<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>dan-culcer &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://en.wordpress.com/tag/dan-culcer/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "dan-culcer"</description>
	<pubDate>Sun, 06 Dec 2009 03:45:17 +0000</pubDate>

	<generator>http://en.wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[Gestiunea divergențelor legitime]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2009/10/16/gestiunea-divergen%c8%9belor-legitime/</link>
<pubDate>Fri, 16 Oct 2009 14:15:10 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2009/10/16/gestiunea-divergen%c8%9belor-legitime/</guid>
<description><![CDATA[Am primit de la criticul literar Dan Culcer un mesaj intitulat  “Gestiunea divergențelor legitime”. ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Am primit de la criticul literar Dan Culcer un mesaj intitulat  “Gestiunea divergențelor legitime”. Îl redau aici :<br />
+<em>Am ascultat ieri, pe France culture, post de radio câteodată foarte interesant, o dezbatere despre unificarea Germaniei. Unul din participan</em><em>ț</em><em>i, fost ministru de externe al Fran</em><em>ț</em><em>ei, excelent diplomat, om de o inteligen</em><em>ț</em><em>ă acută, apropiat de François Mitterand, fostul pre</em><em>ș</em><em>edinte al Fran</em><em>ț</em><em>ei, a utilizat o expresie de mare interes pentru analiza unor situa</em><em>ț</em><em>ii </em><em>ș</em><em>i evenimente actuale : gestiunea divergen</em><em>ț</em><em>elor legitime. Sper că diploma</em><em>ț</em><em>ia română va </em><em>ș</em><em>ti să realizeze această gestiune în rela</em><em>ț</em><em>iile cu vecinii no</em><em>ș</em><em>tri din exterior </em><em>ș</em><em>i din interior. Cu Rusia, cu Ucraina sau cu Ungaria, pentru a face publice preten</em><em>ț</em><em>iile acestor state fa</em><em>ț</em><em>ă de România actuală, atunci când ele exprimă divergen</em><em>ț</em><em>e legitime mascate de discursuri ilegitime dar legitimiste.</em><em>Ș</em><em>i nu doar cu vecinii. Ci cu state unde trăiesc mul</em><em>ț</em><em>i fo</em><em>ș</em><em>ti cetă</em><em>ț</em><em>eni români. De pildă cu statul Israel, pe tema gravă a găzduirii de către acest stat al unor criminali din aparatul de represiune comunist, din anii 45-55, emigran</em><em>ț</em><em>i care nu au fost niciodată cerceta</em><em>ț</em><em>i pentru faptele lor pe teritoriul românesc. Sau pe tema cercetării comparate a datelor demografice de emigrare </em><em>ș</em><em>i imigrare din perioadă 1939-1965, pentru a clarifica contribu</em><em>ț</em><em>ia autorită</em><em>ț</em><em>ilor române la salvarea popula</em><em>ț</em><em>iei de origine iudaică în timpul războiului ca </em><em>ș</em><em>i contribu</em><em>ț</em><em>ia demografică a României la stabilizarea </em><em>ș</em><em>i dezvoltarea economică a statutului Israel, prin aflux de popula</em><em>ț</em><em>ie </em><em>ș</em><em>i de cadre de înaltă calificare produse de învă</em><em>ț</em><em>ământul din România. Teme de cercetare pentru oamenii de </em><em>ș</em><em>tiin</em><em>ț</em><em>ă din cele două </em><em>ț</em><em>ări, care pot contribui la gestiunea pa</em><em>ș</em><em>nică </em><em>ș</em><em>i lucidă a divergen</em><em>ț</em><em>elor legitime. / Dan Culcer, scriitor, ziarist+</em></p>
<p>Pentru conformitate,</p>
<p>Titus Filipas</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Propunere]]></title>
<link>http://andibob.wordpress.com/2009/10/02/propunere-paul-goma-membru-de-onoare-al-usr/</link>
<pubDate>Fri, 02 Oct 2009 07:22:38 +0000</pubDate>
<dc:creator>Andi</dc:creator>
<guid>http://andibob.wordpress.com/2009/10/02/propunere-paul-goma-membru-de-onoare-al-usr/</guid>
<description><![CDATA[Stimati colegi si prieteni, Paul Goma a implinit azi 74 de ani. In aceasta luna are loc adunarea gen]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Stimati colegi si prieteni, Paul Goma a implinit azi 74 de ani. In aceasta luna are loc adunarea gen]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Dan Culcer despre Ion Coja şi problema pământului]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2009/09/02/dan-culcer-despre-ion-coja-si-problema-pamantului/</link>
<pubDate>Wed, 02 Sep 2009 03:34:23 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2009/09/02/dan-culcer-despre-ion-coja-si-problema-pamantului/</guid>
<description><![CDATA[+Ion Coja este un personaj nepereche al vieții culturale, și va fi poate și un personaj al vieții po]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><em>+Ion Coja este un personaj nepereche al vie</em><em>ț</em><em>ii culturale, </em><em>ș</em><em>i va fi poate </em><em>ș</em><em>i un personaj al vie</em><em>ț</em><em>ii politice din România. Sper să nu fie </em><em>ș</em><em>i să nu se lase confundat cu al</em><em>ț</em><em>ii. L-am ascultat vorbind la Cluj acum o jumătate de veac aproape, în cadrul unui colocviu na</em><em>ț</em><em>ional privind dramaturgia românească, cu o tonalitatea critică neobi</em><em>ș</em><em>nuit de acidă pentru vremea aceea </em><em>ș</em><em>i în public. De atunci îi urmăresc activitatea publică cu interes </em><em>ș</em><em>i observ radicalizarea sa. Iată unul din episoadele activită</em><em>ț</em><em>ii sale politice care continuă linia esen</em><em>ț</em><em>ială a politicii române</em><em>ș</em><em>ti. Linie cu care sunt solidar. Să căutăm vechile legi </em><em>ș</em><em>i vechile Constitu</em><em>ț</em><em>ii. Acolo s-au ales </em><em>ș</em><em>i sintetizat, prin fondatori, principiile constitutive ale Statului român. Înstrăinarea pâmântului </em><em>ț</em><em>ării nu trebuia acceptată </em><em>ș</em><em>i nu poate fi acceptabilă, oricât de puternice ar fi diversele argumente juridico-economice, în numele comer</em><em>ț</em><em>ului liber, fluturate de aceia care cred </em><em>ș</em><em>i vor ne convingă că totul este de vânzare. De</em><em>ș</em><em>i </em><em>ș</em><em>tiu foarte bine că naturalizarea străinilor e calea cea mai simplă pentru ob</em><em>ț</em><em>inerea cetă</em><em>ț</em><em>eniei ca </em><em>ș</em><em>i cooperarea cu pământenii dispu</em><em>ș</em><em>i să se lanseze în orice combina</em><em>ț</em><em>ii perverse. Ideea de </em><em>ț</em><em>ară însă</em><em>ș</em><em>i riscă să devină o abstrac</em><em>ț</em><em>ie dacă încredin</em><em>ț</em><em>ăm necondi</em><em>ț</em><em>ionat exploatării </em><em>ț</em><em>arina de sub tălpi unor străini pentru care valoarea simbolică a continuită</em><em>ț</em><em>ii </em><em>ș</em><em>i locul cimitirelor nu înseamnă nimic. Lunga </em><em>ș</em><em>i tragica istorie a proiectului scelerat de la Ro</em><em>ș</em><em>ia Montană este doar un exemplu recent. Ne putem întreba de ce suntem împin</em><em>ș</em><em>i să devenim din ce mai individuali</em><em>ș</em><em>ti, în numele unor drepturi umane, în vreme ce al</em><em>ț</em><em>ii se luptă să ob</em><em>ț</em><em>ină drepturi colective care le lipsesc sau li se pare că le lipsesc. Teritoriul este important la nivel economic, demografic </em><em>ș</em><em>i simbolic. Există na</em><em>ț</em><em>iuni fără stat, dar- mai grav-comunită</em><em>ț</em><em>i etnice fără teritoriu. Ambele aspiră la o </em><em>ț</em><em>ărână proprie. De unde se va tăia bucata de </em><em>ț</em><em>ărână la care aspiră, la care (se) afirmă că au dreptul? Între spiritualizarea frontierelor, migra</em><em>ț</em><em>iile economice, efectele destabilizatoare ale deplasărilor de refugia</em><em>ț</em><em>i din zonele de conflicte armate, între statalită</em><em>ț</em><em>ile existente </em><em>ș</em><em>i cele proiectate în diverse cabinete </em><em>ș</em><em>i aspira</em><em>ț</em><em>iile de mai sus, există o tensiune care nu se va putea rezolva doar prin negocieri amabile. Ion Coja zice : «Am fost senator  între anii 1992 şi 1996. Deseori am avut sentimentul că pierd vremea în Senat şi mănânc degeaba salariul plătit de dumneavoastră. Dar în final am reuşit să justific prezenţa mea în Parlament prin strădania pe care am depus-o pentru a împiedica legiferarea vânzării pământului către străini. Mă laud cu această ispravă! Am fost singur la început, dar nu mi-a fost deloc greu să-i dezmeticesc pe ceilalţi colegi de partid – eram senator PDAR, sau din alte partide, ca să se întrunească o largă majoritate care a respins propunerea de a se permite străinilor să cumpere terenuri, proprietăţi imobiliare. Din păcate, primul lucru pe care l-a făcut preşedintele ales în 1996 a fost să repună în discuţie modificarea legii şi la presiunile sale Parlamentul a votat înstrăinarea pâmântului românesc!&#8230; » (Ion Coja) Nu </em><em>ș</em><em>tiu dacă poteca aleasă de Ion Coja, pentru a face politică, este cea bună. Nu </em><em>ș</em><em>tiu, pentru moment, pe ce </em><em>ș</em><em>i pe cine se bazează, anun</em><em>ț</em><em>ând că se lansează candidat liber la preziden</em><em>ț</em><em>ialele viitoare. Am rezerve fa</em><em>ț</em><em>ă de anumite alian</em><em>ț</em><em>e previzibile. </em><em>Ș</em><em>tiu că fără alian</em><em>ț</em><em>e nu se face politică. Dar observând tăcerile ordonate </em><em>ș</em><em>i transparente ale presei pseudo-libere din România fa</em><em>ț</em><em>ă de discursul unui om care încearcă să fie independent, discurs îngropat sub tăceri stipendiate, fără a face o atentă </em><em>ș</em><em>i elementară analiză a acestuia, eludând pricinile care îl generează, îmi fac datoria de ziarist : difuzez cuvîntul lui Ion Coja. Pentru cine are ochi de văzut </em><em>ș</em><em>i urechi de auzit. Dan Culcer+</em></p>
<p> Pentru conformitate,</p>
<p>Titus Filipas</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Fragment din "Zodia Ciumei" pe Asymetria]]></title>
<link>http://miyreiya.wordpress.com/2009/08/02/fragment-din-zodia-ciumei-pe-asymetria/</link>
<pubDate>Sun, 02 Aug 2009 18:11:16 +0000</pubDate>
<dc:creator>Mirella Tonenchi</dc:creator>
<guid>http://miyreiya.wordpress.com/2009/08/02/fragment-din-zodia-ciumei-pe-asymetria/</guid>
<description><![CDATA[Un fragment din romanul meu Zodia Ciumei a fost publicat de domnul Dan Culcer pe site-ul domniei sal]]></description>
<content:encoded><![CDATA[Un fragment din romanul meu Zodia Ciumei a fost publicat de domnul Dan Culcer pe site-ul domniei sal]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Revoluţiile colorate]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2009/06/25/revolutiile-colorate/</link>
<pubDate>Thu, 25 Jun 2009 03:42:16 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2009/06/25/revolutiile-colorate/</guid>
<description><![CDATA[La « démocratie » : vendre son pays à des intérêts étrangers à l’insu de sa population Prin bunăvoin]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><strong><em>La « démocratie » : vendre son pays à des intérêts étrangers à l’insu de sa population</em></strong></p>
<p>Prin bunăvoinţa criticului literar Dan Culcer, editor al revistei Asyimetria de la Paris, postez aici un articol de Thierry Meyssan, analyste politique, fondateur du Réseau Voltaire.</p>
<p><strong><em>1/La « révolution colorée » échoue en Iran </em></strong></p>
<p>La « révolution verte » de Téhéran est le dernier avatar des « révolutions colorées » qui ont permis aux États-unis d’imposer des gouvernements à leur solde dans plusieurs pays sans avoir à recourir à la force. Thierry Meyssan, qui a conseillé deux gouvernements face à ces crises, analyse cette méthode et les raisons de son échec en Iran.  Les « révolution colorées » sont aux révolutions ce que le Canada Dry est à la bière. Elles y ressemblent, mais n’en ont pas la saveur. Ce sont des changements de régime ayant l’apparence d’une révolution, en ce qu’ils mobilisent de vastes segments du Peuple, mais relevant du coup d’État, en ce qu’il ne visent pas à changer les structures sociales, mais à substituer une élite à une autre pour conduire une politique économique et étrangère pro-US. La «révolution verte » de Téhéran en est le dernier exemple.</p>
<p><strong><em>2/Origine du concept</em></strong></p>
