite a da oamenilor din Iran lumină electrică în case şi în inimi! “Scoborât” pe Axa Răului, definită ca atare de Marele Licurici, Iubitul Conducător, Traian cel binecuvântat şi aghesmuit pe la toate altarele duhovniceşti, unde ţine cuvântări electorale, şi-a cărat harul iluminării şi prin cele moschei siriene! Asemeni “Mult Stimatului şi Iubitului”, care bătea şi el Orientul Mijlociu cu piciorul (nu fuse în Iran, înainte de “puşcătura” finală?), Marinarul nostru de Halloween a mers în Siria! Puneţi-vă centura de siguranţă!

La 23 octombrie 2005, de faţă cu Stephen Hadley, consilier pentru securitate naţională al preşedintelui SUA, Băsescu s-a indignat mai abitir decât americanii de comportamentul inaccep­tabil al Siriei, pe plan internaţional.
Aşa că a solicitat, conform comunicatului oficial, ca ONU să dea “un avertisment extrem de serios către Siria să înceteze în a mai fi un factor de instabilitate în zonă”! Buuun!

La 21 octombrie 2008, întors din vizita făcută în Siria, remarca pe aeroport, conform comunicatului oficial, virtuţile de ctitorie a păcii, reprezentate de statul sirian: “Din punct de vedere politic, Siria este una dintre ţările cele mai importante din Orientul Mijlociu, prin potenţialul pe care îl are, de a fi furnizor de stabilitate în regiune”! După cum vedeţi, apropierea de Halloween produce, în mintea Iubitului Conducător, simbioze spectaculoase între “instabilitate” şi “stabilitate”, la interval de doar trei ani! Fiind produse în minte, atât “stabilitatea”, cât şi “instabilitatea” au consecinţe dintre cele mai “spectaculoase”. Cum ar fi, de pildă, constatarea preşedintelui cu privire la vecinii Siriei, enunţată cu martori, pe aeroport, conform comunicatului oficial, la 21 octombrie: “V-aş aminti că Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina!”. Şi cam atât!

Acuma, să mă ierte Dumnezeul creştinilor, dar de statul Palestina eu nu am auzit că ar exista, la acest moment, decât în documentele iraniene, Hamas sau Hezbollah. Există o Autoritate Naţională Palestiniană, dar aceea este altceva decât un stat ca atare şi există un proiect politic, pentru înfiinţarea unui stat palestinian, asumat de aliaţii noştri americani, europeni şi israelieni, dar care nu s-a înfiinţat încă! Înşirarea unor state vecine Siriei (nici alea toate), într-o declaraţie publică, la nivel de şef de stat român, cu includerea în înşiruirea respectivă a unei regiuni, Palestina, unde se află statul Israel, fără a menţiona Israelul ca vecin al Siriei, este un atac incredibil la adresa existenţei statului israelian, mai ales că ea este contestată de unii în regiune!

Se vor găsi destui idioţi, din tabăra Li­derului Maxim, care să-mi scrie pe forum că fac din ţânţar armăsar, că nici vorbă de a contesta existenţa statului Israel, că Israelul e în Palestina sau mai ştiu eu ce alte neghiobii patetice. Sincer, nu mă interesează cum a trecut Băsescu de la “instabilitate” la “stabilitate”, dacă a trecut vreodată… în cazul Siriei! By the way, ca să vezi coincidenţă, ziarul Adevărul din 23 octombrie relatează că au fost profanate în jur de 100 de monumente funerare din Cimitirul evreiesc în Bucureşti! Este preluată declaraţia purtătorului de cuvânt al Poliţiei, care informează că profanarea acestora “nu conturează un act antisemit”, după “primele cercetări”!

Ministerul Justiţiei dă un comunicat, tot la 23 octombrie, în care, referindu-se la acest act de profanare, precizează: “Ministerul Justiţiei condamnă cu fermitate toate manifestările de acest gen, precum şi orice alte acte cu caracter şovin, antisemit, xenofob şi rasist”! Păi, ori a fost antisemit, ori n-a fost! Ori există Israel, ori nu există! Siria produce ori instabilitate, ori stabilitate! Voi înţelegeţi ceva, boieri dumneavoastră?
Sursa: Jurnalul National

„După cum ştiţi, am efectuat o vizită oficială de două zile în Siria, la invitaţia preşedintelui Siriei. Obiectivul principal al acestei vizite se înscrie în coordonatele de politică externă ale României, legate de refacerea legăturilor tradiţionale cu statele arabe.
 

