Irony. Playing this kind of depressive black metal/rock and naming yourself Lifelover. I know it is an acquired taste, but I  start to like their just released EP Dekadens.

It strikes me as a mixture of Shining, Katatonia, and Sólstafir.

By the way the last Sólstafir release Köld is something you should definitely check out if you like Lifelover, and vice versa.

När man bor för sig själv och äter något gott till middag, som t ex ungkarlsstek bestående av stekt potatis och ketchup, då kan man göra det man aldrig annars gör efteråt. Slickar rent tallriken.

Janin Pasniciuc, membru fondator şi liderul formaţiei Dekadens ne-a scris.

Salutare. Acesta este punctul meu de vedere vizavi de ce s-a întâmplat cu Dekadens. Formaţia o să continue, dar în altă formulă.

De data asta, sper să fie mult mai profi şi la obiect, nu o formaţie făcută după service, aşa, după 7 seara, în loc de bere.

…

Comunicat de presă oficial „COMUNICATION BREAKDOWN”

nemodificat, integral şi fara diacritice

…

Am inceput acest “comunicat de presa” si l-am numit asa cu titlul unui cantec. Daca intrebi 90% din populatia Romaniei + vreo doi mebri din formatia DEKADENS, cine a scris, sau cine a cantat acest cantec o sa te intrebe de mama, tata si alte alea, insa mi s-a parut un bun titlu pentru lipsa de comunicare (cultura) intre mebrii trupei sau trupa versus publik, si asta nu se intampla numai la noi in gasca (as putea generaliza) dar sa revenim…

…

In contextul actual, in care muzica, societatea, lumea e in criza de toate felurile, fie si de la mine criza fara numar (ca sunt din Romania), a face o formatie rock si roll e din ce in ce mai greu, daca nu imposibil.

…

In 2006, noi, adica eu si Becky ne-am intalnit si dupa o discutie la o “bere rece moshule”, am constatat ca avem aceleasi gusturi muzicale si ca amandoi am cam vrea sa cantam, desi eu cam trecusem prin multe trupe facute si desfacute (ab4, zebre, endless zone), aia care stiu piesa de mai sus stiu si despre ce e vorba.

Inca de la inceput am fost uimit de cat de diferit vad altii de pe alte meleaguri treaba asta cu cantatu`, in sensul de repetat foarte mult si asiduu, studiul individual si implicare 100% in ceea ce fac si ce gandesc.

In toti acest ani, de cand o ard aiurea prin Romanica, si nu numai, am avut privilegiul sa discut si cu fosti membri din trupe mai mari, sau cu multe trupe din afara carora le-am facut sunetul sau am tras (DANDY WARHOLS, DEUS, ROBERT PLANT, MICHALE GRAVES EX-MISFITS, ROTTING CHRIST, POINT BLANK, STEVE LUCATHER EX-TOTO) insa la toti mentalitatea si gandirea de a face muzica e cu totul alta decat ceea ce se intampla pe la noi, modul de abordare este total diferit de ceea ce fac trupele romanesti, desi recunosc cu mandrie ca pe la sfarsitul turneului nostru asa mic si de ca**t din U.S.A si DEKADENS incepuse sa aiba un pik din fillu ala (poate si din cauza ca prestam akolo si eram deja la ei akasa cum s-ar zice).

…

La noi orice persoana de 16 ani, care isi face o trupa merge si da 50 de lei la o sala, da amplificatorul de iti da sangele pe nas la primul lui concert, care suna cum suna adica de c***t, si trei prietenii pe care i-a sunat in prealabil vin si iy spun “moshule genial” gata se si crede KURT COBAIN. Din pacate acelasi lukru s-a intamplat si cu noi, mebrii din DEKADENS, “succesul” ne-a luat mintile mult inainte sa facem ceva cu adevarat, ba mai mult, unii din colegi s-au si crezut intr-atat de experimentati incat sa dea sfaturi la colegii “mai batrani” cum ca e bine sau nu… sa faci asta, sau ca noi nu mai trebuie sa repetam ca stim prea bine piesele! ce rost are REPETITIA?

…

REPETITA mama invataturii! spunea cineva, sloganul asta pentru generatia noua e nul si neavenit, tin minte cand aveam 16 ani si in vremuri apuse fugeam de la scoala doar doar sa mai pun mana pe o chitara facuta de mine de altfel nu fender sau gibson (cu alea aveam doar postere) dar ma manca mana cum se spune sa mai studiez un pik. Astazi cari o formatie la repetitie si parca le dai un genunchi in c***e ,cam asa se simt toti: AI INNEBUNIT! CE E AIA SA REPETAM? EU STIU SA CANT! metallica pai aia nu canta nimik n-ai vazut ce varza sunt in concert!

Formatiile anului 2009 in care imi includ si propria formatie cam asa gandesc, de aceea ne si plangem cum ca IRIS, CARGO, nu avem lok de ei, cum ca numai ei canta pe bani si noi nu, EI stiu sa faca treaba asta profi (atat de mult cat pot, nu fac apologia a cat de bine canta iris) ofera credibilitate si au un parcurs constant vizavi de cantari si alte aparitii. Alta faza ca tot am ajuns la IRIS, am lucrat cu ei la ultimul disc pe care l-au lansat, si in care, aveau un producator muzical, in persoana lui MIKE GODOROJA, formatia trebuia sa vina la ora 9 a.m la sesiunea de inregistrari. Ei bine, ei erau akolo de la 8.30, trupele gen DEKADENS vin poate in cel mai bun caz la cantari cu vreo 15 minute dupa ora care le-a fost comunicata, si cu putin fum in nas ca asa au vazut ei ca se face, la Red Hot Chili Peppers! Ca sa nu mai spunem cateodata si ore intarzaiere! Aia e ce vezi la tv aia faci! Am cantat si noi putin prin celalalt continent akolo era faza ca n-ai venit la fix la check in: nu cantzi! CE SIMPLU!

…

Tot ce am incercat in acesti trei ani de DEKADENS si acu o iau pe latura fotbalului, ca si la asta romanu` se pricepe, a fost ca desi unii dintre noi au joburi si alte lucruri de facut, sa cantam (jucam) intr-o divizie superioara celei din beciurile cluburilor bucurestene, insa pentru unii dintre noi acest lucru este imposibil, numai prin simplu fapt ca presupune mai multa munca si ceva sacrificii in detrimentul statului la fifa sau de baut o bere la club cu prietenii.

…

Mebrii Dekadens nu au inteles o chestie :

ARTA CERE SACRIFICII! U DON’T WORK, U DONT WIN!

…

PISI. lipsa de reactie a publikului din romania, si comentariile naspa la adresa nu numai  a trupelor mici gen noi, dar si altii din afara, fac numai sa taie elanul unora ca noi sau altii din prejama noastra de a mai face ceva. PUBLIKUL de la noi nu este crescut cu live-uri, in momentul la care vin accidental la un live, si aud ce se intampla acolo, sunt cei mai carcotasi oameni de pe planeta: DA, DAR AM ASCULTAT ASTA PE CD, SI NU ERA ASA!

…

COMUNICATION BREAKDOWN!

…

EPILOG: formatia merge inainte! cu sau fara…. E MAI SIGUR CU, DAR E MAI PLACUT FARA!

În mod oficial, din 12 octombrie, formaţia Dekadens nu mai activează în formula ce o cunoaşte mai bine Bucureştiul. Concertele confirmate în următoarea perioadă (16.10 în Piata Constituţiei, şi 27.10 la Fire Club) au fost anulate.