<p>Ce concept est apparu dans les années 90, mais trouve ses origines dans les débats US des années 70-80. Après les révélations en chaîne sur les coups d’État fomentés par la CIA dans le monde, et le grand déballage des commissions parlementaires Church et Rockefeller [1], l’amiral Stansfield Turner fut chargé par le président Carter de nettoyer l’agence et de cesser tout soutien aux « dictatures maison ». Furieux, les sociaux démocrates états-uniens (SD/USA) quittèrent le Parti démocrate et rejoignirent Ronald Reagan. Il s’agissait de brillants intellectuels trotskistes [2], souvent liés à la revue Commentary. Lorsque Reagan fut élu, il leur confia la tâche de poursuivre l’ingérence US, mais par d’autres moyens. C’est ainsi qu’ils créent en 1982 la National Endowment for Democracy (NED) [3] et, en 1984, l’United States Institute for Peace (USIP). Les deux structures sont organiquement liées : des administrateurs de la NED siègent au conseil d’administration de l’USIP et vice-versa. Juridiquement, la NED est une association à but non lucratif, de droit US, financée par une subvention annuelle votée par le Congrès à l’intérieur du budget du département d’État. Pour mener ses actions, elle les fait co-financer par l’US Agency for International Development (USAID), elle-même rattachée au département d’État. En pratique, cette structure juridique n’est qu’un paravent utilisé conjointement par la CIA états-unienne, le MI6 britannique et l’ASIS australien (et occasionnellement par les services canadiens et néo-zélandais). La NED se présente comme un organe de « promotion de la démocratie ». Elle intervient soit directement ; soit par ses quatre tentacules : l’une destinée à corrompre les syndicats, une seconde chargée de corrompre les patronats, une troisième pour les partis de gauche et une quatrième pour ceux de droite ; soit encore par l’intermédiaire de fondations amies, telles que la Westminster Foundation for Democracy (Royaume-Uni), l’International Center for Human Rights and Democratic Development (Canada), la Fondation Jean-Jaurès et la Fondation Robert-Schuman (France), l’International Liberal Center (Suède), l’Alfred Mozer Foundation (Pays-Bas), la Friedrich Ebert Stiftung, la Friedrich Naunmann Stiftung, la Hans Seidal Stiftung et la Heinrich Boell Stiftung (Allemagne). La NED revendique avoir corrompu ainsi plus de 6 000 organisations dans le monde en une trentaine d’années. Tout ça, bien entendu, étant camouflé sous l’apparence de programmes de formation ou d’assistance. L’USIP, quant à lui, est une institution nationale états-unienne. Il est subventionné annuellement par le Congrès dans le budget du département de la Défense. À la différence de la NED, qui sert de couverture aux services des trois États alliés, l’USIP est exclusivement états-unien. Sous couvert de recherche en sciences politique, il peut salarier des personnalités politiques étrangères. Dès qu’il a disposé de ressources, l’USIP a financé une nouvelle et discrète structure, l’Albert Einstein Institution [4]. Cette petite association de promotion de la non-violence était initialement chargée d’imaginer une forme de défense civile pour les populations d’Europe de l’Ouest en cas d’invasion par le Pacte de Varsovie. Elle a rapidement pris son autonomie et modélisé les conditions dans lesquelles un pouvoir étatique, de quelque nature qu’il soit, peut perdre son autorité et s’effondrer.</p>
<p><strong><em>3/Premières tentatives</em></strong></p>
<p>La première tentative de « révolution colorée » a échoué en 1989. Il s’agissait de renverser Deng Xiaoping en s’appuyant sur un de ses proches collaborateurs, le secrétaire général du Parti communiste chinois Zhao Ziyang, de manière à ouvrir le marché chinois aux investisseurs états-uniens et à faire entrer la Chine dans l’orbite US. Les jeunes partisans de Zhao envahirent la place Tienanmen [5]. Ils furent présentés par les médias occidentaux comme des étudiants a-politiques se battant pour la liberté face à l’aile traditionnelle du Parti, alors qu’il s’agissait d’une dissidence à l’intérieur le courant de Deng entre nationalistes et pro-US. Après avoir longtemps résisté aux provocations, Deng décida de conclure par la force. La répression fit entre 300 et 1000 morts selon les sources. 20 ans plus tard, la version occidentale de ce coup d’État raté n’a pas variée. Les médias occidentaux qui ont couvert récemment cet anniversaire en le présentant comme une « révolte populaire » se sont étonnés de ce que les Pékinois n’ont pas gardé souvenir de l’événement. C’est qu’une lutte de pouvoir au sein du Parti n’avait rien de « populaire ». Ils ne se sentaient pas concernés. La première « révolution colorée » réussit en 1990. Alors que l’Union soviétique était en cours de dissolution, le secrétaire d’État James Baker se rendit en Bulgarie pour participer à la campagne électorale du parti pro-US, abondamment financé par la NED [6]. Cependant, malgré les pressions du Royaume-Uni, les Bulgares, effrayés par les conséquences sociales du passage de l’URSS à l’économie de marché, commirent l’impardonnable faute d’élire au Parlement une majorité de post-communistes. Alors que les observateurs de la Communauté européenne certifièrent la bonne tenue du scrutin, l’opposition pro-US hurla à la fraude électorale et descendit dans la rue. Elle installa un campement au centre de Sofia et plongea le pays dans le chaos six mois durant, jusqu’à ce que le Parlement élise le pro-US Zhelyu Zhelev comme président.</p>
<p><strong><em>4/La « démocratie » : vendre son pays à des intérêts étrangers à l’insu de sa population</em></strong></p>
<p>Depuis lors, Washington n’a cessé d’organiser des changements de régime, un peu partout dans le monde, par l’agitation de rue plutôt que par des juntes militaires. Il importe ici de cerner les enjeux. Au-delà du discours lénifiant sur la « promotion de la démocratie », l’action de Washington vise à l’imposition de régimes qui lui ouvrent sans conditions les marchés intérieurs et s’alignent sur sa politique étrangère. Or, si ces objectifs sont connus des dirigeants des « révolutions colorées », ils ne sont jamais discutés et acceptés par les manifestants qu’ils mobilisent. Et, dans le cas où ces coup d’État réussissent, les citoyens ne tardent pas à se révolter contre les nouvelles politiques qu’on leur impose, même s’il est trop tard pour revenir en arrière. Par ailleurs, comment peut-on considérer comme « démocratiques » des oppositions qui, pour prendre le pouvoir, vendent leur pays à des intérêts étrangers à l’insu de leur population ? En 2005, l’opposition kirghize conteste le résultat des élections législatives et amène à Bichkek des manifestants du Sud du pays. Ils renversent le président Askar Akaïev. C’est la « révolution des tulipes ». L’Assemblée nationale élit comme président le pro-US Kourmanbek Bakiev. Ne parvenant pas à maîtriser ses supporters qui pillent la capitale, ils déclare avoir chassé le dictateur et feint de vouloir créer un gouvernement d’union nationale. Il fait sortir de prison le général Felix Kulov, ancien maire de Bichkek, et le nomme ministre de l’Intérieur, puis Premier ministre. Lorsque la situation est stabilisée, Bakaiev se débarrasse de Kulov et vend, sans appel d’offre et avec des dessous de table conséquents, les quelques ressources du pays à des sociétés US et installe une base militaire US à Manas. Le niveau de vie de la population n’a jamais été aussi bas. Felix Kulov propose de relever le pays en le fédérant, comme par le passé, à la Russie. Il ne tarde pas à retourner en prison.</p>
<p><strong><em>5/Un mal pour un bien ?</em></strong></p>
<p>On objecte parfois, dans le cas d’États soumis à des régimes répressifs, que si ces « révolutions colorées » n’apportent qu’une démocratie de façade, elles procurent néanmoins un mieux-être aux populations. Or, l’expérience montre que rien n’est moins sûr. Les nouveaux régimes peuvent s’avérer plus répressifs que les anciens*. En 2003, Washington, Londres et Paris [7] organisent la « révolution des roses » en Géorgie [8]. Selon un schéma classique, l’opposition dénonce des fraudes électorales lors des élections législatives et descend dans la rue. Les manifestants contraignent le président Edouard Chevardnadze à fuir et prennent le pouvoir. Son successeur Mikhail Saakachvili ouvre le pays aux intérêts économiques US et rompt avec le voisin russe. L’aide économique promise par Washington pour se substituer à l’aide russe ne vient pas. L’économie, déjà compromise, s’effondre. Pour continuer à satisfaire ses commanditaires, Saakachvili doit imposer une dictature [9]. Il ferme des médias et remplit les prisons, ce qui n’empêche absolument pas la presse occidentale de continuer à le présenter comme « démocrate ». Condamné à la fuite en avant, Saakachvili décide de se refaire une popularité en se lançant dans une aventure militaire. Avec l’aide de l’administration Bush et d’Israël auquel il a loué des bases aériennes, il bombarde la population d’Ossétie du Sud, faisant 1600 morts, dont la plupart ont la double nationalité russe. Moscou riposte. Les conseillers états-uniens et israéliens s’enfuient [10]. La Géorgie est dévastée.</p>
<p><strong><em>6/Assez !</em></strong></p>
<p>Le mécanisme principal des « révolutions colorées » consiste à focaliser le mécontentement populaire sur la cible que l’on veut abattre. Il s’agit d’un phénomène de psychologie des masses qui balaye tout sur son passage et auquel aucun obstacle raisonnable ne peut être opposé. Le bouc-émissaire est accusé de tous les maux qui accablent le pays depuis au moins une génération. Plus il résiste, plus la colère de la foule croît. Lorsqu’il cède ou qu’il esquive, la population retrouve ses esprits, les clivages raisonnables entre ses partisans et ses opposants réapparaissent. En 2005, dans les heures qui suivent l’assassinat de l’ex-Premier ministre Rafik Hariri, la rumeur se répand au Liban qu’il a été tué par « les Syriens ». L’armée syrienne, qui —en vertu de l’Accord de Taëf— maintient l’ordre depuis la fin de la guerre civile, est conspuée. Le président syrien, Bachar el-Assad, est personnellement mis en cause par les autorités états-uniennes, ce qui tient lieu de preuve pour l’opinion publique. À ceux qui font remarquer que —malgré des moments orageux— Rafik Hariri a toujours été utile à la Syrie et que sa mort prive Damas d’un collaborateur essentiel, on rétorque que le « régime syrien » est si mauvais en soi qu’il ne peut s’empêcher de tuer même ses amis. Les Libanais appellent de leurs vœux un débarquement des GI’s pour chasser les Syriens. Mais, à la surprise générale, Bachar el-Assad, considérant que son armée n’est plus la bienvenue au Liban alors que son déploiement lui coûte cher, retire ses hommes. Des élections législatives sont organisées qui voient le triomphe de la coalition « anti-syrienne ». C’est la « révolution du cèdre ». Lorsque la situation se stabilise, chacun se rend compte et que, si des généraux syriens ont par le passé pillé le pays, le départ de l’armée syrienne ne change rien économiquement. Surtout, le pays est en danger, il n’a plus les moyens de se défendre face à l’expansionnisme du voisin israélien. Le principal leader « anti-syrien », le général Michel Aoun, se ravise et passe dans l’opposition. Furieux, Washington multiplie les projets pour l’assassiner. Michel Aoun s’allie au Hezbollah autour d’une plate-forme patriotique. Il était temps : Israël attaque. Dans tous les cas, Washington prépare à l’avance le gouvernement « démocratique », ce qui confirme bien qu’il s’agit d’un coup d’État déguisé. La composition de la nouvelle équipe est gardée secrète le plus longtemps possible. C’est pourquoi la désignation du bouc-émissaire se fait sans jamais évoquer d’alternative politique. En Serbie, les jeunes « révolutionnaires » pro-US ont choisi un logo appartenant à l’imaginaire communiste (le poing levé) pour masquer leur subordination aux États-Unis. Ils ont pris comme slogan « Il est fini ! », fédérant ainsi les mécontents contre la personnalité de Slobodan Milosevic qu’ils ont rendu responsable des bombardements du pays pourtant effectués par l’OTAN. Ce modèle a été dupliqué en nombre, par exemple le groupe Pora ! en Ukraine, ou Zubr en Biélorussie.</p>
<p><strong><em>7/Une non-violence de façade</em></strong></p>
