Sursa

Stirea:
—————————————————————-

Pentru a preveni desfraul din scoli, ministra Ecaterina Andronescu a decis introducerea semestriala a testelor de virginitate pentru elevi, dupa ce un sondaj a aratat ca peste 80% dintre elevii cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani si-au inceput viata sexuala.

Daca parintii s-au aratat incantati de aceasta decizie, elevilor nu le-a picat prea bine, mai ales ca testele se fac atat cu detectorul de minciuni pentru baieti, cat si prin controale ginecologice pentru fete.

Testele se vor face pana in anul 1 de facultate, Ecaterina Andronescu subliniind ca “o viata sexuala sanatoasa incepe dupa terminarea liceului, la 19-20 de ani”.

Conform statisticilor Ministerului Sanatatii, doar 20% dintre minori folosesc metode contraceptive, situatie care a cantarit si ea destul de greu in decizia oficialilor de la Ministerul Educatiei si Invatamantului.

Noile metode de tinere sub control a vietii sexuale a minorilor vor intra in vigoare incepand cu anul scolar 2009-2010.

Elevii care sunt prinsi cu rezultate negative la teste vor fi exmatriculati sau, in cel mai bun caz, transferati la scoli de corectie.

Update: in urma valului incredibil de amenintari primite la sediul Ministerului Educatiei, Inspectoratul General de Politie s-a autosesizat si va verifica ip-urile computerelor de pe care acestea s-au facut, urmand sa acorde sanctiuni importante celor gasiti vinovati. Nu este exclus ca una dintre aceste sanctiuni sa includa confiscarea id-ului de messenger.
—————————————————————

Deci =)))) stati sa mai rad =))))))0
Asa… deci, astia cica ar fi vrut sa bage teste de virginitate semestriale pentru fete dar si baieti in scoli. Ok cum pentru fete mai e de inteles, n-am priceput partea cu baietii =))))))))) , pentru ca eu cunoscandu-l pe tata, ar da petrecere cand as flute si eu prima fata (oau ce dezvaluire, va sochez?). Acum sa revenim la partea serioasa… ma rog… halal serioasa dar zic si eu asa. Din cate am inteles testele astea ar fi facute de la 12-19/20 de ani adica pana la facultate…. stai… pana la facultate? =))) Pai se presupune ca faci 18 ani si ai dreptul sa faci sex, la ce pm se mai fac atunci ??? =))))))))) (Jur ca rad cu lacrimi si mi-e greu sa ma abtin) (practic si de la 16 ani ai voie, dar se sare si peste partea asta). Pe de alta parte, testele se vor face la fete cu o vizita la ginecolog si la baieti cu … detectorul de minciuni =))))))))) hahahahahahahahaha si vor exmatricula pe cei care nu mai sunt virgini =)))))))))))) (Fane fereste-te ca te salta mascatii =))) ). Parca si vad un scenariu tras din filmele cu prosti gen: Directoarea intra in clasa:
Dir: – Virginii sa iasa din clasa, cei care nu mai sunt sa ramana. (directoarea fluiera)
—Vin 5 mascati cu arme—
Dir: – Deschideti focul !

Daca ati crezut ca le-ati vazut pe toate, va inselati =))

EDIT: ah da in legatura cu asta:

Update: in urma valului incredibil de amenintari primite la sediul Ministerului Educatiei, Inspectoratul General de Politie s-a autosesizat si va verifica ip-urile computerelor de pe care acestea s-au facut, urmand sa acorde sanctiuni importante celor gasiti vinovati. Nu este exclus ca una dintre aceste sanctiuni sa includa confiscarea id-ului de messenger.

Cum adica se confisca id-ul de messenger? =)))

A sosit ziua alegerilor si odata cu ea si ultima dezbatere. Toti candidatii impreuna cu echipele, pregatiti de ultimele indemnuri. Ce aflam? Aflam ca domnul Dany Hunor nu poate participa din motive de sanatate. Regretam starea domnului Hunor, insa trebuie precizat ca  domnisoara delegata sa ii ia locul pare mai potrivita, mai inspirata, mai diplomata, mai priceputa in a pune punctual pe i.

Domnisoara Denisa Geoana ne anunta inca de la inceput ca nu vrea sa ne oboseasca atentia cu promisiuni pe care nu le poate indeplini. Aceeasi fraza exact o reia in scurtul discurs de la final. Poate aceasta simetrie s-a dorit a fi o strategie preluata din literatura. Poate.  Aceeasi senzatie de disconfort mi-a creat si expresia “ criza economica amplificata de criza politica” ce s-a aflat sub semnul aceleiasi repetitii obositoare. Discursul de final nu ma surprinde in nici un fel, domnisoara Denisa preluand  modelul realului candidat Geoana si aruncandu-si ochii pe un discurs scris de acasa, discurs ce nu iese din cliseul specific partidului socialilor : “ Voi face/ Ma voi implica/ Voi fi”. In rest, candidatul PSD a  parut mult mai relaxat decat la lansarea candidaturii, iar, in general, replicile au fost inspirate . De asemenea, apreciez faptul ca la final  domnisoara Geoana readuce aminte contracandidatilor deja aprinsi de  atata dezbatere, ca regula intalnirii a fost sa nu se faca apel la atacuri la persoana. Un lucru neasteptat si imbucurator. Un lucru pe care realul Geoana nu cred ca l-ar face.

Sorin Alin Oprescu anunta inca de la inceput ca el nu va opera in acelasi sistem ca ceilalti contracandidati  pentru ca refuza sa creada ca toata aceasta simulare reprezinta o simpla interpretare de roluri. Depasind planul discursului adevaratului candidat Oprescu, acesta aduce in prim- plan problemele studentilor. Situatia in permanenta incerta in care se afla  studentul de la SNSPA trebuie sa se schimbe, ne spune Alin Oprescu. Daca ar fi sa gasim vinovati, din reactiile publicului am putea gasi macar trei: domnul Andrei Gabor si cele doua secretare ale Facultatii de Stiinte Politice. “Cele doua persoane care m-au marcat cel mai mult sunt cele doua secretare . Sunt prea prezente in viata mea” declara candidatul independent. Subscriu. Pacat ca mesajul domului Oprescu a fost putin vizibil in timpul campaniei. Responsabilul cu mediatizarea din echipa candidatului independent nu a fost la inaltimea restului echipei.

Dinu Crinu are, ca intotdeauna, un discurs coerent si convingator. Apreciez calitatile oratorice ale domnului Crinu, insa dezaprob  tendinta de a imprumuta atitudinea agresiva a lui Crin Antonescu. Mesajul “ Lipsa de bun simt” pe care echipa domnului Dinu Crinu  il arata de fiecare data cand Andrei Vasescu ia cuvantul, ar fi trebuit aratat propriului candidat de mai multe ori in timpul dezbaterii. Pacat.  Echipa liberala imi pare a fi cea mai bine organizata dintre toate.

Andrei Vasescu mi s-a parut asemanator in atitudine lui Traian Basescu: obosit in a raspunde acuzatiilor. Motivele sunt partial aceleasi: incapacitatea de a ramane rece la un numar foarte mare de contestatii. In cazul domnului Vasescu, intervine si un alt factor pe care il face vizibil la final: dorinta de a nu se implica patimas in aceasta simulare, dorinta de a nu face circ,  dorinta de a parasi convingerile personale cu scopul de a face  o analiza corecta a lucrurilor. Apelul la asa numita trinitate : Parvulescu- Stanciugelu- Bulai (careia ii multumeste)  nu il voi comenta. Momentul, insa, merita mentionat. Daca Geoana cel real aduce, in dezbaterea de la Cluj,  trandafiri sotiilor contracandidatilor, Andrei Vasescu aduce gogosi colegilor aspiranti la functia de Presedinte. Asta inseamna circ politic. De aici contradictia fapte- actiuni pe care o remarcam si la domnul Vasescu. In rest, Andrei Vasescu da dovada de poate cel mai mult bun simt si, mai ales, cel mai mult simt al realitatii.

Domnisoara Vadim reuseste sa se detaseze de personajul pe care il reprezinta. Mult mai diplomata si mult mai tacuta decat adevaratul reprezentant al PRM, domnisoara Flavia reuseste sa selecteze in mod potrivit ce si cat sa preia din limbajul si atitudinea lui Corneliu Vadim Tudor. O prezenta placuta.

Domnul Becali, cu vesnicele acuzatii de partinire aduse colegilor nostri de la Agora, ne avertizeaza ca Antonescu da mana cu Geoana, iar Geoana da mana cu Basescu si uite asa fac hora peste Romania. Incercand sa ne indemne sa nu jucam dupa cum ne canta acest periculos trio, Andrei Becali nu se departeaza de mesajul adevaratului Becali, nu aduce elemente noi, insa starneste simpatie prin modul inedit de prezentare a situatiei.

Reprezentantul studentilor, domnisoara Madalina Musca, singura cu libertate totala in formarea propriei imagini, in crearea discursului si a  mesajului, nu iese, din pacate, din tiparul  candidatului  tipic la Presedintie. Aceleasi probleme semnalate, fara a pune accent pe ceva anume, fara a isi autoatribui o solutie care sa o defineasca, care sa ii creeze o identitate , care sa o scoata din randul celorlalti candidati. Din acest motiv, domnisoara Musca ramane o prezenta destul de stearsa, desi  cu talent oratoric si cu inspiratie de moment. Un rol cu mult potential, o reprezentare buna, dar  nespeciala.