…

Decizia lui Jan (Janin Pasniciuc) vine la cateva luni după ce a găsit înlocuitorul potrivit (sau cel puţin aşa scrie toată lumea pe net) pentru Becky Elian în persoana Roxanei Mocanu.

Decizia lui Jan (Janin Pasniciuc) este finală. Acum o lună se vorbeşte că într-o emisiune la radio, în una din pauzele dintre piese, Jan (Janin Pasniciuc) a anunţat pe colegii lui că a cumpărat el, pe numele lui, drepturile de la OSIM pentru folosirea numelui Dekadens, vorbele fiind rostite ca un fel de ameninţare celorlalţi că dacă se despart de el, să nu se gândească să cânte în continuare sub numele Dekadens …

…

Planurile de viitor

…

• Jan (Janin Pasniciuc, chitară) speră în continuare că va găsi formula ideală de lucru. A se citi titlul postului pe MySpace la Dekadens: singer wanted again (www.myspace.com/dekadens)

…

• Roxana Mocanu (solistă) îşi doreşte cel mai mult să se trezească din acest coşmar.

…

• Mihai Andrei (voce, bas), i-a adunat pe Alexandru Catrina (chitară, backing vocals) şi Grigoroiu Eduard (tobe) în proiectul trAum (www.myspace.com/traumband). Momentan sunt în sala de repetiţii şi pregătesc urmatorul album independent.

…

• Bogdan Alexandrescu (tobe) nu ştim!

Ceea ce trebuia să fie un interviu relativ banal cu noua solistă de la Dekadens s-a transformat în următorul articol introspectiv despre problemele dintr-o formaţie underground autohtonă la începutul anului universitar, şi critic la adresa celor care sunt implicaţi în cercul vicios al roţii stricate din scena underground autohtonă (triunghiul organizator-artist-public).

Mai este un subiect legat de Blogul Dekadens unde formaţia face un sondaj de opinie dacă merită ca formaţia să mai activeze (desigur, fiind vorba strict de fanii care intră constant pe Blogul Dekadens, răspunsul majorităţii va fi DA) …

…

Dekadens

Rox. voce

…

Despre DEKADENS. Blog

Aş fi răspuns cu drag şi ironie (la întrebările trimise pe email), dacă ar mai fi avut vreo utilitate formaţiunii artistice Dekadens în momentul prezent, care, oricât de greu mi-ar fi mie să accept, este unul incert.

De acolo şi postul de pe Blog, care şi pentru mine a fost o surpriză. Aparent există unele probleme de ordin organizatoric pe care, poate eu nu le văd la adevărata lor dimensiune şi care, sper din toată inima, să îşi găsească rezolvare cu răbdare şi bunăvoinţă. Până atunci nu sunt în măsură să dau replici amuzante în sprijinul trupei.

…

Despre COMUNICAREA artistică mioritică

Sper să vă primesc înţelegerea, ştiind că nu v-aţi ţinut departe sau nu aţi fost ferit de la a fi martor la situaţii de cumpănă printre cântăreţi şi ştiţi că ele tind să dispară aşa cum apar, drese cu o bere, sau să lase în urmă mici monstuleţi penibili care să dăinuie şi să sperie micii aspiranţi la reflectoarele puţine şi sunetul modest ale Scenei de Underground de pe la noi.

…

Despre DEKADENS. Dedicaţia

S-a sacrificat cam tot ce putea fi sacrificat să ne mişcăm repede, şi să renască treaba post-becky. momentan ni se suprapun şcolile, joburile şi alte datorii într-un mod enervant şi a rămas că o perioadă ne-o acordam să ne rezlovăm treburile şi să gândim limpede dacă există vreo soluţie sau nu. Eu poate că n-aş fi fost aşa radicală, fiind genul care priveşte partea plină a paharului de obicei (spre a o consuma;)) ) dar nu pot decât să mă conformez.

…

Despre SISTEM

Sistemul nu funcţionează pentru că… nu există

Nu există oameni care să dorească să producă Scena muzicală de Underground ca Scenă muzicală de Underground şi nu să ia una bucată artist şi să încerce să o scoată din nişă! Underground-ul poate fi o mişcare cuturală extraordinară, cum s-a văzut în celelalte mari oraşe europene. Pe umerii lui se poate construi o identitate a unor “copii” deştepţi, deschişi şi curajoşi, nu a unor oameni timoraţi, frustraţi, care să se împartă în cântăreţi, public şi jurnalişti. Când cineva va vedea nevoia pentru ce am bâjbâit mai sus şi i se va dedica, o va mai face şi altul, şi încă unul şi tot aşa până când trupele vor prinde curaj să pună în scenă spectacole pe bune, până când publicul va avea curaj să îşi dezlipească tenişii de pe podea şi să nu mai pufăie blazaţi din ţigări de parcă i-a târât cineva în locul respectiv şi până când se va termina pasarea mortului dintr-o curte într-alta.

…

REVENIM la Blog

Până una alta sper că, atât Dekadens cât şi restul conglomeratului cântăcios de pe la noi, să continue să se bucure şi să bucure făcând muzică aşa cum se poate, individual sau împreună. Mihai se ocupă de Blog, şi oricât de anecdotică ar fi exprimarea lui uneori, probabil va oferi lămuriri la un moment dat despre situaţia noastră, în cazul în care cineva este cu adevărat preocupat de ea.

…

Dekadens

Mihai. chitară bas

…

Janin Pasniciuc, leader-ul, producătorul şi deţinătorul brand-ului Dekadens va lansa un comunicat cu care nu ne identificăm, nu e scris în colaborare de nici unul dintre ceilalţi membri DKDNS (Roxa, Boddy, Mihai) şi nu participăm la existenţa lui decât cu apartenenţa la trupă şi faptul că avem câte o copie electronică pe mail. Atât. În rest este numai zămislirea lui Janin Pasniciuc.

…

MySpace: www.myspace.com/dekadens

…

Componenţa

• Roxana Mocanu (voce)
• Janin Pasniciuc (chitară)
• Mihai Andrei (bas)
• Bogdan Alexandrescu (tobe)

Continuăm povestea despre trupele rock care au fost fraierite de tinerii organizatori de la Asociaţia Culturală Art Music & Film din Bucureşti.

ASTĂZI, Dekadens şi-a primit onorariul trecut în contract.

…

Am descoperit, după PLASA întinsă celor de la Van Cramp, că de fapt nici Dekadens nu îşi primise onorariul discutat şi promis LA TIMP … În contractul lor era vorba de … o sumă mai mare ca la Van Cramp …  şi cântaseră de două ori pe Art Boulevard pentru Minola Szikszai (ex-Pops) şi Alexandru Salaman (Şopârlă, de la Animal X), cei doi fiind membri în conducerea Asociaţiei Culturale Art Music & Film, care a organizat Festivalul Art Boulevard.

…

Dekadens a ajuns să ameninţe Asociaţia că dacă ea nu primeşte onorariul stabilit pentru cele două recitaluri în cadrul Festivalului Art Boulevard din această vară, va face scandal în presă.

De ce trebuie să se ajungă mereu la faza de ameninţări ca să se rezolve o situaţie?

De ce se sapă artiştii între ei, chiar dacă promovează genuri muzicale diferite?

Urmează să vedem dacă Van Cramp îşi primeşte banii de drum.

Van Cramp a cântat sâmbătă la Festivalul Art Boulevard, după ce i s-a amânat recitalul cu două săptămâni. Apoi, a primit mai puţin de jumătate din suma promisă … e vorba de 100 de euro!

Nu este prima dată când se întâmplă aşa ceva. Mereu trupele din provincie întâmpină nereguli şi dificultăţi la prima lor cântare în Capitală!