V-aş reaminti că în perioada anterioară am făcut vizite de stat în Iordania, în Libia, în Qatar, în Kuwait, în Egipt şi vizita din Siria se înscrie în linia refacerii şi reconsolidării relaţiilor cu ţările arabe. Dăm atenţie acestei politici pentru că ea consolidează şi poziţia României în interiorul Uniunii Europene, în calitate de stat care are acces, are capacitatea de a dialoga şi de a construi relaţii cu statele arabe.

في اليوم الثاني من الزيارة الرسمية التي يقوم بها الرئيس الروماني إلى سورية اصطحب السيد الرئيس بشار الأسد والسيدة عقيلته صباح اليوم الرئيس ترايان باسيسكو والسيدة عقيلته إلى الجامع الأموي .

وكان في استقبالهم لدى وصولهم إلى الجامع الدكتور محمد عبد الستار السيد وزير الأوقاف.

وبعد أن استمع الرئيسان الأسد وباسيسكو وعقيلتاهما إلى شرح عن تاريخ الجامع الأموي والعصور التي مر بها جالوا في بعض أقسامه و أبدى الرئيس الروماني والسيدة عقيلته إعجابهما بهذا الجامع التاريخي وفنه المعماري معتبرين أنه يمثل صرحاً حضارياً مهماً

“După cum ştiţi, am efectuat o Vizită oficială de Două zile în Siria, la invitaţia preşedintelui Siriei. Obiectivul principal al acestei vizite se înscrie în coordonatele de politică externă ale României, legate de refacerea legăturilor tradiţionale cu statele arabe. Obiectivul principal al acestei vizite se înscrie în coordonatele de la Politica externa ale României, nunţiu papal de la refacerea legăturilor tradiţionale cu statele arabe.

Vaş reaminti că în perioada anterioară am făcut vizite de stat în Iordania, în Libia, în Qatar, în Kuwait, în Egipt şi vizita din Siria se înscrie în linia refacerii şi reconsolidării relaţiilor cu ţările arabe. 

În acelaşi timp, din punct de vedere bilateral, este în interesul nostru – şi în interes politic, şi în interes economic – reluarea unor relaţii consolidate cu Siria. În acelaşi timp, din Punct de vedere bilaterale, este în interesul nostru – şi în interes politic, şi în interes economic – reluarea unor relaţii consolida cu Siria. Din punct de vedere politic, Siria este una din ţările cele mai importante din Orientul Mijlociu, prin potenţialul pe care îl are, de a fi furnizor de stabilitate în regiune. Din Punct de vedere politic, Siria este una din ţările cele mai importanta din Orientul Mijlociu, prin potenţialul pe care va sunt, de a fi furnizor de stabilitate în Regiune. Vaş aminti că Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina.  Şi, de asemenea, Siria are o relaţie de excepţie cu Iranul. Şi, de asemenea, Siria sunt o relaţie de excepţie cu Iranul.

În această vizită, am avut întâlniri cu preşedintele Siriei, domnul Bashar al-Assad, am avut convorbiri cu primul ministru, cu preşedintele Parlamentului, cu reprezentanţii comunităţii de afaceri din Siria şi cu românii stabiliţi în Siria. În această Vizită, am avut intalniri cu Preşedintele Siriei, Domnul Bashar al-Assad, am avut Convorbiri cu Primul Ministrul, cu Preşedintele Parlamentului, cu reprezentanţii comunităţii de afaceri din Siria si cu romanii stabiliţi în Siria.