In final, domnul Remus Mihai Cernea. O prezenta linistita, detasata. Aceasta discretie nu stiu cat va convinge electoratul sa il voteze, insa, cu siguranta marcheaza o atitudine potrivita  pentru un reprezentant al Partidului Verde. O campanie nu foarte vizibila a domnului Cernea. Cuvantul “verde” nu cred ca a fost pomenit de mai mult de doua ori in timpul dezbaterii. Principiile specifice acestui partid nu imi sunt clare pentru ca nu mi-au fost niciodata prezentate cum se cuvine de catre domnul Cernea. O oarecare aliniere a unui personaj atipic la programele celorlalti candidati si in cazul candidatului Mihai Cernea, deci.

In concluzie, o dezbatere si o campanie pe care le-am urmarit cu placere si interes. Asteptam rezultatele in seara aceasta.

Andreea Paun

Miercuri, 18.11.2009, domnul Varujan Vosganian ne-a onorat cu prezenta in cadrul unei conferinte la SNSPA, alaturi de candidatul Dinu Crinu , Arin Avramescu, membru al PNL si domnul Alfred Bulai.

Conferinta s-a transformat insa intr-o prelegere politica de campanie, domnul Vosganian promovand PNL-ul si candidatul real al acestuia la prezidentiale. Monologul sustinut de invitatul special in prima parte a conferintei contine o serie de pareri cu privire la viata sociala si politica romaneasca in contextul actual. Conform acestuia, este nevoie de o mai buna cunoastere a situatiei Romaniei, analiza statistica nesurprinzand realitatea in schimbare. In acest sens, Vosganian propune cateva puncte pe care Romania ar trebui sa se axeze: 1. integrarea in realitate, corelarea cu dinamica sistemului ; 2. corelarea cu cerintele pietei; 3. corelarea cu sistemul privat Ex. in domeniul educatiei, transferarea responsabilitatilor la institutiile private); 4. depolitizarea scolii: dreptul de a alege membrii la nivel intern.

Ce a generat aceasta criza? Raspunsul imediat al domnului Vosganian este urmatorul : Trufia (leasing la masini, credite, vacante inafara, fortand capacitatile noastre reale de a ne bucura de toate acesta=>s-a marit deosebit de mult discrepanta dintre economia reala si economia bazata pe credite, lichiditatea s-a diminuat). Romania ar fi putut iesi mai usor din aceasta situatie daca ar fi avut propriile banci. Pe de alta parte, daca nu erau privatizate bancile, nu mai ramaneam cu nimic pentru ca aveam nevoie de sustinere externa.

Cumpatarea, opusul trufiei, ,,nu se face de la o zi la alta, trebuie permanentizata, internalizata”, declara Vosganian. ,,Legea pedepseste crima, dar nu pacatul. Exista  pacate (minciuna, demagogia) care nu pot fi pedepsite de instantele juridice.” , continua acesta.Solutia gasita de el: ,,A cheltui cat ni se intinde plapuma”. Fiecare pana la urma suntem vinovati deoarece fiecare e guvernant in tara lui.

De asemenea, domnul Vosganian mai identifica doua directii care desvinovatesc oarecum Romania :1. Am gresit pentru ca ne-am aliat cu cine nu trebuie. Unele conditii politice au fost obiective si ingrate. 2. Nu reusim sa avem o baza electorala mare, astfel incat iti trebuie treizeci de ani sa ajungi la guvernare (cel mai tanar partid politic e PRM, care si el are probleme mari, mostenitorul PCR-ului avand 60% in continuare).

Interventia candidatului Dinu Crinu a fost minima, aproape inexistenta, imaginea acestuia fiind aceea de panou. Te puteai usor intreba: ,,cine e flacaul, ce vrea si ce cauta acolo?”, dar cu siguranta nu ai fi primit un raspuns.

Oana Sarbu

Madalina Musca si Traian Vasescu ne raspund.

Lunea trecuta a avut loc dezbaterea ,,Student in Romania! Incotro?” intre presedintele Traian Vasescu si candidata din partea studentilor la prezidentiale, domnisoara Madalina Musca. In urma intrebarilor adresate celor doi candidati de catre moderatorul in persoana caruia s-a aflat domnul Alexandru Gabor, acestia au avut ocazia sa-si prezinte viziunea cu privire la problemele studentilor si sa propuna solutii.

Madalina Musca: Depolitizare, descentralizare, Reforma sistemului educational

Printre ideile domnisoarei Musca, se numara: un sistem de evaluare mai des avand in vedere ca se schimba si structura sistemului de invatamant; diferentiere clara intre sistemul de evaluare national si sistemul de evaluare la clasa; depolitizarea si scoaterea principiului de traditie de familie, asa numita genocratie, in ceea ce priveste numirea profesorilor; cresterea burselor (referindu-se la situatia din SNSPA in ceea ce priveste bursele, candidata Madalina Musca a afirmat:,,Pentru moment,mai intai ar trebui acordate”); promovarea descentralizarii in luarea deciziilor privind accesul religiei in scoli (introducerea sau nu a teoriei evolutioniste in curricula sau interzicerea icoanelor). Madalina Musca considera discriminarea pozitiva pentru inceput un lucru bun, insa aceasta situatie, conform dumneaei s-ar putea sa degenereze in unele cazuri. De obicei se promoveaza integrarea persoanelor cu dizabilitati in scolile normale, insa pentru a le ingriji in astfel de conditii este nevoie de persoane specializate. De cele mai multe ori, aceste persoane nu exista, si deci se ajunge in situatia in care integrarea nu poate avea loc sub nici o forma, facand mai mult rau decat bine. Exemplul oferit de domnisoara Musca a fost cel al unui copil autist care nu se poate integra intr-un mediu normal fara ajutorul acelor persoane acreditate. Cam acelasi lucru se intampla si in ceea ce priveste accesul persoanelor din mediul rural in educatia tertiara. Este foarte important ca schimbarea sa se produca de jos, a precizat candidata. De asemenea, Madalina Musca are incredere in faptul ca facultatile private din Romania pot deveni chiar mai bune decat cele de stat, facand o comparatie cu sistemul international.

Traian Vasescu: cont bancar pentru fiecare copil din mediul rural

De cealalta parte, Traian Vasescu, nu se afla insa intr-o totala contradictie cu Madalina Musca. Acesta propune, in urma prezentarii unor date statistice (25% din copiii din mediul rural urmeaza un liceu), ca pentru fiecare copil din mediul rural sa se creeze un cont bancar pentru a fi ajutat sa fie lansat pe piata muncii. Referitor la religie, domnul presedinte se afla pe aceeasi lungime de unda cu domnisoara Musca, militand si acesta pentru descentralizare: ,,statul reprezinta principiul laicitatii care presupune diminuarea bisericii din viata sociala, dar nu fortata, ci prin intermediul libertatii de opinie”,deciziile cu privire la prezenta sau nu a icoanelor in scoli depinzand doar de  nivelul local (parintii, elevii, profesori). Si in legatura cu piata din strainatate, cei doi candidati nu se contrazic, cel putin in linii mari. Tratatul Uniunii Europene presupune piata comuna atat la nivel politic, social, cat si educational. ,,Ar fi nedrept”, declara Vasescu,,, sa renuntam tocmai la aceste drepturi pentru care am luptat atat de mult. Totodata, sistemul are nevoie de oameni competenti care sa reformeze clasa. Din acest punct de vedere, piata internationala, conform presedintelui, reprezinta o sursa care trebuie folosita cu inteligenta. Daca domnisoara Musca militeaza pentru cresterea procentului din Pib pentru salariile profesorilor, Traian Vasescu afirma ca salariul unui profesor trebuie sa fie direct proportional cu gradul de contributie pe care acesta o aduce in sistem. De asemenea, isi exprima cu aceasta ocazie regretul asumarii masurii de 50% din 2009. Ajungandu-se la tema imbunatatirii relatiilor dintre sistemul universitar si mediul economic si administrativ, Traian Vasescu a dat exemplul sistemului francez, in cadrul caruia, studentii de la Stiinte politice spre exemplu, lucreaza in institutiile statului cu norma intreaga inca din timpul facultatii. La noi exista o problema in desfasurarea chiar a stagiului de practica,cu aceasta deficienta confruntandu-se nu numai studentii din domeniul stiintelor politice, ci si alte facultati, precum Politehnica. Cu alte cuvinte, Vasescu sustine intarirea relatiilor dintre institutii, schimbare care se vrea introdusa si de Madalina Musca prin ,,Reforma privind sistemul educational” si principiul promovarii antreprenoriale intre studenti.

In final,ambii candidati sunt de acord cu spusele colegului nostru din presa, Andrei Doinea, ca anumite legi, pentru a-si arata eficienta trebuie sa ramana nemodificate pana se vor observa vizibil efectele. In acest sens, Madalina Musca sustine ,,legile educationale pe termen lung, nu transante, nu imediate”, Vasescu accentuand punctual : ,,sa existe stabilitate de cel putin doua generatii!Nu sunt de acord schimbarea odata cu guvernul, insa trebuie sa existe o oarecare flexibiliate in raport cu evolutiile sociale si politice”.

Oana Sarbu

Dupa o perioada de prezenta ascunsa, dupa o saptamana in care staff- ul  candidatului independent atrage atentia ,  de sub masca de student nemultumit,  asupra problemelor  organizatorice  ale SNSPA- ului, Sorin Alin Oprescu isi lanseaza candidatura.