<p>Les communicants du département d’État veillent à l’image non-violente des « révolutions colorées ». Toutes mettent en avant les théories de Gene Sharp, fondateur de l’Albert Einstein Institution. Or, la non-violence est une méthode de combat destinée à convaincre le pouvoir de changer de politique. Pour qu’une minorité s’empare du pouvoir et l’exerce, il lui faut toujours, à un moment ou à une autre, utiliser la violence. Et toutes les « révolutions colorées » l’ont fait. Srdja Popovic (à gauche), leader serbe du mouvement Otpor, Gene Sharp, fondateur de l’Albert Einstein Institution (au centre) et son adjoint le colonel Robert Helvey, doyen de l’École de formation des attachés militaires d’ambassade. En 2000, alors que le mandat du président Slobodan Milosevic courait encore pour un an, il convoqua des élections anticipées. Lui-même et son principal opposant, Vojislav Koštunica, se retrouvèrent en ballotage. Sans attendre le second tour de scrutin, l’opposition cria à la fraude et descendit dans la rue. Des milliers de manifestants affluèrent vers la capitale, dont les mineurs de Kolubara. Leurs journées de travail étaient indirectement payées par la NED, sans qu’ils aient conscience d’être rémunérés par les États-Unis. La pression de la manifestation étant insuffisante, les mineurs attaquèrent des bâtiments publics avec des bulldozers qu’ils avaient acheminé avec eux, d’où le nom de « révolution des bulldozers ». Dans le cas où la tension s’éternise et que des contre-manifestations s’organisent, la seule solution pour Washington est de plonger le pays dans le chaos. Des agents provocateurs sont alors postés dans les deux camps qui tirent sur la foule. Chaque partie peut constater que ceux d’en face ont tiré alors qu’ils s’avançaient pacifiquement. L’affrontement se généralise. En 2002, la bourgeoisie de Caracas descend dans la rue pour conspuer la politique sociale du président Hugo Chavez [11]. Par d’habiles montages, les télévisions privées donnent l’impression d’une marée humaine. Ils sont 50 000 selon les observateurs, 1 million d’après la presse et le département d’État. Survient alors l’incident du pont Llaguno. Les télévisions montrent clairement des pro-chavistes armes à la main tirant sur la foule. Dans une conférence de presse, le général de la Garde nationale et vice-ministre de la sécurité intérieure confirme que les « milices chavistes » ont tiré sur le peuple faisant 19 morts. Il démissionne et appelle au renversement de la dictature. Le président ne tarde pas à être arrêté par des militaires insurgés. Mais le Peuple par millions descend dans la capitale et rétablit l’ordre constitutionnel. Une enquête journalistique ultérieure reconstituera en détail la tuerie du pont Llaguno. Elle mettra en évidence un montage fallacieux des images, dont l’ordre chronologique a été falsifié comme l’attestent les cadrans des montres des protagonistes. En réalité, ce sont les chavistes qui étaient agressés et qui, après s’être repliés, tentaient de se dégager en utilisant des armes à feu. Les agents provocateurs étaient des policiers locaux formés par une agence US [12]. En 2006, la NED réorganise l’opposition au président kenyan Mwai Kibaki. Elle finance la création du Parti orange de Raila Odinga. Celui-ci reçoit le soutien du sénateur Barack Obama, accompagné de spécialistes de la déstabilisation (Mark Lippert, actuel chef de cabinet du conseiller de sécurité nationale, et le général Jonathan S. Gration, actuel envoyé spécial du président US pour le Soudan). Participant à un meeting d’Odinga, le sénateur de l’Illinois s’invente un vague lien de parenté avec le candidat pro-US. Cependant Odinga perd les élections législatives de 2007. Soutenu par le sénateur John McCain, en sa qualité de président de l’IRI (le pseudopode républicain de la NED), il conteste la sincérité du scrutin et appelle ses partisans à descendre dans la rue. C’est alors que des messages SMS anonymes sont diffusés en masse aux électeurs de l’ethnie Luo. « Chers Kenyans, les Kikuyu ont volé l’avenir de nos enfants…nous devons les traiter de la seule manière qu’ils comprennent… la violence ». Le pays, pourtant un des plus stables d’Afrique, s’embrase soudainement. Après des journées d’émeutes, le président Kibaki est contraint d’accepter la médiation de Madeleine Albright, en sa qualité de présidente du NDI (le pseudopode démocrate de la NED). Un poste de Premier ministre est créé qui revient à Odinga. Les SMS de la haine n’ayant pas été envoyés depuis des installations kenyanes, on se demande quelle puissance étrangère a pu les expédier.</p>
<p><strong><em>8/La mobilisation de l’opinion publique internationale</em></strong></p>
<p>Au cours des dernières années, Washington a eu l’occasion de lancer des « révolutions colorées » avec la conviction qu’elles échoueraient à prendre le pouvoir mais qu’elle permettrait de manipuler l’opinion publique et les institutions internationales. En 2007, de nombreux Birmans s’insurgent contre l’augmentation des prix du fuel domestique. Les manifestations dégénèrent. Les moines bouddhistes prennent la tête de la contestation. C’est la « révolution safran » [13]. En réalité, Washington n’a que faire du régime de Rangoon ; ce qui l’intéresse, c’est d’instrumenter le Peuple birman pour faire pression sur la Chine qui a des intérêts stratégiques en Birmanie (pipelines et base militaire de renseignement électronique). Dès lors, l’important est de mettre en scène la réalité. Des images prises par des téléphones portables apparaissent sur YouTube. Elles sont anonymes, invérifiables et hors contexte. Précisément, leur apparente spontanéité leur donne autorité. La Maison-Blanche peut imposer son interprétation des vidéos. Plus récemment, en 2008, des manifestations estudiantines paralysent la Grèce à la suite du meurtre d’un jeune homme de 15 ans par un policier. Rapidement des casseurs font leur apparition. Ils ont été recrutés au Kosovo voisin et acheminés par autobus. Les centre-villes sont saccagés. Washington cherche à faire fuir les capitaux vers d’autres cieux et à se réserver le monopole des investissements dans les terminaux gaziers en construction. Une campagne de presse va donc faire passer le poussif gouvernement Karamanlis pour celui des colonels. Facebook et Twittter sont utilisés pour mobiliser la diaspora grecque. Les manifestations s’étendent à Istanbul, Nicosie, Dublin, Londres, Amsterdam, La Haye, Copenhague, Francfort, Paris, Rome, Madrid, Barcelone, etc.</p>
<p><strong><em>9/La révolution verte</em></strong></p>
<p>L’opération conduite en 2009 en Iran s’inscrit dans cette longue liste de pseudos révolutions. En premier lieu, le Congrès vote en 2007 une enveloppe de 400 millions de dollars pour « changer le régime » en Iran. Celle-ci s’ajoute aux budgets ad hoc de la NED, de l’USAID, de la CIA et tutti quanti. On ignore comment cet argent est utilisé, mais trois groupes principaux en sont destinataires : la famille Rafsandjani, la famille Pahlevi, et les Moudjahidines du peuple. L’administration Bush prend la décision de commanditer une « révolution colorée » en Iran après avoir confirmé la décision de l’état-major de ne pas attaquer militairement ce pays. Ce choix est validé par l’administration Obama. Par défaut, on rouvre donc le dossier de « révolution colorée », préparé en 2002 avec Israël au sein de l’American Enterprise Institute. À l’époque j’avais publié un article sur ce dispositif [14]. Il suffit de s’y reporter pour identifier les protagonistes actuels : il a été peu modifié. Une partie libanaise a été ajoutée prévoyant un soulèvement à Beyrouth en cas de victoire de la coalition patriotique (Hezbollah, Aoun) aux élections législatives, mais elle a été annulée. Le scénario prévoyait un soutien massif au candidat choisi par l’ayatollah Rafsandjani, la contestation des résultats de l’élection présidentielle, des attentats tous azimuts, le renversement du président Ahmadinejad et du guide suprême l’ayatollah Khamenei, l’installation d’un gouvernement de transition dirigé par Mousavi, puis la restauration de la monarchie et l’installation d’un gouvernement dirigé par Sohrab Shobani. Comme imaginé en 2002, l’opération a été supervisée par Morris Amitay et Michael Ledeen. Elle a mobilisé en Iran les réseaux de l’Irangate. Ici un petit rappel historique est nécessaire. L’Irangate est une vente d’armes illicite : la Maison-Blanche souhaitait approvisionner en armes les Contras nicaraguayens (pour lutter contre les sandinistes) d’une part et l’Iran d’autre part (pour faire durer jusqu’à épuisement la guerre Iran-Irak), mais en était interdit par le Congrès. Les Israéliens proposèrent alors de sous-traiter les deux opérations à la fois. Ledeen, qui est double national États-unien/Israélien sert d’agent de liaison à Washington, tandis que Mahmoud Rafsandjani (le frère de l’ayatollah) est son correspondant à Téhéran. Le tout sur fond de corruption généralisée. Lorsque le scandale éclate aux États-Unis, une commission d’enquête indépendante est dirigée par le sénateur Tower et le général Brent Scowcroft (le mentor de Robert Gates). Michael Ledeen est un vieux briscard des opérations secrètes. On le trouve à Rome lors de l’assassinat d’Aldo Moro, on le retrouve dans l’invention de la piste bulgare lors de l’assassinat de Jean-Paul II, ou plus récemment dans l’invention de l’approvisionnement de Saddam Hussein en uranium nigérian. Il travaille aujourd’hui à l’American Enterprise Institute [15] (aux côtés de Richard Perle et Paul Wolfowitz) et à la Foundation for the Defense of Democracies [16]. Morris Amitay est ancien directeur de l’American Israel Public Affairs Committee (AIPAC). Il est aujourd’hui vice-président du Jewish Institute for National Security Affairs (JINSA) et directeur d’un cabinet conseil pour de grandes firmes d’armement. Le 27 avril dernier, Morris et Ledeen organisaient un séminaire sur l’Iran à l’American Enterprise Institute à propos des élections iraniennes, autour du sénateur Joseph Lieberman. Le 15 mai dernier, nouveau séminaire. La partie publique consistait en une table ronde animée par l’ambassadeur John Bolton à propos du « grand marchandage » : Moscou accepterait-il de laisser tomber Téhéran en échange du renoncement de Washington au bouclier anti-missile en Europe centrale ? L’expert français Bernard Hourcade participait à ces échanges. Simultanément, l’Institut lançait un site internet destiné à la presse dans la crise à venir : IranTracker.org. Le site inclut une rubrique sur les élections libanaises. En Iran, il appartenait à l’ayatollah Rafsandjani de renverser son vieux rival, l’ayatollah Khamenei. Issu d’une famille d’agriculteurs, Hachemi Rafsandjani a fait fortune dans la spéculation immobilière sous le Chah. Il est devenu le principal grossiste en pistaches du pays et a arrondi sa fortune durant l’Irangate. Ses avoirs sont évalués à plusieurs milliards de dollars. Devenu l’homme le plus riche d’Iran, il a été successivement président du parlement, président de la République et aujourd’hui président du Conseil de discernement (instance d’arbitrage entre le parlement et le Conseil des gardiens de la constitution). Il représente les intérêts du bazar, c’est-à-dire des commerçants de Téhéran. Durant la campagne électorale, Rafsandjani avait fait promettre à son ex-adversaire devenu son poulain, Mirhossein Mousavi, de privatiser le secteur pétrolier. Sans connexion aucune avec Rafsandjani, Washington a fait appel aux Moudjahidines du peuple [17]. Cette organisation protégée par le Pentagone est considérée comme terroriste par le département d’État et l’a été par l’Union européenne. Elle a effectivement mené de terribles opérations dans les années 80, dont un méga-attentat qui coûta la vie à l’ayatollah Behechti ainsi qu’à quatre ministre, six ministres adjoints et le quart du groupe parlementaire du Parti de la république islamique. L’organisation est commandée par Massoud Rajavi, qui épouse en première noces la fille du président Bani Sadr, puis la cruelle Myriam en seconde noces. Son siège est installé en région parisienne et ses bases militaires en Irak, d’abord sous la protection de Saddam Husein, puis aujourd’hui sous celle du département de la Défense. Ce sont les Moudjahidines qui ont assuré la logistique des attentats à la bombe durant la campagne électorale [18]. C’est à eux qu’il revenait de provoquer des accrochages entre militants pro et anti-Ahmadinejad, ce qu’ils ont probablement fait. Dans le cas où le chaos se serait installé, le Guide suprême aurait pu être renversé. Un gouvernement de transition, dirigé par Mirhussein Mousavi aurait privatisé le secteur pétrolier et rétabli la monarchie. Le fils de l’ancien Shah, Reza Cyrus Pahlavi, serait remonté sur le trône et aurait désigné Sohrab Sobhani comme Premier ministre. Dans cette perspective, Reza Pahlavi a publié en février un livre d’entretiens avec le journaliste français Michel Taubmann. Celui-ci est directeur du bureau d’information parisien d’Arte et préside le Cercle de l’Observatoire, le club des néo-conservateurs français. On se souvient que Washington avait prévu identiquement le rétablissement de la monarchie en Afghanistan. Mohammed Zaher Shah devait reprendre son trône à Kaboul et Hamid Karzai devait être son Premier ministre. Malheureusement, à 88 ans, le prétendant était devenu sénile. Karzai devint donc président de la République. Comme Karzai, Sobhani est double national états-unien. Comme lui, il travaille dans le secteur pétrolier de la Caspienne. Côté propagande, le dispositif initial était confié au cabinet Benador Associates. Mais il a évolué sous l’influence de l’assistante du secrétaire d’État pour l’Éducation et la Culture, Goli Ameri. Cette iranienne-états-unienne est une ancienne collaboratrice de John Bolton. Spécialiste des nouveaux médias, elle a mis en place des programmes d’équipement et de formation à l’internet pour les amis de Rafsandjani. Elle a aussi développé des radios et télévisions en langue farsi pour la propagande du département d’État et en coordination avec la BBC britannique. La déstabilisation de l’Iran a échoué parce que le principal ressort des « révolutions colorées » n’a pas été correctement activé. MirHussein Mousavi n’est pas parvenu à cristalliser les mécontentements sur la personne de Mahmoud Ahmadinejad. Le Peuple iranien ne s’est pas trompé, il n’a pas rendu le président sortant responsables des conséquences des sanctions économiques états-uniennes sur le pays. Dès lors, la contestation s’est limitée à la bourgeoisie des quartiers nord de Téhéran. Le pouvoir s’est abstenu d’opposer des manifestations les unes contre les autres et a laissé les comploteurs se découvrir. Cependant, il faut admettre que l’intoxication des médias occidentaux a fonctionné. L’opinion publique étrangère a réellement cru que deux millions d’Iraniens étaient descendus dans la rue, lorsque le chiffre réel est au moins dix fois inférieur. Le maintien en résidence des correspondants de presse a facilité ces exagérations en les dispensant de fournir les preuves de leurs imputations. Ayant renoncé à la guerre et échoué à renverser le régime, quelle carte reste-t-il dans les mains de Barack Obama ?</p>