…

Pe Blog no.3 vedem prestaţia Van Cramp, filmată integral:

http://www.no3.ro/2009/09/van-cramp-art-boulevard-video.html

…

Sâmbătă 19 septembrie

Drumul către iad e pavat cu intenţii bune.

Da, intentia a fost bună ca Van Cramp să fie invitată la Festivalul Art Boulevard din Bucureşti; intenţia a fost bună din partea organizatorilor, care au promis banii drum dus-întors (400 lei), plus decontarea “micilor” drumuri cu taxiurile prin Bucureşti (50 de lei).

Banii de taxi. Artiştii de la Van Cramp au insistat de la bun început să meargă cu metroul. Dar d-ra Minola Szikszai a insistat la rândul ei, “baieţi, haideţi cu taxiul, e mai rapid … că oricum vă decontăm banii”.

…

Duminică 20 septembrie

Aşa cum aţi prestat, atâţia bani meritaţi

Van Cramp îi aştepta pe cei de la Asociaţia Culturală Art Music & Film www.artmusicandfilm.ro, cu decontarea. Intenţionat, d-ra Minola Szikszai a venit cu 20 de minute înainte de plecare, ca să nu poată artiştii de la Van Cramp să o ia la rost … că ar fi pierdut trenul.

D-ra Minola Szikszai le-a dat artiştilor de la Van Cramp o replică memorabilă: ”Aşa cum aţi prestat, atâţia bani meritaţi”. Adică … 150 de ron, care de fapt nu acopereau nici măcar un drum de la Cluj la Bucureşti pentru 4 persoane (care însuma de fapt 200 lei). Li s-au promis 400 de lei pentru decontarea transportului cu trenul, dar evident ei, marii promovatori al culturii, le-au tras tzeapa clujenilor.
…

Luni 21 septembrie

După ce am postat Articolul iniţial la rubrica Zoom.TZEAPA. LUNI 21 septembrie, la orele 13.05 despre această TZEAPĂ de la Festivalul Art Boulevard, cei de la Van Cramp au primit telefon de la organizatori la orele 15.00 şi li s-a spus că îşi vor primi banii a doua zi. Deasemenea, au comentat că vor da în judecată Blogul ClickZoomBytes pentru CALOMNIE !

…

Marţi 22 septembrie – Miercuri 23 septembrie

Cei de la Van Cramp au primit telefon de la organizatori, care le-a cerut un număr de cont şi au promis că le virează banii în cursul zilei de JOI.

Vă ţinem la curent.

…

Joi 2 octombrie

Cei de la Van Cramp au primit banii în cont la trei săptămâni după recital. de ce nu li s-a spus de la început care va fi mersul lucrurilor?

…

PĂREREA MEA. În România nu poţi face cu adevărat artă, iar actul artistic în sine este redus la şarade şi replici din filme de mafioţi, pentru că industria este împânzită de o grămadă de şarlatani şi diletanţi care de fapt încearcă să dea tunuri şi să pună mâna pe fonduri europene în an electoral. Este cu atât mai şocant să afli că aceste persoane TINERE sunt foste vedete ARTISTICE.

…

Asociaţia Culturală Art Music & Film

Încercând să intrăm în websaitul oficial al organizatorilor, am fost întâmpinaţi de următorul mesaj, decorat cu un chenar roşu:

Acest sait web (home.artmusicandfilm.ro) a fost raportat ca fiind un sait de atac şi a fost blocat potrivit setărilor dumneavoastră de securitate. Saiturile de atac încearcă să instaleze programe care fură informaţii personale, vă folosesc calculatorul pentru a ataca alte calculatoare, sau pur şi simplu fac rău sistemului dumneavoastră.

…

În 21 septembrie am identificat-o pe dra. Minola Szikszai (n. 13.07.1988), care a debutat la Tip-Top Minitop când era în clasa l..Minola Szikszai a cântat în girl-band-ul PLAYBACK Pops între 2002 şi 2004.

…

Deasemenea, Preşedintele Asociaţiei, Alexandru Salaman (27 de ani) e Şopârlă din boyband-ul (care acum nu mai face PLAYBACK) Animal X.

Deşi Minola Szikszai este împinsă în faţă la evenimente ca director artistic, Alexandru Salaman (Şopârlă) este trecut în acte ca fiind Preşedinte la Asociaţia Culturală Art Music & Film.

Nej rubriken syftar inte till en ny helg planerad på kåren (jag orkar inte mer!!) utan på att man nu äntligen kan få se mer av TV-serien Californicaition.
Jag följer nästan inga serier men det här är något av det bästa jag vet.

Aldrig trodde jag väl att en dekadent Hank Moody(David Duchovny) som pendlar mellan fylla, gräs, sex med minderåriga och en uppfostran av sin dotter skulle kunna vara roligt och berörande i över 25 avsnitt! Det är något konstigt med Moody. Ena stunden önskar man att man vore han, idoliserad och verbal på ett sätt som smälter alla i hans omgivning. I nästa scen skäms man mest å hans vägnar och tycker att han borde försvinna om inte annat för att rädda hans omgivning från hans totala brist på konsekvenstänk.

Har ni inte sett serien? Kolla här för en glimt…Hur ni får tag på resten undanhåller jag både er och Big Brother Ipred.

****
Länklistan uppdaterad med nytt, läs och besök!

****
Nu ska jag se om jag orkar göra något mer produktivt med mitt liv. Kändes bra och träna igår så kanske rent av gör ett försök idag med.

Desi s-au vehiculat multe zvonuri că nu se plătesc onorariile la trupe în cadrul Festivalului Art Boulevard, am crezut că totuşi Van Cramp nu va păţi astfel la prima ei apariţie pe o scenă din Bucureşti.

…

…

La 17.30 Van Cramp trebuia să urce pe scenă. Sunet bun, scenă modestă dar primitoare … fără public. La primele acorduri ale formaţiei, a început să roiască şi lumea.

…

Pe Blog no.3 vedem prestaţia Van Cramp, filmată integral:

…

http://www.no3.ro/2009/09/van-cramp-art-boulevard-video.html

…

…

Aplauze au fost, bucureştenii i-au primit cu căldură pe ardeleni (deşi bătea un vânt destul de rece). E de bine. Se va vorbi despre ei. Deşi a fost prima prestaţie a lor la Bucureşti, au reuşit să transmită ceva publicului, iar publicul a răspuns pozitiv.

…

Drumul către iad e pavat cu intenţii bune.

…

Da, intentia a fost bună ca Van Cramp să fie invitată la Festivalul Art Boulevard din Bucureşti; intenţia a fost bună din partea organizatorilor, care au promis banii drum dus-întors (400 lei), plus decontarea “micilor” drumuri cu taxiuri.

…

Aşa cum aţi prestat, atâţia bani meritaţi

…
Duminică 20 septembrie. Cei de la Asociaţia Culturală Art Music and Film www.artmusicandfilm.ro soseau cu banii, cu decontarea.
…

Ce s-a întâmplat?
Le-au dat artiştilor de la Van Cramp o replică memorabilă: ”Aşa cum aţi prestat, atâţia bani meritaţi”. Adică … 150 de ron, care de fapt nu acopereau nici măcar un drum de la Cluj la Bucureşti pentru 4 persoane (care însuma de fapt 200 lei). Li s-au promis 400 de lei pentru decontarea transportului cu trenul, dar evident ei, marii promovatori al culturii le-au tras tzeapa artiştilor.
…
Cum? Intenţionat au venit cu 20 de minute înainte de plecare, ca să nu poată artiştii de la Van Cramp să o ia la rost pe d-ra Minola Szikszai … şi să fugă să prindă trenul.
…
Banii de taxi. Nici nu au mai avut ce comenta despre cei 50 de ron pierduţi pe drumurile făcute cu taxiul. Artiştii de la Van Cramp au insistat de la bun început să meargă cu metroul. Dar d-ra Minola Szikszai insista la rândul ei, “baieţi, haideţi cu taxiul, e mai rapid, că oricum vă decontăm banii”.
…
Învăţăm din greşeli. Învăţăm să sperăm la concertele din cluburile bucureştene, şi să evităm acest gen de festivaluri, despre care descoperim ulterior că sunt doar un alt mijloc de “spălare de bani” pentru mirifica toamnă electorală dintr-o capitală la marginea Europei.