Strategia de campanie

Strategia de campanie a domnului Oprescu pare a fi structurata pe urmatoarele  etape:

1. Crearea unei perioade de suspans, de teasing, in termeni de comunicare politica, in care problemele studentilor sunt aduse in prim- plan cu scopul de a aprinde spiritele, de a crea un potential  de revolta
2. Aparitia liderului revoltei ce pluteste in aer, a managerului conflictului, a reprezentantului problemelor studentilor, a salvatorului

Sorin Alin Oprescu face ceea ce m-as fi asteptat de la candidatul din partea studentilor: o prioritizare a problemelor studentesti, o indepartare de planul national  si o plasare in planul apropiat electoratului tinta : studentii SNSPA.  “ Voi fi purtatorul de cuvant al nemultumirilor voastre”, ne asigura candidatul independent, indemanandu- ne sa ne exprimam nemultumirile referitoare la modul in care este tratat studentul . Ma intristeaza, insa, faptul ca, pentru  a isi face auzite pretentiile  ce, de altfel, nu depasesc planul elementarului, studentul nu are la dispozitie decat o varianta de vot. Repozitionarea candidatului independent  in plan studentesc, redefinirea sa ca reprezentant al studentilor, iar nu neaparat al poporului,  decuparea unei parti din realitate si crearea unei “ lumi mici” cu probleme  mai putin abstracte si mai usor de reprezentat   evidentiaza o strategie de campanie ce il scoate din terenul monoton in care ceilalti candidati se bat.

Asadar, schema strategica a candidatului fost PSD- ist urmeaza regulile elementare :

1. identificarea publicului tinta ( studentii SNSPA)
2. formularea problemelor acestuia ( lipsa de siguranta si de transparenta in cadru SNSPA)
3. formarea unei situatii avantajoase ( animarea spiritelor prin indemnul facut, sub anonimat, la revolta )
4. crearea pericolului ( “ Nu esti sigur ca ai numarul necesar de credite pentru intrarea in licenta?” )
5. prezentarea solutiei ( Sorin Alin Oprescu presedinte)

Incoerenta ca avantaj

O alta miscare strategica la care candidatul independent face apel  este indepartarea de imaginea acestuia de pana acum.  Riscul interpretarii candidaturii lui Oprescu la Presedintie ca un abandon al populatiei bucurestene  este, desigur, foarte mare.  Un mesaj la fel de fantezist ca cel al soselei suspendate ar fi adus un minus imaginii candidatului independent, populatia, fortata  fiind sa revina la realitate odata cu criza economica ce o apasa, incepand sa isi revina din betia visului science fiction . Acest lucru pare a fi intuit si de echipa lui Oprescu ce se apleaca acum asupra unor probleme concrete, dar , mai ales, asupra unor solutii pertinente.

Ceea ce ma ingrozeste, insa, este faptul ca, daca va fi ales presedinte, lui Oprescu I se vor crea circumstantele necesare spalarii pe maini de greselile fata de bucuresteni.  Pe cat de maretul, pe  atat de nerealistul plan de dezvoltare a Capitalei va fi dat uitarii daca Oprescu este ales presedinte.  Esecul acestui plan este usor de prezis. Aflat in pozitia de conducator al statului, candidatul devenit peste noapte independent  va fi scutit de explicatii si va privi de undeva de sus cum oalele se sparg in capul celui ce va juca ingratul rol de a continua un program de primar cel putin nepotrivit.

“ Lumea mica”  pe care Oprescu o are in vedere ( lumea SNSPA) ii vine, se pare, cat se poate de bine. Capitala a fost prea mare, situatia l-a depasit intr-atat pe actualul primar  incat a fost nevoit sa faca apel la basme cu care sa vrajeasca poporul atat de doritor de schimbare. Imi este teama sa ma gandesc cum ar arata un plan national de dezvoltare  scris in in aceeasi litera fantezista  cu care candidatul independent a cucerit bucurestenii. Lumea SNSPA, insa, pare exact pe marimea domnului Oprescu , iar algerea acestei lumi pentru crearea campaniei electorale imi pare o decizie potrivita a echipei candidatului, dar, mai ales, imi pare o decizie luata in urma unei analize realiste a imaginii acestuia, realism care, venind din partea lui Sorin Oprescu, ma socheaza si ma bucura  in acelasi timp.

Andreea Paun

Candidatii la prezidentiale, Traian Basescu si Crin Antonescu  s-au confruntat sambata,14 noiembrie, in cadrul unei dezbateri desfasurate la Cluj. Confruntarea a fost mai degraba un duel aprig, animalic as putea spune, dar in acelasi timp uman prin faptul ca cei doi , mai mult sau mai putin spontan,  au abordat  teme cat mai diverse, unele indepartate de sfera politica. Discutia a fost indusa de catre Crin Antonescu in cea mai mare parte, deoarece intrebarile pe care acesta le-a avut pregatite au fost menite sa-l puna in dificultate pe actualul presedinte si pe alocuri sa-l atraga intr-o cursa in care daca s-ar fi aventurat, ceea ce a si facut, nu ar fi avut sub nici o forma de castigat. Imi este greu sa cred ca mutarile sahiste punctuale nu au fost strategic gandite de catre staff-ul de campanie al candidatului liberal. In spate se afla ceva munca, insa aceasta nu ar fi dat roade daca Traian Basescu nu ar fi persmis acest lucru. Este foarte posibil ca acesta sa-si fi subestimat apriori adversarul si sa nu fi fost pe deplin pregatit pentru o asemenea disputa. Adevarul este ca Traian Basescu i-a conferit identitate lui Crin Antonescu, iar premisa dupa care sunt sigura ca a mers Basescu, si anume, aceea ca : ,,Eu ii voi da viata lui! El va exista pentru ca eu ii voi da sansa aceasta!”, pe cat de aroganta ar parea, este o realitate. Prin simplul fapt ca a acceptat invitatia la dezbatere, el l-a legitimat drept un contracandidat de o oarecare importanta. Ca sa nu mai spun de scoaterea lui Remus Cernea din joc, atitudine care a confirmat ca inafara de Mircea Geoana, nici un alt candidat nu avea ce cauta intre cei doi ,,cocosi politici”. Atentia trebuia indreptata asupra celor doi, si numai asupra lor.

Cu toate acestea, dezbaterea care va avea loc miercuri la Academia de Studii Economice s-ar putea sa fie cea decisiva, cu un ecou mult mai larg decat duelul de sambata. Chiar si asa, aproximand la circa 200 000 de oameni numarul celor care au vizionat transmisia televizata de la Cluj, impactul asupra electoratului s-ar putea sa nu fie prea mare.In primul rand, deoarece o mare parte din publicul telespectator face parte din electoratul hotarat al lui Traian Basescu, care nu isi va schimba optiunea oricare ar fi conditiile, o alta mare parte este reprezentat de electoratul dur al lui Crin Antonescu, iar restul ,de electoratul  sustinator al celorlalti candidati si de electoratul nehotarat, care este cel mai vizat in campania electorala. In al doilea rand,vizibilitatea pe care aceasta confruntare o are in randul electoratului din mediul rural spre exemplu, si nu numai, este minima. Acesta oricum functioneaza dupa alte reguli, decat celelalte doua categorii de electorat: Bucuresti si electoratul din provincia urbanizata.

Spectacol umanizant!

Insa exista si o nota pozitiva in toata povestea asta. Punctul forte al discutiei dintre cei doi este dat de sarea si piperul replicilor. Intepaturile absolut dinamice au activat un mecanism, un circuit savuros pentru cea mai mare parte a vizionatorilor. Oamenii au nevoie de oameni pe micile ecrane, nu de animale politice, nu de analize pompoase intelectualiste sau de alta natura. Ori asta este exact ce lipseste in actuala campanie. Lipseste un ,,Florin Calinescu” care sa creeze cadrul perfect pentru a atrage privirile si pentru a capta atentia. Aici poate fi mentionat ca cel care a fost moderator la confruntarea de la Cluj nu este nici pe departe de talia acelui ,,Florin Calinescu” de care vorbeam mai devreme, ceea ce scade calitatea dezbaterii.

Un discurs care ar prezenta monoton un program electoral, in mare parte neinteles deoarece puncteaza probleme tehnice, greu de urmarit, este mai putin relevant in fata cel putin a unei categorii de persoane. Astfel, pana si obositoarele talkshow-ri politice s-ar putea sa se transforme intr-un exercitiu captivant in urma caruia oamenii pot extrage mesaje mult mai importante pentru ei, cum ar fi: este sau nu un om  cinstit candidatul?, este sincer ?, este patriot?, ce interese, valori, principii, viziuni asupra  vietii are?, care sunt temerile, amintirile, experientele de viata care i-au ajutat sa ajunga in acest punct al existentei lor? etc. Cel putin din punctul de vedere al efectului pe care o asemenea abordare o poate avea asupra telespectatorilor, potential votanti, ar fi un real castig atat pentru candidatii in sine, cat si pentru popularitatea initiatorilor acestei actiuni. Ca este un lucru rau sau nu? Nu putem decide. Spectacolul de scena este insa cel mai potrivit pentru a promova ceva. Reprezentatiile de scena sunt placute de public, si nu ma refer aici la mitinguri sau intalniri electorale ale partidelor. Ma refer la spectacol,cu actori in toata regula,cu muzica, animatie, si cu tot tacamul. Ma refer la acele intalniri care sa nu se abata de la scopul lor si asupra carora sa se reverse intreaga personalitate a celui vizat. Bineinteles ca si personajele trebuie sa aiba personalitate pentru a fi destul de puternice ca intr-un cadru inchegat in jurul unei teme, sa nu se uite pentru nici o clipa cine se afla in spatele intregului eveniment.