Un lucru deosebit de important a fost că am stabilit reluarea activităţii Comisiei mixte guvernamentale româno-siriene şi am stabilit ca lucrările acestei comisii să se desfăşoare la Bucureşti, în primul trimestru al anului viitor. Un lucru deosebit de important a fost că am stabilit reluarea activităţii Comisiei combinată guvernamentale romano-siriene şi am stabilit ca lucrările acestei comisii să se desfăşoare la Bucureşti, în primul trimestru al anului viitor. În discuţiile pe care le-am avut – până la desfăşurarea Comisiei mixte, care, din partea siriană, va fi condusă de ministrul de finanţe – deci, până la data desfăşurării Comisiei mixte guvernamentale, va trebui să se lucreze la nivelul instituţiilor din cele două ţări, pentru definitivarea acordului privind readmisia cetăţenilor, a cetăţenilor proprii şi a cetăţenilor străini. În discuţiile pe care le-am avut – pâna la desfăşurarea Comisiei combinată, de îngrijire, din partea siriană, va fi condusă de Ministrul de Finante – deci, pana la datele desfăşurării Comisiei combinată guvernamentale, va trebui să se lucreze la nivelul instituţiilor din cele Două tari, pentru definitivarea acordului privind readmisia cetăţenilor, un cetăţenilor proprii şi un cetăţenilor straini. Trebuie definitivat Acordul privind lupta împotriva criminalităţii şi a terorismului. Trebuie definitivat Acordul privind lupta împotriva criminalităţii şi o terorismului. De asemenea, alte două acorduri care vizează transporturile: Acordul privind transporturile rutiere şi Acordul-cadru privind transporturile navale vor trebui definitivate. De asemenea, alte Două acorduri de îngrijire vizează transporturile: Acordul privind transporturile rutiere şi Acordul-cadru privind transporturile Navale vor trebui definitivate. În momentul de faţă, sunt deja parafate Acordul pentru evitarea dublei impuneri şi Acordul de garantare reciprocă a investiţiilor. In momentul de la Faţă, sunt deja parafate Acordul pentru evitarea dublei impuneri şi Acordul de garantare reciprocă un investiţiilor.

În afara tematicii bilaterale, au fost abordate şi subiecte de interes regional. In afara tematicii bilaterale, au fost abordate şi subiecte de interes regional. Sa făcut un schimb de informaţii pe tema negocierilor dintre Siria şi Israel, negocieri mediate de Turcia, şi, cu această ocazie, toţi demnitarii au menţionat voinţa de a trece la stadiul negocierilor directe dintre Siria şi Israel pentru definitivarea problemelor contencioase legate de Înălţimile Golan şi pentru stabilizarea relaţiilor dintre cele două ţări. Sa facut un schimb de Informaţii pe tema negocierilor dintre Siria şi Israel, Turcia negocieri de media, şi, cu această ocazie, toţi demnitarii au menţionat voinţa de a trece la stadiul negocierilor directe dintre Siria şi Israel pentru definitivarea problemelor contencioase nunţiu papal de la Înălţimile Golan şi pentru stabilizarea relaţiilor dintre cele Două tari.

De asemenea, a fost abordat dosarul nuclear iranian în discuţiile bilaterale, Români  am sunt anifestând un interes deosebit pentru că, începând de luna trecută, deţine pentru doi ani un post de vicepreşedinte al guvernatorilor Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, situaţie în care avem obligaţia să privim cu atenţie dosarul nuclear iranian. . Am făcut împreună o analiză a situaţiei stabilităţii în Liban şi am constatat o îmbunătăţire consistentă a situaţiei din Liban. 
Nu în ultimul rând, în discuţie a fost un subiect în continuarea discuţiilor pe care le-am avut cu preşedintele Mubarak. Nu în ultimul Rand, in Discuţie Subiect ONU a fost în continuarea discuţiilor pe care le-am avut cu Preşedintele Mubarak. Vă este cunoscut, probabil, faptul că se apropie de finalizare proiectul conductei panarabe care aduce gaze din Egipt, trecând prin Siria în Turcia, şi unul din subiecte a fost, ca şi în discuţiile cu preşedintele Mubarak, în ce măsură există resurse de gaze care să poată aproviziona conducta Nabucco, parte din gazele necesar a fi transportate prin proiectul Nabucco, România fiind una din ţările care susţine că sursele de aprovizionare pentru Nabucco sunt zona Caspică, Azerbaidjan, Iran, Egipt. Va este cunoscut, probabil, faptul că Se apropie de finalizare Proiectul conductei de îngrijire panarabe aduce privi din Egipt, trecând prin Siria în Turcia, şi unul din subiecte a fost, ca şi în discuţiile cu Preşedintele Mubarak, în ce măsură exista Resurse de îngrijire a privi să poată aproviziona conducta Nabucco, parte din gazele Necesar o fi transportate prin Proiectul Nabucco, România gasesc una din ţările de îngrijire susţine că Sursele de aprovizionare pentru Nabucco sunt zona Caspică, Azerbaidjan, Iran, Egipt.