…
Descopim deasemenea că de fapt nici Dekadens, Bucureşteni de-ai lor până la urma nu au primit onorariul discutat şi promis până la ora actuală … În cazul lor, este vorba de … o sumă mai mare …  şi au cântat de două ori pe Art Boulevard pentru Minola Szikszai.
…
Aceste persoane, care se auto-intitulează organizatori şi promovatori de cultură, îşi bat joc de cultură, folosindu-se de ea.

…
E jale mare sub Carpaţi. Minola Szikszai are fonduri europene, dar nu are cuvânt faţă de concetăţenii ei.

…
Lecţia 1: FERIŢI-VĂ de Asociaţia Culturală Art Music and Film
Lecţia 1: FERIŢI-VĂ de Minola Szikszai

Lecţia 2: Nu mergeţi la nici un festival din Capitală fără Contract semnat şi ştampilat. Semnul clar că trebuie să fii pregătit pentru tzeapă este refuzul de a semna un astfel de act.

• Sursa tuturor informaţiilor scrise aici:
• Edmond Lenarth. Impresar Van Cramp

…

Încercând să intrăm în websaitul oficial al organizatorilor, am fost întâmpinaţi de următorul mesaj, decorat într-un chenar roşu:

Acest sait web (home.artmusicandfilm.ro) a fost raportat ca fiind un sait de atac şi a fost blocat potrivit setărilor dumneavoastră de securitate. Saiturile de atac încearcă să instaleze programe care fură informaţii personale, vă folosesc calculatorul pentru a ataca alte calculatoare, sau pur şi simplu fac rău sistemului dumneavoastră.

…

Dacă nu greşim (este totuşi vorba de un nume ieşit din comun), credem că am identificat-o pe dra. Minola Szikszai (n. 13.07.1988), care a debutat la Tip-Top Minitop când era în clasa l.

…

Minola Szikszai a cântat în girl-band-ul PLAYBACK Pops între 2002 şi 2004.

…

CZB consideră Pops o formaţie-antenă fabricată de MediaPro Music, după succesul avut cu A.S.I.A. şi Exotic. Pops este trupa care ne-a făcut de ruşine la Festivalul Sziget 2004, din Budapesta, fiind huiduită jos de pe scenă pentru că se cânta cu CD-ul !

…

Deasemenea, se confirmă că Preşedintele asociaţiei, Alexandru Salam e Şopârlă din boyband-ul Animal X.

1 + 1 = 2. Cum au ajuns ăştia să promoveze muzica asta?

Se ştie că sub aripa celor de la 3Sud Est, Animal X a avut turnee susţinute pentru campanii electorale PSD.

…

Despre Alexandru Sebastian Salam sau Salaman (mă mir că nu şi-a zis Salamander … n. 8 februarie 1982, la Constanta), ştim că porecla i se trage de la un blazon multicolor, iniţial  porecla fiind Cameleonul. Are 1.64 înâlţime … ce altceva poţi povesti despre un artist care şi-a început cariera făcând PLAYBACK?

Deşi Minola Szikszai este împinsă în faţă la evenimente ca director artistic, Alexandru Salam este trecut în acte ca fiind Preşedinte la Asociaţia Culturală Art Music.

Motto: -

Style: indie/post-punk/electro

Band:

• Roxana – vocals
• Janin – guitar
• Mihai – bass
• Bogdan – drums

About:

• Dekadens a fost formata in 2006, primul demo fiind dat spre public in 2007. La data de 6.6.2008 au lansat primul lor albun, “Kill and Tell”. In 2009, Becky (fosta vocala) a plecat din tara, parasnd astfel trupa. Noua componenta, aduce un stil proaspat atat in cantecele deja cunoscute, cat si in cele ce vor urma. Cei patru se pregatesc sa lanseze un nou album.

MySpace: Dekadens

URL official: -

För övrigt har min älskade flickvän äntligen burit hit min dator och Sennheiser-hörlurarna. Blogginläggen skriver jag fortfarande på ren trots i mobilen, men nu kan jag äntligen lyssna på musik. Bachs cellosviter och morfin till frukost – det kanske finns en droppe sekelskifte kvar i glaset trots allt?

Alternative Rock

Dekadens

MySpace: www.myspace.com/dekadens

Blog: www.westartfires.blogspot.com

• An înfiinţare: 2006
• Localtate: Bucureşti

În 2006 lansează primul demo, filmează un clip anul următor, impresionează o casă discuri cu nume furat de la olandezi şi scot albumul de debut anul trecut. În primăvara 2009, producătorul le confirmă turneu în SUA şi Canada şi se întâmplă inevitabilul … Becky este racolată de mafia muzicală a iankeilor.

Acum, în iunie, in blogul lor se face o farsa (nu inteleg foarte bine DE CE?) despre intenţia lui Boddy de a pleca.

Becky Elian (jumătate româncă, jumătate englezoaică) a fost introdusă lui Janin (ex-AB4 şi Zebre). Se hotăresc să formeze o trupă. Nu este uşor să găsească formula ideală. Dintre membri temporari, amintim de Bogdan Crucianu (ex-AB4) şi Cristi Chirodea (ex-Travka). Mihai devine membru permanent, având experienţă cu Nociv şi Crize.

Se despart înainte de vară (2009) de prima solistă, Becky Elian.

Urmează să vedem dacă acest şut îi va propulsa acolo unde îşi doresc artiştii să ajungă.

Componenţa

• Roxana Mocanu (voce)
• Janin Pasniciuc (chitară)
• Mihai Andrei (chitară bass)
• Bogdan „Boddy” Alexandrescu (tobe)

Discografie

• A Dekadens State of Mind (Demo on-line, 2006)
• Kill and Tell (2008)

Videoclip

• Midnight Star (2007)

Då eran big boss of the blog blob Fritte är ute på roadtrip med Oskar Hanska a la “fear and loathing in las vegas” minus knarket och dekadensen så är det eran egen Generalprincipessa som lägger upp säsongens sista Diktafon. Vi sammanfattar säsongen som gått och fokuserar framförallt på Poetry Slam SM. För att fira säsongen så har vi två hela timmar on or hands och två fantastiska gäster i form av den tvåfaldiga vinnaren av SM i Poetry Slam 2009 Oskar Hanska (numera utan dreads) och Slam-kännaren/fantasten Ulrika Centerwall. Som extra pimp-detalj så är programmet späckad med spoken word och olika musikprojekt som estradpoeter sysslar med vid sidan av poesin.