Umanul din animalul politic?

Revenind la confruntarea de sambata si in stransa corelatie cu scoaterea la iveala ,,a omului din animalul politic”,in aceasta categorie intra replicile cu privire la abordarea nepotrivita pe care Traian Basescu a avut-o de-a lungul timpului referitor la femei, promovand ,,femeia-obiect’’ si ,,femeia cu succes facil” dupa spusele lui Crin Antonescu, care de altfel a fost si cel care a lansat aceasta tema de discutie. Incruntat si absolut uimit de atacul adversarului sau,Traian Basescu a raspuns legitim, dupa unii, deosebit de dur, dupa altii: „Decenta ar trebui sa va spuna ca un barbat care are trei femei în casa le respecta, un barbat caruia nu i s-a întamplat nici un incident dramatic în care sa-si lase sotia singura sa ajunga in situatii dificile”. Replica lui Traian Basescu poate fi interpretata fie ca modalitatea pe care acesta a gasit-o pentru a se apara, fie ca un atac meschin cu referire la o experienta trista din viata personala a lui Crin Antonescu, mai exact la fosta sotie a acestuia, care s-a sinucis.

Care dintre variante este cea reala, nu se va putea afla, insa perceptia asupra evenimentului va ramane cea pe care presa a promovat-o timp de trei zile,asupra careia isi vor pune amprenta probabil stereotipurile prezente in randul populatiei cu privire la subiectele tabu despre care nimeni nu ar trebui sa se lege conform acestora, mai ales intr-un cadru public. Reactia lui Crin Antonescu, cel putin din punctul de vedere al unor privitori, nu a fost nici pe departe una a unui om jignit de acuzele care i se aduc. Relaxat, acesta a redirectionat discutia. Cu toate acestea, concluzia generala cu care s-a ales intalnirea dintre cei doi este ca s-a stins ,,mitul eroului salvator” care nu poate decat ,,sa fie”, ,,mitul invincibiliatii” pe baza caruia Traian Basescu si-a creat imaginea. Nu putem cuantifica daunele in ceea ce priveste electoratul, insa vilzualizand cele intamplate, aceasta este consecinta principala, singura identificabila si cuantificabila.

Pana acum, nimic absolut iesit din comun, insa ce a urmat, stim cu totii: Dupa duel, Antonescu a urlat in gura mare ca l-a facut praf pe Basescu. Si ceea ce a facut de fapt, a fost sa-si asume discursul unui lider care vrea sa construiasca o multime, astfel construindu-se pe sine. Problema e ca acea multime este imposibil de construit la nivel real.Oricum, ceea ce parea uman, s-a transformat prin ,,lauda de sine” in grotescul animalic.Mecanismul functioneaza in felul urmator, exemplu identificat in comportamentul haitelor: ,,Un lider nou contesta liderul care detine puterea, considerat anterior invincibil.Turma urmeaza liderul de necontestat. Lupii tineri il provoaca intr-un mod irational, contestandu-l. Puterea sta in capacitatea de a face galagie mai mare.” La nivel social, aceasta logica o gasim in comportamentele imediate de provocare a adversarului, a carei puteri vrei sa o contesti, la gasti, la ANIMALE SOCIALE.

Ce s-ar fi intamplat daca se alatura si Mircea Geoana confruntarii? Foarte simplu: atacul misoginismului i s-ar fi potrivit ca o manusa. Trebuia pus in discutie ,,blestemul celor trei Elene”, caci mi se pare groteasca si suprarealista atitudinea lui Geoana de a pune semnul egal intre Elena Lupescu, Elena Ceausescu si Elena Udrea. A face dintr-o personalitate feminina contemporana simbolul raului absolut si intruchiparea viciului politic tine clar de misoginism. Acesta ar fi fost raspunsul la intrebarea ,,cum ar fi fost daca si Geoana ar fi venit?” daca am fi ramas doar pe tema femeii, insa daunele asupra imaginii lui ar fi fost cu siguranta mult mai largi,dincolo de acest context. Lipsa de spontaneitate si de haz a personajului politic Mircea Geoana si-ar fi spus cuvantul.

Multumiri domnului Stanciugelu pentru directiile de reflectie pe care le-a indus tuturor celor prezenti la cursul acestuia de ,,Teorii ale revolutiei”, inclusiv mie; asa cum acesta a spus in nenumarate randuri: ,,Suntem prizonierii propriilor idei”; uneori e nevoie de impulsuri exterioare pentru a constientiza  potentialul cognitiv si analitic pe care il detinem; ca atare trebuie sa fim recunoscatori celor care reprezinta sursa acestor impulsuri

Oana Sarbu

Confruntare Antonescu- Basescu care se desfasoara civilizat, aducand parca un iz de educatie pe care nu l-am mai simtit de ceva vreme. Geoana lipseste. Acelasi Geoana care declara sambata ca putem echivala criza cu un al treilea razboi mondial. Geoana identifica pericolul, ba chiar il ridica la rang de ” conflict mondial”. Actiunea candidatului social- democrat se sfarseste, insa, la nivelul analizei. Desi inscris in cursa pentru conducator al statului, acesta rateaza autodefinirea ca Salvator. Prezentarea situatiei “nefaste” in care se afla Romania nu face decat sa deschida calea celorlalti candidati. Odata senzatia de criza creata, nevoia oamenilor de siguranta, de a avea un conducator- salvator creste. Primul pas pentru a castiga este sa te autodefinesti ca atare. Geoana rateaza aceasta prima etapa.

Geoana si ” razboiul”. Definirea pericolului.

Nu exista arme, nu exista catastrofe sau victime umane, dar efectele sunt similare, sustine Geoana.  Se depaseste zona pericolului, se paseste deja intr-o zona a efectelor. Consecintele le traim deja. Deschideti ochii, situatia este extrem de grava,vrea sa spuna domnul Geoana, in incercarea de a crea un sentiment de panica generala ce sa arunce oamenii  in brate social- democrate.

Actul de comunicare al crizei la nivel hiperbolic este dublat de avertizarea ca actualul conducator a abandonat lupta: “Dar ceea ce mă frământă cel mai mult este faptul că preşedintele şi actualul guvern au abandonat lupta împotriva crizei. Este de fapt o formă de abandon în care punem în pericol locurile de muncă din România”. Ceea ce Geoana incearca este sa  creeze imaginea un sistem deficitar, unui  sistem in care este esentiala introducerea unui nou element, pe care , mai apoi, acesta sa se ofere sa-l introduca, in calitate de unic detinator.

Ratarea autodefinirii

Odata definita societatea ca abandonata in vreme de criza, vine momentul aparitiei eroului care sa readuca ordinea, pacea, linistea. Acesta este, insa, pasul pe care Mircea Geoana il rateaza. Lipsa de la dezbaterea de la Cluj, precum si controversatul concediu electoral pot fi usor echivalate cu un abandon al poporului. Iar daca inconstienta poate fi iertata, inactiunea voita, constientizata, nu. Aceasta actiune de aruncare a bombei si retragere in fuga, condamnarea liderilor, fara a te oferi ca solutie salvatoare, nu poate crea decat un popor dezorientat, iar nu un electorat pe care sa te poti baza. Domnul Geoana insusi are nevoie sa fie salvat acum. Asteptam sa vedem metoda. Asteptam dezbaterea de miercuri.

Andreea Paun

pentru cei care nu au reusit sa citeasca editia printata de miercuri 11 noiembrie, voi posta editorialul si aici.

Haideti sa alegem.

„ Cand ne nastem, cand venim pe aceasta lume, este ca si cum am fi semnat un contract pentru tot restul vietii noastre, dar vine o zi cand ajungem sa ne intrebam, oare cine a semnat in numele nostru[1]”.

In Romania se intampla lucruri ciudate. Se intampla alegerile prezidentiale. Iar de cand au demarat, ma aflu – aproape zilnic -  in anumite dileme de ordin politic pe care nu mi le-am pus vreodata pana acum. Ma surprind reflectand la bicameralismul Parlamentului, al unui referendum pe post de exit-poll la nivel national si nu in ultimul rand la umanitatea pe care o afiseaza, la televizor, diverse figuri caricaturizate ce au iesit sa testeze democratia.

Ma intreb ce pictor celebru a venit la Cotroceni si cat oare domniile lor au de gand sa isi pasteze portretele de Dorian Grey in subsolurile Parlamentului.

Intreg acest mecanism gripat si el de virusi de ordine animalica – si-a cam pierdut sensul logic si crono-logic al mecanismelor sale. De ce in Romania nu se mai voteaza ca simplu act civic al cetateanului? De ce stampila se vrea a fi o arma letala si nu un instrument de validare? De ce votam negativ si mai ales, de ce vrem sa nu-i mai vedem pe acesti oameni niciodata – macar 4-5 ani de zile Ne-am omorat presedintele in ziua de Craciun, iar acum de Sfantul Nicolae vrem sa schimbam infatisarea intregului sistem. Sarbatorile nu ne incalzesc, ci ne intarata.Vrem un presedinte nou, care eventual sa tina o Camera intr-o palma si pe noi toti in cealalta. Vrem un presdinte care sa faca echilibristica politica.