În întâlnirea cu preşedintele sirian am abordat şi problema stabilizării Irakului, având în vedere că, adesea, efortul de stabilizare al forţelor multinaţionale este zădărnicit de grupurile de insurgenţi care acţionează pe teritoriul Irakului, Siria având o frontieră consistentă cu Irakul, fiind una din ţările care pot contribui la diminuarea accesului insurgenţilor pe teritoriul irakian. În întâlnirea cu Preşedintele sirian-am abordat şi problema stabilizării Irakului, având în vedere ca, adesea, efortul de stabilizare al forţelor multinaţionale este zădărnicit de grupurile de insurgenţi grija acţionează pe teritoriul Irakului, Siria având o FRONTIERA consistentă cu Irakul, gasesc o pasa din ţările oală contribui la diminuarea accesului insurgenţilor pe teritoriul irakian. Din punctul nostru de vedere, subiectul prezintă interes şi prin prisma contribuţiei cu trupe pe care România o are în Irak. Din punctul nostru de vedere, subiectul prezintă interes şi prin Prisma contribuţiei cu trupe pe care o România se află în Irak.

În ceea ce priveşte cooperarea economică, atât la nivel politic, cât şi în întâlnirea cu reprezentanţii comunităţii de afaceri, sa subliniat aportul important al României în dezvoltarea Siriei în perioada anilor ‘70 – ‘80, dar concluzia discuţiilor a fost că trebuie să îndreptăm eforturile pentru viitor, având în vedere că Siria este o ţară în plină dezvoltare. In CEEA ce priveşte cooperarea economică, Atat la nivel politic, Cat şi în întâlnirea cu reprezentanţii comunităţii de afaceri, sa subliniat aportul important al României în dezvoltarea Siriei în perioada anilor’70 -’80, dar concluzia discuţiilor a fost că trebuie să îndreptăm eforturile pentru viitor, având în vedere că Siria este o Tara în plină dezvoltare. Siria se află după un număr mare de ani de creştere continuă a PIB cu 4 – 6 la sută. Siria se află După un număr mare de ani de creştere continuă un CIP cu 4 – 6 La Şuta. România, de asemenea, este o România, de asemenea, este o ţară Tara care sa dezvoltat consistent în ultimii opt ani. Dezvoltat de îngrijire SA consecvent în ultimii opt ani. Deci există potenţial de cooperare, mai ales că România oferă o piaţă care este şi o piaţă a Uniunii Europene. Deci exista potential de cooperare, mai ALES că România oferă o piaţă de îngrijire este o piaţă şi un Uniunii Europene. Am constatat, cu prilejul discuţiilor pe care le-am avut, simpatia care există pentru români şi pentru România pe toate palierele. Am constatat, cu prilejul discuţiilor pe care le-am avut, de îngrijire Simpatia exista pentru romani şi pentru România pe toate palierele. De altfel, faptul că ministrul de finanţe şi ministrul educaţiei din actualul guvern al Siriei sunt oameni care au făcut studiile în România, cinci secretari de stat ai guvernului sirian sunt, de asemenea, oameni care au făcut studiile în România arată nivelul de încredere de care se bucură cei care au făcut şcoala în România, dar şi aprecierea pregătirii lor profesionale. De altfel, faptul că Ministrul de Finante şi Ministrul Educaţiei din actualul Guvern al Siriei sunt Oameni de îngrijire au facut studiile în România, Cinci secretari de stat ai Guvernului sirian sunt, de asemenea, Oameni de îngrijire au facut studiile în România Arată nivelul de încredere de îngrijire Bucura se CEI Şcoala de îngrijire au facut în România, dar şi aprecierea pregătirii lor profesionale. Prezenţa atâtor demnitari care au făcut şcoală în România la nivelul guvernului sirian este, de asemenea, o nişă de simpatie pe care România are obligaţia să o valorifice. Prezenţa atâtor demnitari de îngrijire au facut şcoală în România la nivelul Guvernului sirian este, de asemenea, o nisa de simpatie pe care România au obligaţia să o valorifice.