Tack för säsongens som gått och enjoy the show!
Sincerly yours// Affe

Ladda ner Radio Diktafon 090614

…Med mina mått mätt, en liten tid. Besökt Dekadance, varit med tre stycken på några dagar. Hånglat med en sexualdömd, knappt sovit under en vecka, druckit alkohol massa dagar i rad, dansat loss och kommer just från RFSU-kliniken. Första testet på tio år. Gratis och välfungerande… efter ett litet meddelande på facebook:

Hej du!
Tack för senast! Det var grymt!
Har ju inte ditt nummer å ville inte gå via X då jag har den trista plikten att informera dig om att jag tydligen har klamydia., suger verkligen. Tyvärr kan det vara så att du blivit smittad. Känns ruttet att deklarera detta på fejan,. Förlåt!!
Känner mig som en tonåring, ej i negativ mening. En sur kväll när jag balanserade över outhärdlighetens ruin av allt; snålheten i stan, Den högt älskade vars diskrepans mellan ord och beteende än en gång lika oförklarligt förvandlat en Big Bang, en möjlig värld, till ett svart hål i heteronormativitetens borg… som suger livet ur mig…alla djävlar som vill ha … Försökte tvångsnjuta med böcker i min ensamhet för att hålla andan…

 Då, plötsligt slet sig någon från sitt “uppe i sitt”.  och vi for halvt uppgivna över världen till Debasers uteservering, där en utsocknes livsnjutare generöst drar med oss i sina ostockholmska energier som en tok-andemotsägelse till saker vi under dagen gnällt på. Drinkar, vackra bögar, usel musik, cigaretter, fjompdans, fiskmåsar och taxi i morgonljuset. Hade deklarerat bojkott av heterosex på grund av tristess och taffliga försök på den fronten, vilket han tog som en utmaning att motbevisa…och gjorde med bravur. Olika världar och språk, men ren vacker kåthet, en härlig natt, och morgon. Fint, hårt, sexigt, sensuellt i sköna rörelser och samspel utan tvekan. Varken mer eller mindre. Gick som i en amerikansk film dagen efter, leende, i slow motion utan en tanke på fortsättning, moral eller nojjor. Så enkelt, så svårt… okomplext som tusan. Tack unge man, lite klamydia var det definitivt värt… (Jag som alltid är übernoggrann) Faktum är att jag känner mig duktig. Frun och kära livskamraten från landet berömmer mig flitigt. I helgen ska jag på roadtrip med ett ex jag inte haft kontakt med på tio år.  Frikyrko- och radikalfeminismsexfientlighet -  away! Livet! Fast funderar ändå på om jag inte ska satsa på tjejer ett tag… Såg Henne idag…

Vasta majoritate a artiştilor noştri nu vede pădurea de copaci.

Lasă că merge şi aşa

Un exemplu pozitiv în scena underground autohtonă a fost la un moment dat Luna amară, care în 2006 ajunsese la punctul unde artiştii şi-ar fi putut dedica 100% din timp muzicii, dar o parte din trupă a fost surmenată de traseele de cântări săptămânale şi necesitatea de a face compromisuri, pentru a creşte cota formaţiei şi pentru a merge mai departe. Atunci şi-au dat seama că de fapt cariera de artist implică mai multă dedicaţie şi dăruire decât şi-au imaginat. Mulţumiţi cu faptul că au ajuns cunoscuţi şi respectaţi pe plan naţional pe nişa lor după DOAR şase ani de cântări, patru videoclipuri şi două albume, mai mult de jumătate din componenţă nu a mai avut impulsul şi dorinţa (mai mult sau mai puţin rebelă) de a încerca să depăşească graniţele ţării aşa cum fac în acest weekend cei de la Romantic Jurgen, aşa cum au făcut recent Dekadens în SUA şi Canada, aşa cum fac acum Guerrillas în aproape 10 ţări europene !!! Luna amară, care a fost un exemplu pentru mulţi artişti mai tineri, a obosit, şi s-a mulţumit cu nivelul pe care l-a atins la momentul respectiv. A urmat înlăturarea managerului (da, aici vorbesc despre mine) şi rezilierea contractului cu casa majoră de discuri (Roton).

Artistul: Hobby vs. Meserie

Pentru cei mai mulţi muzica este DOAR un hobby, un motiv să iasă din casă şi să bea bere cu mai mulţi amici conjuncturali, timp de doi-trei ani, după care îşi dau seama că de fapt nu este atât de uşor să câştigi bani din muzică. Trebuie constant să ai activitate, trebuie constant să compui piese noi, să ai sprijinul necesar sau spatele asigurat pentru a scoate cel puţin o dată la doi ani un material de piese noi, în format mp3, sau multiplicat acasă pe inscriptorul de CDuri.

Manager, Producător, Impresar

Dintre exemplele plecărilor şi a schimbărilor de componenţă amintite ieri, Dekadens are contract de producţie cu o casă de discuri, iar Highlight Kenosis are un contract de management şi impresariat cu Costi Biolan. Tep Zepi era în pragul lansării albumului de debut cu o serie de concerte pe plan naţional. Turnee sunt amânate, concerte sunt anulate în plin sezon. Artiştii trebuie să repete piese vechi cu colegi noi; producători şi impresari trebuie să organizeze şedinţe foto cu noua componenţă; trebuie modificată povestea formaţiei în pagini întregi din MySpace, Websiteuri, Wikipedia, etc. Urmează comunicatele de presă, iar dacă eşti norocos, te poţi folosi de asta pentru a spori publicul, pe moment, la concerte, stârnind curiozitatea fanilor vechi pentru noul component. Se pierde timp, se pierd bani, se pierd concerte din activitatea care apoi se reflectă în biografia şi CV-ul celor care ţin la astfel de detalii ce ţin de PR şi Marketing. Nu avem o industrie pusă la punct pe domeniul rockului.

Prin contractul cu casa de discuri sau cu managerul, artistul ar trebui să fie legat de proiect, în special în perioadele în care se promovează albume sau în sezonul cântărilor de club şi a festivalurilor (puţine, dar care au început să apară şi la noi). Aş fi mai înţelegător cu schimbări de componenţă în Septembrie sau Ianuarie, când activitatea este mai scăzută.

Paranteză cu Nume Grele

Rock = Underground, chiar dacă te numeşti Viţa de Vie sau Timpuri Noi.

Discriminarea mass media nu se limitează doar la numele mici ale nişei rock.

Voi ştiţi că se zvonea că Holograf a fost obligată să îşi plătească difuzările la Europa FM când postul apăruse şi Holograf lansa un nou album … deşi mie mi se pare NORMAL ca Holograf să fie un artist abonat în playlistul postului, având în vedere politica postului radio, genul promovat de artist şi cota lui la nivel naţional. Sprijinul este RECIPROC…

Publicul

Cine este cel mai afectat de toate aceste neînţelegeri între artişti şi orgolii personale?

Fanii genului!

Nu uitaţi, Ochii care nu se văd se uită. Pentru fan, o schimbare de componenţă înseamnă că trupa îşi amână concertul din oraşul respectiv.

Muzical, se poate modifica stilul interpretării pe moment – şi inevitabil, întregul repertoriu ca şi gen, pe termen lung. Cea mai grea lovitură pentru o formaţie este schimbarea solistului sau a solistei vocale.

Artiştii şi Organizatorii se plâng mereu că nu vine suficient public la concerte şi că nu se acoperă costurile de transport, masă, cazare ale formaţiilor. Dacă pui biletul mai scump, vine mai puţin public. Dacă biletul e mai ieftin, rişti oricum să nu vină mai mult public.

Publicul devine mai fidel dacă Artistul îi garantează siguranţă. Pentru Fan, nu contează problemele de culise. El sau Ea apreciază muzica, versul acela sau refrenul care-i cântă constant în cap după concert.

Orice formaţie nouă autohtonă are o şansă nemaipomenită în România. Scena este încă în dezvoltare. Asta înseamnă, în mod firesc, că fiecare trupă, indiferent de gen, îşi poate forma propriul public. Noi încă nu avem formaţii reprezentative pentru toate genurile stilistice muzicale existente la care avem acum acces cu toţii prin YouTube sau MySpace.