Intrebarile mele nu se opresc aici. Ma intreb, printre altele cum se poate ca un guvern demis – si eventual inca doua guverne stafie – sa poata face acest referendum de care aminteam mai devreme. Guvernul demis se ocupa doar de administrarea publica a ceea ce a mai ramas din treburile publice care nu au fost oprite din cauza gripei, a lipsei banilor, a protestelor si al campaniilor electorale; nicidecum nu are drept de initiativa legislativa. El functioneaza pe ordonante de urgenta, domnilor. De ce sa nu ne imprumutam de la FMI mai degraba? De ce sa nu incercam sa potolim bugetarii, fermierii, metrorexistii din proteste? Nu putem sa cumparam mai repede vaccinurile anti-gripa? De ce tocmai facem un referendum daca intr-adevar mai avem puterea de a face ceva.

Se tinteste sus, asta este cat se poate de clar. Au trecut 20 de ani de la revolutie si noi nu ne-am oprit din revolutionare. Schimbam premieri, schimbam parlamente, schimbam votul, ne schimbam intre noi. Ne schimbam chiar si identitatea. Admiratorii din toate colturile tarii isi fac vocile auzite, arunca ode de lauda pe la radiouri si televiziuni, in numele democratiei – unde ni se spune ca putem sa fim cine vrem noi sa fim.

Iar acesti oameni de indruma la un salt general „Hai Romania”, la bunul simt de a ne da la o parte, si la un tricolor rosiatic ca pe vremurile bune. In 4-5 ani – ne asigura ei -  totul va fi bine. Iar dupa aceasta perioada furtunoasa, linistea unor zile cu soare ne va bucura alegerile facute, ne vom etala stampila din spatele buletinului de cate ori va fi nevoie.

Ca sa inchei intr-o masura optimista, le-as recomanda – de data aceasta alegatorilor – dar si domnilor candidati care sunt la randul lor alegatori, o carte numita „Eseu despre luciditate” a preacunoscutului Jose Saramago. Lectura placuta domnii mei si ne vedem diseara la televizor!

Asistam la o campanie atipica. Asistam la o campanie prezidentiala infratita cu lupta pentru prim- ministru. Ambitiile de impunere a premierului mascheaza o lupta crancena de a arata care pe care. Intr-un asemenea context, candidatii se afla intr-un continuu proces de repozitionare fata de ceilalti candidati. Iar punctul central este, cine altul, decat actualul presedinte, Traian Basescu, vesnicul luptator impotriva tuturor.

Traian Basescu si razboiul pentru popor

Discursul lui Traian Basescu este structurat in jurul ideii de “ singurul pentru popor”. Avand in spate o lupta impotriva “celor multi “ ( atunci 322) castigata cu ajutorul poporului, presedintele isi continua campania in aceeasi nota, sperand la o victorie din aceeasi categorie. Acum, parlamentarii se coalizeaza din nou. Presedintele se intoarce din nou la popor, insa il gaseste mai putin entuziasmat, parca inca in asteptarea  rendez- vous- urilor promise din trei in trei luni. Acum,  presedintele e nevoit sa mituiasca romanii cu 25 de lei si un sandvis pentru a veni la intalnire. Mesajul ramane unul de lupta impotriva mogulilor, dusmanilor poporului. Aceleasi lucruri promise, nici o realizare. Explicatia? Un mandat nu a fost de ajuns. De ce? Lupta a fost grea. E greu sa te lupti cu toti. Sustinand ca ramane fidel poporului, presedintele incearca sa il ademeneasca cu aceeasi promisiune de a trai bine.  Victimizarea la care face apel  presedintele pare a fi metoda aleasa de a motiva nerespectarea promisiunilor. Ce diferentiaza discursul lui Traian Basescu de cel al lui Emil Constantinescu de acum  noua  ani este dorinta de a continua. Facand apel la memoria emotionala colectiva, Basescu se pozitioneaza strategic deasupra  lui Constantinescu, declarandu- se “obosit” de sistem, iar nu “ infrant”. Victimizarea lui Basescu este o victimizare de luptator. Este victimizarea celui ce a pierdut o lupta, dar va castiga razboiul. Desigur, mesajul este receptat cu scepticism de catre popor. Increderea este ultimul element la care se poate apela cu succes in dialogul cu un popor  ce se declara dezamagit si inselat.

Presedintele nu putea accepta premierul propus de parlamentari. Daca ar fi facut-o, tot sistemul sau electoral s-ar fi prabusit. Daca ar fi dat mana cu “ dusmanii poporului”, cum ar mai fi putut explica lupta impotriva lor? Dusmanul greseste intotdeauna. Evidentierea partii bune a dusmanului ar fi distrus ideea luptei acerbe. Si Basescu propune o revolutie. O revolutie mascata, nenumita. O revolutie impotriva coalitiei parlamentare- dusman comun.

Crin Antonescu si logica unui singur mandat

Pozitia favorabila de reprezentant al poporului (presedinte ales) in care se afla Basescu, precum si mesajul sau de solidaritate pune contra-candidatii in situatia de a isi justifica propria pozitie. Suprapunerea mesajelor cu cel al lui Basescu ar duce, cel mai probabil, la un insucces.  Ineditul discursului lui Crin Antonescu sta in apelul la punctele slabe ale lui Basescu. Cu alte cuvinte, ce actualul presedinte nu a putut sa ofere poporului, Antonescu va reusi sa ofere.

Mesajul implicit al lui Crin Antonescu:

1. Bun simt. Scandalul cu “ tiganca imputita” trebuie valorificat.  Antonescu aduce bunul simt, respectul pentru presa si pentru cetatean.
2. Liniste. Scandalurile politice vor inceta. Basescu nu a colaborat cu Parlamentul, de altfel, tot de popor ales. Basescu a abuzat de puterea cu care a fost investit. Antonescu va readuce linistea.
3. “Scoatem Romania din criza”. Criza in care se afla din cauza lui Basescu. Antonescu repara ceea ce Basescu a stricat.
4. Un singur mandat. Lui Basescu ii ia o vesnicie sa rezolve ceva. Mie imi trebuie doar unul. Eu POT sa imi ating obiectivele intr-un singur mandat.

Ceea ce Antonescu spera este ca poporul sa uite de atitudinea agresiva pe care acesta o adopta mai inainte de anuntarea candidaturii sale si sa il vada ca pe un om de bun simt capabil sa aduca linistea. Ceea ce Antonescu spera este ca sustinatorii cu convingeri liberale sa uite ca l-a sustinut cu atat patos la Primaria Capitalei pe ex- PSD-istul Sorin Oprescu.   Ceea ce Antonescu spera este ca poporul sa creada ca, dupa o criza economica si politica, tara poate sa ajunga la prosperitate in doar cinci ani.

Andreea Paun

Pentru a scrie si ceva serios, va prezint urmatoarele randuri referitoarele la discursurile candidatilor din week-end.

- Basescu l-a propus pe Negoita pentru functia de premier al Romaniei.

- PSD si PNL nu vor participa la votul pentru investirea guvernului Negoita.

- Candidatii au fost prin teritoriu.

- Basescu a facut  un maraton prin Craiova si Pitesti duminica. A blocat o inreaga intersectie in Pitesti cu autocarele PDL si si-a trimis simpatizantii sa marsaluiasca de la pod inspre centru.

- Nu ma pot abtine sa nu fac un comentariu referitor la faptul ca i-au lasat la pod. La pod sunt “doamne cu moravuri usoare”. Inteleg ca sa marsaluiasca, demonstratie de putere si alea, dar la pod?

- Geaoana a fost prin Dambovita. Antenele sunt partinitoare cu Geoana, reclamand doar mbilizarea masiva a membrilor PDL.

- Antonescu afost prin Zalau si Cluj.

- Politicienii fac misto de faptul ca Negoita a cantat la Etno.

- Traian Basescu nu ii da dreptul la replica lui Mircea Dinescu in campania sa de la Corabia de sambata.

Si pe Oprescu l-am urmarit mai mult pentru ca s-a nimerit sa fiu in fata televizorului atunci cand vorbea.

Deci la discursul lui Oprescu de sambata de la Realitatea analiza va fi mai pertinenta:

Discursul lui Sorin Oprescu s-a deplasat pe nesimtite de la atacurile împotriva “găştilor” către Mircea Geoană, contracandidatul de care ar trebui sa scape şi el şi Antonescu pentru a ajunge în turul al doilea. Oprescu a vorbit atât despre noul premier desemnat – Liviu Negoiță şi apariția acestuia la ETNO TV, numind-o :”cântec de adormit PDL-ul”, cât şi despre contracandidații săi: Basescu şi Geoană, adaugind găştile de partid care controleaza Presedintele Romaniei.

Latura pozitiva a mesajului politic a fost legata de  importanța votului si  reforma sănătății.

Mesajul lui Oprecu nu îşi găseste o foarte mare coerență, dar poate funcționa pe următoarea linie: sistemul este ticăloşit, găştile au distrus țara, poporul nu mai poate suporta, poporul trebuie să voteze, poporul trebuie să voteze cu mine pentru că nu sunt implicat politic, am avut idei bune care au fost preluate si de contracandidati şi pot face o reform a sănătătii bune. De remarcat că a început atacul la Geoană, deşi a declarat mai demult că nu vrea să vorbească de rău partidul din care a venit.