După moartea împăratului Henric al  VI-lea, are loc o dublă alegere de pretendenţi la coroana Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană. Pe data de 6 martie  1198,  ghibellinii l -au ales pe Filip de  Swabia. Ghelfii l- au ales pe viitorul împărat  Otto al IV-lea, în luna aprilie din 1198. Primul pretendent este încoronat la Mainz. Cel de al doilea, la Aachen (Aix- la- Chapelle). Alegerea lui Filip de  Swabia nu va fi ratificată de pontiful Inocenţiu al III -lea. De ce? Atunci când era ducele Toscanei, Filip confiscase un teritoriu  papal. Pur şi simplu din cauza negativităţii acestui şvab faţă de puterea papală, Inocenţiu îl favorizează pe Otto. Susţinătorii lui Filip de  Swabia  trimit instituţiei papale un protest contra amestecului în  chestiunea succesiunii imperiale.  Inocenţiu al III –lea răspunde că nu are intenţia să atingă drepturile prinţilor electori. Apoi subliniază autoritatea exclusivă a bisericii la  conferirea coroanei imperiale. Pe data de 3 iulie 1201, cardinalul Guido de  Palestrina, legatul papal, anunţă în  catedrala din Colonia ratificarea papală pentru alegerea lui  Otto ca rege al Germaniei. Justificarea deciziei  este prezentată în documentul Venerabilem, incorporat în  Corpus Juris Canonici. Argumentaţia latinească îi convinge pe mulţi  prinţi electori. Caracterul irascibil al lui Otto conduce însă repede la pierderea simpatiilor. Aşa că papa Inocenţiu al III –lea îşi schimbă decizia în anul 1207. Acum, în avantajul  lui Filip. Uciderea lui Filip de Swabia pe  21 iunie 1208  modifică datele.  Otto este recunoscut rege de toţi prinţii germani la Dieta din Frankfurt. Papa îl invită la Roma pentru încoronare. Otto semnează mai înainte  o lungă listă de promisiuni. Le încalcă imediat ce pleacă din Roma. Confiscă Ancona, Spoleto, şi alte oraşe, domenii ori proprietăţi ale bisericii. Aliat cu duşmanii lui Federigo de Hohenstaufen,  Otto al IV-lea invadează Sicilia. Inocenţiu al III –lea îl excomunică pe data de 18 noiembrie 1210. Şi determină alegerea lui Frederick de Hohenstaufen la Dieta din Nuremberg în septembrie 1211. Alegerea este repetată  cu acelaşi rezultat de către prinţii germani la Dieta din Frankfurt,  pe 2 decembrie 1212,  în prezenţa legatului papal şi a capetianului  Philippe Auguste, regele Franţei. Încoronarea lui Frederick al II –lea  de Hohenstaufen  are loc în Aachen, pe 12 iulie  1215. A fost apogeul conflictului dintre ghelfi şi ghibelini, ori între parveniţi şi aristocraţi. Autoritatea lui Frederick al II –lea  de Hohenstaufen în Germania era diluată, el fiind recunoscut doar în sud. Însă ghelful Otto moare la 1218. Conflictul dintre ghelfi şi ghibelini a fost conflictul dintre două tipuri de cultură organizaţională. Dante Alighieri, ce s– a  născut într–o familie de parveniţi ghelfi, sfîrşeşte ca un “Ghibellin fuggiasco”, adică la fel ca un aristocrat de viţă veche. Chiar şi acum, numai  încoronarea din Roma adăuga valoare coroanei Imperiului, la fel ca pentru Charlemagne. Frederick al II– lea de Hohenstaufen negociază   dreptul la această încoronare. Cu papa Inocenţiu al III –lea,  până la moartea acestuia. Apoi, după 1216, cu papa  Honorius al  III – lea. Federigo de Hohenstaufen va fi încoronat la Roma pe 22 noiembrie, anul 1220. Fiul său Henric, copil născut în 1211,  preluă  tot cu acel prilej  al  încoronării imperiale a tatălui său, titlul de Henric al VII–lea, Rex Romanorum.  Frederick al II-lea Hohenstaufen avea atâtea ţinuturi de guvernat, încât trebuia să  ducă până  la  perfecţiune arta managementului de calitate, depăşindu-şi astfel cu mult contemporanii europeni. Se ştie că prosperitatea adusă unui stat de economia întreprinderilor mici se bazează numai pe o legislaţie bună. În Regatul celor două  Sicilii, Federigo de Hohenstaufen iniţie o reformă  legislativă  având ca model fiducial verdictele  scrise ale Assizelor (sesiuni de acţiune legală)  din  Ariano,  organizate de bunicul său,  Roger II de Hauteville în anul  1140. Chiar din anul încoronarii lui ca împărat, Federigo de Hohenstaufen organizează după