<p>1] Les multiples rapports et documents publiés par ces commissions sont disponibles en ligne sur le site The Assassination Archives and Research Center. Les principaux extraits des rapports ont été traduits en français sous le titre Les Complots de la CIA, manipulations et assassinats, Stock, 1976, 608 pp.</p>
<p>[2] « Les New York Intellectuals et l’invention du néo-conservatisme », par Denis Boneau, Réseau Voltaire, 26 novembre 2004.</p>
<p>[3] « La NED, nébuleuse de l’ingérence démocratique », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 22 janvier 2004.</p>
<p>[4] « L’Albert Einstein Institution : la non-violence version CIA », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 4 janvier 2005.</p>
<p>[5] « Tienanmen, 20 ans après », par le professeur Domenico Losurdo, Réseau Voltaire, 9 juin 2009.</p>
<p>[6] À l’époque, la NED s’appuie en Europe orientale sur la Free Congress Foundation (FCF), animée par des républicains. Par la suite, cette organisation disparaît et cède la place à la Soros Foundation, animée par des démocrates, avec laquelle la NED fomente de nouveaux « changements de régime ».</p>
<p>[7] Soucieux d’apaiser les relations franco-US après la crise irakienne, le président Jacques Chirac tente de se rapprocher de l’administration bush sur le dos des Géorgiens, d’autant que la France a des intérêts économiques en Géorgie. Salomé Zourabichvili, n°2 des services secrets français, est nommée ambassadrice à Tbilissi, puis change de nationalité et devient ministre des Affaires étrangères de la « révolution des roses ».</p>
<p>[8] « Les dessous du coup d’État en Géorgie », par Paul Labarique, Réseau Voltaire, 7 janvier 2004.</p>
<p>[9] « Géorgie : Saakachvili jette son opposition en prison » et « Manifestations à Tbilissi contre la dictature des roses », Réseau Voltaire, 12 septembre 2006 et 30 septembre 2007.</p>
<p>[10] L’administration Bush espérait que ce conflit ferait diversion. Les bombardiers israéliens devaient simultanément décoller de Géorgie pour frapper l’Iran voisin. Mais, avant même d’attaquer les installations militaires géorgiennes, la Russie bombarde les aéroports loués à Israël et cloue ses avions au sol.</p>
<p>[11] « Opération manquée au Venezuela », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 18 mai 2002.</p>
<p>[12] Llaguno Bridge. Keys to a Massacre. Documentaire d’Angel Palacios, Panafilms 2005.</p>
<p>[13] « Birmanie : la sollicitude intéressée des États-Unis », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 5 novembre 2007.</p>
<p>[14] « Les bonnes raisons d’intervenir en Iran », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 12 février 2004.</p>
<p>[15] « L’Institut américain de l’entreprise à la Maison-Blanche », Réseau Voltaire, 21 juin 2004.</p>
<p>[16] « Les trucages de la Foundation for the Defense of Democracies », Réseau Voltaire, 2 février 2005.</p>
<p>[17] « Les Moudjahidin perdus », par Paul Labarique, Réseau Voltaire, 17 février 2004.</p>
<p>[18] « Le Jundallah revendique des actions armées aux côtés des Moudjahidines du Peuple », Réseau Voltaire, 13 juin 2009.</p>
<p>*“România are acum şase servicii secrete: SRI, SIE, UM0962, STIS, SPP, DGIA, încadrate cu 30.000 de ofiţeri. În 1978, un ofiţer supraveghea 1466 de cetăţeni români. Acum supraveghează doar 732 de cetăţeni. SRI, care acoperă o populaţie de 22 de milioane, are 12.000 de ofiţeri. Echivalentul său francez acoperă o populaţie de trei ori mai mare şi are 6000 de ofiţeri, iar cel german are 2448 de ofiţeri pentru o populaţie de 80 de milioane” <a href="http://culianu.wordpress.com/2009/06/22/romania-tara-big-brother/">http://culianu.wordpress.com/2009/06/22/romania-tara-big-brother/</a></p>
<p>Titus Filipas</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2008/08/27/andrei-plesu-mihail-neamtu-si-dorin-dobrincu/</link>
<pubDate>Wed, 27 Aug 2008 02:01:34 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2008/08/27/andrei-plesu-mihail-neamtu-si-dorin-dobrincu/</guid>
<description><![CDATA[Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu slujesc la acelaşi stăpân ? De ce întreb ? După ce am ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu slujesc la acelaşi stăpân ? De ce întreb ? </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">După ce am criticat pe blogul meu <em>+scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe, [...] într- o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic simplu cetăţean plătitor de impozite, subliniind că „aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată<span>  </span>acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera<span>  </span>românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc,<span>  </span>perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică<span>  </span>marxist – leninistă<span>  </span>a existenţei realităţii directe. Misticismul<span>  </span>rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.+,</em> mă pomenesc pe blog cu un link-căpuşă spre un sicofant al lui </span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Andrei Pleşu, vezi </span><a href="http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><span style="color:#800080;">http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html</span></span></a><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"> .</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Apoi, la mine pe blog vine un comentariu <span> </span>malevolent scris de avatarul Scardanelli (alias eseistul Mihail Neamţu). De ce oare? Intru pe blogul Scardanelli la ultima lui postare, <span> </span></span><a href="http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/08/13/dreapta-securista-de-pe-net-si-stanga-care-se-face-ca-n-o-vede/"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><span style="color:#800080;">http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/08/13/dreapta-securista-de-pe-net-si-stanga-care-se-face-ca-n-o-vede/</span></span></a><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"> , şi citesc : <em>“Ce au în comun Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, Gruparea Aproape, Generaţia Katehontică, Cercul Noica, Victor Roncea, Alex Bogdan Duca, Ovidiu Hurduzeu, liberalism.ro, “Abatele” Savatie, Mircea Platon, Gigel Chiazna &#38; Co.”</em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Eu simpatizez cu Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, iar blogideologic Titus Filipaş este pe blogroll la Victor Roncea, totodată am scris un articol în apărarea călugărului basarabean<span>  </span>Savatie, atunci când era atacat de un blogger care lucra pentru </span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">“maica rusie”. Dar tot nu văd încă legătura.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">În fine, surprind tabloul complet<span>  </span>când citesc <em>„Martiri ortodocsi ai temnitelor comuniste ucisi a doua oara”,<span>  </span><span> </span></em></span><a href="http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/martiri-ortodocsi-ai-temnitelor.html"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><span style="color:#800080;">http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/martiri-ortodocsi-ai-temnitelor.html</span></span></a><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"> :</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><em><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">+O expozitie cu martiri ai temnitelor comuniste propusi spre canonizare in Biserica Ortodoxa Romana a fost interzisa la Iasi de &#8220;noua Securitate&#8221; Expozitia itineranta &#8220;Destine de martiri&#8221;, realizata de Muzeul Judetean Ialomita, CNSAS si Asociatia Rost la sediul Muzeului &#8220;Mihail Kogalniceanu&#8221; din Iasi, este inchisa in urma unor denunturi realizate prin presa in stilul &#8220;Scanteii&#8221; anilor &#8216;50. Folosind ace­leasi argumente ca si anchetatorii si securistii regimului bolsevic, noii acuzatori ai memoriei martirilor anticomunisti au speriat organizatorii expozitiei ca &#8220;fac imagine unor legionari&#8221;. Miscarea Legionara nu a fost condamnata la Procesul de la Nürenberg, iar dintre cei sase martiri doar unul a fost legionar, ispasind ani grei de temnita ca &#8220;dusman al poporului&#8221;. In cadrul expozitiei erau prezentate destinele a sase militanti anti-co­munisti propusi spre canonizare, consemnate inclusiv in documentarul discursului prezidential de condamnare a comunismului din Romania. Si anume: Ioan Ianolide, cu 21 de ani de temnita si o viata mutilata; Valeriu Gafencu, &#8220;Sfantul inchisorilor&#8221;, mort in penitenciarul de la Targu Ocna, dupa ce isi donase doza de streptomicina oferita de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand; parintele Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temnita si marturisire impotriva daramarii bisericilor in anii &#8216;80, eliberat la cererea presedintelui SUA Ronald Reagan, devenit simbol al apararii drepturilor omului in Romania comunista; parintele Daniil (Sandu Tudor), initiator al Rugului Aprins, mort la Aiud dupa ce purtase patru ani lanturi la picioare; parintele Arsenie Boca, supranumit inca din timpul vietii &#8220;Sfantul de la Sambata&#8221;, mare predicator, inchis, umilit, caterisit, marginalizat pana la sfarsitul vietii, al carui mormant este vizitat si acum de mii de ortodocsi; nu in ultimul rand,<span>  </span>parintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei, care a implinit recent 94 de ani si este un stalp al Bisericii Ortodoxe Romane la Manastirea &#8220;Sfanta Maria&#8221; Techirghiol.[…]</span></em><span style="font-size:small;"><span style="font-family:Calibri;"> </span><em><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Asociatia Rost ii va actiona in judecata pe autorii campaniei impotriva martirilor anticomunisti, [în primul rand pe] Dorin Dobrincu. +</span></em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Într-un editorial din revista electronică Asymetria, </span><a href="http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&#38;file=article&#38;sid=606&#38;mode=thread&#38;order=1&#38;thold=-1"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><span style="color:#800080;">http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&#38;file=article&#38;sid=606&#38;mode=thread&#38;order=1&#38;thold=-1</span></span></a><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"> , domnul Dan Culcer de asemenea focalizează atenţia noastră asupra acestui <em>“Dorin Dobrincu, cercetator ştiinţific, directorul actual al Arhivelor naţionale, beneficiar unei promovari spectaculoase, membru al Comisiei prezidenţiale de analiza a comunismului, al carui prezident a fost Vladmir Tismaneanu.”</em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Într-un articol pe blogul meu scrisesem deja pe 18 ianuarie 2008 despre acest fervent susţinător al prozelitismului evanghelic, atunci <span> </span>când <span> </span>semnalam <em>+Un<span>  </span>“fulminant” şi hilar mesaj pro &#8211; Dobrincu <span> </span>postat la adresa<span>  </span></em>: <a href="http://danutm.wordpress.com/2008/01/16/ingrijorare-fata-de-ofensiva-impotriva-lui-dorin-dobrincu/#comments">http://danutm.wordpress.com/2008/01/16/ingrijorare-fata-de-ofensiva-impotriva-lui-dorin-dobrincu/#comments</a> ,<em> o mostră de mesaj ideologic orientat împotriva intereselor româneşti.</em> Şi adăugam :<em>„Sînt un basarabean sorocean, iar tatăl profesorului universitar Vladimir Tismăneanu a persecutat familia mea din Basarabia în perioada 1940-1941. Familia lui Vladimir Tismăneanu nu a plătit vreodată daune familiei mele pentru acele persecuţii. Aş cere acum lui Tismeneţki,<span>  </span>milioane de euro compensaţii pentru răul făcut neamului meu<span>  </span>de neamul Tismeneţki,<span>  </span>ori Tismăneanu, cum îşi zic ei acum ! Din această cauză, declar la modul cel mai solemn<span>  </span>: Oricare prieten cu Vladimir Tismăneanu devine automat duşmanul meu personal!<span>  </span>Se aude, domnule Eugen Negrici (fostul meu prieten), semnatar al Raportului<span>  </span>Tismăneanu? Dorin Dobrincu se înscrie în categoria şcolii internaţionaliste Roller, de<span>  </span>istorici români lipsiţi complet de onestitate intelectuală. Sigur, între Mihai Roller şi Dorin Dobrincu există o diferenţă. Mihai Roller era internaţionalist în vena cominternist- cominformistă. Dorin Dobrincu este internaţionalist în vena ideologiei deformate iudeo- creştine, inventată după 1800 AD. Ideologia iudeo- creştină vrea să ne înveţe că Limba Română nu poate fi Lingua Sacra! În fine, dacă vrem neapărat să ne ocupăm de intellectual garbage, atunci se poate demonstra că textele lui Dorin Dobrincu sunt încărcate<span>  </span>cu<span>  </span>tomberoanele minciunilor<span>  </span>prin omisiune<span>  </span>şi tomberoanele<span>  </span>minciunilor<span>  </span>prin comisiune.”