Prin legea finantelor publice, 82% din impozitul pe veniturile persoanelor fizice a fost directionat catre bugetele locale. Cotele defalcate din impozitul pe venit se aloca diferentiat, la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, dupa cum urmeaza:

            – 47% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor;

            – 13% la bugetul local al judeţului;

            – 22% într-un cont distinct, deschis pe seama direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi al judeţului.

Autoritatile centrale colecteaza impozitul de stat si-i fac un serviciu autoritatii locale colectandu-l pe gratis si reorientandu-l. Consecinta cea mai proasta este ruperea legaturilor dintre veniturile autoritatii locale si stimularea efortului de colectare a acestora. Daca alte transferuri de la autoritatea centrala catre cea locala sunt “earmarked” (au destinatie specifica) -> vezi cote defalcate din TVA pentru salariile profesorilor -> predarea cvasi integrala a IVPF (impozitul venitului pe persoane fizice) s-a facut lasand totala libertate localilor in utilizarea acestuia, De aici a rezultat ulterior imposibilitatea tinerii sub control a cheltuielilor excesive inregistrate de multe primarii. Sumele de echilibrare nu au putut fi suficiente pentru a se realiza ce se dorise adica o repartizare echilibrata a resurselor catre autoritatile locale si deci o dezvoltare proportionala a acestora. S-a ajuns in acest fel la urmatoarea situatie : bogatii sunt mai bogati ( de exemplu Otopeni si Bucuresti) iar saracii si mai saraci (Botosani, Giurgiu, Alba).  

Astfel avem de-a face cu aplicarea principiului corect de descentralizare a puterii (deconcentrare adica delegarea autorităţii de decizie de la nivelul central catre cel local si descentralizarea propriu zisa ceea ce inseamna ca responsabilitatea luarii deciziilor e impinsa catre nivelul local, presupus a fi cel care cunoaste cel mai bine situatia locala). Din pacate oricat de buna ar fi aceasta lege ea nu a fost organizata pe sistemul anglo saxon de „check and balance”. Degeaba trimit fonduri bugetelor locale daca nu pot sa afle si ce se intampla cu aceste fonduri (si mai ales daca nu pot avea o actiune de preventie a exceselor).

Traian Basescu a declarat in martie 2009 ca procesul de descentralizare trebuie urgentat,  in timp ce in august 2009 Mircea Geoana a spus ca a ridicat in coalitie problema grabirii procesului de descentralizare. Cei doi candidati la prezidentiale (de fapt toti candidatii la prezidentiale) ar trebui sa aiba in vedere faptul ca descentralizarea va avea un efect distructiv in lipsa unui instrumentar care sa urmareasca acordarea si destinatia fondurilor. Ce se poate face? In primul rand stabilirea standardelor de cost si a normativelor de personal si introducerea legii insolventei autoritatilor publice (ceea ce inseamna ca in cazul in care datoriile cresc pana la stadiul in care se ajunge la insolvabilitate, primaria este stearsa din registru si comasata cu o alta primarie mai mare si mai rezistenta).

Importanta acestui articol pentru alegerile prezidentiale este ca incearca sa aduca in vizor o problema extrem de importanta. Trebuie sa reducem cheltuielile, introducerea unui sistem de control fiind esentiala.

15 Noiembrie. Traian Basescu poarta negocieri cu partidele pentru desemnarea premierului. Partidele spun in cor: “Johannis”. Traian Basescu le spune pe rand : “NU”. Situatia ramane, deci, asa cum o stiam. PD-L se simte indreptatit sa spuna ca se asteapta la un premier din randul democrat-liberarilor, in virtutea drepturilor celor cu cele mai multe mandate. Traian Basescu confirma.

Intalnirea este prevestitoare. Presedintele ramane singur in fata celor multi. Singura propunere pe care nu o refuza categoric este aceea a PDL-ului. Ce inseamna asta? Traducerea ramane in planul razboiului Traian Basescu- Coalitia Partidelor.” Am incercat un compromis desemnand un premier apolitic (Croitoru). Nu ati vrut.”, pare a spune Traian Basescu. Alungand gandul rau de a fi un om ce refuza compromisul, presedintele lasa deschisa o singura cale: alegerea unui premier democrat. Lasand partidele in asteptare, sugerand varianta premierului democrat, crescand tensiunea si facand ca partidele sa se inflacareze la ideea unei noi lupte anti- Basescu pentru care nu este nevoie de arme noi, Traian Basescu adauga o noua piesa la imaginea sa de Aparator al poporului, de victima a coalitiilor politice corupte.

Anticiparea luptei prezidentiale: lupta pentru premier

6 noiembrie. Presedintele il numeste premier pe Liviu Negoita, primar al Sectorului 3, nu, 4, nu… 3… D.A., 3. Dupa balbaiala atribuirii unui sector peimarului devenit prim- ministru, Traian Basescu surprinde esentialul: a obtinut 80% la alegerile locale, deci nu se lasa intrecut de Johannis. Este la fel de apreciat ca primarul sibian, sustine presedintele, incercand sa intimideze gurile rele ce ar putea indrazni sa sustina contrariul. Un singur detaliu ii deosebeste pe cei doi primari cu aspiratii la functii inalte: coloratura politica. Desigur, o astfel de varianta este inacceptabila pentru partide care sustin cu indarjire ca il vor pe Johannis. Cum ar fi putut altfel? Lupta deja a inceput. Echipele au fost anuntate. Acceptarea variantei propuse de Traian Basescu ar insemna o rusinoasa capitulare,  capitulare care nici pentru victoria bunului simt la care Crin Antonescu face referire cu atata patos nu poate fi acceptata. Oricine ar ceda in fata lui Traian Basescu ar face un pas inapoi in construirea strategiei de lupta electorala. Lupta pentru premier nu este altceva decat lupta prezidentiala impotriva actualului presedinte.

Exista doua parti declarate: Traian Basescu si Anti Traian Basescu. Oricine se situeaza la mijloc pierde. Rolurile sunt, deci, usor de identificat. Presedintele joaca rolul victimei ambitioase, martirului pentru popor. Jertfirea sa psihica pentru binele poporului e evocata in mai toate discursurile prezidentiale. “ Imi asum responsabilitatea ce o presupune functia in care poporul m-a investit. Ar fi putut sa- mi fie bine, dar costurile erau prea mari: dezamagirea electoratului ( inchiderea dosarului Patriciu, acceptarea ca Voiculescu sa fie stapan pe minele de sare). Nu am cedat din respect pentru popor.”. Cam asta este mesajul pe care presedintele l-a transmis astazi la Buzau. Si ca ideea sa se fixeze bine in mintile viitorilor alegatori, presedintele aduce in discutie si radacinile actualei coalitii : cei 322. Atunci poporul i-a luat partea . Acum, coalitia s-a format din nou. Prin procese logice, mai mult sau mai putin constientizate, oamenii vor redefini situatia actuala in vechii termeni. Astfel:

Logica referendumului din 2008:

1. 322 au luptat impotriva presedintelui

2. Presedintele s-a intors la popor (referendum)

3. Oamenii au dat vot de incredere presedintelui

4. Lupta anti- Basescu a fost tradusa ca lupta impotriva poporului

Traducerea:

Coalitia impotriva presedintelui inseamna colitie impotriva poporului.

Ideea este usor de indus, mai ales daca tinem cont de faptul ca Traian Basescu este, totusi, presedintele ales, deci dispune de legitimitatea necesara.

In tabara cealalta, partidele refuza sa se intalneasca cu noul premier pentru negocieri. Dandu-se raniti in orgoliul profund democrat, liderii PNL, PSD si UDMR refuza sa ia parte la o asemenea inscenare. Nici nu ar putea. Compromisul nu este o strategie de razboi. Acelasi lucru il simte si Traian Basescu, acelasi lucru il simte, de exemplu, si Crin Atonescu care, mai presus de toate, uraste, se pare, lipsa de bun simt. Sistemul este “nesimtit”, afirma “ politicos” Antonescu, cu inflacararea specifica revolutionarului bunului simt. Solutia: inlaturarea sursei raului, inlaturarea lui Traian Basescu care oricum isi bate joc de popor, dupa parerea candidatului liberal. Urmand, insa, grila logica de mai sus, asta nu inseamna ca poporul a fost fraier? Au votat romanii RAUL fara sa isi dea seama? Oricum ar fi, candidatii ne asigura salvarea. Avem multe variante de salvari…atat de multe incat cei mai multi dintre romani prefera sa nu se lase salvati, sa nu-si aleaga salvatorul. In aceste conditii nu pot decat sa il citez pe PSD-istul singuratic, transformat, revoltat, Sorin Oprescu , cu al lui slogan pentru un popor microbist : “Hai Romania!”

Andreea Paun

Acu mai cateva zile a inceput panicarea in masa in legatura cu gripa porcina.  Ca erau 19 cazuri, sau erau 91, nu mai conta. Ca e o gripa mai usoara decat una sezoniera, nu mai conta. Ceea ce conta in schimb, era intrecerea in cifre intre diferiti oameni cat de cat avizati in domeniu, dar cu tendinta de a exagera niste numere mai rau decat adolescentii inainte de prima lor experienta sexuala. A venit unul, a spus ca vor fi 25.000 de vitime in cel mai bun caz. Apoi mai vine virusologul Molnar care spune ca vor fi 60.000. Apoi secretarul de stat Streinu -Cercel a zis ca 20.000 e un numar minim si ca s-ar putea sa fie chiar 75.000. Apoi a revenit si a zis ca 3000-6000. Apoi l-au dat afara. Apoi s-a intors. Nu l-a mai bagat nimeni in sema de cateva zile. Dar a fost folosit in diverse declaratii schimbate intre Basescu si Oprescu.