modelul fiducial,  –benchmark, cum se spune acum –,  instituit de normandul Roger II, Assizele din  Capua. Textele legilor  scrise vor fi  promulgate în Constituţiile de la   Melfi din  1231,  legislaţie cunoscută  de asemenea cu numele  Liber Augustalis. Poate părea incredibil, dar Constituţiile  de la   Melfi au servit drept primordială sursă  de inspiraţie la aplicarea legii în Sicilia până în anul 1819.Frederick al II-lea Hohenstaufen refuză să plece în cruciada promisă papilor. Din această cauză, în  anul 1227  Frederick II Hohenstaufen fu excomunicat de către papa Grigore al IX-lea. Federigo imaginează un subterfugiu pentru  a recâştiga  binecuvântarea papală. Împăratul german Frederick al II-lea Hohenstaufen este creditat cu organizarea fastuoasă a ultimului capitol din cea de a cincea  cruciadă în Ţara Sfântă (capitol numit,  pe alt stil de numărare istorică, şi cea de a şasea cruciadă).   Pe vremea bizantinilor, Sicilia fusese considerată provincie asiatică.  Frederick al II-lea Hohenstaufen acceptă să organizeze pseudo- cruciada personală dintre 1228 şi 1229, numai pentru a crea o legătură statală între Sicilia şi Asia. Mijlocul cel mai potrivit? O alianţă matrimonială. Deşi întreţinea un harem la Palermo, el se căsătorea  cu Yolande – Isabelle,  fiica  lui Jean  de Brienne – Inorogul şi moştenitoarea  pe linie maternă a drepturilor de regalitate latină în Cipru şi Ierusalim.  Încoronarea lui Frederick al II-lea Hohenstaufen ca Rege al Ierusalimului,  pe data de  18 martie  1229,   s-a desfăşurat armonios, cu acordul tuturor părţilor, adică  al creştinilor, arabilor,  şi evreilor drepţi, provocând la Roma stupefacţia pontificatului. Într-adevăr, tipurile de alegeri pe care le făcea Frederick al II-lea Hohenstaufen pentru a-şi conduce acţiunile  justificau  deplin  numele  Stupor mundi.  Tipul de management pe care îl practica Frederick al II-lea Hohenstaufen  se racorda perfect la managementul ayyubid al sultanului egiptean Al-Kamil.  Frederick al II-lea Hohenstaufen   negociază cu Al-Kamil. Obţine de la acesta restituirea Ierusalimului,  Nazaretului şi Betleemului, fără lupte.  Un cronicar din Damasc, Sibt ibn al-Jawzi, ne povesteşte că  arabii  din Ierusalim priviră  cu multă atenţie şi mare curiozitate  fizionomia împăratului german, pentru evaluarea caracterului acestuia.  Sibt ibn al-Jawzi furnizează chiar o descriere a înfăţişării lui  Frederick pe baza mărturiilor celor care l -au văzut  atunci pe împăratul  în persoană la Ierusalim: ” Împăratul este roşcovan, chel şi miop. Dacă ar fi fost sclav, nu ar fi valorat la târg mai mult de 200 dirhami.”  Ochii împăratului sunt descrişi ca fiind “verzi,  ca de şarpe”. Un tablou realist, fără vreo urmă de empatie. Deşi  Frederick al II -lea de Hohenstaufen îndrăznise să înceapă un capitol de cruciadă  purtând încă stigmatul excomunicării,  stârnind astfel ostilitatea făţişă a unor prinţi ai bisericii, faptul că  recâştigase fără vărsare de sânge trei mari oraşe din Regatul Ierusalimului, trei mari cetăţi de pe frontiera simbolică a creştinismului, îi aduse împăratului german un mare prestigiu în unele cercuri europene. Aceasta conduse în anul 1231 la ridicarea excomunicării sale. Din  căsătoria lui Federigo  cu Yolande – Isabelle de Brienne   se va naşte Conrad, viitorul împărat al Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană. În anul 1231, Henric al VII-lea, fiul lui Frederick al II-lea de Hohenstaufen  din căsătoria cu  frumoasa regină Constanţa de Aragon,  se alie cu Liga Lombardă  şi clamă pentru sine coroana  imperială. Rebeliunea fu înfrântă în Anul Domnului 1235, iar Henric fu dezmoştenit. Rege al germanilor fu numit copilul Conrad. Ce moştenise, pe linie maternă, şi titlul de rege al Ierusalimului. Cu totul altfel decît alţi împăraţi ai Sfântului Imperiu Roman de naţiune germană, Frederick al II– lea de Hohenstaufen petrecu puţin timp în Germania.  În 1236, Frederick al II-lea Hohenstaufen călători ultima oară în Germania. De acum încolo va fi reprezentat în Germania de fiul său, Conrad. Titus Filipas