</em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Acţiunea acestui Dorin Dobrincu este îndreptată şi asupra lui </span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Sandu Tudor, intelectualul român care a fost iniţiatorul mişcării culturale Rugul Aprins ce<span>  </span>marca o Renaştere în Limba Română sacră a primului umanism bizantin. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Prin faptul că sunt complici la această nouă persecuţie, Andrei Pleşu şi <span> </span>Mihail Neamţu decad de la orice pretenţii de roluri pozitive în cultura română.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">În domeniul certitudinilor recente, Holocaustul se măsoară prin dimensiunea unor <span> </span>compensaţii pecuniare. Într-un interviu consemnat aici, </span><a href="http://alandra.wordpress.com/2008/08/19/interviu-cristian-neagoe/"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><span style="color:#800080;">http://alandra.wordpress.com/2008/08/19/interviu-cristian-neagoe/</span></span></a><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><span>  </span>, Cristian Neagoe zice :<em>”ne inflamam nevoie mare de svastica de pe curu poneiului, dar ne facem ca nu stim nimic despre holocaustul din Romania.” </em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Cerceii Doamnei noastre, Maria de Mangop, aveau formă de svastică, ştiai tu asta, “prea cultule” Cristian Neagoe ? Cum îţi permiţi tu, bietule Cristian Neagoe, să pui imaginea cerceilor Doamnei noastre, de sânge imperial suprem, “pe curu poneiului”? De ce îţi baţi joc de imaginea şi istoria României, prea infatuatule Cristian Neagoe ? Şi eşti plătit de Institutul Cultural Român, toată insulta asta la adresa României este plătită din impozitarea românilor! Ei, da, noi, românii, ne asumăm svastica, este un simbol care face parte din istoria civilizaţiei noastre ariene de excelenţă!<span>  </span>ICRNY trebuia în esenţă să execute la standardele de excelenţă o reprezentare<span>   </span>culturală a României la New York. Iar aceste standarde de excelenţă pentru o reprezentare culturală a României la New York implică anterior nişte studii serioase de geografie behavioristă. Din bibliografia prezentată pe un alt blog de prietenii lui Cristian Neagoe nu rezultă aceasta. Cristian Neagoe a citit măcar studiile lui Paul Claval? Nu ştie nimeni?!<span>  </span>Există nişte arhetipuri culturale româneşti, deşi unii culturnici, începând cu Andrei Pleşu la 5 februarie 1990, scuipă peste ele. Institutul Cultural Român avea datoria morală să popularizeze, mă rog, să facă publicitate, ostensivă şi chiar, de ce nu?, ostentativă, acestor arhetipuri culturale româneşti. Ştie<span>   </span>cineva, (eu nu am găsit date de vreun fel), după ce metodologie se conduc secţiile din străinătate ale ICR? Vă atrag atenţia că orice metodologie pentru ICR trebuie să incorporeze noţiuni de Teorie Culturală, iar acestea la stadiul dell’arte. Apoi, în ce măsură a respectat ICRNY proporţia corectă endogen/exogen în expoziţia „românească”</span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"> </span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><span> </span>de la New York?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">Titus Filipas</span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Dan Culcer despre “Exportul de cultură română”*]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2008/08/16/dan-culcer-despre-%e2%80%9cexportul-de-cultura-romana%e2%80%9d/</link>
<pubDate>Sat, 16 Aug 2008 05:07:15 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2008/08/16/dan-culcer-despre-%e2%80%9cexportul-de-cultura-romana%e2%80%9d/</guid>
<description><![CDATA[In jurul scandalului privind activitatea Institutului cultural si a diverselor sale filiale confuzia]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><em>In jurul scandalului privind activitatea Institutului cultural si a diverselor sale filiale confuzia este întretinuta, fiindca presa si diversele interventii oficiale, oficioase si polemice pun accentele unde vor, în functie de interesele grupusculare. Comentez doar unul din aspectele scandalului. Acela al exportului de cultura, a modului in care se defineste interesul cultural si rolul artistului în societate. In jurul scandalului privind activitatea Institutului cultural si a diverselor sale filiale confuzia este întretinuta, fiindca presa si diversele interventii oficiale, oficioase si polemice pun accentele unde vor, în functie de interesele grupusculare. Este pentru mine evident ca în anumite cazuri, si cele citate privind activitatea artistilor români de la New York, prezentati de Centrul cultural local, intra în aceasta serie, este vorba de o aplicarea contraproductiva a principiului sincronismului. Este inutil sa se arate, la New York, ca si în România exista o arta de strada, provocatoare, protestara, socanta, etc. Tagurile de banda si folosirea bombelor de culoare exista de decenii, revistele specializate au recuperat de mult revolta care statea la baza aparitiei lor. Se face azi comert cu aceste &#8220;arte&#8221;. A lua aceste forme de arta ca expresii ale unei neoavangarde localizabile si exportabile cu care ar fi bine sa ne mândrim, dupa ce ele se practica, din nevoi interne ale culturii americane, si nu prin imitatie si conformism retroactiv, nu este decât reînvierea vechii pratici a crearii cu orice pret a falitilor nostri. Argumentul ca aceste tipuri de expresie grafica ar fi aparut si in alte tari ale lumii nu face decât sa ne întareasca convingerea efectelor uniformizatoare ale globalizarii, <span> </span>prin existenta unor medii de comunicare accesibile transfrontalier. E bine ca ele exista, dar e ridicol sa credem ca ele produc in domeniul artistic altceva decât imitatie, o forma insinuanta de conformism care se mentine la nivelul efectelor de moda in industria textila. Apoi, sa descoperi tematica erotica si practicile sexuale care in toate societatile exista si sa le transformi in mesaj specific al culturii române actuale, tinere sau senescente, sa ironizezi soit-disant nazismul la NY, este o forma a prostiei conformiste. Putem consulta toate siturile de pornografie si vom vedea ca pornografia este forma cea mai banala a pseudoprotestului &#8220;social&#8221;, când nu e vorba de simpla &#8220;perversiune&#8221;, adica de practicile sexuale monomaniace, obsedante. Putem experimenta din curiozitate orice, nu înseamna ca aceste practici sunt sursa de arta, desi pot fi, cu conditia ca sa existe talent. Ceea ce era cazul cu Salvador Dali, de pilda, si nu cu oricine altcineva. Un tânar pentru care e important sa socheze burghezia newyorkeza pe banii statului român, dupa ce, vorba vine, a socat-o pe banii nostrii pe cea de acasa, este un simplu profitor al naivitatii si prostiei promotorilor acestui fenomen de export, fara nici o valoare artistica adaugata.<span>  </span>Fiindca, totusi, arta mai implica înca originalitatea. Imitatia, cum spun copii la gradinita, nu are valoare. Ati uitat asta, doamnelor si domnilor? In conditiile în care în România se mai moare de foame, de sida si de tuberculoza, când neoburghezia sindicalista si partinica se face ca e sensibila si comizeratoare, in vreme ce delegatii ei platesc cu 500 de euro o camera de hotel la Paris, ca sa tina un discurs la vreo reuniune internationala de vârf, nonconformist nu e sa te masturbezi în fata Luvrului ci sa faci macar ce faceau graficienii polonezi pe vremea comunistilor. Adica arta cu adevarat protestara. Asa ca aici se afla punctul nevralgic. Nu doar ce exportam ci si ce cred acesti artisti ca poate sau trebuie sa exprime pozitia lor în societate româneasca si în satul mondial.</em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;"><em>Dan Culcer</em></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">*Text </span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:&#34;">preluat din revista electronică Asymetria</span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Locuţiuni adverbiale]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2008/05/05/locutiuni-adverbiale/</link>
<pubDate>Mon, 05 May 2008 11:22:55 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2008/05/05/locutiuni-adverbiale/</guid>
<description><![CDATA[Constantin Noica observa că lumea modernă este esenţialmente adverbială. Progresul reprezentărilor d]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;">Constantin Noica observa că lumea modernă este esenţialmente adverbială. Progresul reprezentărilor despre realitate, pentru noi, înseamnă construirea câtor mai multe locuţiuni adverbiale în limba română. Matematicianul Solomon Marcus ne atrăgea atenţia într &#8211; un extins eseu în limba română că însăşi definiţia limitei cu epsilon nu-i decât o locuţiune adverbială. La<span>   </span>Universitatea din Cluj, pe vremea comunismului, unii profesori îşi alcătuiau cursurile magistrale ca pe o lungă serie de locuţiuni adverbiale, fiecare durând strict două ore ! Absolvent de la Cluj, criticul Dan Culcer demonstrează ostensiv, în cartea Serii şi grupuri, că bună parte din literatură este serializată în locuţiuni adverbiale.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;">Titus Filipas</span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Vasile Maierean : tartorul Europei Libere, general de brigada in SIE]]></title>
<link>http://asymetria.wordpress.com/2008/03/18/vasile-maierean-tartorul-europei-libere-general-de-brigada-in-sie/</link>
<pubDate>Tue, 18 Mar 2008 14:43:12 +0000</pubDate>
<dc:creator>asymetria</dc:creator>
<guid>http://asymetria.wordpress.com/2008/03/18/vasile-maierean-tartorul-europei-libere-general-de-brigada-in-sie/</guid>
<description><![CDATA[Tartorul Europei Libere, general de brigada in SIE Mirela Corlatan Aparut in editia din 30 Noiembrie]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Tartorul Europei Libere, general de brigada in SIE<br />
Mirela Corlatan<br />
Aparut in editia din 30 Noiembrie 2007</p>
<p>Fostul ofiter de Securitate Vasile Maierean, care a instrumentat dosarele lui Marin Sorescu, Nicu Steinhardt, Dan Culcer si N.C. Munteanu, a fost general de brigada in SIE.</p>
<p>„Sa ne concentram toate fortele pentru a inchide asemenea canale si pentru a-i compromite si demasca pe cei ce le intretin.“ Acesta era indemnul pe care Vasile Maierean il facea in 1984 securistilor care se ocupau de jurnalistii de la Europa Libera si de „legaturile“ lor in tara. Era urmarea unei anchete in care era implicat scriitorul Nicolae Steinhardt, pe atunci monah la Rohia si bibliotecarul manastirii, care trimi-sese carti aparute in Romania la Paris, lui Virgil Ierunca si Monicai Lovinescu. Informatii din dosare colaterale arata ca, de asemenea, Vasile Maierean a fost cel care a instrumentat dosarele de urmarire ale poetilor Marin Sorescu, cu numele de cod „Soare“, si Dan Culcer, cu numele de cod „Dinu“, stabilit la Paris. Informatia, preluata din dosarele operatiunilor „Melita“ si „Eterul“, este prezentata in cartea dedicata de Mihai Pelin Europei Libere.</p>
<p>La 15 ani de la acest moment, colonelul Vasile Maierean a fost avansat la gradul de general de brigada, prin Decretul nr. 382 din 29 noiembrie 1999, publicat in Monitorul Oficial o zi mai tirziu. Documentul a fost semnat de presedintele de atunci Emil Constantinescu si contrasemnat de prim-ministrul Radu Vasile.</p>
<p>Vasile Maierean a fost cel care i-a succedat, in 1986, in functia de coordonator al Operatiunii „Eterul“ colonelului Ilie Merce, actual parlamentar PRM. Anterior, a avut contributii substantiale la instrumentarea dosarului-problema „Presa“. In aceasta calitate l-a cunoscut jurnalistul N.C. Munteanu, in 1977, inainte de a pleca din tara si de a se angaja la Europa Libera. Unul dintre cei care se raliasera celebrului protest al scriitorului Paul Goma, N.C. Munteanu, a scris o scrisoare dura la adresa regimului Ceausescu, pe care a trimis-o in Occident, la Europa Libera si presedintelui SUA, Jimmy Carter.</p>
<p>Urmarea a fost ca Vasile Maierean, pe atunci locotenent-major, insotit de alti doi securisti s-au dus acasa la acesta sa-i faca perchezitie. „Vasile Maierean se ocupa de revista «Cinema», la care eu am fost reporter intre anii 1973 si 1977. Mi-l amintesc ca pe un tip foarte dur si ca fiind cel mai destept dintre cei care m-au anchetat vreme de sase luni in 1977, pina cind mi-au dat pasaportul si am plecat din tara“, spune N.C. Munteanu. Vasile Maierean a asistat chiar la una din bataile pe care jurnalistul le-a primit in timpul anchetei. „Una din cele doua batai pe care le-am luat de colonelul Cepraga i-a avut ca martori pe alti trei securisti, iar unul dintre ei era Maierean. Toti stateau smirna“, relateaza N.C. Munteanu.</p>