Declaratie Traian Basescu:

“M-a alertat declaraţia secretarului de stat Streinu-Cercel, care prăvălea apocalipsa peste România şi impunea importul imediat de vaccin antigripal. România nu va importa niciun vaccin, avem în acest moment la Institutul Cantacuzino un milion de doze, iar în zece zile putem avea încă un milion. Doar opt ţări din Europa produc acest vaccin, iar România este una dintre ele”

Declaratie Sorin Oprescu:

“Il cunosc de 30 de ani. (…) Streinu-Cercel este medic, stie. “

Sorin Oprescu incearca sa ii contruiasca lui Traian Basescu imaginea incompetentului prin invocarea Tehnocratului. Ca acesta este cel mai avizat in domeniu sau nu, putin conteaza. Se creaza unTraian Basescu incompetent pe probleme medicale, incapabil sa ia decizii in astfel de situatii de criza, care minte “din nou” si decide acolo unde nu se pricepe. Mai mult, ia decizii cu consecinte negative pentru tara. Totodata,se creaza impresia ca Tehnocratul a carui parere, daca nu incontestabila, cel putin mai credibila decat cea  a lui Basecu in probleme medicale, si-a dat demisia la presiunea presedintelui, care sacrifica tara pentru interesul personal.

Problema nu e doar cu presedintele, ci cu toti care s-au folosit de declaratiile lui Streinu-Cercel si de gripa porcina in scopuri electorale. Ca ea e frectie la picior de lemn, ca in toata lumea au fost 7345 de victime si la noi se anunta de 10 ori mai multe, ca va fi intr-adevar o epidemie care ii va separa pe cei puternici de cei slabi, marea moarta-n doua, caimacul de cafea, tot nu conteaza pentru ei. E boala tehnocratului. Tot tam-tamu’ cu premierul tehnocrat a creat dorinta candidatilor de a parea avizati intr-un anumit domeniu . Se vor folosi de orice ocazie pentru a se ataca si a parea mai specializati decat ceilalti.  E campanie, ce naiba!

P.S. Am vazut mai multe pitipoance-n 41 cu masti in ultimele zile decat am vazut in metrou in Londra in vara cand era o situatia asemanatare cu cea de la noi.  Ba chiar murisera vreo 2 la ei.Pacat ca n-am poze din 41.

P.S.S Chiar si la meci erau jandarni cu masti. Dovada ca romanul ori e mai fricos ori e mai prost.

Multi nu-l suporta pe Costin Marculescu. Si mai multi nu au auzit de el. El face parte din categoria acelor artisti valorosi, este un diamant neslefuit. Dar cine este Costin? A aparut la stirile de la 7 acu’ ceva timp pentru ca si-a luat bataie in scara blocului de la anonimi.  Se destainuia natiunii in prime-time la 9595 facand parada ochiului vanat. Bineinteles ca au fost inevitabile aparitiile la OTV, articolele in ziarele de barfe, rafuieli etc. Dar Costin nu se lauda doar cu chestii de acest gen,el are o cariera muzicala aproape solida axandu-se pe muzica dance, de petrecere si  manele. A cochetat si cu actoria si este bagat si in lumea modei printr-o agentie de modele destul de controversata.  Ultima stire gasita despre el este ca a primit de ziua lui de la Pepe o motocicleta de jucarie! CAT DE TAREEE!!

In final, un cantec special de la el:

I have a problem! Nu, nu cu creierasu, ala deja nu ma mai deranjeaza atat de mult incat sa-l numesc problema. Am o problema cu puţulicile! Se pare ca in ultima vreme ma urmaresc.

Aproximativ in fiecare dimineata dau de cate un nene cu puţulica la vedere in parcul de la Unirii.  Si sa moara io daca am vreo placere sa-i privesc! Da’ nu stiu cum se face ca mereu se aseaza in aria mea vizuala si imi intra in ochi. Io, cand merg pe strada, sunt un om handicapat. Adica sunt cam ca si copiii aia de vreo 4-5 ani care sunt dooooooohhh si arunca privirea si colo si colo. Nu ca as cauta sa vad ceva interesant, da’ ma simt ca o mamaie sa merg numai privind inainte. Si cum dau cu privirea incolo si-ncoace, intrezaresc si cate un puţulache. Si ma sperii! Ca desi nu caut o priveliste anume, asta sigur nu o doresc la 9 dimineata. Si ei, detinatorii de puţulica, imi zambesc tandru. Si asta ma face cu atat mai mult sa-mi doresc un trofeu din puţulica lor. Mi-as face un perete dupa modelul celor cu capete de cerb…

Cand am fost la mare, un amic tinea intruna sa-mi arate cum ii intrase lui nisip in slip si avea puţulica grunjoasa. Si am tot fugit de el, pana cand a gasit o solutie mai buna: si-a dat direct slipu jos. Si, da, era o puţulica grunjoasa. But who the fuck cares?

Ieri am primit invitatia la puţulica. Si cu toate ca mi-era foame am zis pas. Ca n-avea rost sa-mi stric pofta de mancare pentru un dumicat de puţulica.

Io stiu ca-mi vreti binele, da’ io chiar nu caut puţulica. Nu duc lipsa (despite what some might think)! So stop haunting me! I don’t need puţulica!!!

Mergeam si eu linistita si obosita spre casa, gandindu-ma numai la cat de frumos o sa-mi sada cu o portie de mancare in brate. Si cum chefu si starea aia de om zgubilitic nu le-am regasit inca, nu vedeam si nu auzeam nimic in jur. Dar asa de nicaieri aud un “psssst, pssssst”. Deranjata din minunata stare in care ma aflam, intorc usor privirea.

Domnisoara, sa-mi sugi pula!

Si cum eram mai mult decat bucuroasa ca cineva mi-a sugerat in sfarsit aceasta activitate indestulatoare, am sarit sa-l deschei la prohab.

Si mai tarziu mi-am adus aminte de asta:

P.S Pun pariu ca avea o pulicica de tot rasu

Mama si varul meu se uitau la televizor.

Mama: Off, ce ma dor picioarele astea!

Varu: Da, si pe Sandu il dor! (Sandu e cumnatul lu’ mama)

Mama: Pai de ce il dor?

Varu: De cand a cazut din tramvai!

Mama: ??!!??!?! Cand a cazut din tramvai????

Varu: Da, a cazut din tramvai si il dor picioarele rau. Nici nu poate sa se mai imbrace. Ieri am fost la ei si il imbraca Rodica.

Moment de liniste

Tot varu: Aaaa, stai ma ca io asta am visat aseara!

Moment de reculegere pentru mama, urmat de o criza de ras.

There is nothing wrong with my family! Ok?

P.S. Am uitat si anu’ asta sa cer un labrador de ziua mea! Damn it! Mai am o sansa de Craciun.

Ma bucur totusi ca cele mai multe cautari sunt pentru Nichita Stanescu si Formularul 230. Inca mai exista o speranta…

jocuri moi-…bine ca in ultima vreme nu le-a mai cautat nimeni

jocuri dea coaforul - am cautat si io de curiozitate, da’ nu -mi iese frizura aia nici de-a dracu’

jocuri cu as do io  -aaa…ummm…as in H2O????

jocuri cu viata a doua - ma, tu esti neam de felina…

jocuri cu frizeri care suna lumea - asta cum vine? ori esti frizer ori telefonist..

jocul o data in viata mos craciun - asta e mos din ala special care apare odata la trei decenii si apoi moare

jocuri cu snitel - mi-e foame!

unde e craciunul de alta data? -bai, sa stii ca asta ma intreb si eu! Basescu e de vina!

jocuri baraie de gatit -whaaaa?

love me jocuri numai jocuri.ro -oh, da…asa, nebunule

jocuri cu tauri ole -du-te-n Spania. jocuri live

jocuri sa pupi -io cand eram de 11-12 ani si ma jucam se numea altfel…si ma pupam cu baieti, nu on-line

jocuri da gandit - la ce folos?

jocuri cu hai definire - o sa ma risc sa presupun ca e o traducere nonconformista pentru high definition

bejuterii -ba, ‘ca-t-as io talentu tau, io le-am hamanetat pa toate

jocuri de facut curat:spalat vase -daca tot iti place, hai la mine sa te joci prin casa

joc viata mia -Costi stie cum se joaca!

jocuri dai chiloti jos lu ada – asa, ada? d-astea faci tu in timpu liber?

Mi se pare mie sau au inceput sa se inmulteasca persoanele de genul asta? Adica persoanele care au anumite gusturi si anumite preferinte, pe care daca nu le impartasesti esti, automat, prost, ignorant, cu gusturi indoielnice.

Cred ca se numesc snobi. Sau limitati. Sau pur si simplu…idioti!

Nu-mi place Bukowski! Do you have a problem with that? Tough luck! Ma lasa rece… Nu-mi pasa ca tie iti place Bukowski si ca ti se pare geniul neinteles al planetei. Ok, recunosc, n-am citit nimic scris de el. Dar dupa atitudinea aia “uai, tu, ce prost esti, nu ai citit/nu-ti place Bukowski…” si dupa moaca aia de fund filozof pe care ai adoptat-o…fii sigur ca NU o sa pun niciodata mana pe ceva scris de el! Din ce am citit despre el, nici nu ma tenteaza, dar stiind ca TIE iti place, il urasc din start.