Nu consider că dacă cinci trupe importante din undergound se despart astăzi, ca scena a murit. Consider că ar trebui să apară mai multe formaţii de genuri mai diverse muzicale. Consider că cluburile ar trebui să fie mai deschise evenimentelor de gen.

Consider că publicul care stă pe Blog şi face Click Click Click pe Facebook, Last FM, Flicker şi te mai miri ce apare, ar trebui să dea Click pe „X”-ul roşu din colţul dreapta sus, Click pe butonul de pornire şi să stingă calculatorul ACUMA şi să iasă în oraş la un concert, orice concert, al oricărei formaţii. Cât poate fi biletul? 5, 7, 10, 15 lei? Ciuleşte urechile şi sunt sigur că vei prinde ceva ce îţi place.

Ar trebui să fim mai curioşi şi mai deschişi cu toţii. Să nu ajungem ca pensionarii de la bloc, pe care-i detestăm, dar spre ale căror stil de viaţă tindem cu toţii.

Criza muzicală porneşte de la tine şi de la mine. Noi trebuie să ieşim mai des în oraş dacă vrem ca oraşul să ne ofere muzica ce ne-o dorim cu toţii.

[2009. 1 iunie. După cele scrise aici, s-au mai îmbârligat câteva treburi, cum ar fi plecarea lui Domi din Kumm la Urma; înlocuirea lui la tobe cu Paul care cânta cu Amsterdams acum un an. Metalele Grele nu sunt ignorate de criză. La Negură Bunget a avut loc o schimbare radicală de componenţă, doi dintre muzicienii de bază, Hupogrammos şi Sol Faur, părăsesc Negura Bunget pentru a colabora cu alte proiecte muzicale. Negru (membru fondator) reface componenţa; noutăţi în curând.]

Dekadens

Concertul pe care Dekadens il va susţine pe data de 29 mai in Club A, va fi ultimul alături de solista Becky Elian. Presupun că plecarea ei vine dintr-o dorinţă personală de a ieşi din anonimat şi de a evolua pe plan muzical la un nivel la care să poată trăi din muzică. În România, vasta majoritate a formaţiilor tinere care cântă în cluburi au parte de o satisfacţie personală pe moment când câteva zeci de persoane cântă refrenele împreună cu ei … dar când termină facultatea, se căsătoresc şi ajung la impasul de a-şi plăti singuri chiria, mulţi renunţă la visele lor artistice şi devin pragmatici, ceea ce este perfect normal.

Becky este pragmatică în dorinţa ei de a reuşi pe plan artistic. A văzut cât se poate face aici, îşi cunoaşte interesul şi vrea să încerce să meargă mai departe.

Luna amară

Alţi artişti se află în situaţia lui Vali Deac (ex-Luna amară), care şi-a dat seama că se plafonează muzical în grupul cu care activa. Probabil se plictisise şi de aceleaşi trasee şi veniturile reduse în an de criză.

Highlight Kenosis

Aceeaşi problemă a avut-o probabil şi Alex Berehoi (Highlight Kenosis), sau Bogdan Rusu (Tep Zepi) despre care s-a scris recent că au hotărât din motive “misterioase” să renunţe la formaţiile cu care au cântat câţiva ani de zile, aşa cum scrie Alex Zamfir pe No.3 Blog

Tep Zepi

Fiecare artist, ca individ, se schimbă în timp, datorită vârstei sau datorită modului diferit de a privi şi de a analiza experienţele de criză din interiorul formaţiilor cu care activează.

Se poate că Bogdan de la Tep Zepi a fost dezamăgit de decizia colegului Mihnea de a cânta în paralel cu Luna amară. Cum poţi să te gândeşti să cânţi cu altă trupă în preajma împlinirii unui vis, a unui moment istoric în viaţa oricărei formaţii: lansarea albumului de debut. Cum te poţi gândi să cânţi cu alţii în preajma unei lansări de album pentru care ai luptat cu morile de vânt ani de zile, călătorind cu trenul la orele cele mai ciudate ale dimineţii ca să ajungi să cânţi într-un club îmbâcsit de fum sau să dormi pe umărul unui coleg pe o bancă în parc la amiază … Înloc să te concentrezi la repetiţii sau la idei pentru concertele de promovare şi lansare a albumului de debut, tu, ca artist, îţi petreci mult timp departe de proiectul cu care ai devenit cunoscut, de fapt, ca să repeţi 20 de piese noi, necunoscute, cu o altă formaţie. Asta este trădare. Eu cred că Bogdan s-a simţit trădat, şi pe lângă ce alte probleme personale avea el, această mişcare a fost picătura necesară să ia decizia să plece din trupă.

În 29 mai, la Club A Bucureşti, Dekadens apare pentru ultima dată cu Becky Elian la microfon.

Am povestit cu Becky de la Dekadens despre Monty Python, motivul pentru care s-a decis să părăsească formaţia Dekadens, Facultatea, Plecarea ei în Canada, noua voce la Dekadens (Roxy) şi Cerbul de aur. Interviul este realizat în limba engleză.

Îl puteţi citi AICI:

http://clickzoombytes.wordpress.com/artisti-intl/exdekadens-becky-interview/

Între timp, facem un mic sondaj de opinie la rubrica comentariilor de la acest articol,

Întrebarea fiind: „toată lumea este OK cu interviurile în limba originală?”

Jonas Wessel är en ny bekantskap till undertecknad. Vi är båda aktuella med varsin text i det senaste numret av Eskapix; och Jonas kommer även att romandebutera i höst på Eskapix bokförlag. Tankar om litterära samarbeten har redan diskuterats, och förhoppningsvis blir det realistiskt i framtiden.

Hur som helst läste jag följande text som tidigare publicerats på Tidningen Kulturen, och frågade genast om jag inte kunde få publicera den på Marmeladkungen. Det visar sig nämligen att även Jonas vurmar för Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Charles Baudelaire och de övriga dekadenterna inom den eran – och denna text som är skriven utifrån Arthur Rimbauds synvinkel fångade mitt hjärta, särskilt nu i dessa mina hemska dagar.

* * *

En gammal idiots bekännelser

Av: Jonas Wessel

Marseille. Skit … Jag är fortfarande bara i Marseille …

Varje gång tror jag att jag ska vakna upp i djungeln. När jag var hemma efter min första resa var det värre. Jag vaknade upp och det fanns ingenting.

Jag sa knappt ett ord till Skuggmunnen förrän jag sa ’hej då’. När jag var här ville jag vara där, när jag var här var det enda jag tänkte på att komma tillbaka in i djungeln.

Jag har varit här i en vecka nu. Väntar på ett uppdrag. Blir mörare …

För varje minut jag stannar i det här rummet blir jag svagare, och för varje minut blir ilskan starkare. Varje gång jag ser mig omkring har väggarna krupit sig närmare.

Vem ska jag hyra ut mig till? Vilket vilddjur måste jag dyrka? Vilka helgonbilder ska angripas? Vilka hjärtan ska jag krossa? Vilken lögn måste jag mig hålla fast vid? Vilket blod ska jag vada i?

Benet … en stump … amputerat … smärtan är vitblixtrande, isande skoningslös … larver i såret … larver i hjärnan …

Dör, ruttnar bort i platthet, i illvilja, i grå tristess.

Byt miljö, vandra genom terrängerna. Jag har gått över gräs, grus, sten, lera, klippor, berg, hav, vulkaner, lik, allt. Karavanen meddelar att de behöver vila. Gevären på deras axlar är bara en bråkdel så tunga som bördan på mina.