<p>Vasile Maierean este in rezerva de citiva ani, potrivit unor surse, insa, desi nu mai este activ, nu a fost deconspirat de CNSAS. „Din cite stiu eu, a iesit la pensie din SIE in urma cu un an jumate-doi“, spune deputatul PRM Ilie Merce, caracterizindu-si fostul coleg ca pe „un baiat foarte bine orientat si foarte bine pregatit“. „Este o rusine pentru Romania faptul ca astfel de oameni precum Vasile Maierean, care a facut politie politica din 1977 pina in 1989, au activat si dupa revolutie in SIE. SIE ar trebui sa fie, ca in orice tara, elita serviciilor de informatii“, crede insa N.C. Munteanu.</p>
<p>3 &#124; amigos-(29-11-2007 23:18)<br />
-am o singura rugaminte catre Cotidianul,sa afle si sa comunice in ziar,ce pensie are tortionarul ceausist Vasile Maerean?! Sa afle toata tara,cat plateste poporul pentru pensiile babane ale&#8230;.securistilor Maiereni. Si sunt multi,din pacate,au renascut si-au prosperat sub umbrela batranului KGB-ist. Nimeni nu i-a deranjat,obligandu-i sa faca pasul inapoi,nimeni nu i-a aratat cu degetul,cerand pedepsirea lor. In Romania colcaie Maierenii,obladuiti de cardasia asa zisilor social-democrati cu asa zisii liberali,in esenta Iliescu si Patriciu. Si acest lucru e valabil la toate partidele,ca toate isi trag seva din unicul pecere!!<br />
2 &#124; corvus coraX-(29-11-2007 22:22)<br />
Lucid sagalnicule, stai ca popandaul la cotitura, abia astepti sa iasa Cotidianul sa-i dai in cap&#8230; Si eu gasesc nefericit titlul Mirelei, dar asta e, numai cine e lucid si nu munceste, nu greseste <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_wink.gif' alt=';)' class='wp-smiley' /> . Dar de faptul ca nen-tu Milica, ala de l-a infrant securitatea, l-a avansat pe ticalosul de Maierean in grad, ce spui?! Aia nu te oripileaza, numai titlul articolului?! Dar vad ca si tu esti mereu &#8220;bine orientat si foarte bine pregatit&#8221;, ca sa spunem asa&#8230;<br />
1 &#124; lucid-(29-11-2007 21:58)<br />
Cum oi fi trecut bacaloriatu&#8217; la limba romana, Mirelo? Titlul asta idiot inseamna pentru oricine vorbeste corect romaneste SEFUL (cel rau) al Europei Libere. Chiar nu e nimeni &#8220;cap limpede&#8221; in redactzia Cotidianului?</p>
<p>http://www.cotidianul.ro/index.php?id=16007&#38;art=39691&#38;nr=3&#38;cHash=10308e94a0</p>
<p>http://snipurl.com/220fh</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Pahare de grâu]]></title>
<link>http://blogecologic.wordpress.com/2008/02/19/pahare-de-grau/</link>
<pubDate>Tue, 19 Feb 2008 08:01:30 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogecologic</dc:creator>
<guid>http://blogecologic.wordpress.com/2008/02/19/pahare-de-grau/</guid>
<description><![CDATA[S-a mai spus că Graalul ar fi vechiul mit despre Cornucopia (Cornul Abundenţei), revăzut  şi revizui]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p style="margin:0 0 10pt;" class="MsoNormal"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">S-a mai spus că Graalul ar fi vechiul mit despre Cornucopia (Cornul Abundenţei), revăzut<span>  </span>şi revizuit de creştinism.<span>  </span>Domnul Dan Culcer îmi semnalează această dovadă în Transilvania. În textul unui<span>  </span>colind, şi<span>  </span>din aceasta cauză veridicitatea lui ca mit pentru<span>  </span>Cornucopia sporeşte, este<span>  </span>invocată „floarea grâului” (sursa abundenţei) după invocaţia<span>  </span>„Leroi dai, leroi Doamne!”. Surprinzător, apar în acel colind scurt<span>  </span>şi aluzii la ‚Drumul mătăsii’: <i>„Asta-i casa, nus&#8217; de casă./<span>  </span>Şi-n mijlocul casiei/ Este-o masă de mătase;/ Şi-n mijlocul mesiei/<span>  </span>Este un pahar d-aur./<span>  </span>Şi-n toartza paharului/ Scrisă-i raza soarelui;/ Şi-n buza paharului/ Scrisă-i floarea grâului.”</i><span>  </span>Colindul are<span>  </span>un mesaj<span>  </span>holistic exact din trecut, cu o unitate de<span>  </span>măsură vitală <span> </span>şi pentru<span>  </span>prezent. Căci impactul ambiental produs de poluarea sistemelor industriale<span>  </span>în Europa se măsoară diferenţial<span>  </span>acum, după 2000 AD, prin paharele<span>  </span>de grâu<span>  </span>pierdute la<span>  </span>creşterea încărcărilor poluante din mediu !</span></p>
<p><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Ce origine are cuvântul pahar? Unii pretind că el ar fi cuvânt maghiar.<span>  </span>Regatul Ungariei s-a<span>  </span>modernizat la un moment după modelul fiducial construit de normanzi în cele două Sicilii.<span>  </span>Sora<span>  </span>bună a regelui Roger II al celor două Sicilii, fiica<span>  </span>lui Roger I de Hauteville din legătură<span>  </span>legitimă, se căsătorise cu acel rege Coloman al Ungariei ce urmase lui Laslău Craiul despre care vorbesc interpolările Dascălului Simion la cronica lui Grigore Ureche.<span>  </span>Nuntaşii cei mai de soi din Buda au băut<span>  </span>la acea nuntă vinul din bicchiera, sau pichiera, cupele<span>  </span>miresei aduse<span>  </span>ca zestre din Sicilia.<span>  </span>Sub influenţa arabă,<span>  </span>în vernaculara siciliană nu se făcea distincţia între literele „p” şi<span>  </span>„b”. De la acea nuntă putem<span>  </span>trasa originea cuvântului pahar, care nu este un cuvânt neaoş maghiar, cum ignar se pretinde chiar şi în dicţionarul românesc DEX ! </span></span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';"></span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';"></span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';"></p>
<p style="margin:0 0 10pt;" class="MsoNormal"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Titus Filipas</span></p>
<p></span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[În căutarea Graalului]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2008/01/30/in-cautarea-graalului/</link>
<pubDate>Wed, 30 Jan 2008 01:20:13 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2008/01/30/in-cautarea-graalului/</guid>
<description><![CDATA[Idealul Dulcineei din Toboso, pentru care lupta Don Quijote,  este mai mult “sex-in-armor” hollywood]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span><span style="font-family:Times New Roman;">Idealul Dulcineei din Toboso, pentru care lupta Don Quijote,<span>  </span>este mai mult “sex-in-armor” hollywoodian, decât căutarea « Sfântului Graal », ţinta cavalerilor rătăcitori luaţi ca model de „iscusitul hidalgo”. Cavalerul rătăcitor medieval căuta valorile în Răsărit, chiar înaintea viziunii romaneşti a<span>  </span>poetului Ezra Pound, supranumit „Poets’s Poet” – poetul poeţilor, fie-ne permis a-i<span>  </span>reaminti numele.<span>  </span>Circumstanţa că Don Quijote nu pleacă în căutarea Graalului poate fi considerată la urma urmelor dovada peremptorie a comportamentului raţional al<span>  </span>“Cavalerului tristei figuri”. De ce? Pentru că Miguel de Cervantes<span>  </span>şi toţi spaniolii timpului său interesaţi de tematică<span>  </span>socoteau că problema Graalului fusese deja rezolvată. Cu participarea spaniolilor. </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span></span></p>
<p><span></span><span></span><span></span></p>
<div><span></span></div>
<p><span><span style="font-family:Times New Roman;"></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span>În literatura consacrată acestei teme, istorisirea clasică<span>  </span>despre ,Cavalerul rătăcitor plecat în căutarea Graalului&#8217; se înscrie în ciclul arthurian<span>  </span>aflat la intersecţia între mitologia celtică şi mitologia creştină. Ţin să subliniez că frumuseţea şi moralitatea legendelor celtice contrazice flagrant<span>  </span>pretenţia<span>  </span>adevărului<span>  </span>universal acordat de ideologia anti-sămănatoristă faimoasei clamări<span>  </span>despre <em>&#8220;pericolul confuziei între etic, estetic şi etnic&#8221;.</em> Această aserţiune a criticului literar<span>  </span>Eugen Lovinescu (1881-1943) îl înfuria pe unul dintre legionarii notorii, marele intelectual ezoterist român<span>  </span>Vasile Lovinescu (1905-1984), fiul avocatului Octav Lovinescu,<span>  </span>fratele<span>  </span>amintitului<span>  </span>critic. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"> </p>
<div></div>
<p><span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span>Cel mai mare dintre autorii medievali ai  „romanţului arthurian”, Chrétien de Troyes (a cărui dată a naşterii nu se cunoaşte, dar despre care se ştie că a murit pe la 1185, aşa că scădeţi rezonabil câteva decenii) folosea<span>  </span>deja în poemul neterminat<span>  </span>«Le Conte du Graal », compus ori numai înregistrat de istoria literaturii pe la 1180, numele comun <em><span> </span>“un graal”.</em> Totuşi, dacă ‘graal’-ul este un cuvânt celtic, ori aparţine limbii franceze vechi, constituie încă subiect de aprinsă dezbatere. Căci într-o altă interpretare, legenda « Sfântului Graal » s-ar fi născut<span>  </span>din sintagma în limba franceză<span>  </span>veche<span>  </span>“sang rial”, &#8211;adică<span>  </span>‘sânge regal’&#8211;, transcrisă<span>  </span>deformat de unii dintre copiştii medievali ca “san grial”. În fine, Miguel de Cervantes, vechiul luptător din bătălia pe mare de lângă<span>   </span>Lepanto (1571) condusă<span>  </span>de<span>  </span>amiralul<span>  </span>genovez Andrea Doria,<span>  </span>putea chiar alege între două<span>  </span>clamări de Graal regăsit. Numai cea dintâi<span>  </span>variantă era<span>  </span>notată în cronica spaniolă. Când regele<span>  </span>Alfonso al VII-lea de<span>  </span>Castilia a cucerit<span>  </span>Almeria de la mauri<span>  </span>în anul 1147, cu ajutorul armat al<span>  </span>genovezilor, ar fi recuperat şi<span>  </span><em>“un uaso de piedra esmeralda que era tamanno como una escudiella”, </em>adică <em>„un vas de piatră smarald ce era taman ca un potir”. </em>Extaziaţi<em> </em>de aceasta dovadă materială a existenţei divinităţii!,<span>  </span>genovezii i-au cerut<span>   </span>regelui<span>   </span>Alfonso al VII-lea<span>  </span>potirul<span>   </span>drept unica lor plată pentru ajutorul dat la asediu. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"> </p>
<div></div>
<p><span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span>Auzim altă<span>  </span>poveste a Graalului de la<span>  </span><em>Guillaume de Tyr</em> (1130-1190), arhiepiscop al Tirului cruciaţilor.<span>  </span>Scriind despre Sfântul Potir pe<span>  </span>la 1170,<span>  </span>prelatul<span>  </span>dezvăluie că<em> &#8220;un<span>  </span>vas dintr-un singur<span>  </span>briliant verde, având formă de bol&#8221;,</em><span>  </span>ar fi fost găsit de cruciaţi într-o moschee din Cezarea<span>  </span>(Caesarea) la<span>  </span>anul 1101,<span>  </span>şi este<span>  </span>vorba aici despre Cezarea de pe coasta Samariei, nu despre Cezarea Cappadociei. Sfântul Apostol Pavel a vizitat Cezarea Samariei<span>  </span>atât imediat după<span>  </span>iluminarea<span>  </span>lui de către Divinitate, cât şi în cea de a doua şi în cea de a treia călătorie misionară<span>   </span>(Faptele 9:30, 18:22, 21:8).<span>  </span>Genovezii,<span>  </span>gândind că<span>  </span>Sangraalul era cizelat dintr-un singur mirific<span>  </span>smarald mare, l-au acceptat drept răscumpărare a vieţii musulmanilor din Cezarea, în locul unei sume de bani în monedă. Potirul de smarald a fost trimis şi păstrat la catedrala San Lorenzo din Genova. Atunci când Napoleon Bonaparte a cucerit Italia, l-a inclus în prada de război. În consecinţă, Sfântul Potir aflat în Genova a fost expediat<span>  </span>la Paris. Dupa eşecul napoleonian de la Waterloo, Sfântul Potir a fost retrimis în Italia. Un accident de transport, când<span>  </span>potirul s-a spart, a revelat că<span>  </span>materialul nu era smarald, ci<span>  </span>sticlă verde<span>  </span>de o extraordinară calitate, fabricată<span>  </span>de alchimişti<span>  </span>egipteni, probabil ca în <em>atelierele saitice din delta Nilului</em>. Revelaţia aceasta de după<span>  </span>Waterloo a constituit<span>  </span>preţios punct de sprijin pentru masonii din <em>Ordinul Orientului.</em> Vasul cel de sticlă verde se păstrează acum la catedrala din Genova, sub<span>  </span>numele de<span>   </span>Sacro Catino. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"> </p>
<div></div>
<p><span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span>Ori poate mai curând Miguel de Cervantes identifica <em>“Potirul Sfânt”</em> cu<span>  </span><em>“Santo Cáliz”,</em><span>  </span>marea cupă dintr-un singur cristal de<span>   </span>agat păstrată<span>  </span>la catedrala din Valencia. Pe latura pocalului<span>  </span>este gravată o inscripţionare în araba coranică. Ciudat, dar pentru spanioli, această veche inscripţionare adăuga veridicitate “Potirului<span>  </span>Sfânt” păstrat la Valencia.<span>  </span>Cea mai veche referire a cronicarilor spanioli la<span>  </span>“Santo Cáliz” datează din 1399. Când vasul de agat a fost obţinut de clericii de la mănăstirea Martin I de<span>  </span>Aragon, în schimbul unei cupe de aur<span>  </span>foarte banale, de la cineva care nu îi prevestea şi valoarea simbolică.<span>  </span>Ajuns la Valencia, i s-a inventat uşor<span>  </span>o legendă : “Santo Cáliz” ar fi fost adus din Ierusalim la Roma chiar de către Sfântul Apostol Petru! </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"> </p>