În compartimentul  de tren am ascultat  povestea  dintr-o  călătorie de noapte. Monolog fabulos. Ce transcriu  este deformat de tentaţia visului de atunci. “Se cunoaşte  prea puţin faptul, mi s-a spus, că poetul nostru naţional Nichita Stănescu moştenise pe linie maternă, de la generalul ţarist refugiat care fusese bunicul său, obiecte de artă dintr-o totalitate estimabilă astăzi la milioane şi  milioane de euroi.  În generozitatea sa fără de limite, Nichita Stănescu a risipit ceea ce îi mai rămăsese din acea avere,  în cadouri  făcute prietenilor. Tot la fel de adevărat este că au fost şi unii netrebnici ‘poeţi’  care veneau la el în vizită aducându-i în dar  o sticlă de pălincă, pentru a pleca apoi cu un obiect de sute de mii de dolari, fie dăruit, fie pur şi simplu luat ‘din inadvertenţă’. Cred că există încă martori în viaţă; care tac, din diverse motive.”  Pe data de 4 martie 2006 s-a înregistrat  şi  s-a  difuzat  pentru prima oară pe canale şi cablu  celebrul reportaj al televiziunilor mari din  România,  filmat în casa domnului Adrian Năstase, fostul prim- ministru. Prezentarea personajului central seamănă mult  cu două versuri  dintr-un poem anti-capitalist al lui Vladimir  Maiakovski (1893-1930): „Mister Twister, /fostul minister”. În limba engleză, cuvântul „twister”  desemnează fie mingea de fotbal ori de tenis aruncate cu efect de foglia secca ori  efectul loviturii Didi, fie  un vîrtej de praf  cu mişcare impredictibilă. Domnul Adrian Năstase a creat atunci primul  twister,  ţinând  mult să arate de aproape  camerelor  de televiziune -  o “puşcă din oţel de Damasc”. Ce înseamnă  “oţelul  de Damasc”? În ” Talismanul “, Walter Scott (1771-1832) descria  un turnir al Onoarei şi Armelor Albe  în Ţara Sfântă. Acolo se revela Occidentalilor neîncrezători (“Can thy weapon, my brother, sever that cushion ?” Saladin said to King Richard. “No, surely,” replied the King, “no sword on earth, were it the Excalibur of King Arthur, can cut that which poses no steady resistance to the blow.”) una din calităţile renumitelor săbii forjate la Damasc.  Se crede,  după silitoarea  parcurgere a programei şcolare la istorie, că epoca fierului aduce un imediat şi sesizabil progres al lamelor tăietoare faţă de epoca bronzului. Dar nu este aşa. Secera de bronz era superioară  secerei din fier. La Kadesh (anul 1275 înainte de Christos), trupele lui Ramses cel Mare şi ale hitiţilor  erau înarmate cu tăişuri din ” bronz negru ” ce aveau duritatea cuţitelor de strung făcute din wolfram. În Epoca fierului, mereu s-a pus problema realizării unui oţel cu duritatea bronzului negru. Însă  niciodată nu s-a obţinut acelaşi oţel. Denumirile lor aveau tot dreptul să fie diferite : ” ukku ” în sanscrită, –se pare că prima oară  acest oţel superior a fost inventat în India–, ” wootz “, cum au preluat englezii termenul, ” bulat ” în Asia Centrală, împrumutat de ruşi ca atare. Cred că termenul românesc cel mai inteligibil este “oţelul rece “. Sintagma evocă armele albe. Dincolo de întrecerea descrisă de Walter Scott, arătând diferenţa  între armele din vestul Europei şi armele  Orientului Mijlociu, alte însuşiri ale lor ne mai sunt cunoscute. Tăişurile din oţel de Damasc puteau să zgârie sticla, impactul lor rapid era capabil chiar să  taie cuie din fier fără să tocească lama, iar săbiile lungi, nu pumnalele ! erau curbate elastic aproape cât dublul unui unghi din vârful triunghiului echilateral. Operaţia forjării şi laminării multiple desena o ghirlandă  de trandafiri* pe tăişul armelor din oţel de Damasc. După trei secole, când nimeni în lume nu mai ştia secretul fabricarii acelui ” oţel cu trandafiri “, la 1837, într-o Rusie ce asimilase aproape complet valorile intelectuale iluministe, însă nu şi pe cele economice, cu atât mai puţin Libertatea pentru toţi ! Anosov reinventează oţelul rece, zis ” bulat ” pe ruseşte, deformarea cuvântului persan ce