Choa. Bara ett namn, ännu ett meningslöst ord. Aden, Harar, Babussa, Hyde Park, Ottorina Rosa, Viannay, Mazeran & Co, Abessinien, Dalarna. Allt säger mig detsamma, likaså språk. Franska, engelska, tyska, holländska, spanska, italienska, arabiska, vad spelar det för roll? Ta en människa, vilken som helst, riv av hennes kläder och ge henne en rejäl omgång med piskan. Hon skriker likadant, oavsett nationalitet.

’Men jag, en båt som rasande stormar piskat från vikingars hårsvall ut … ut i rymdens tomrum som varken Krigsfartyg eller Hansa fiskat upp med vattendrucket skrov ur vågornas skum …’

Jag läser rad efter rad. Kinderna blossar, halsen är torr, rösten tycks bli alltmer klen. Jag vill fly. Läser fortare, vågar inte titta upp, inte se deras ansikten.

’… som fläckad av månars elektricitet drogs av svarta sjöhästar som en vansinnig stock och såg hur strålande och djupblå himlar slogs i brinnande skärvor av julis tunga chock … jag som rös när jag från femtio mils håll kände behemoternas brunst och havsbottnarnas skalv … jag som … brinner … nej, spinner i blå stillhet utan ände saknar nu Europas gamla grånande skalv … Längtar jag efter Europas vatten till slut är det en kall, svart damm med ett barn vid sin strand, som i skymningsdoften sörjande sänder ut en fjärilsbräcklig båt ur sin kupade hand … jag kan inte längre, sköljd av matta vågor, följa bomullsskeppens kurs bland stormar och skär, eller korsa högmodets flaggor och lågor… eller simma mot en stirrande slavgalär.’

Vadar över en flod jag inte vill minnas namnet på. Elfenbensexpeditionens vägvisare säger att kannibaler lever i djungeln. Jag ignorerar den sortens skrönor. Men å andra sidan … Hela mitt liv har hittills bara varit en lång skröna, en riktig rövarhistoria. Varför då inte sluta sina dagar i buken på en kannibal?

Hettan och fukten är outhärdlig. Åren då jag som liten snorvalp klottrade SKIT PÅ GUD på kyrkor är inte längre något minne, snarare en dröm, en bristande illusion, en vag tankeföreställning.

Flodmynningen är inspärrad av en svart molnbank. Den lugna vattenvägen ut mot världens yttersta ändar flyter dystert fram under en surmulen himmel. Det ser ut som om den bara leder in i hjärtat av ett oändligt mörker.

Jag inhalerar Verlaines doft, kysser honom på pannan, lägger mitt huvud på hans nakna bröstkorg. Han vaknar inte.

Man påpekar att jag stinker. Allting stinker, varför skulle då jag inte göra detsamma? Innan jag sket på bordet inför de fjolliga amatörpoeterna hade jag några bra ord i huvudet, riktigt svidande sådana med perfekt följd och klara, vibrerande färger.

’Varför slutade ni skriva? Varför bara ge upp allting? Att kasta bort en sån talang … jag begriper det inte.’

Paris regn är bättre än Charlevilles. Det smakar blod, revolution, undergång och pånyttfödelse, allt i ett. Efter en tids kringflackande har jag anlänt hit med bara min kritpipa och samlade dikter som packning. Diverse böcker jag gillar, Dickens och Baudelaire, ligger nertryckta i rock och byxfickor. En sjuttonåring tänker inte på bagateller som bagage.

Jag blir en sagolik opera; jag ser att alla varelser är dömda till lycka: att handla är inte att leva, utan bara ett sätt att slösa bort sina krafter, en förslappning av nerverna. Moralen är en svaghet i hjärnan.

Biter på naglarna, studerar visionerna i mögelfläckarna. Jungfru Maria med Jesusbarnet, feta vita larver och kokonger, infekterade sår, stormande hav, horor, sjukdomar, droger, nakna kroppar, ultravåld, missfoster, världens undergång, artificiella paradis och onda blommor.

’Tror du inte att jag förstår? Den hopplösa drömmen om att vara. Inte verkan utan vara. I varje ögonblick medveten, vaksam. Och samtidigt avgrunden mellan vad du är inför andra och vad du är inför dig själv. Svindelkänslan och den ständiga hungern att äntligen få bli avslöjad. Att få bli genomskådad, reducerad, kanske till och med utplånad. Varje tonfall en lögn, varje gest en förfalskning, varje leende en grimas. Ta livet av sig? Nej då, det är för hemskt. Det gör man inte. Men man kan bli orörlig, man kan bli tyst. Då ljuger man åtminstone inte. Man kan stänga in sig, skärma av. Då behöver man inte spela några roller, visa några ansikten, göra några falska gester … tror man. Men ser du, verkligheten jävlas. Ditt gömställe, det är inte tillräckligt tätt. Överallt sipprar det in livsyttringar. Du tvingas reagera. Det är bara på teatern som sådant är en fråga av vikt. Knappt där heller för den delen. Jag förstår dig, Arthur. Jag förstår att du tiger, jag förstår att du är orörlig, att du satt viljelösheten i ett fantastiskt system. Jag förstår och jag beundrar. Jag tycker att du ska hålla på med den rollen tills den är färdigspelad, tills den inte längre är intressant. Då kan du ju lämna den, precis som du undan för undan lämnar alla dina andra roller.’

Väldiga korpar över vilsna ishav, kabaréer på havets botten, banketter på månen, melankoliska klor.

’Vi har druckit så det räcker. Jag måste iväg, tåget går om knappt en timme.’

Jag packar ihop mina saker.

’Det är så här det får bli. Adjö, Verlaine.’

’Vänta!’

Han far upp, låser dörren och ställer en stol framför den. Sätter sig på stolen, stirrar stint på mig och drar fram en revolver ur rockfickan, samma revolver han visade mig för några dagar sen.

’Jaså, du vill sticka?’ säger han och riktar vapnet mot mig. ’Här får du!’

Jag är tvungen att resa, att skingra förtrollningarna som hopats i min hjärna. På havet, som jag älskar som om det skulle kunna skölja bort min smuts, ser jag det trösterika korset resa sig. Jag har blivit fördömd av regnbågen. Jag är naken, du ser rakt genom mig. Nu har snön täckt över alla mina spår, jag går inte längre där ni andra går, jag har skurit av min tunga, ni skulle ändå inte förstå.

Jag har irrat omkring alltför länge i ensliga, snedvridna ödelanskap. Det enda sättet att hitta sig själv på är att försvinna ännu mer. Förutom luffare och poet har jag gestaltat mig själv som bergsbestigare, legionär, desertör, diversehandlare, förman, ingenjör, vapenleverantör, legosoldat, tolk, biljettförsäljare, elfenbenshandlare och fotograf. Vid en ålder av trettiosex eller trettiosju har jag gjort och sett allt, men hittat ingenting. Det enda resultat jag uppnått är vitt hår vid tinningarna och ett utmärglat vrak till kropp.

Känslan återvänder, den som alltid funnits där, ända sen den där oktoberdagen då Skuggmunnen ploppade fram mig ur sitt grå, hårda sköte: Ser folk mig? Är jag osynlig?

Stundtals upplever jag mig själv som ett fiktivt eko av en person som en gång levt.

En rekonstruktion av ett liv, men utan synbar poäng eller finess.

Men om jag inte är den personen, vem är jag? En frätande mask? Ingen?

Äh, jag vet inte. Det är bara en känsla.