<div></div>
<p><span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span>S-a mai spus şi că Graalul ar fi vechiul mit despre Cornucopia (Cornul Abundenţei), revăzut<span>  </span>şi revizuit de creştinism.<span>  </span>Domnul Dan Culcer îmi semnalează această dovadă în Transilvania. În textul unui<span>  </span>colind, şi<span>  </span>din aceasta cauză veridicitatea lui ca mit pentru<span>  </span>Cornucopia sporeşte, este<span>  </span>invocată „floarea grâului” (sursa abundenţei) după invocaţia<span>  </span>„Leroi dai, leroi Doamne!”. Surprinzător, apar în acel colind scurt,<span>  </span>şi aluzii la ‚Drumul mătăsii’: <em>„Asta-i casa, nus&#8217; de casă./<span>  </span>Şi-n mijlocul casiei/ Este-o masă de mătase;/ Şi-n mijlocul mesiei/<span>  </span>Este un pahar d-aur./<span>  </span>Şi-n toartza paharului/ Scrisă-i raza soarelui;/ Şi-n buza paharului/ Scrisă-i floarea grâului.”</em><span>  </span>Colindul are<span>  </span>un mesaj<span>  </span>holistic exact din trecut, cu o unitate de<span>  </span>măsură vitală<span>  </span>şi pentru<span>  </span>prezent. Căci impactul ambiental produs de poluarea sistemelor industriale<span>  </span>în Europa se măsoară diferenţial<span>  </span>acum, după 2000 AD, prin paharele<span>  </span>de grâu<span>  </span>pierdute la<span>  </span>creşterea <em>‚încărcărilor poluante din mediu’</em> !</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"> </p>
<div></div>
<p><span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span>Miturile medievale pot fi <span> </span>analizate şi cu mijloacele manageriale cele mai noi. Legenda<span>   </span>Graalului<span>  </span>poate fi descompusă<span>    </span>în cinci „nivele de realitate”, identificate prin cinci &#8216;diagramări Pareto&#8217;. Aşa cum legenda ‚Cavalerului Alb’,<span>  </span>ori<span>  </span>‚the White Kight’,<span>  </span>este folosită<span>  </span>ca nume în managementul modern pentru desemnarea unei anumite strategii de salvare economică a întreprinderilor cu mari dificultăţi, tot la fel,<span>  </span>în prezent prin „căutarea Graalului” se mai înţelege<span>  </span>şi „descifrarea realităţii” într-o situaţie complexă. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"> </p>
<div></div>
<p><span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span>Căutarea Graalului continuă<span>  </span>în viitor şi în spaţiul cosmic. Se întâmplă în paginile romanului<span>  </span>sci-fi „Nova”, scris de Samuel R. Delany, unul dintre precursorii mişcării ‚cyberpunk’. În ‚Trei povestiri despre Atlantida’ („Atlantis: Three Tales”), scriitorul afro-american arată cum<span>  </span>se evită conceptul de ‚negritute’ prin imersarea in spaţiul<span>  </span>mitului oceanic<span>  </span>&#8220;Atlantida&#8221;, care se poate extinde oricând şi în ‚spaţiul<span>  </span>cosmic’.<span>  </span>Cutezătoare idee! Cred că şi noi,<span>  </span>românii,<span>  </span>avem drept de acces la acest universalism pragmatic.</span></p>
<p> </p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0;"><span>Titus Filipas</span></p>
<p> </p>
<p></span></span></span></span></span></span></span></span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Zavera din 1989]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2008/01/12/zavera-din-1989/</link>
<pubDate>Sat, 12 Jan 2008 11:40:28 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2008/01/12/zavera-din-1989/</guid>
<description><![CDATA[Vorbind despre  tema “revoluţiunea din anul 1821, supranumită zavera&#8230;”, (am extras aici o porţ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Vorbind despre<span>  </span>tema <i>“revoluţiunea din anul 1821, supranumită zavera&#8230;”, </i>(am extras aici o porţiune din titlul studiului publicat în <span> </span>Bucureşti la anul 1874 de<span>  </span>către <span> </span>I. Fotino), domnul Dan Culcer precizează : <i>&#8220;ZA-VERA înseamnă, literal, PENTRU ADEVĂR.&#8221;</i>. Vezi şi nota adăugată la articolul </span><a href="http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&#38;file=article&#38;sid=512&#38;mode=&#38;order=0&#38;thold=0"><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';"><font color="#800080">http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&#38;file=article&#38;sid=512&#38;mode=&#38;order=0&#38;thold=0</font></span></a><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">, din revista Asymetria,<span>  </span>unde autorul articolului, domnul Ştefan Arteni, foloseşte <span> </span>în mod<span>  </span>expres<span>  </span>sintagma <i>“zavera din ’89”.</i></span></p>
<p><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';"></span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">George Orwell scria în romanul “1984” sau Distopia Marelui Frate ceva similar : <i>&#8220;În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.&#8221;</i> <span> </span>-<i> “During times of universal deceit, telling the truth becomes a revolutionary act.” </i><span> </span></span></p>
<p><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';"><span></span></span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Subscriu, alături de Ştefan Arteni, Dan Culcer şi, <span> </span>&#8211;de ce nu?, pentru că autorul este<span>  </span>nemuritor în premoniţie&#8211;, George Orwell, că “zavera din 1989” în România a fost “deceit, engaño, mentira, perfidia, prevaricare” şi <span> </span>crima în care a fost sugrumată <span> </span>naţiunea română.</span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Titus Filipas</span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Curriculum Vitae ]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2008/01/03/curriculum-vitae/</link>
<pubDate>Thu, 03 Jan 2008 02:42:00 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2008/01/03/curriculum-vitae/</guid>
<description><![CDATA[Titus Octavian Filipaş s-a născut pe data de 26 martie 1944, în oraşul Băileşti din Oltenia, într-o ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Titus Octavian Filipaş s-a născut pe data de 26 martie 1944, în oraşul Băileşti din Oltenia, într-o familie de refugiaţi basarabeni. Urmează şcoala primară la Piatra Olt, se joacă lângă o pădure numită a Sarului, într-o natură idilică<span>  </span>pentru că era nepoluată, cu un grup de copii care într-o zi întâlnesc un O.Z.N. Primele cărţi citite de Titus Filipaş : Taras Bulba, Hadgi Murad, Discursul despre metodă. Din 1955, se mută cu familia la Craiova, unde Titus Filipaş este marcat de trei experienţe intelectuale : întâlnirea cu biblioteca publică Alexandru şi Aristia Aman, cu şcoala Petrache Poenaru, <span> </span>şi cu piesele tehnice şi artifactele cele mai neobişnuite aduse la rampa militară. În anul 1956, Titus Filipaş editează în samizdat un ziar &#8211; manifest anti-sovietic intitulat Adevărul, pe care îl răspândeşte în oraş împreună cu unii colegi de şcoală. Este arestat şi anchetat de securitate, acuzat nu pentru că activa împotriva ocupaţiei sovietice, ci pentru că a creat o “organizaţie de tineret cu caracter fascist”! În 1958 se înscrie la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova. Unde cel mai bun profesor va fi cel de limba rusă. Era un aristocrat “alb” din Basarabia, <span> </span>licenţiat al facultăţii de litere şi filosofie al Universităţii din Iaşi. Nu i se mai permitea să predea filosofia, şi operele marilor clasici ai literaturii ruse deveneau pentru profesorul Andrei pretextul unor magnifice lecţii de filosofie <span> </span>aplicată pe literatura rusească din secolul XIX. Pe de altă parte, eminentul profesor de matematică oltean Voinea fusese alungat din învăţământ, acuzat de legionarism. După numai o lună de zile de lecţii cu elevii din noua clasă, apucase totuşi să sugereze bobocilor <span> </span>în algebră faptul că teorema lui Bézout <span> </span>poate servi şi la construirea unui algoritm de derivare ! În general, prin îndepărtarea sistematică şi programată a profesorilor buni din învăţământ atunci, foşti legionari ori “simpatizanţi cu legionarii”, perioada 1958-1962 a fost marcată de o acută degradare a şcolii româneşti. Titus Filipaş completează lipsa de informaţie din manualele şcolare intenţionat şi grosolan deformate, după principiul de lungă perenitate “politiceşte corect”, cu lecturi din cărţile care puteau fi găsite atunci în bibliotecile publice. În lipsa textelor lui Mircea Eliade, citeşte Descoperirea Indiei a lui Jawaharlal Nehru, în lipsa unui curs de antropologie citeşte traducerea din limba rusă “Introducere în istoria culturală a comunei primitive”, iar în lipsa unei cărţi despre fenomenele sociale, economice şi procesele istorice din S.U.A. citeşte un text compilat de un fost secretar al partidului comunist din S.U.A., “Schiţă a istoriei politice a celor două Americi”, unde era explicat cu maximă claritate şi sinceritate conceptul, pare-se de lungă perenitate, chemat “Politica marii bâte”. Premiul I câştigat în 1962 de Titus Filipas la olimpiada naţională de fizică (pe atunci nu exista şi faza internaţională) nu este relevant, are însă drept consecinţă faptul că urmează fizica la Universitatea din Bucureşti. Acolo vede capitala României ca pe Nova Roma, centrul spiritual radiant şi atractiv pentru Latinitatea Orientală. Citeşte extrem de multe texte de filosofie şi psihologie. Între 1967 şi 1974 lucrează ca profesor de fizică la două licee din Craiova. În 1971 publică<span>  </span>povestirea ştiinţifico-fantastică Nisipul, în colecţia îngrijită de scriitorul şi filosoful Adrian Rogoz pe lângă revista Ştiinţă<span>  </span>şi tehnică. Din 1975 devine cadru didactic la Universitatea din Craiova. În 1988 obţine titlul de doctor în fizică la Universitatea din Bucureşti după susţinerea tezei cu titlul : “Studiul interacţiunii meteorologice sol-atmosferă”. În 1984 apare cartea sa “De la mitul astral la astrofizică”, la editura Scrisul românesc din Craiova. Capitolul ce tratează problema civilizaţiilor extraterestre a fost tradus şi în limba maghiară sub titlul : “Civilizációk Földünkön kívül”, şi publicat în revista Galaktika. După mai bine de douăzeci de ani, cartea a fost scanată de către domnul Dragoş Bora, şi poate fi citită/descărcată gratuit din<span>  </span>Biblioteca de Astronomie Online <span> </span>aflată la adresa http://85.121.0.91/sarm/carti/.<span>  </span>Înainte de 1989, Titus Filipaş scrie şi i se acceptă articole de popularizare/divulgare <span> </span>ştiinţifică în revistele Contemporanul, Ramuri, Magazinul, Ştiinţă şi tehnică. În 1987 apare cartea Materie şi tehnologie la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti. În 1989, din nou la editura Scrisul românesc din Craiova, apare cartea Călătorind prin Univers, iar în noiembrie 1989 este tipărit, la Editura ştiinţifică<span>  </span>şi Enciclopedică din Bucureşti, primul exemplar al cărţii Dincolo de curcubeul stelar, ce nu va apărea pe piaţă decât în 1991. După decembrie 1989, scrie numai pentru sertar, din lipsă de sponsori pentru cărţile sale. Revistele unde mai publicase îi refuză articolele, numele său fiind trecut pe o listă neagră alcătuită de Andrei Pleşu, capul de listă fiind ilustrul<span>  </span>iluminist român Edgar Papu. Abia în 2003 îi este publicat în revista electronică Asymetria din Paris, coordonată<span>  </span>de scriitorul şi criticul literar Dan Culcer, primul text post-revoluţionar, <span> </span>intitulat Ideologia Şcolilor Centrale.</span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Titus Filipas</span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Limbajul neolatin Bucureica]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/30/limbajul-neolatin-bucureica/</link>
<pubDate>Sun, 30 Dec 2007 04:25:23 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/30/limbajul-neolatin-bucureica/</guid>