înseamnă oţel. Şi astfel se forjează atunci, la Zlatoust (vă mai amintiţi titlul: “Fata din Zlatoust”, romanul lui Ionel Teodoreanu?), o nepreţuită panoplie de arme albe faimoase. Despre una dintre acele arme din oţel rece există un text românesc superb,  ‘Stiletul’, un înscris cizelat  de Marcel Gafton (1925-1987),  literatul ce a tradus din ruseşte  romanul lui Anatoli Rîbakov (1911–1998). La 1837, şi poate încă o sută de ani după aceea pentru partea chemată Sibir, Rusia era o ţară de vînători. Într-o familie,  cuţitul  vînătoresc din oţel ” bulat ” era considerat tezaur, moştenit din tată în fiu, dacă nu chiar de la străbunic la strănepot. Iosif Vissarionovich Djugashvili, care provenea dintr-o familie de gruzini ce erau prin definiţie şi vînători, un ” muntean carnasier ” cum îl descria Milovan Gilas, avea un asemenea respect pentru oţelul rece, încât îşi alege numele de luptă de la rădăcina rusească  a cuvântului ” oţel “  – ” Stali “. Alegerea dovedea şi  înclinaţia  ontică a lui Stalin. Dar nu cred că în cazul  premierului Adrian Năstase, “puşca  din oţel de Damasc” arată vreo înclinaţie ontică. Mai curând  înclinaţie spre înşelătoarea  lovitură  „twister”. Până la acel reportaj de televiziune nu ştiam că în Rusia s-au fabricat  şi rifle de vînătoare din oţel ‚bulat’  numite impropriu “rifle din oţel de Damasc”. Insistând să fie filmată tocmai acea “puşcă  din oţel de Damasc”, domnul  Adrian Năstase a reuşit să creeze un „twister”. De ce ? Pentru că secretul fabricării acelui “oţel de Damasc”, redescoperit de slujbaşul ţarist Anosov, a fost pierdut de Rusia bolşevicilor. Cu alte cuvinte, fără să frazeze în text explicit, domnul  Adrian Năstase ne grăieşte că are în casă lucruri de mare valoare, provenind din perioada Rusiei prerevoluţionare. Romancierul rus Turgheniev, Ivan Sergheevici (1818-1883), din “Povestirile unui vînător”, era înarmat cu o “puşcă  din oţel de Damasc”. Ce arăta exact cum ne-a fost prezentată de marile televiziuni ale României pe data de 4 februarie 2006, deşi intenţia redactorilor nu a fost culturalizarea publicului românesc. Sînt eu poate sceptic şi cinic? Puşca  din oţel de Damasc era unul dintre acele obiecte de mare valoare, cum se găseau  multe  într-”Un cuib de nobili”. Oricare, nu doar în cel zugrăvit de Turgheniev, în Rusia veacului XIX. Tatăl meu, fiu de răzeş sorocean, îmi povestea că a vizitat,  fiind invitat  la cină,  un asemenea “cuib de nobili”  din Basarabia. Interiorul şi bogăţiile sufrageriei l-au stupefiat. Îmi povestea în copilărie despre acea vizită la “cuibul  de nobili” ca despre o vizită la Versailles. Cred foarte sincer că obiectele   de conac ale unor aristocraţi ruşi  din Basarabia ar fi fost vîndute la o licitaţie actuală pe milioane  de euro. Scenariul mătuşii Tamara Cernaşov, –totul arată că se trăgea din ruşii  albi din Basarabia–,  este plauzibil.  Mătuşa Tamara Cernaşov, dacă a existat cu adevărat, putea să fie în posesia unor bogăţii concentrate ca bijuterii. Nu vreau să luaţi afirmaţia aceasta ca pe o garanţie sau o confirmare a clamărilor făcute de Adrian Năstase. Dacă scenariul a fost inventat,   atunci Adrian Năstase trebuie creditat cu o inteligenţă peste măsură. De fapt, sprijinind involuntar  scenariul acesta  despre “mătuşa Tamara”,  vreau numai să subliniez că în Basarabia românească de după 1918 au existat bogăţii, naturale şi în tezaur, estimate minimalist şi fiziocratic la trilioane de euroi. Mirobolant?  Adrian Năstase ţinea să sublinieze că o serie de lucruri ce îi decorau casa din Zambaccian fuseseră moştenite de la tatăl doamnei Dana Năstase. Dacă vreuna dintre rudele prin alianţă ale domnului  Adrian Năstase se născuse  într-un cuib de nobili ruşi din Basarabia, aceasta sugerează că “puşca din oţel de Damasc” fusese fabricată în Rusia, înainte de revoluţia bolşevică. Titus Filipas

*http://i652.photobucket.com/albums/uu243/liviu_2/P1070203.jpg