Så är det, våra liv är ett elände, ett lidande utan slut. Varför existerar vi?”

Texten är tidigare publicerad i Tidningen kulturen. Den publiceras nu på bloggen Marmeladkungen med författarens tillstånd.

1. Becky

(Dekadens, Bucureşti, FOTO)

2. AG Weinberger

(Oradea)

3. Bogdan

(Grimus, Bistriţa)

4. Paul

(Godmode, Cluj)

5. Anca Parghel

(Câmpulung Moldovenesc)

Motto: -

Style: ska/pop-punk/rock

Band:

• Vlad – vocals, guitar
• Dan – guitar
• Adi – bass
• Andrei – drums

About:

• PCC. Un pistol pe baza de capse, care atunci cand te impusca, parca ar fi niste nici sageti de cupidon. Nu pentru persoana de langa tine, ci fata de ei. De la primul acord te indragostesti de muzica lor. Te transporta intr-un univers paralel din care nu mai vrei sa scapi. Iar in combainatii dubioase precum cele cu: EMIL, Niste Baieti, OCS, CTC, Chester, Recycle Bin, NOFX si Marky Ramone, sunt de-a dreptul letali.

MySpace: PCC

URL official: PCC

2001 var jag för tredje gången i mitt liv i Berlin. Den första resan hade tagit en ände med förskräckelse. På hemvägen var vi en udda grupp studenter, sammanträngda i en tågkupé granne med CM von Hausswolff. Vi hade två flaskor Grants och idiotiskt nog hade någon dessutom kvar en liten färdigrullad missil fylld av den gröna ört som de jamaicanska artisterna sjunger så lyriskt om. Min vän Johan visade sig känna von Hausswolff och det blev en helkväll där på tåget. På färjan över till Sverige lyckades jag komma av för att ta en dusch och sedan var det dags att debarkera i Malmö, för min del på väg vidare till København och möte med Håkan Sandell. Jag måste ha varit en lustig syn, mitt hår stod nämligen rakt upp. Jag hade försökt få det att lägga sig med både vatten och hårvax men det reste sig direkt igen, rakt upp från skallen.

Håkan och jag promenerade omkring i staden i några timmar innan vi stannade för en öl på ett kafé. När jag tog den andra ölen greppade min hand snabbt och instinktivt glaset som jag trodde höll på att glida av bordet. Jag hade nämligen fått intrycket av att lokalen gungade som en fartygskropp i långsam dyning. Vi bestämde oss för att gå hem och titta på film istället.

Den tredje resan blev inte riktigt lika vild. Också denna gång reste jag ner för att utföra skolarbete, närmare bestämt ett besök hos konstnärinnan Yotta Kippe vars verk jag året innan sett på Stockholm Art Fair. Framför allt de meditativa självporträtten hade fångat mig och påminde mig om Beate Petersens ikonliknande kolteckningar. Jag ville skriva om henne och hennes generösa gallerist lånade mig en gästlägenhet i Prenzlauer Berg i en vecka.

En natt skulle vi på party. Den skruttiga bilen studsade över hålen i vägläggningen på väg ut ur Berlin där jag satt sammanträngd i baksätet tillsammans med Yottas ryske pojkvän. Ingen av oss talade ett språk den andre förstod men jag minns att han hade mycket på hjärtat som han ville meddela mig. Vår destination visade sig vara ett före detta DDR-slott i klädsamt förfall. Tapeterna hängde från väggarna, fönstren var krossade och näckrosor täckte hela den stora dammen i parken. Utanför hade man ställt upp ett dj-set med bensinaggregat och tre stora grillar. Jag tror vi var ungefär 200 mer eller mindre unga människor som dansade, åt och drack tillsammans i den apokalytiska vårkvällen.

Yotta ville bada i dammen och försvann med sin pojkvän. På typiskt svenskt manér vände jag mig till vår chaufför, Yottas tjejkompis, och undrade om hon verkligen skulle dricka så mycket med tanke på den långa bilresan tillbaka. Hon kontrade med att börja berätta om sitt ex och deras uppslitande avslut på relationen. Efter 45 minuters monolog lyckades jag styra in samtalet på kampsport istället, det visade sig nämligen att fröken tränade karate.

Vid det här laget hade samtalet börjat övergå i flört och vi bestämde möte dagen efter. Dels för att träna ihop – jag tränade vi den här tiden fortfarande Bujinkan budo taijutsu – men också för att se den stora Caravaggioutställningen som hängde på Altes Museum. Jag var alldeles för blyg för att göra någon mer avancerad framstöt redan under kvällen.

Sagt och gjort, vi sågs verkligen kl 11 dagen därpå utanför museet. Det gick mycket snabbt upp för mig vilket misstag jag gjort. Fröken var visserligen snygg, men alldeles för pratsam. Och det som kom ur hennes mun var inte kvickheter eller något tänkvärt utan en aldrig sinande ström jagcentrerade trivialiteter. Samtidigt fanns där ingen möjlighet till reträtt. Mitt humör blev inte direkt gladare när jag läste i den lilla utställningspamfletten att man visserligen valt att kalla utställningen Caravaggio men att det bara skulle visas sex originalverk. De andra hundra eller så målningarna var målade av hans samtida, eller av efterföljande epigoner.

Det var alltså inte med något lätt sinne jag stegade in genom entrén. Men så var det som om någon vred ner volymen på en transistorradio. Min följeslagarinnas prat tonade långsamt bort. Vi hade svängt runt ett hörn och där var den: Amor Vincit Omnia. Det var första gången jag såg ett originalverk av Caravaggio och jag kände faktiskt att jag blev knäsvag. Den segervissa, kaxiga blicken hos cupiden genomskådade mig. Under den skrynkliga kärleksbädden låg en kondottiärs harnesk slängt. 

Jag vet inte hur länge jag stod där men beslutet att överge mitt sällskap togs nästan direkt. Resten av utställningen blev en stilla flanad bland de mindre inspirerade verken och utanför tog vi artigt farväl. Art is long and time is fleeting.

Motto: -

Style: alternative/rock/other

Band:

• Bogdan – vocals
• Cristian – guitar
• Valentin – guitar
• Istav – bass
• Dorin – keys
• Cristian – drums

About:

• Grimus reprezinta o anagrama de la numele unei pasari din mitologia persiana, simurgh. acasta trupa, deja nu mai poate intra in categoria celor noi, avand in vedere ca a fost nascuta pe strada in februarie 2005. Ei au adoptat un stil mai nonconformis, dar sa fim seriosi, rezista careva daca nu este nonconformist?! Participa la multe cantari cu bere si voie buna. Cea mai mare la care au fost a fost finala din UK de la GBOB, unde au castigat premiul I, si cea mai mare pe anul 2009 va fi prezenta lor pe scena de la BestFest, alaturi de Les Elephants Bizarres, Motorhead, Moby, Ayo si Polarkreis 18.

MySpace: Grimus

URL official: Grimus

Motto: We are a post mortem revival band!

Style: indie/rock

Band:

• Robert – vocals, guitar
• Matei – guitar
• Alex – bass
• Paul – drums

About:

• Go To Berlin a aparut in colectia de toamna-iarna a anului 2007. succesul a fost cunoscut de membrii formatiei la foarte scurt timp dupa lansare. sound-ul trupei este unul dintre cele mai reusite din ultimii ani. au cantat alaturi de nume cunoscute din undergroundul romanesc: Coma, Les Elephant Bizarres, Chester, Luna Amara, Rain District, Dekadens si Eloize. Baietii sunt cunoscuti pentru farsa ca vor concerta la Rock-am-Ring 2009.

MySpace: Go to Berlin

URL official:  -