<description><![CDATA[Căderea Constantinopolului la 1453 era  anunţată  lumii de Marea  Mediterană. „Trece valul sângerat ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><span style="font-family:Times New Roman;"><span style="font-weight:normal;">Căderea Constantinopolului la 1453 era<span>  </span>anunţată<span>  </span>lumii de Marea<span>  </span>Mediterană. <em>„Trece valul s</em></span><em><span style="font-weight:normal;">â</span></em><em><span style="font-weight:normal;">ngerat / […] / Val pe val înştiinţează că<span>  </span>Bizanţu’ s-a predat.”</span></em><span style="font-weight:normal;"> ,<span>  </span>consemna Dimitrie Bolintineanu. Dar nu a însemnat sf</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">rşitul definitiv. Mă g</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">ndesc,<span>  </span>&#8211;climax de g</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nd<span>  </span>absurd&#8211;,<span>  </span>că în<span>  </span>reţeaua de planuri strategice moştenite de la<span>  </span>Mihail al VIII-lea Paleologul se afla şi întrebarea : <em>« Unde va fi delocalizată<span>  </span>Nova Roma, după ce se va înt</em></span><em><span style="font-weight:normal;">â</span></em><em><span style="font-weight:normal;">mpla iarăşi un eveniment precum cel de<span>  </span>la 1204 »?<span>   </span></span></em></span><span style="font-weight:normal;"><span style="font-family:Times New Roman;"> </span></span><span style="font-family:Times New Roman;"><span style="font-weight:normal;">Practic, tot ce existase în Biblioteca din Alexandria se găsea p</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nă<span>  </span>la 1204 şi în bibliotecile particulare ale cetăţenilor din Constantinopol, dacă<span>  </span>se făcea inventarul total. Nu vom şti exact niciodată c</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">te cărţi s-au pierdut. Dacă fragmente din <span> </span>cultura Bizanţului au putut<span>  </span>disemina în lume d</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nd<span>  </span>naştere fenomenului denumit ulterior Renascentism, spiritul de tenacitate romană răm</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">ne<span>  </span>în acest Novum Latium populat cu urmaşii traco- daco-moesilor ‘socii’- alizaţi. </span></span><span style="font-weight:normal;"><span style="font-family:Times New Roman;"> </span></span><span style="font-family:Times New Roman;"><span style="font-weight:normal;">În </span><span style="font-weight:normal;">1453,<span>  </span>u</span><span style="font-weight:normal;">nii romani ortodocşi alungaţi din cartierul Blachernae s-au oprit pe Via Egnatia. Alţii au mers pe ‘pămîntul’ aflat la nord de Dunăre. Ei<span>  </span>creează acolo un nou oraş, plauzibil<span>  </span>într-un tradiţional popas de transhumanţă: Bucureştii, ceea ce dă consistenţă legendei ciobanului Bucur. La anul 1459, locuitorii care l-au fondat, probabil macedo-români care până<span>  </span>la 1453 erau « navetişti »<span>  </span>la Constantinopol pe Via Egnatia,<span>  </span>cer recunoaşterea drepturilor la voievod<span>  </span>pentru această nouă întemeiere urbană. Pe<span>  </span>o pagină<span>  </span>web despre &#8220;umanistul nomad&#8221; sir Patrick Leigh Fermor (născut în anul<span>  </span>1915,<span>  </span>înnobilat la<span>  </span>2004), domnul Dan Culcer mi-a semnalat<span>  </span>informaţia<span>  </span>rarissimă<span>   </span>privind<span>  </span>existenţa unei limbi<span>  </span>neolatine<span>   </span>vorbite<span>    </span>în zonele locuite de vlahii de la sud de Dunăre: <em>&#8220;There existed in Greece, in more or less semi-obscurity, until recently at least, [...] </em></span><em><span style="font-weight:normal;">&#8220;secret&#8221; or &#8220;private&#8221; languages. One of these was the boukoureika, a remnant idiom which is clearly unanbigous unGreek, and which is a coined on Vlach language. Boukooreika is spoken in areas where once Vlach languages was once the first language of use. Since the areas where is spoken became part of Greece already from the very beginning of the creation of the Greek state in the 1830&#8217;s, the Vlachs of these regions lost the use of their Vlach mother tongue quite rapidly adopting instead the official state Greek language. Nevertheless the language survived, though in a mutant manner, as a language spoken mainly by the elderly or by certain professionals, as an alternative way of communication between its few privileged speakers.&#8221;</span></em><span style="font-weight:normal;"> Domnul Dan Culcer experimentează şi simplifică, romanizând ortografia cuvântului: &#8220;Bucureica&#8221;. Ultima informaţie<span>  </span>pe care o găsim despre acest idiom<span>  </span>datează<span>  </span>din secolul XX, trecută în<span>  </span>Papiros Larousse (Geniki Pagkosmios Egkyklopaideia, Tomos Dekatos, Athinai 1964, p.303). </span><span style="font-weight:normal;">Nu există motiv să<span>  </span>credem că<span>  </span>acest limbaj n-ar fi existat la 1453 AD, dimpotrivă. Terminaţia se va fi modificat, poate, în timp, dar rădăcina cuvântului: &#8220;Bucur&#8221;, s-a păstrat. Informaţia<span>   </span>forţează<span>  </span>refocalizarea reflecţiilor numite &#8220;Legenda ciobanului Bucur.&#8221; &#8220;Bucureştii&#8221; puteau să fie macedo-românii în transhumanţă<span>  </span>care vorbeau<span>  </span>limbajul Bucureica, după cum putea să fie, dar numai la 1459: <em>&#8220;Cetatea ştiutorilor limbajului Bucureica&#8221;.</em> Ne mai putem întreba : Era acest &#8220;limbaj Bucureica&#8221; forma neolatinei vorbite la Constantinopol? Dimitrie Cantemir nu povesteşte nimic, însă<span>  </span>el nu era un nativ acolo, şi<span>  </span>la Constantinopol era interesat probabil mai mult să înveţe latina scolastică de la dascălii din Blachernae. Cartierul Blachernae este amintit şi de Mihail Sadoveanu în ‘Creanga de aur’: <em>“La începutul lunii mai, anul de la Hristos 787, Kesarion Breb se afla intrat în<span>  </span>Bizanţ de puţină vreme [...] Umbla şi<span>  </span>privea acele locuri încântate, mai frumoase decât<span>  </span>oricare altele pe pămînt, scaunul împăraţilor lumii, de la unghiul unde stă palatul Halki, la ţărmul Propontidei, prin forul Augusteon unde poruncea<span>  </span>încă statuia lui Iustinian călare, peste hipodrom unde fierbeau marile petreceri ale domnilor şi poporului, peste toate colinele unde se înălţau sfinte biserici şi mănăstiri, pînă la Hevdomon şi Vlaherne.”</em> Acolo, în Moldova lui, Mihail Sadoveanu nu avea informaţii despre limbajul Bucureica pentru a introduce detaliul în text. </span></span><span style="font-weight:normal;"><span style="font-family:Times New Roman;"> </span></span><span style="font-family:Times New Roman;"><span style="font-weight:normal;">Ştia Vlad Ţepeş acest limbaj neolatin?<span>  </span>Istoria din tinereţe a voievodului<span>  </span>nu exclude<span>  </span>ipoteza. La fel ca Mihail al VIII-lea Paleologul,<span>  </span>fără îndoială<span>  </span>că şi<span>  </span>prinţul rom</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">n Vlad Ţepeş<span>  </span>dădea<span>  </span>valoare absolută<span>   </span>hrisovului ca parte esenţială în gestionarea istoriei. Pentru drepturile cetăţii Bucureşti,<span>  </span>Vlad III, viitorul Dracula din povestirea lui Bram Stoker,<span>  </span>organizează<span>  </span>o punere în scenă de neuitat : Parafează<span>  </span>hrisovul<span>  </span>de fondare l</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">ngă<span>  </span>o pădure de ţepe în care stăteau<span>  </span>otomanii răspunzători de vărsarea de s</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nge la căderea Bizanţului.<span>  </span>Despre această scenă, Petre Ţuţea spune: <em>&#8220;Vlad </em><em>Ţepeş<span><span>  </span>are meritul<span>  </span>că<span>  </span>a coborît morala absolută<span>  </span>[...] la nivel absolut.&#8221; </span></em></span></span><span style="font-weight:normal;"><span style="font-family:Times New Roman;"> </span></span><span style="font-family:Times New Roman;"><span style="font-weight:normal;">Dacă<span>  </span>opinia lui Petre Ţuţea despre Vlad Ţepeş este excelentă,<span>  </span>Nicolae Iorga avea<span>  </span>rezerve întemeiate. Profesorul Nicolae Iorga găseşte dovezi că Vlad Ţepeş<span>  </span>ucidea<span>  </span>o mare parte din populaţia rom</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nească urbanizată<span>  </span>a zonei ripariene asociate Dunării inferioare, populaţia<span>  </span>rom</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nească<span>  </span>din cetăţile Podunaviei. Astfel Vlad Ţepeş a retezat din start<span>  </span>posibile puncte de sprijin pentru elanul<span>  </span>unui Mihai Viteazul<span>  </span>spre Constantinopol, un Mihai pe care Contra Reforma îl angajase condottier<span>  </span>pentru proiectul Romania Neoacquistica. Nicolae Iorga îl<span>  </span>vedea pe Mihai Viteazul<span>  </span>întruchip</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nd<span>  </span>un nou Boucicaut. Şi mai credea că voievodul ar fi cucerit iute, iute, Nova Roma devenită Stambul. Ori poate<span>  </span>că Nicolae Iorga trasa cu g</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">ndul o paralelă între Mihai Viteazul<span>  </span>şi Mihail al VIII-lea Paleologul, istoricul rom</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">n fiind impresionat de o propoziţie scrisă<span>  </span>de ‚Împăratul de aur’<span>  </span>după ce intra în Constantinopol la anul 1261: <em>„Tocmai ce am preluat oraşul.”,</em> arăt</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nd doza considerabilă de facilitate în acţiune.<span>  </span>Însă<span>  </span>chiar sprijiniţi de Contra Reforma ce<span>  </span>intenţiona<span>  </span>să<span>  </span>construiască<span>  </span>Romania Neoacquistica, din Occident p</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">nă în Orient, unind Lumea Veche şi Lumea Nouă,<span>  </span>aveau <em>„rom</em></span><em><span style="font-weight:normal;">â</span></em><em><span style="font-weight:normal;">nii<span>  </span>supt Mihai Voievod Viteazul”</span></em><span style="font-weight:normal;"><span>  </span>ştiinţa urbanistică necesară pentru a<span>  </span>întreţine<span>  </span>Stambulul,<span>  </span>oraş cu un milion de locuitori?<span>  </span>Trebuie să înţelegem bine mesajul lui Mircea cel Bătr</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">n şi mesajul bravului cavaler Boucicaut: „Viteazul”, „Cavalerul Onoarei”, trebuie să<span>  </span>posede<span>  </span>arta<span>  </span>managementului strategic. Oricum, asasinarea voievodului Mihai Viteazul<span>  </span>a întrerupt derularea acelui proces grandios pentru Romania Neoacquistica, g</span><span style="font-weight:normal;">â</span><span style="font-weight:normal;">ndit de strategii  Contra Reformei. Abia în secolul XVIII, Petru Pavel Aron reia, dar cu mijloace eterice, adică pur intelectuale, marele proiect eclipsat, adică proiectul  Romania Neoacquistica declanşat de Contra Reformă. </span></span><span style="font-weight:normal;"><span style="font-family:Times New Roman;">Titus Filipas</span></span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Pahare de grâu]]></title>
<link>http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/08/pahare-de-grau/</link>
<pubDate>Sat, 08 Dec 2007 11:38:30 +0000</pubDate>
<dc:creator>blogideologic</dc:creator>
<guid>http://blogideologic.wordpress.com/2007/12/08/pahare-de-grau/</guid>
<description><![CDATA[S-a mai spus că Graalul ar fi vechiul mit despre Cornucopia (Cornul Abundenţei), revăzut  şi revizui]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">S-a mai spus că Graalul ar fi vechiul mit despre Cornucopia (Cornul Abundenţei), revăzut<span>  </span>şi revizuit de creştinism.<span>  </span>Domnul Dan Culcer îmi semnalează această dovadă în Transilvania. În textul unui<span>  </span>colind, şi<span>  </span>din aceasta cauză veridicitatea lui ca mit pentru<span>  </span>Cornucopia sporeşte, este<span>  </span>invocată „floarea grâului” (sursa abundenţei) după invocaţia<span>  </span>„Leroi dai, leroi Doamne!”. Surprinzător, apar în acel colind scurt<span>  </span>şi aluzii la ‚Drumul mătăsii’: <em>„Asta-i casa, nus&#8217; de casă./<span>  </span>Şi-n mijlocul casiei/ Este-o masă de mătase;/ Şi-n mijlocul mesiei/<span>  </span>Este un pahar d-aur./<span>  </span>Şi-n toartza paharului/ Scrisă-i raza soarelui;/ Şi-n buza paharului/ Scrisă-i floarea grâului.”</em><span>  </span>Colindul are<span>  </span>un mesaj<span>  </span>holistic exact din trecut, cu o unitate de<span>  </span>măsură vitală <span> </span>şi pentru<span>  </span>prezent. Căci impactul ambiental produs de poluarea sistemelor industriale<span>  </span>în Europa se măsoară diferenţial<span>  </span>acum, după 2000 AD, prin paharele<span>  </span>de grâu<span>  </span>pierdute la<span>  </span>creşterea încărcărilor poluante din mediu !</span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Ce origine are cuvântul pahar? Unii pretind că el ar fi cuvânt maghiar.<span>  </span>Regatul Ungariei s-a<span>  </span>modernizat la un moment după modelul fiducial construit de normanzi în cele două Sicilii.<span>  </span>Sora<span>  </span>bună a regelui Roger II al celor două Sicilii, fiica<span>  </span>lui Roger I de Hauteville din legătură<span>  </span>legitimă, se căsătorise cu acel rege Coloman al Ungariei ce urmase lui Laslău Craiul despre care vorbesc interpolările Dascălului Simion la cronica lui Grigore Ureche.<span>  </span>Nuntaşii cei mai de soi din Buda au băut<span>  </span>la acea nuntă vinul din bicchiera, sau pichiera, cupele<span>  </span>miresei aduse<span>  </span>ca zestre din Sicilia.<span>  </span>Sub influenţa arabă,<span>  </span>în vernaculara siciliană nu se făcea distincţia între literele „p” şi<span>  </span>„b”. De la acea nuntă putem<span>  </span>trasa originea cuvântului pahar, care nu este un cuvânt neaoş maghiar, cum ignar se pretinde chiar şi în dicţionarul românesc DEX ! </span><span style="font-size:12pt;line-height:115%;font-family:'Times New Roman','serif';">Titus Filipas</span></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>

</channel>
</rss>