Nu am pretentia cretina ca toti interlocutorii mei sa cunoasca toate filmele pe care le-am vazut eu. Si nici nu reactionez ca o broasca violata cand aud ca lu’ X nu-i place Will Smith sau Jhonny Depp (:D ). Deci cut the crap!

Cuuuuuuuuuum, n-ai vazut “Cine-a-nfipt cutitu-n geam”? Pai asta e film de Oscar, cum sa nu-l vezi? Daca n-ai vazut filmu’ asta, deja poti sa consideri ca esti inscris pe lista pentru iad.

sau

Nu mi-a placut filmul X!

Pai, nici nu asteptam altceva de la tine. Tu nu stii sa apreciezi un film bun!

Pai, stai asa, ca fiecare apreciaza alte lucruri la un film, deci tu ai alta opinie…

Pai, da…dar asta e film de Oscar…deci trebuie sa-ti placa! sau  In filmul asta joaca Gheorghe Delavaleacanepii si e un mare actor, deci trebuie sa-ti placa…

Pai bine pepushe, eu nu apreciez un film dupa cate bibeloaie primeste, sau dupa faima actorilor care il joaca. Il apreciez pentru simturile pe care mi le trezeste, pentru impresia pe care mi-o lasa, pentru lectia pe care mi-o ofera… Deci, inca odata, plimba ursu’!

Nu-mi place sa port aur! Pfffoai, normal, asa zic aia care nu-si permit, dar ar vrea sa aiba… Nu, ma, Gigi, nu-mi place si atat. Nu pentru ca n-am bani, nu pentru ca vreau sa par interesanta, ci pentru ca nu-mi place cum imi vine mie o bijuterie din aur. Daca te incalzeste cu ceva, as purta aur alb.

Nu-mi plac hainele de la anumite firme. Nu pentru ca sunt io o taranca si nu stiu sa apreciez haine de firma, ci pur si simplu pentru ca sunt anumite firme cu haine (nu toate) de-ti vine sa plangi. Daca tie iti place sa te imbraci de la firma care se intampla sa nu-mi trezeasca mie niciun fir de par…soarta. Io pot sa mai dorm, tu? Aaa, si inca o treaba. Nu inteleg sa cumperi ceva ce arata ca un rahat, iti vine ca un rahat, chiar si TU stii ca este un rahat, dar totusi il cumperi pentru ca scrie un mare nume pe el. D-astea gasesti si la Europa, si cu mult mai putini bani!

Si tot asa, lista poate continua. I’m curvy, and I like it! (ca sa citez un mare om )

Lume, lume ia aduna-te la…campanie! Nenea Venny a pornit o mare si necesara campanie. Eh, inca nu e mare, ca e la inceput, dar o sa fie. Zis si facut! Am pornit cu vorba, ne-am unit, Venny a facut si un banner si…de aci incepe cosmaru’.

Evil banner! Razbunarea bannerului ar fi trebuit sa se numeasca episodu’ asta. A mai lipsit sa plangem si sa ne zgariem pe ochi, ca-n rest cred ca ne-am stresat toti de ne-a iesit cel putin cate un fir de par alb Ba ca nu vede codu’, ba ca lipseste finalul, ba ca mai schimba prin partile esentiale o * cu un < si tot asa. S-a constatat greseala, s-a corectat, s-a inserat si ta-daaaaaaaaaaa: avem banner!!!

Si asa incepe campania anti-nesimtire…Eu as zice ca si campania mea anti-nespalati intra tot in categoria asta, de nesimtire. Iar bannerul e mai mult decat sugestiv, asa ca eu sugerez o fuziune intre campanii. Sa nu mai pierdem vremea, deci, si sa dam startul aci, pe blog, printr-o povestioara.

Daca ar fi sa spun la general, despre cosuri de gunoi, paduri, lacuri etc probabil ca as tine-o tot intr-un scris, dar eu zic ca mai bine ma rezum la cazuri individuale. Cazuri cand soarta mi-a adus in cale oameni de care tind sa fug ca dracu’ de tamaie. Un astfel de om mi-a fost dat sa cunosc pe perioada studentiei, cand locuiam in camin.

Se facea ca tocmai ma mutasem intr-o camera noua, cu alte 3 fete. Doua dintre ele imi erau colege de facultate. La inceput a fost ciudat, pana ne-am obisnuit, pana ne-am dat noi seama cine si de ce manii si pasarele sufera. Treptat am inceput sa ocserv ca ce-a de-a treia colega, sa-i zicem generic Ioana, (imi cer scuze Ioanelor, dar alt nume nu mi-a venit in minte) era un pic mai…miserumpista, ca sa fiu finuta.

Adicatelea, cum se manifesta?

1.Ioana spargea seminte, cam cate 3 tone odata, ea + prietenul din dotare (la fel de simtit). Ioana aduna cojile de seminte intr-un castron, pe care il depozita apoi cu zilele langa piciorul mesei (daca mai spargea si maine, nu-i nimic, lua alt castron).

2. Ioana manca diverse pentru a-si potoli foamea, in farfurii (pe care le tineam la comun) pe care ulterior uita sa le spele. Farfurii care la un moment dat erau pe punctul de a face viermi :| .

3. Ioana bea suc. Toate sticlele goale de suc, baute de Ioana, zaceau imprastiate prin toata camera. Acu’ o sa spuneti ca si noi eram nesimtite si nu le adunam, dar le aduni odata, de doua, de trei ori…pana cand iti dai seama ca ai alta meserie decat aia de lucrator la Salubritate.

4. Ioana avea incaltari. Toate incaltarile Ioanei erau in permanenta in fata usii. In caz ca voia sa se incalte cu oricare dintre ele, sa nu mai depuna efortul inutil de a le baga si scoate din dulap.

5. Punctul cel mai important-pentru ca la capitolul asta, atat eu, cat si colegele mele, am fost terorizate. Ioana nu facea baie fara rost. Ioana facea dus pe timp de iarna/toamna/primavara numai cand facea si baitza pe capusor-cam la 2-3 zile. Pe timpuri mai reci e ok, ca nu se simte mirosul extraordinar de tare. Sau macar se rezolva cu o fereastra deschisa. Pe timp de vara, cand afara erau 40-45 de grade, Ioana facea dus cam odata pe zi. Si de cele mai multe ori numai la picioare… Acum, nu stiu daca intelegeti: vara, 40 de grade, transpiri si cand stai pe loc-> Ioana mergea la serviciu, se intorcea seara, isi spala labutele si adormea linistita.

Boooooon. Si cum eu am un mic pitic pe creier (cam ca ala care striga “halatu, cat e halatu?” ) cand vine vorba de curatenie si mai ales de curatenia in comun, am incercat prin sugestii si subtilitati sa produc o schimbare. Stiti cum e cand credeti ca o aluzie o poate pricepe oricine? Deja noi ajunsesem pana la stadiul de aluzie nesimtita si Ioana nimic. Ati citit Popa Tanda a lui Slavici? Ee, cam asa eram si noi astea 3 fetisoare, care deja eram sfarsite in lupta cu nesimtirea. 3 Popa Tanda.

Ma rog, am reusit eu pana la urma sa pun la punct un regulament de spalat vase, facut curat etc. Asta pana cand s-a suparat Ioana, bre. Ca vezi dom’le, sunt prea nesimtita (IO!) si n-am 7 ani de-acasa (i-auzi, mama) si vreau sa fac pe sefa si d-aia fac cum vreau eu (ce-i drept, daca te duci si-i pui parchet porcului in cocina, in loc de paie si noroi, are tot dreptul sa te spurce). Ca ea vrea sa-si spele vasele cand vrea ea-Of course, my little horse! Da’ numai sa nu mi se imputa mie la nas, sau sa am o farfurie curata cand vreau sa mananc. Ca ei nu i se pare normal ca eu sa adun toate sticlele ei de prin camera si sa i le pun in pat-Interesant punct de vedere, ar fi trebuit sa le las prin camera, cine stie, poate alunecam pe vreuna, imi rupeam gatu’ si te scuteam de stres. Ca ea nu intelege de ce noi, vacile de noi, deschidem geamu. Ca ei ii e frig, si o trage curentu, si poate pateste ceva la picioare (stai calma, de stricat s-au stricat deja dupa cum miros, deci ce sa mai patesti?).  Si mai ales, ea nu intelege de ce noi am pus ca regula generala a camerei ” Nu detineti relatii sexuale cu partenerul cand mai sunt si alti prosti de fata!” Am vrut sa-i spun ca de placere, dar nu m-ar fi crezut. Si oricum mi-a bagat sub nas vrajeala cu “paturi vechi, faci o miscare si scartaie”. Aham, atunci sa le ungem, poate macar nu mai plescaie si gem, zic.

Povestea asta are si un happy-end. Ioana s-a mutat! In ultimul an de facultate am trait ca niste oameni normali si am inspirat doar aer poluat de Bucuresti.

Concluzia: nu ma intereseaza ce faci la tine acasa, cat de des te speli sau cat de des faci curat, sau daca gunoiul tau deja a inceput sa mearga prin bucatarie (atata timp cat nu insisti sa vin in vizita!!!), cand esti intr-un spatiu comun trebuie sa te gandesti si la ceilalti. Pentru ca nu e nimeni obligat sa te suporte sau sa inoate prin mizeriile tale!

Acestea fiind spuse…Sa-i moara vecinului…la intrare!